Pe fundalul crizei economice se pune din ce în ce mai mult problema confiscării averilor politicienilor corupţi şi condamnaţi.

În multe ţări occidentale, asemenea structuri de anchetă nu au existat până recent. Chiar şi acolo unde politicienii corupţi erau condamnaţi la ani lungi de închisoare, ei îşi puteau păstra averile acumulate ilicit. Situaţie cunoscută şi în România sau Moldova, de altfel.

Marea Britanie, de pildă, s-a dotat abia în 2016 cu o lege care permite unor structuri oficiale precum National Crime Agency să confişte, în folosul statului, imobile, maşini de lux, opere de artă sau bijuterii posedate de corupţi condamnaţi, astfel ca prin vânzarea lor să se recupereze prejudiciul adus statului.

Instituţii ale statului britanic precum Vămile, sau the Serious Fraud Office, pot acum impune sechestru şi pot confisca în vederea vânzării proprietăţile corupţilor. Instituţiile se pot autosesiza în cazul oricărei proprietăţi mobile sau imobile care valorează mai mult de 100.000 lire sterline. Dacă proprietarul nu poate dovedi că a achiziţionat imobilul sau obiectele pe cale legală, atunci ele pot fi confiscate.

În general însă, în ţările în care legislaţia permite confiscarea averii şi proprietăţilor corupţilor se pune problema conflictului unei asemenea legislaţii cu cea care asigură dreptul la proprietate.

La nivel european, Parlamentul Uniunii Europene a adoptat luna aceasta o legislaţie inedită care prevede crearea unui post de Procuror UE, cu puterea de a vâna corupţii şi pe cei care comit fraude cu fonduri europene şi de a cere autorităţilor naţionale confiscarea averilor acestora, transmite Europa Liberă.

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg acordă statelor membre o mare libertate de a decide amploarea confiscării proprietăţilor unui condamnat în cazurile de corupţie.

În 2015, Curtea Europeană a dat dreptate Georgiei, statului georgian, într-un proces intitulat Gogitidze şi alţii v. Georgia, nr. 36862/05, verdict din 12 mai 2015, proces în care Curtea Europeană a decis că statul georgian procedase corect confiscând averile unor politicieni corupţi în încercarea de a recupera cel puţin o parte a prejudiciului.

————————–

Despre intenţia guvernării de la Chişinău de a reforma la nici jumătate de an de la creare a Agenţiei de recuperare a bunurilor infracţionale (ARBI) s-a aflat după ce adjuncta Centrului Naţional Anticorupţie (CNA), Cristina Ţărnă, a anunţat că aceasta ar fi unul din motivele demisiei sale din funcţie. Ea a pus la îndoială independenţa şi eficienţa nou-createi structuri dacă aceasta va fi trecută din subordinea CNA, în cea a Fiscului şi a Ministerului Finanţelor, aşa cum se propune într-un proiect de lege al cărui autori sunt speakerul democrat Andrian Candu şi colegul său de partid, deputatul Sergiu Sârbu.

De ce re-subordonarea acestei structuri, creată la insistenţa partenerilor europeni, ar face-o ineficientă? Pentru că aşa cum a fost gândită iniţial, Agenţia ar urma nu doar să evalueze şi să administreze bunurile infracţionale, ci să efectueze şi investigaţii financiare pentru a recupera aceste bunuri. Trecută în subordinea FISC-ului instituţia şi-ar pierde automat atribuţiile de urmărire penală. De fapt, acesta pare să şi fie scopul deputaţilor democraţi care au propus scoaterea instituţiei din subordinea CNA, scrie Europa Liberă.

Tot Sergiu Sârbu este unul dintre autorii redacţiei iniţiale a legii prin care a fost creată Agenţiei de recuperare a bunurilor infracţionale (ARBI) ca o subdiviziune independentă în cadrul CNA cu atribuţii inclusiv de investigare a infracţiunilor financiare. Plasarea Agenţiei în cadrul CNA era argumentată atunci de autorii iniţiativei, deputaţi democraţi, între altele, prin faptul că anume „CNA este instituţia potrivită şi după mandat şi după experienţă în raport cu alte organe de urmărire penală să identifice, sechestreze şi să confişte bunurile infracţionale”.

Crearea acestei Agenţii şi plasarea ei în cadrul CNA a fost recomandată de experţi din cadrul Institutului de Guvernanţă din Basel, Elveţia, care într-un studiu realizat la comanda Programului Naţiunilor Unite pentru dezvoltare au constatat că în Republica Moldova deşi există mecanisme de recuperare, sechestrare şi confiscare a activelor, acestea nu sunt eficiente, inclusiv pentru că sunt aplicate de mai multe instituţii care nu comunică între ele şi nu-şi coordonează activitatea.

Bunăoară, sancţionarea penală pentru îmbogăţirea ilicită şi confiscarea extinsă a averii deşi au fost introduse în Codul penal încă în 2014, nu par să funcţioneze deocamdată. Puţinele cazuri pornite de procurorii anticorupţie fie că au fost clasate, fie nu au finalitate.

Sursa:jurnal.md

(57 accesari)