Pe placul cui au fost croite circumscripțiile?

Sistemul mixt a fost, de la început, o inițiativă controversată care a nemulțumit deopotrivă partidele de opoziție și societatea civilă.

Publicarea hărții circumscripțiilor electorale a stîrnit un nou val de critici. sic! a explicat deja ce înseamnă gerrymandering – manipularea hărților electorale pentru a avantaja sau dezavantaja anumiți concurenți. De această dată, ne vom uita concret la circumscripțiile din Moldova și la cine este avantajat de noul sistem.¹

Circumscripții disproporționate

Prima problemă este legată de dimensiunile circumscripțiilor, care sunt disproporționate chiar și după numărul formal de alegători înscriși în liste. Astfel, cea mai mică circumscripție are doar 55.161 alegători (nr. 25, Chișinău), iar cea mai mare 67.278 (nr. 46, Ceadîr-Lunga). Diferența e de 12.117 alegători. Adică cea mai mare circumscripție e cu aproape 22% mai mare decît cea mai mică.

Această diferență încalcă însăși Legea prin care a fost introdus sistemul mixt. Potrivit articolului 74(4) din Lege:

a) circumscripțiile electorale de pe teritoriul Republicii Moldova aflat sub jurisdicția autorităților constituționale vor avea la bază un număr relativ egal de alegători și vor cuprinde între 55.000 și 60.000 de alegători cu drept de vot;

b) devierea numărului de alegători între circumscripțiile electorale uninominale nu trebuie să depășească 10%;²

Pe scurt, circumscripțiile trebuie să aibă între 55.000 și 60.000 de alegători, iar diferența maximă între circumscripții e de 10%. Chiar dacă Iurie Ciocan, președintele Comisiei care a stabilit circumscripțiile, încerca să ne convingă că-i altfel.³

Despre manipulările domnului Ciocan, sic! a mai scris aici.

Pornind de la prevederile Legii, Promo-Lex a calculat cîte din circumscripțiile stabilite se încadrează în limita de abatere admisibilă. Dacă luăm cea mai mare circumscripție ca limită de sus, aproximativ 15 circumscripții sunt în afara intervalului de 10%. Dacă luăm cea mai micăcircumscripție ca limită de jos, atunci 30 din 45 de circumscripții au o abatere mai mare de 10%.⁴

 

Chiar dacă nu e limpede încă dacă această disproporție între unitățile electorale avantajează vreun partid, e clar că dimensiunile lor nu se încadrează în limitele impuse de lege.

 

Armata primarilor

Întrucît în circumscripții vor fi aleși candidați locali, primarii și controlul resurselor umane și administrative locale vor fi un factor crucial. Din acest punct de vedere, PDM are avantaj clar, fiind partidul cu cei mai mulți primari din țară. Unii au cîștigat alegerile ca democrați, iar alții au sărit în barca cu trei trandafiri mai tîrziu. Pe site-ul formațiunii sunt enumerați 396 de primari, din totalul de aproximativ 900. Recent, în unele localități au avut loc alegeri locale în urmă cărora PDM a mai cîștigat cîțiva primari, totalul trecînd peste 400. După scrutinul din 2015, PDM avea „doar” 287 de primari.⁵

Potrivit analizei Promo-Lex, democrații dețin majoritatea relativă sau absolută a primarilor în 25 din 46 circumscripții. În 12 din ele, mai mult de jumătate din primari sunt PDM-iști. În circumscripția nr. 16, cu centrul în Ungheni, democrații au 81,25% din primari. Totodată, democrații au cei mai mulți consilieri în 16 din 35 consilii raionale și municipale.⁶

Chiar dacă PDM nu a cîștigat alegerile în Chișinău, atît partidele de dreapta, cît și de stînga, au declarat că primărița interimară Silvia Radu ar fi, de fapt, pusă în funcție de PDM. Dacă e adevărat, înseamnă că democrații au influență și în capitală.

Astfel, formațiunea lui Vlad Plahotniuc pornește din start cu un avantaj dublu: aflarea la guvernare la nivel central și primarii la nivel local. Există astfel un risc ridicat de folosire a resurselor administrative. Promo-Lex amintește despre cum în 2016, la înregistrarea candidaților pentru alegerile prezidențiale, Marian Lupu a obținut peste 25,000 de semnături într-un timp record de 24 de ore. În 311 din cele 414 localități unde au fost colectate semnăturile, primarii erau democrați.

Trandafirul roșu

Dacă e să ne uităm la alegerile prezidențiale din 2016, observăm că Igor Dodon a învins în primul tur în 16 din cele 25 de circumscripții unde PDM are majoritatea primarilor, în pofida susținerii declarate a democraților pentru un alt candidat. În total, candidatul PSRM a cîștigat primul tur în 30 din 46 de circumscripții. Astfel, noul format geografic al alegerilor avantajează socialiștii, care ar domina ⅔ din circumscripții, mai mult decît au luat la parlamentare (20,5%) sau prezidențiale (48%).

Primul tur al alegerilor prezidențiale este un indicator mai bun decît al doilea, fiindcă deputații în circumscripții vor fi aleși dintr-un singur tur. Alegătorii nu vor avea un tur II în care să-și schimbe votul în funcție de candidații rămași.

Este posibil ca PDM să-și împartă resursele locale cu PSRM. Alianța tacită dintre cele două partide a fost confirmată și de rapoartele de monitorizare a presei, care arată că trustul media al lui Vlad Plahotniuc „a defavorizat-o clar pe Maia Sandu”⁷ în turul II al prezidențialelor. Însuși sistemul mixt a fost votat împreună de PDM și PSRM. Ce s-au mai înțeles cele două partide nu știm, însă niște sprijin electoral camuflat de la democrați pentru socialiști nu ar fi o premieră, mai ales în circumscripțiile în care PDM nu va avea candidați proprii puternici.

Chișinăul încercuit

O decizie care ar putea dezavantaja partidele de dreapta e separarea suburbiilor de sectoarele din care fac parte. Majoritatea suburbiilor au fost mereu de dreapta și, la alegerile locale, au înclinat adesea balanța în favoarea candidaților pro-vestici.⁸ Chirtoacă a fost numit chiar „primarul suburbiilor”.⁹

Constituirea a două circumscripții în suburbii își are desigur justificarea sa: satele și orașele din preajma Chișinăului au mai multe interese în comun unele cu altele decît cu sectoarele urbane din oraș. Pe de altă parte, această decizie poate fi privită și că o manevră de concentrare a alegătorilor pro-europeni în două circumscripții pentru a-i separa de circumscripțiile din oraș, unde se creează un avantaj pentru candidații de stînga.

Ce înseamnă termenul „concentrare” în sens electoral, vedeți în articolul Ce-i aia gerrymandering?

Să luăm un exemplu. La ultimele alegeri parlamentare, în secțiile de votare incluse în circumscripția nr.28 de la Rîșcani, PL, PLDM și PDM au luat împreună aproximativ 42%, iar PSRM cu PCRM tot cam atîta. Pe de altă parte, între partidele care n-au trecut pragul, cele de stînga sau pro-ruse (Partidul Comunist Reformator, Blocul Electoral „Alegerea Moldovei – Uniunea Vamală”, PPCD) au luat mai multe voturi decît cele de dreapta (PLR, PDA, etc).¹⁰ Astfel, balanța înclină ușor în favoarea stîngii în această circumscripție.

Dacă Stăuceniul, care face parte din sectorul Rîșcani și e vecin cu circumscripția nr. 28, ar fi fost inclus, avantajul ar fi trecut de partea partidelor de dreapta. În Stăuceni erau înscriși aprox. 6800 de alegători, dintre care 61,61% au mers la vot. Dintre aceștia, aproape 62% au votat pentru cele trei partide pro-europene și doar în jur de 26% pentru cele de stînga.

Diaspora și Transnistria

Una dintre cele mai criticate decizii ține de acordarea a două circumscripții pentru Transnistria și trei pentru diasporă. La ultimele alegeri prezidențiale, 138.000 de oameni au votat în străinătate, pe cînd doar 16.700 de locuitori din stînga Nistrului au participat la alegeri. Astfel, pentru Transnistria un deputat va fi ales de 9.000 de locuitori, iar pentru diasporă un parlamentar va fi ales de 46.000 de alegători.¹¹

Disproporția e și mai mare dacă luăm în calcul că din circumscripțiile diasporei, una singură va fi alocată Europei, unde la ultimele alegeri votaseră 115.000 de alegători. Astfel avem o circumscripție de 115.000 de oameni și două circumscripții pentru 18.000. Egalitatea votului este încălcată în mod grosolan.

Potrivit analizei Promo-Lex, PSRM au cele mai mari șanse să cîștige în circumscripțiile pentru Transnistria. Dacă e să le adăugăm la cele 30 de circumscripții în care Igor Dodon a cîștigat primul tur al prezidențialelor, avem 32 din 48 de circumscripții în care socialiștii sunt avantajați. Pe de altă parte, diaspora europeană votează, în mod tradițional, candidații pro-europeni. Astfel, acordarea unei singure circumscripții pentru Europa este o lovitură dată partidelor de dreapta.

Vedeți și „Dodon spune că în Transnistria există acces la informație. Zău?”

Cîștigători și învinși

Actuala hartă electorală este una problematică, mai ales din perspectiva egalității votului: circumscripțiile de pe teritoriul controlat de autoritățile legale au dimensiuni disproporționate, diaspora din Europa cu 115.000 de alegători va avea o circumscripție, cei 16.000 de alegători din Transnistria care merg la vot vor primi două, iar Chișinăul a fost separat de suburbiile sale, deschizînd calea unei victorii a candidaților de stînga în capitală.

Implementarea sistemului mixt confirmă prognozele făcute de sic! cînd sistemul era abia o inițiativă – noua hartă electorală avantajează clar PSRM-ul și alte partide de stînga, dar și PDM-ul, ca formațiunea cu cei mai mulți primari. Au de pierdut partidele de dreapta, în special datorită deciziilor privind diaspora și Chișinăul. Cel mai mult însă vor pierde alegătorii, fiindcă votul unora va fi privilegiat, în timp ce votul altora va fi aproape egal cu zero.

Acest articol poate fi preluat în întregime, cu menționarea sursei, iar în cazul republicării pe web, și cu însoțirea unui link activ spre articolul original.

(43 accesari)