În aceste zile, un liberal m-a întrebat: Oare chiar chişinăuienii nu văd că dosarul lui Dorin Chirtoacă este unul politic? Oare să fi uitat ei atât de repede lucrurile bune pe care le-a făcut Dorin Chirtoacă în cei zece ani de mandat? De ce nu iese nimeni să-l susţină, să protesteze împotriva celor care-şi bat joc de el?

Cu riscul de a-l supăra pe interlocutorul meu, i-am spus deschis ce cred despre situaţia în care a ajuns Dorin Chirtoacă, iar sensul a fost următorul: Dorin Chirtoacă a făcut şi lucruri bune, dar şi lucruri rele, iar oamenii de obicei memorizează doar lucrurile rele. Însă nu lucrurile rele sunt principalul motiv de ce oamenii nu-l susţin acum pe Dorin Chirtoacă, în poate cel mai dificil moment al vieţii sale, ci faptul că alegătorii săi de altădată consideră că el şi partidul din care face parte i-a trădat continuu începând cu 20 ianuarie 2016. E părerea mea personală, care poate fi şi subiectivă, dar cu cât mai mult mă gândesc la cele ce se întâmplă în politica moldovenească, cu atât mă conving că anume aşa şi este.

Rating-ul extrem de scăzut pe care-l are actuala guvernare (nicio altă guvernare nu a avut un rating atât de scăzut vreodată), nemulţumirea generală pe care o expun periodic şi cetăţenii, şi partenerii noştri de dezvoltare, ne duce la gândul că, în 2015-2016, s-a dorit nu doar înlăturarea de la guvernare a liberal-democraţilor şi sancţionarea ulterioară a unora dintre ei, ci şi înlăturarea de la putere şi sancţionarea democraţilor, care sunt responsabili (poate chiar în măsură mai mare decât PLDM) pentru tot ce s-a întâmplat urât în Moldova de la 2009 încoace.

În loc să se ridice la nivelul aşteptărilor oamenilor, liberalii, în 2016, dar şi ulterior, din contra, i-au ajutat pe democraţi să-şi întărească poziţiile şi astfel astăzi s-a ajuns în situaţia în care acest partid, care s-a plasat abia pe locul patru în preferinţele alegătorilor la precedentul scrutin parlamentar, acumulând sub o cincime din numărul total de mandate de deputat, acum controlează totul în RM, având o putere chiar mai mare decât comuniştii când au obţinut majoritate constituţională.

Acest lucru nu are cum să placă oamenilor, chiar dacă PD le mai aruncă uneori câte o bombonică, gen alegeri directe ale Preşedintelui sau sistem electoral mixt. De aceea, ura faţă de liberali şi faţă de Dorin Chirtoacă este poate chiar mai mare decât faţă de democraţi. La urma urmei, democraţii şi-au urmărit propriul interes, iar liberalii nu au fost decât un instrument care i-a ajutat să preia controlul total asupra RM.

Chiar şi dacă acum liberalii spun unele lucruri cu jumătate de gură şi lasă să se înţeleagă că regretă ceea ce au făcut în ianuarie 2016, ei nu sunt credibili. Opiniei publice nu scapă faptul că ei se tem să facă careva dezvăluiri, iar atunci când un liberal deschide gura mai tare a doua zi se iau anumite decizii, inclusiv ale instanţelor de judecată, şi liberalii din nou iau apă în gură. Astfel, liberalii sunt consideraţi în continuare parte a jocului democraţilor, chiar dacă nu mai sunt la putere, iar încăpăţânarea cu care Dorin Chirtoacă se ţine de funcţie (chiar dacă e clar că el nu va mai conduce niciodată Primăria capitalei) pentru unii e o dovadă a laşităţii lui (dacă demisionează, strică jocul puterii de a controla din umbră Primăria şi riscă să fie pedepsit), iar pentru alţii – a complicităţii lui cu puterea. În acest caz cine să-l jelească pe Dorin Chirtoacă şi de ce ar ieşi oamenii în stradă să-l susţină?

În această situaţie, propunerea pe care i-a făcut-o Andrei Năstase lui Dorin Chirtoacă de a demisiona este poate unica ieşire din situaţie onorabilă pentru el. Dacă demisionează, oamenii vor vedea că el încă luptă, se opune preluării controlului asupra Primăriei de către actuala guvernare. Oamenii vor înţelege că Primarul îi respectă şi le întoarce votul de încredere pe care i l-au acordat de trei ori, că le întoarce dreptul de a decide ei soarta capitalei. Poate că în acest caz Primarul îşi va întoarce şi o parte din respectul şi aprecierea locuitorilor capitalei. În caz contrar, va continua să fie urât de chişinăuieni şi tratat fie ca un laş, fie ca un complice al acaparării ilegale a Primăriei capitalei.

Până la urmă, Dorin Chirtoacă oricum va fi folosit, umilit, batjocorit şi poate chiar condamnat. Aşa a fost cu toţi acei care s-au „culcat” sub actuala putere. De ce, în acest caz, să nu încerce măcar să-şi salveze demnitatea şi să-şi asigure un loc cât de cât onorabil în istorie?

Dumitru Spătaru

(33 accesari)