Interviu DW cu Pirkka Tapiola, ambasadorul UE, despre cele mai importante aspecte ale relaţiilor UE-Moldova, aşteptările şi succesele din patru ani de misiune diplomatică.

Dle Ambasador, la finalul misiunii Dumneavoastră, cum apreciaţi evoluţia relaţiilor dintre UE-RM în această perioadă?

Pirkka Tapiola: A fost o perioadă foarte „colorată”, dacă mă pot exprima aşa. Pentru că atunci când am ajuns aici, UE se afla în punctul culminant al relaţiei cu R. Moldova. Atunci a fost liberalizat regimul de vize pentru moldoveni, Acordul de Asociere şi de Liber Schimb se afla pe ultima sută de metri etc. Tot atunci se vorbea că R. Moldova este istoria de succes a Parteneriatului Estic şi că avea un potenţial enorm. Însă, unele din aşteptările la acea etapă erau prea optimiste. De asemenea, acea perioadă a coincis cu izbucnirea războiului din Ucraina şi cu agresiunea Rusiei.

Toate acestea au influenţat relaţiile noastre, iar eu nu aş putea spune că elementele fundamentale ale abordării UE faţă de R. Moldova nu s-au schimbat. Deci, dacă ar fi să explic doar în câteva cuvinte cum au evoluat relaţiile de la momentul de când am venit aici şi până astăzi, aş zice că la început era o perioadă când „luna de miere” a relaţiilor noastre se apropia de sfârşit, iar acum suntem într-o etapă când ambele părţi se uită la lucruri mai realist.

DW: Criza din sistemul politic de la Chişinău a generat mai multe probleme pe parcursul acestor ani, culminând cu dispariţia unui miliard de dolari SUA. Mai mulţi analişti de la Chişinău au declarat că UE a reacţionat destul de târziu la greşelile pe care le-au făcut politicienii de la Chişinău. De ce s-a întâmplat aşa şi putea UE să pună mai mare presiune pe politicieni?

P.T.: Eu consider că pe perioada de dinaintea izbucnirii crizei din sistemul bancar, UE a reacţionat prin diferite mesaje de avertizare şi lucrul acesta s-a făcut destul de consecvent. Astfel, atunci când am văzut magnitudinea problemei, care a fost în anii 2014-2015, noi am avut un răspuns destul de rapid, suspendând imediat plăţile sub forma de suport bugetar acordat Chişinăului, iar reluarea acestora a fost condiţionată de încheierea unui nou acord cu FMI.

Acesta a fost un punct de reper în luarea unor măsuri pentru a stabiliza sectorul bancar al ţării şi totodată măsuri care ar preveni posibilitatea de repetare a unei asemenea situaţii. Pot spune chiar mai multe. Eu sunt mândru de frontul acesta unificat, care a fost creat în interiorul UE, inclusiv din partea României, dar şi a Băncii Mondiale, care au avut o poziţie destul de consecventă, în privinţa măsurilor care trebuie întreprinse, astfel încât lucrurile să revină la normal.

Totuşi, mai este o chestie pe care vreau să o menţionez şi de care R. Moldova deseori uită. Este vorba că declararea orientării politicii statului spre UE este deseori confundată cu implicarea UE în gestionarea problemelor ţării. În calitate de actor extern, cât de mult ne-am strădui noi, nu putem să avem tabloul deplin cu toate detaliile la ceea ce se întâmplă în sistemul bancar, ce hotărâri ia Guvernul etc.

DW: UE continuă cu o anumită prudenţă să susţină guvernarea de la Chişinău. De ce nu se adoptă o poziţie mai dură, mai ales că coaliţia majoritară de la Chişinău a luat mai multe decizii care stârnesc nemulţumiri în rândurile populaţiei şi chiar au adus la proteste?

P.T.: UE a respins mereu ideea extinderii sferelor de influenţă, iar geo-politica UE înseamnă transformare. Aceasta vrem să fie înţeles şi la Chişinău, iar aceasta va fi baza colaborării noastre pentru o perioadă îndelungată şi în cadrul căreia asistenţa noastră va fi condiţionată de implementarea reală a reformelor. De asemenea, se observă o tendinţă de a evita suportul direct bugetar din partea UE, iar accentul va fi pus pe proiectele de infrastructură, care sunt direct implementate pentru cetăţenii ţării, care sunt partenerii noştri. Deci, nu e vorba de a sprijini un guvern sau altul, este vorba de sprijinul oferit ţării.

DW: Principala problemă a ţării rămâne a fi corupţia şi transparenţa justiţiei. Lupta cu corupţia şi aresturile din ultima perioadă din R. Moldova sunt o mimare sau este cu adevărat începutul unui proces?

P.T.: Nu sunt pe poziţia de a face comentarii pe cazuri anumite, ci mă voi referi în general asupra acestei probleme. Astfel, este foarte important ca toate cazurile de corupţie să fie investigate minuţios, non-selectiv şi apolitic, iar toate procesele juridice să fie transparente şi fiecare persoană să aibă acces la o justiţie echitabilă. Pentru noi ceea ce contează este supremaţia legii, astfel încât politicul să nu influenţeze aceste cazuri. Totodată, este clar că trebuie întreprinse mai multe acţiuni contra a ceea ce oamenii numesc corupţie endemică.

DW: Acordul de Asociere UE-RM a adus multe beneficii ţării, dar a fost motivul de impunere a unor embargouri din partea F. Ruse. Totodată, unii politicieni de stânga au declarat că acest Acord nu a adus nimic bun ţării. Care este viitorul acestui proiect? Exporturile spre UE vor deveni cu adevărat o alternativă pentru antreprenorii moldoveni?

P.T.: În primul rând vreau să mă refer la nişte principii şi mai puţin să folosesc cuvântul „alternative”. În primul rând Zona de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător RM-UE (ZLSAC) nu împiedică schimburile comerciale cu alţi parteneri. De asemenea, aş respinge orice insinuări că Acordul a fost o cauză a embargourilor. Aici, vorbim mai degrabă despre o decizie politică de a pedepsi R. Moldova pentru exercitarea dreptului său suveran de a dezvolta relaţii comerciale în toate direcţiile.

Organizaţia „Berlin Economics” a efectuat un raport foarte interesant în care a studiat pe parcursul mai multor ani dezvoltarea economică a R. Moldova. Astfel, începând cu 2003 a fost observată o tendinţă foarte clară că exportatorii moldoveni au început să se extindă pe această piaţă mare şi de încredere. De atunci se vedea dorinţa Chişinăului de a avea o Zonă de Comerţ Liber cu UE, dar noi nu lansam discuţii aprofundate, pentru că voiam să ne asigurăm mai întâi că economia R. Moldova este suficient de puternică pentru a deveni competitivă pentru acest pas. Ulterior au urmat acele discuţii în vederea încheierii unui Acord, care era bazat pe o Foaie de Parcurs ce prevedea adoptarea unor standarde, armonizarea legislaţiei, astfel încât companiile din R. Moldova să poată să crească pe piaţa UE. Şi astăzi 63-65% din exporturi sunt orientate spre această piaţă.

Mulţi ar putea spune că această creştere se datorează embargourilor. Dar nu este aşa şi eu vreau să vă dau un exemplu concret. Am fost în aceste zile la deschiderea unui eveniment numit „Moldova Automotive Days”. 10 ani în urmă în această ţară nu exista nici o companie din industria de producere şi asamblare a componentelor auto. Astăzi avem peste 15 de companii care exportă 100% pe piaţa UE, iar valoarea exporturilor este de peste 400 mln. USD. Acesta constituie 25% din exporturile totale ale R. Moldovei – mai mult decât exporturile de fructe şi legume. Au fost create 10 mii de locuri de muncă bine plătite şi se pregăteşte deschiderea a mai multor fabrici pe acest segment. Aceste companii nu ar fi venit aici dacă nu ar fi avut acces pe piaţa UE.

DW: Nu pot să nu vă întreb despre vectorul geo-politic. Credeţi că R. Moldova va ajunge să facă parte din marea familie a UE şi ce trebuie să facă politicienii pentru aceasta? Sau viitorul ţării se va schimba spre Moscova?

P.T.: Eu cred că discuţiile geo-politice convin unor persoane, pentru că aduc la polarizarea societăţii şi la tot felul de emoţii legate de trecut. Noi, europenii, cunoaştem care sunt costurile negative ale acestei lupte. Dar, în acelaşi timp, ştim că societăţile noastre sunt cele mai de succes din toată istoria şi aceasta s-a întâmplat deoarece noi am mers înainte şi nu ne-am uitat la geo-politică. Aceasta înseamnă reforme, supremaţia legii, justiţie, un mediu bun de afaceri, care sunt susţinute de o democraţie unde fiecare poate spune ce gândeşte.

Alegerea nu trebuie să fie între Est şi Vest. Este o alegere între un trecut care niciodată nu va reveni şi un viitor care oferă mai multe oportunităţi oamenilor. Totodată, trebuie să avem în vedere că nimeni nu va veni din afară ca să schimbe realitatea în locul tău. Ei pot să ajute, să dea nişte sfaturi, dar nu pot să facă ceva în locul vostru. Deci, construirea Europei în interiorul ţării va însemna multă muncă, iar pentru asta este nevoie de multă grijă de ţară, de mult angajament.

Atunci când mă întâlnesc cu oamenii din R. Moldova, fie vorbitori de română, rusă sau găgăuză, din oraşe mai mici sau sate, eu aud de obicei aceleaşi discuţii geo-politice bazate pe trecut, bazat pe emoţie. Dar, într-un final ajung la concluzia că toţi vor acelaşi lucruri – o viaţă mai bună, să aibă încredere în sistemul justiţiei, să aibă societăţi mai previzibile etc.

DW: Transnistria este o problemă veche a ţării şi e unul din conflictele îngheţate cele mai apropiate de frontiera UE. Cum vedeţi soluţionarea acestei probleme?

P.T.: Vă voi da un răspuns foarte european. Primul element este aprobarea unui statut viabil şi funcţional pentru Transnistria şi acest angajament a fost luat de comunitatea internaţională, în cadrul formatului OSCE. Al doilea element şi soluţia reală a rezolvării acestui conflict presupune înţelegerea şi generozitatea din partea Chişinăului de a crea nişte mecanisme prin care să se demonstreze că revenirea la normalitate va asigura o viaţă mai bună şi mai multe oportunităţi. Este nevoie de un angajament real de a construi nişte oportunităţi reciproce, pentru că şi în această situaţie are de suferit populaţia, iar costurile ne-reintegrării sunt foarte înalte.

DW: Cu ce gânduri plecaţi din R. Moldova? Aveţi vreun regret?

P. T.: Pe parcursul acestei veri m-am gândit mult la acest subiect, dar nu am ajuns la o concluzie finală. Bineînţeles că sunt şi regrete. Eu aş fi sperat ca acea „lună de miere”, despre care vorbeam la început, să mai fi durat şi să se reflecte în situaţia reală. De asemenea, aş fi sperat ca reformele în justiţie şi în alte domenii să fie implementate mult mai rapid. De asemenea, aş fi vrut ca reglementarea conflictului, atât la nivelul politicului, cât şi la cel al societăţii, să fi mers la fel mai rapid. Dar, întotdeauna sunt circumstanţele care contează.

Succesul unui ambasador este de a conduce Delegaţia UE, ca instituţia să poată funcţiona în cadrul realităţilor existente. Eu simt că, sub îndrumarea mea şi a efortului întregii echipe, noi am reuşit aceasta.

Sursa:DW

(15 accesari)