Iar ne-a păcălit oligarhul
Guvernul de la Chişinău l-a declarat pe viceprim-ministrul rus, Dmitri Rogozin, persona non grata pe teritoriul Republicii Moldova. Această ştire a fost foarte repede preluată de presa din România, pe canalele deja cunoscute. Primii care au luat anunțul au fost Digi24 şi adevărul.ro. Breaking news-ul care îl avea ca subiect pe Rogozin a fost mai apoi emis de toată presa din România, pe nemestecate.
În toată mass-media românești a fost prezentată o mare victorie a guvernului moldovenesc, care a reuşit, după îndelungi demersuri, să-i interzică rusului Rogozin să mai intre în Moldova.
În realitate, guvernul de la Chişinău, controlat de Plahotniuc, ne-a mai dat o lecţie de diplomaţie în contextul războiului informaţional amplu studiat la Bucureşti. Ne-au livrat moldovenii, la interval de zece zile, încă o ştire fără substanţă. Or, în realitate, declararea viceprim-ministrului rus, Dmitri Rogozin, indezirabil în Moldova este un act diplomatic fără efecte, deoarece, fără acordul Cotroceniului, oficialul rus nu poate ajunge la Chişinău niciodată, decât dacă, la un moment dat, avionul în care ar călători acesta ar lua-o pe de-a dreptul, peste Ucraina. Dar Rogozin nu riscă acest lucru, deoarece, undeva, în Donbas, este posibil ca o echipă de separatişti ruşi, care nu şi-au terminat toată vodka, să mai armeze încă o dată echipamentul Buk şi să ia în cătare avionul său, cum au făcut-o şi cu Malaysia Airlines MH17.
Știrea nu era chiar un breaking news, pentru că fusese anunţată încă de pe 29 iulie de trolul lui Plahotniuc, Dănilă Vasile, care, a doua zi, posta o poză foarte interesantă cu Maia Sandu şi Andrei Năstase în ipostaze uşor jenante, iar miercuri anunţa declararea lui Rogozin drept persona non grata, la nici cinci minute după ce guvernul Moldovei o aprobase. Acum zece zile, în timp ce prim-ministrul României se afla la Chişinău, majoritatea parlamentară controlată de Plahotniuc adopta o hotărâre care cerea Rusiei să îşi retragă armata care staţionează de 25 de ani în Transnistria.
La fel ca acum două zile, această ştire a îngălbenit ecranele din România, de aveai impresia că micul stat de peste Prut tocmai intrase în război cu Federaţia Rusă. Doar că nimeni din presa din România nu a urmărit şi continuarea acestui act diplomatic, fără echivalent de la ocupaţia Transnistriei de către ruşi, şi nu a văzut nimeni că, la câteva zile, preşedintele de „serviciu“ al Partidului Democrat din Moldova (care ocupă această funcţie când nu are nevoie Plahotniuc de o calitate publică), Marian Lupu, s-a dus la Publika TV, postul lui Plahotniuc, unde, într-un interviu de jumătate de oră, a repetat de vreo zece ori că declaraţia parlamentului nu era împotriva Rusiei.
Şi, ca dramoleta să fie completă, miercuri după-amiază, Rogozin, calm, pune pe Twitter un mesaj în care îi acuză pe asistenţii lui Meleşcanu că nu au înţeles corect cum avea el să survoleze spaţiul aerian al României şi face asta pentru a-l scoate din joc pe preşedintele Iohannis. Viceprim-ministrul rus îşi termină mesajul de pe Twitter acuzând Partidul Democrat din Moldova că se află în spatele întoarcerii avionului său. Cu alte cuvinte, toată presa din România a căzut secerată pe frontul războiului informaţional, în care Plahotniuc şi Rogozin încearcă să ne convingă că ei sunt duşmani, poate-poate guvernul de la Chişinău mai mulge Bucureştiul de vreo sută de milioane de euro.
Cotidianul prezenta la începutul acestei săptămâni informaţia conform căreia un anume Eugeniu Şevciuc a intrat în noaptea de vineri spre sâmbătă în România şi se pare că pentru presa de „servicii“ acesta nu a fost un subiect foarte interesant. Evghenii Şevciuc, după numele din paşaportul rusesc, este omul care a condus autoproclamata Republică Transnistreană timp de cinci ani de zile, care a călcat în picioare românii din Transnistria, a închis şcolile româneşti de dincolo de Nistru, a arestat profesori de limba română, acuzându-i că au furat banii de salarii ai colegilor, şi a deposedat de proprietăţi români, doar pentru faptul că nu vorbeau limba rusă.
Faptul că acest om a intrat în România fără să fie aşteptat în vama românească de un autobuz de mascaţi ai Serviciului Român de Informaţii, să fie pus în izolator timp de 24 de ore, timp în care o instanţă de judecată să îl declare indezirabil pe teritoriul României şi apoi să îl trimită înapoi în Transnistria, de unde fugise cu vreo 50 de milioane de euro, arată, fără îndoială, că România a pierdut războiul hibrid de la graniţa de Răsărit.
Cristian COBUZ
Sursa:cotidianul.ro
(124 accesari)
REGATUL PISICILOR (1)
Păi, dacă-i regat, apoi regat să fie! Cu toate atribuțiile de rigoare. Rege, regină, autocrație, curteni, curtizane, miniștri, adunare constituantă și să nu uităm principalul, talpa la toate, adică poporul.
Regele este un motan gras pe nume Plohiș, care nu-i cel mai voluminos din regat, ba ași spune că-i printre cei mai mărunței, dar este foarte sprinten, inimos, răznunător, ranchiunos și abil, și-i zgârâie pe toți până le scoate ochii, singur rămânând tot timpul fără nici o zgârâietură. În regat se spune, că duelurile sunt între doi motani, dintre care tot timpul căștigă unul și acela-i tot timpul Plohiș.
În ce constă puterea lui Plohiș? În primul rând în faptul, că este putred de bogat. Are hambaruri prin care mișună milioane de șoareci, unde poate văna în voie, deoarece este singurul stăpân. Eventualii concurenți au fost zgârâiați, mușcați, mulți au rămas fără vreun ochi și s-au răsfirat prin toate împrejurimile. În afară de forța brută, Plohiș și-a folosit iscusința de mituitor, șantagist, abil măsluitor de intrigi în urma cărora tot timpul tot el a avut de câștigat. Plohiș și-a făcut partid, partidul autocrat al
pisicilor pe care îl controlează autoritar.
P.S. Acest articol este un pamflet și nu trebue tratat ca atare.
REGATUL PISICILOR (3)
În negura timpului am fost și eu în viața mea nenorocită student, la vremea ceia în nenorocitul regat sovietic, care de fapt era o variantă a regatului rusesc. Locuiam în căminul № 1 al USM V.I.Lenin de pe strada Bulgară din apropierea stadioului republican de pe atunci. La USM V.I.Lenin la vremea ceia studiau studenți vietnamezi. Ei se lăudau, că fusese partizani și luptase cu imperialiștii americani și ca răsplată au fost trimiși în URSS la studii.
Ca-n orice cămin studențesc era o cameră cu mai multe reșouri electrice și o masă albăstrie de masă plastică. O singură dată în viață am intrat în camera ceia. Era unul Nguien, mai bătrâior, care terminase banii și prinsese la tomberoanele de gunoi un motan tărcat, sur, mare și gras, pe care îl
desfăcuse pe masa ceia și-l pregătea pentru masa de prânz a foștilor partizani. Cum am vomitat atunci, dupâ ce un coleg m-a trimis să văd, cum Nguien pregătește prânzul, n-o să vă spun aici.
Mi-am amintit de acest epizod trist gândul, că numai un Nguien, care a terminat banii, fiind flămând de-i s-a lipit burta de spinare, ar pute-a fi o salvare pentru nenorocitul regat al pisicilor, salvându-l de sclavie. Puțin probabil, ținând cont de averea enormă a lui Plohiș, mașina lui bronată, numărul enorm de gărzi de corp, etc.
P.S. Acest articol este un pamflet și nu trebue tratat ca atare.