andrei congresul 2Interviu oferit de liderul Partidului Platforma Demnitate şi Adevăr, Andrei Năstase, pentru eNews.

– La sfârşitul lunii ianuarie, în presă a apărut un nou interviu cu Vladimir Plahotniuc. În aceeaşi zi, am vrut să vă iau un interviu, dar vă aflaţi la Bruxelles. De aceea, cu întârziere, dar vreau să vă întreb cum comentaţi apariţia acestei noi „capodopere publicistice”?

– În primul rând, este important să înţelegem de ce acest opus a apărut anume acum. Interviurile cu Plahotniuc niciodată nu sunt „întâmplătoare” – este cunoscută antipatia sa faţă de ieşirile publice, incapacitatea sa şi nedorinţa de discuta cu poporul. Orice ieşire publică a păpuşarului se face pentru a dezinforma oamenii şi de a masca un plan sau altul ajuns în atenţia opiniei publice.

La etapa actuală, pentru oligarh nu există sarcină mai importantă decât să asigure, cu orice preţ, victoria PD la următoarele alegeri parlamentare – nu contează, anticipate sau nu. În condiţiile sistemului electoral existent, democraţii n-au nicio şansă de a obţine majoritate parlamentară, chiar şi cu toate trucurile şi fraudele posibile mai mult de 10-15 mandate nu vor reuşi să obţină. Partidele din care Plahotniuc cumpăra voturi pentru actuala majoritate parlamentară practic nici nu mai există. Iar să rămână faţă în faţă cu fracţiuni antioligarhice de opoziţie ar însemna pentru el să rişte cu businessul şi libertatea sa.

O alianţă între PD-ul lui Plahotniuc şi aceste partide este imposibilă chiar şi teoretic, iar o coaliţie cu socialiştii ar însemna pentru mafiotul principal încălcarea deplină a legii opoziţiei geopolitice, singurul mediu politic în care poate exista regimul Plahotniuc. El are nevoie de Dodon ca de contragreutate, o opoziţie geopolitică formală, sigură în interiorul ţării şi valoroasă pentru a o „vinde” partenerilor externi.

În această situaţie, oligarhul Plahotniuc şi partidul său vor putea să-şi păstreze puterea doar în condiţiile unor modificări esenţiale în sistemul electoral, dacă nu chiar în Constituţia RM, să zicem, „pentru siguranţă”. Plahotniuc va dori să schimbe, în art. 60, situaţia cu numărul deputaţilor. De aici şi zvonurile care circulă în spaţiul politic şi în mass-media privind apariţia în rândul fracţiunilor din Parlament, în curând, a noilor transfugi – ori păpuşarul ar putea avea nevoie de majoritate constituţională. Declaraţiile lui Plahotniuc în interviu, precum că uşile coaliţiei majoritare au fost şi rămân deschise pentru deputaţi din diferite fracţiuni, sunt ca o invitaţie la „ghişeul negru”, unde se află bani furaţi atât de la cetăţeni, cât şi de contribuabilii din SUA şi UE.

– Aţi putea menţiona anumite noi aspecte calitative în acest ultim interviu al lui Plahotniuc?

– Dacă minciunile anterioare ale lui Plahotniuc mai puteau fi cumva încadrate în nişte limite, în ultimul său discurs păpuşarul pierde definitiv măsura şi încearcă să convingă pe toată lumea cât de mult el nu are nevoie de această putere. Îi ia pe toţi cetăţenii drept idioţi care nu ţin minte istoria murdară şi fără precedent cu formarea, acum un an, a majorităţii parlamentare, cu încercarea lui Plahotniuc de a se instala în funcţia de premier şi cu învestirea noctură a Guvernului Filip.

Totodată, am văzut şi pălăvrăgeala oligarhului privind o „campanie isterică în presă”, care, chipurile, în perioada în care se forma guvernul plahotniucist a pus presiune puternică pe el, omul cu suflet fin şi sensibil. Şi asta în ţara în care 85% din mass-media fie aparţine direct lui Plahotniuc, fie este controlată de el. Ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns faptul că această ieftină spălare de creier mulţi pseudo-analişti şi jurnalişti de buzunar o prezintă drept gândurile unui politician „remarcabil”.

– Aţi menţionat subiectul presei de opoziţie. Plahotniuc, vorbind despre situaţia creată la Jurnal TV, a încercat să se poziţioneze drept binefăcător, venind cu oarecare „oferte”. Ce puteţi spune despre asta?

– Timp de 7 ani acest om a făcut tot posibilul ca să monopolizeze mass-media şi să distrugă presa independentă din RM. El controlează piaţa publicităţii în media şi cu acest căpăstru economic distruge posturile TV, radio, ziare şi portaluri de ştiri pe care nu le poate controla. Consiliul Coordonator al Audiovizualului, care îi este subordonat, îl ajută prin intermediul sancţiunilor şi eventualitatea retragerii, în orice moment, a licenţei. Autocraţia din ultimul an îi permite lui Plahotniuc să se implice char şi în probleme legate de sediile televiziunilor.

În acest fel, cel care a acaparat toată puterea în ţară a făcut presiuni prin toate mijloacele posibile asupra Jurnal TV şi altor instituţii media independente. Recent, a reuşit să obţină încheierea contractului de chirie de către proprietarul clădirii în care se afla postul de televiziune, chiar dacă în vara anului trecut acest contract fusese prelungit pentru încă trei ani. Şi după tot ce a făcut, acest individ propune în cel mai cinic mod serviciile sale unui post de televiziune pe care încearcă de şase ani să-l închidă. Cred că orice comentarii sunt de prisos. Ticăloşia nu are nevoie de comentarii.

– De fapt, Plahotniuc, pe durata întregului interviu, tot încearcă să dea asigurări privind dragostea sa universală şi aspiraţia de a soluţiona orice conflict prin intermediul împăcării şi compromisului, privind antipatia sa faţă de războaiele politice şi atitudinea sa umană faţă de oponenţii săi…

– Eu cred că toată ţara a văzut cum duce Plahotniuc războaie politice, în care el nu ia prizonieri. Prima lui experienţă de „antreprenoriat”, de export al „mărgii vii”, şi-a lăsat amprenta pe metodele pe care le aplică în business şi politică. Şantaj murdar, atacuri raider, corupere, dosare penale fabricate – iată elementele de bază al „umanismului” lui Plahotniuc. Nimeni dintre cei care au avut, la moment dat, relaţii serioase de parteneriat cu acesta n-au terminat bine. Filat şi Platon deja au simţit pe pielea lor atitudinea „umană” a lui Plahotniuc. Shor acum tremură de frică şi doar ca să fugă de acest „umanism” este gata să semneze şi un autodenunţ că l-a ucis pe Kennedy. Aceeaşi soartă o vor avea şi Iaralov, Botnari, Jizdan şi alţi complici ai săi, de care Plahotniuc este gata să scape în orice moment pentru a-şi salva pielea.

Voi mai da un singur exemplu – al fostului adjunct al procurorului general, Pântea. Foarte multă lume ştie că anume la indicaţia lui Plahotniuc cazul Karamalak a fost transmis în Rusia. O dovedesc şi înregistrările discuţiilor telefonice, dezvăluite recent. Dar pentru propria salvare, Plahotniuc, fără a sta pe gânduri, a ordonat să fie arestat Pântea, pe care l-a impus să ia toată vina asupra sa. Aşa că noţiuni precum „umanism” şi „compromis” îi sunt străine acestui om. Iar toate conflictele preferă să le rezolve cu forţa, în stilul Al Capone.

– Dacă să vorbim despre caracteristicile pe care Plahotniuc a încercat să le dea oponenţilor săi, vreau să vă întreb ce părere aveţi despre comparaţia Dvs. şi a Maiei Sandu cu Vlad Ţepeş şi Alba ca Zăpada, şi asta cu menţiunea „imitaţie amuzantă”?

– Aici eu am simţit o anumită frică ascunsă. Plahotniuc înţelege perfect că dacă eu aş fi ajuns preşedinte, a doua zi el deja era pe fugă. Apropo, anume despre aceasta le striga el subalternilor lui în septembrie, când eu încă nu ieşisem din cursa electorală, şi îi speria că pe ei îi aşteaptă aceeaşi soartă. Din cauza aceleiaşi frici el arunca în primăvara şi vara anului trecut câte 250.000 de euro lunar pentru campania de denigrare a mea şi a familiei mele. Când eu şi Platforma DA am susţinut candidatul unic al forţelor antioligarhice, murdăria a început să fie aruncată şi pe el.

Plahotniuc a făcut tot posibilul ca să învingă candidatul său geopolitic, cu care poate să joace spectacolul ieftin în care Igor Dodon joacă pentru Occident rolul de conductor al tancurilor ruseşti, iar Plahotniuc îşi spală imaginea sa neagră şi, eroic, apără vectorul european al RM de care şi-a bătut joc în ultimii 8 ani, ba împreună cu Filat şi Ghimpu, ba singur. În acelaşi timp, toată ţara se împarte aproape în jumătate în această confruntare geopolitică şi uită de problemele interne, precum sărăcia, corupţia, justiţia absolut neperformantă, lipsa locurilor de muncă, miliardul furat şi altele.

Eu nu cred că Plahotniuc ştie foarte bine biografia lui Vlad Ţepeş, dar în legătură cu metafora evident gândită nu de el, pot doar să-i promit lui Plahotniuc că atunci când forţele antioligarhice vor veni la putere, noi nu vom proceda cu el în stilul lui Vlad Ţepeş, deşi cred că peste 90% din populaţia ţării n-ar fi împotriva aplicării unei asemenea proceduri celor care de zece ani îi fură. Noi nu avem nevoie de vendetă. Noi vrem să eliberăm ţara şi să începem să implementăm reforme social-economice, anticorupţie şi de drept, în interesul majorităţii populaţiei, indiferent de apartenenţa lor etnică sau orientarea geopolitică. Lui Plahotniuc îi va fi asigurat cel mai corect proces şi nimeni nu-şi va bate joc de el, aşa cum îşi bate el joc acum de oponenţii săi.

– Şi ultima întrebare. Poate că principala „autoapărare” pe care Plahotniuc încearcă s-o promoveze pe durata întregului interviu este că el are grijă neobosit  de ordinea şi stabilitatea din ţară, că în acest sens decizia de învestire a Guvernului Filip a fost foarte corectă şi că, în rezultat, Moldova a primit mult aşteptata stabilitate. De asemenea afirmaţii e plină presa lui Plahotniuc. Ce puteţi spune despre asta?

– Şi această teză falsă este uşor de demascat. Să luăm doar câţiva indicatori. În doi ani, 2014 şi 2015, ţara a fost jefuită fără ruşine. În tot acest timp, Plahotniuc a dus un război politic cu Filat, şi-a subordonat definitiv liberalii lui Ghimpu, a ciopârţit Partidul Comuniştilor, pe sub masă se înţelegea cu socialiştii. A fost un haos politic şi economic, schimbat ulterior pe dictatura pe care acum unii o văd ca stabilitate.

Dar haideţi să privim real lucrurile, ce s-a întâmplat într-un an de regim autocrat şi autoritar controlat de Plahotniuc. A crescut dezastruos datoria de stat – de la 31 până la 52 de miliarde de lei. Miliardul furat a fost pus pe umerii cetăţenilor de rând, în loc de adevăraţii vinovaţi. Deja în acest an noi am plătit 665 de milioane, bani care ar fi ajuns pentru majorarea cu o mie de lei pentru toţi profesorii din ţară. A fost ridicată vârsta de pensionare, în condiţiile în care pensionarii noştri trăiesc într-o sărăcie lucie. Cu 8.000 a scăzut numărul studenţilor. Cu peste 40% s-au redus investiţiile străine. Reforma procuraturii s-a încheiat cu numirea în funcţia de procuror general a unuia dintre cei mai corupţi procurori, care nu va face orarul concediilor fără indicaţii de la GBC. În ratingul de percepţie a corupţiei, Moldova a căzut cu 20 de poziţii şi se află alături de Honduras, iar în ratingul democraţiei, am căzut cu şase poziţii mai jos, pomenindu-ne alături de Zambia şi Papua Noua Guinee.

Lista „succeselor” regimului Plahotniuc poate fi continuat. Cel mai important este că ţara este cuprinsă de frică. Oamenii deja se tem să discute la telefon. Cetăţenii sunt speriaţi şi şantajaţi, din dorinţa de a stârpi spiritul civic şi de a călca în picioare demnitatea umană. Dar eu sunt sigur că acestui regim cleptocrat nu-i va reuşi să creeze, în secolul XXI, în Europa, o insulă autoritară. Partenerii externi, fie şi cu întârziere, dar deja au început să înţeleagă adevărata esenţă a „stabilităţii” lui Plahotniuc şi jocurile lui cu Dodon. Este foarte important acum ca cetăţenii să continuă să se opună pe toate căile legale acestor porniri mafiotice. Inclusiv prin proteste în masă.

Sursa:jurnal.md

(19 accesari)