829158_originalAlexandru Bernardazzi s-a născut la Piatigorsk, în Caucaz. Tatăl său, arhitectul Giovanni Bernardazzi, emigrase în Imperiul Rus din Elveţia, din cantonul de limbă italiană Ticino.

Alexandru a studiat arhitectura la Sankt Petersburg, şi în 1850 s-a stabilit la Chişinău, fiind angajat la Comitetul basarabean de construcţii şi drumuri. Între 1856 şi 1878 a fost arhitect şef al oraşului Chişinău. În capitala guberniei Basarabia Bernardazzi a construit o mulţime de clădiri – cea a primăriei Chişinăului (fostă Duma orăşenească), Turnul de apă (actualmente Muzeul oraşului Chişinău), biserici – Sfînta Teodora de la Sihla, Sfîntul Pantelimon, şcoli şi altele – în total, cam 30 de edificii. La Chişinău a rămas pînă în 1883 (cînd s-a mutat la Odesa) [1]. Bernardazzi a fost autorul a numeroase construcţii şi în afara Chişinăului. Îi este atribuită şi clopotniţa mănăstirii Noul Neamţ; aceasta a fost terminată în 1912, după moartea arhitectului.

Despre monedă

index(98)Moneda înfăţişează pe revers profilul arhitectului Alexandru Bernardazzi, inspirat de basorelieful amplasat în 1983 pe zidul de nord-est al bisericii (restaurată în anul 1974). Basorelieful este opera sculptorului Nicolae Gorionîşev (n. 1929), monumentul fiind proiectat de arhitectul Valentin Mednek (1910-1995).

De asemenea, tot pe revers, apare o imagine frontală a bisericii „Sfînta Teodora de la Sihla” din direcţia nord-vest. Macheta nu porneşte de la o fotografie a edificiului, ci de la un plan de epocă, desenat în perspectivă paralelă. Acest plan a fost preluat, cel mai probabil, din monografia „O corabie a mîntuirii” (2009) a preotului Ioan Ciuntu, [2, p. 22], care l-a reprodus recent.

În compoziţia sa, basorelieful Bernardazzi incorporează (central, sub efigie), de la 20 august 1995 – anul centenarului, o „piatră spălată de lacrimile sfintei” Teodora de la Sihla, piatră desprinsă din peretele peşterii sfintei [2], iar acum aflată la temelia Bisericii Române din Basarabia.

16488_33390_19Despre biserica „Sfînta Teodora de la Sihla” din Chişinău

În prezent este catedrala – biserica cea mai importantă – a Mitropoliei Basarabiei, parte constituantă a Bisericii Ortodoxe Române încă din 1918 (deşi, formal, decizia înfiinţării ei datează de la 15 noiembrie 1923).

Situată în inima municipiului Chişinău (strada Puşkin nr. 20), important monument de istorie şi arhitectură al Republicii Moldova, protejat de stat, această biserică a fost zidită în anul 1895. A avut rolul de „capelă” a gimnaziului de fete (actualmente liceul „Principesa Natalia Dadiani”), arhitect fiind Alexandru Bernardazzi, cel care a împrumutat Chişinăului stilul său neobizantin imaginativ şi neconformist în multe clădiri emblemă.

Monumentul în speţă îmbină stilul arhitectural rusesc cu cel gotic italian şi cu cel arab, dar şi cu motive populare moldoveneşti, fiind o bună demonstraţie a dorinţei lui Bernardazzi de a crea „noul”. „Capela” a fost construită la comanda lui Fiodor şi a Eufrosinei Krupenski.

Între cele două războaie mondiale a avut aceeaşi funcţie, pentru Liceul de Fete „Regina Maria”, a cărei amintire trăieşte în Basarabia şi astăzi, regina patronînd seminariul teologic omonim de pe lîngă mănăstirea de maici Suruceni.

Încă de la începutul invaziei sovietice, monumentul este profanat barbar, fiind batjocorit prin schimbarea rolului său: din biserică în Muzeu al Ateismului. După eliberarea Chişinăului în 1941 pînă în 1944, serviciul divin este reinstaurat, dar o dată cu reocuparea bolşevică, profanarea edificiului continuă, fiind sală de sport şi Muzeu al Ateismului pînă după Proclamarea Independenţei Republicii Moldova în 1992. Valoarea arhitecturală a monumentului este cea care l-a salvat de la demolare. Începînd cu 1994, a fost reîncepută slujirea dar şi restaurarea edificiului ca locaş de cult. In chip miraculos, în gunoiul aruncat la demisolul edificiului a fost găsit epitaful şi fragmente de la candelabru, cruci şi steaguri.

Astăzi biserica este restaurată şi repictată, înfăţişînd numeroase chipuri de sfinţi români, prin naştere sau prin adopţie: Ştefan cel Mare şi Sfînt, Daniil Sihastrul, Ioan cel Nou de la Suceava, Sfînta Paraschiva, Sfînta Teodora de la Sihla, sfinţii Brâncoveni şi alţii.

Aici s-au întîlnit şi se întîlnesc duminică de duminică drept-măritori, oameni simpli, scriitori, artişti, între care şi regretatul poet Grigore Vieru, încă din 1992, cînd edificiul a fost transmis de Ministerul Culturii către parohie.

Ca o clădire importantă a municipiului Chişinău, parohie ortodoxă şi centru important de simţire românească, biserica „Sfînta Teodora de la Sihla” îşi are propriul imn, pe versuri de Dorel Ţărnă şi pe muzică de Liviu Ştirbu, propria stemă şi propriul drapel, realizate de graficianul Vitalie Roşca.

Pe stemă şi pe drapel sînt înfăţişaţi sfinţii protectori ai clădirii şi parohiei, Sfîntul Teodor Tiron şi Sfînta Teodora de la Sihla, şi se împletesc trecutul, prezentul şi viitorul creştin al neamului nostru.

O reală „corabie a mîntuirii neamului românesc”, biserica a trăit şi continuă să trăiască clipe grele, încă de la renaştere, fiind atacată de ura ateistă, de rapacitatea Patriarhiei Ruse (activă în Moldova prin lucrarea mitropolitul Vladimir) dar şi de autorităţile din partidul comunist care au dorit să o vadă scufundată cît mai degrabă.

Sub oblăduirea unuia din primii martiri ai credinţei şi a celei dintîi sfinte pămîntene a Moldovei şi a românilor, biserica „Sfînta Teodora de la Sihla” despică valurile vremii către îndumnezeire, avînd arborat pe catarg tricolorul. La cîrmă este preotul paroh, protoiereu şi mitrofor, Ioan Ciuntu, om inimos, scriitor şi luptător cu vorba şi cu scrisa, neobosit lucrător pentru cauza naţională, ajutat de numeroşi patrioţi plini de dragoste şi de rîvnă.

sursa: romaniancoins.org

(471 accesari)