vitalie ciobanuCând se vorbeşte despre „eşecul” Republicii Moldova ca stat se invocă mai multe cauze: criza identitară, mediocritatea clasei politice, influenţa mortificantă a Rusiei şi separatismul transnistrean pe care-l finanţează, lipsa resurselor umane şi naturale, e citat neapărat „ghinionul istoric”.

Toate acestea sunt adevărate, dar aş mai adăuga un factor, mai puţin cuantificabil în statistici şi rapoarte oficiale, însă extrem de vizibil şi deranjant: lipsa de bun-simţ şi moralitate în spaţiul public.

Poate nu sună la fel de spectaculos: aici nu scoţi o hartă ca să muţi frontiere sau să ridici la Nistru ziduri în faţa invadatorilor, însă proastele năravuri, „ciocoismul”, neobrăzarea clasei politice şi a noilor îmbogăţiţi ne apasă la fel de mult ca prizonieratul geopolitic în care ne ţine Rusia. Dincolo de efectele dăunătoare ale unor decizii politice, cred că mai ales atitudinea, conduita indecentă a demnitarilor îi jigneşte pe cetăţeni.

Să-l luăm pe Igor Dodon, preşedintele ales cu cântec astă toamnă, să ne uităm la conferinţele de presă, la apariţiile sale publice. E mereu bosumflat şi supărat pe toată lumea, ca un „şef de brigadă” pus pe harţag. Vorbeşte pe un ton sumbru guvernanţilor cu care, altfel, colaborează fructuos, împroaşcă ameninţări la adresa vecinilor, România şi Ucraina. Şi pe cât de virulent este Dodon îndeosebi cu Bucureştiul, pe atât de slugarnic, indecent de slugarnic, se arată faţă de Rusia, ale cărei interese le promovează fără jenă.

Dodon refuză, sfidător, să declare doliu naţional în memoria unei mari personalităţi culturale a Moldovei, doar pentru că regizorul Ion Ungureanu (pe el l-am numit) se declara român şi unionist, dar afişează, jubilator, poze color ale vacanţelor sale în Austria, Italia, la Soci.

Adversar politic al oligarhului Plahotniuc, Igor Dodon se lasă filmat cu nepăsătoare dezinvoltură într-un club de fiţe, proprietate a liderului PD, unde se organizează meciuri de king boxing, spre deliciul protipendadei moldovene.

Dodon sfidează Constituţia, semnează un aşa-zis acord de colaborare cu Uniunea Eurasiatică în cadrul unui forum rocambolesc la Chişinău. Fostul lider socialist şi-a uitat de mult promisiunile de a lupta cu oligarhia şi corupţia, de a fi un preşedinte al tuturor cetăţenilor, în schimb se declară duşman „până la moarte” al unioniştilor, atacă limba română şi istoria predată în şcoală, vrea să anuleze examenul de BAC, implicându-se într-un domeniu în care n-are nici competenţă, nici atribuţii.

Ce altceva dacă nu indecenţă emană obsesia sa de a vorbi despre neutralitatea Moldovei, de a cere doar Alianţei Nord-Atlantice să o respecte, nu şi Rusiei, care are soldaţi în Transnistria?… Toate aceste manifestări de impudoare politică sunt clădite pe obscenitatea unei campanii electorale, în care Igor Dodon a proferat vulgarităţi şi calomnii la adresa contracandidatului său în alegeri.

Când vine vorba de indecenţa actualei guvernări, istoria începe cu nesfârşitele telenovele ale formării AIE (în cele câteva ediţii), când Partidul Democrat negocia la două capete o alianţă pro-europeană şi alta pro-rusă, doar ca să obţină mai multe cedări din partea viitorilor parteneri de coaliţie. Iar azi, cum dacă nu indecent este aplombul PD-ului – regizorul şi protagonistul „visului moldovenesc” de după 2009, fireşte, alături de aliaţii săi –, gestul de a scoate din joben votul uninominal, ca soluţie miraculoasă împotriva corupţiei şi traseismului politic? De parcă nu Partidul Democrat şi coordonatorul său au mişcat „trupele parlamentare” dintr-un parter colorat în roşu şi verde spre un parter colorat în albastru? A crede că cetăţenii n-au memorie, că vor îmbrăţişa bucuroşi sloganul „votul tău – deputatul tău”, înseamnă să-i desconsideri pur şi simplu.

Indecentă este presa care susţine această campanie de îmbrobodire colectivă, dar şi cohorta de analişti şi lideri de opinie, de personalităţi culturale care se pronunţă cu atâta „emoţie” pentru votul uninominal, după ce mai devreme au pledat în spoturi electorale pentru „lideri salvatori”, pentru unionism şi europenitate. Azi aceşti oameni se fac a nu-l vedea, de pildă, pe Ilan Shor – întruchiparea emblematică a votului uninominal în variantă moldovenească; pe Shor – bancherul puşcăriabil care şi-a cumpărat postul de primar de Orhei…

Indecent este să deplângi la televiziuni oligarhice depopularea satelor Moldovei şi să nu vorbeşti despre cauzele acestui exod, iar tu ca guvern să nu deschizi economia, să nu anulezi monopolurile, să nu încurajezi concurenţa, să nu susţii infrastructura satelor, să nu dezvolţi agricultura şi turismul ecologic, să nu oferi facilităţi investitorilor străini şi conaţionalilor noştri din diaspora pentru a iniţia afaceri în mediul rural etc., etc.

Indecent e să condamni separatismul transnistrean şi să colaborezi intens cu firmele-căpuşă de la Tiraspol. Indecent este să furi miliardul şi să nu-l mai găseşti, să te declari pro-occidental şi să pui sectorul bancar la dispoziţia mafiei şi a serviciilor secrete ruseşti care-şi jefuiesc propriul popor.

Indecent e să constaţi, cu regret, că moldovenii nu mai sprijină ca altă dată opţiunea proeuropeană şi să continui să poluezi spaţiul mediatic naţional cu televiziuni moscovite care chiar asta fac: le spun moldovenilor cât de rea este Europa şi cum ne corupe ea sufletul pravoslavnic.

Indecent şi sfidător este să cerşeşti credite şi fonduri nerambursabile de la „fraţii români” şi să scoţi dintr-un recensământ prost făcut, cu date secretizate vreme de 3 ani, 7% de români şi 23 % de vorbitori de limbă română, şi asta la aproape un milion de cetăţeni români în Republica Moldova! După cum o sfidare şi o nesimţire este să faci reclamă primarilor partidului tău, în satele în care grădiniţele au fost reparate din banii Guvernului României.

Indecentă e diferenţa dintre numărul populaţiei pe care ni-l comunică acelaşi recensământ desfăşurat în 2014 – şi anume: 2, 988 235 de milioane de locuitori – şi cele 3, 252 645 de milioane de alegători înscrişi în registrul CEC-ului la 31 martie 2017. În timp ce presa şi instituţiile oficiale recunosc că din Republica Moldova pleacă în fiecare zi în jur de o sută de cetăţeni. Curat aritmetică autohtonă!

Exemple de indecenţă, vulgaritate şi imoralitate, găsim peste tot în Moldova, şi nu doar la nivelul clasei politice şi al structurilor statului.

Indecent este să spui, ca om al Bisericii, că bogatele acareturi din ograda ta ţi „le-a dat Dumnezeu” şi să zâmbeşti viclean în camera echipei de filmare… Vezi în Chişinău şi-n alte oraşe ale Moldovei cartiere întregi de vile şi conace somptuoase care poartă pecetea furtului şi a corupţiei – proprietarii nu consideră indecentă etalarea lor. Şi cât de banală a devenit nesimţirea unor tineri de bani gata care-şi parchează limuzinele Porsche sau Lexus de peste 50 de mii de euro în uşa barului unde au intrat să bea o bere sau un capucino, blocând întregul trotuar.

Bunul-simţ, măsura, cumpătarea se deprind de-acasă, din copilărie. Desigur, dacă are cine să te-nveţe. Din păcate, în Moldova de azi aceste calităţi se pierd la maturitate. Poate e cazul să ne căutăm alte modele? Poate e timpul să abandonăm formula parvenirii copiată după „standarde” ruseşti, inspirată din moravuri balcanice, şi să aruncăm o privire spre Olanda, spre ţările scandinave? Acolo unde şefii de guvern vin cu bicicleta la serviciu, iar parlamentarii locuiesc în modeste camere de hotel?… Cu cât e mai mare trufia şi indecenţa guvernanţilor, cu atât mai incurabilă e sărăcia celor guvernaţi.

Vitalie Ciobanu

(23 accesari)