Dincolo de speranțe și așteptări, rezultatele votului din 20 mai pentru Primăria Chișinăului au surprins pe toată lumea. În studiourile TV, orientate democratic și europenist, vestea că Andrei Năstase a ajuns în finală a împrăștiat aerul de mahnă și scepticism, de parcă cineva, în spatele cameramanilor care „modelau” realitatea pe micul ecran, deschisese brusc o fereastră.

O victorie de etapă a candidatului opoziției pro-europene și anti-oligarhice, dobândită în ciuda tuturor pronosticurilor și sondajelor (manipulatoare sau doar eronate), care o creditau drept favorită pentru turul doi, alături de socialistul Ion Ceban, pe Silvia Radu. Ultima a colectat abia jumătate din voturile lui Năstase.

Vitalie Ciobanu/Europa Liberă

Au fost multe reacții și titluri entuziaste în presă și pe rețelele de socializare care anunțau că schimbarea e aproape, că puterea lui Plahotniuc se clatină. Vom vedea dacă acest optimism se va confirma, dar adevărul este că un candidat al opoziției anti-sistem a reușit să răstoarne ceea ce părea un scenariu-beton, o strategie a guvernării minuțios construită, care nu s-a încurcat în scrupule pentru a-și atinge scopul.

Așa cum au observat și alți comentatori, nocivitatea campaniei electorale de la Chișinău a fost înlesnită de gravele lacune din legislația audiovizualului. Este cu totul anormal ca un ditamai trust media, care acoperă 80% din spațiul de emisie și beneficiază de câteva frecvențe naționale, să aibă libertatea de a NU reflecta campania electorală, scăpând astfel, știți voi, de stupida exigență a „timpilor de antenă”, de nesuferita echidistanță în politica editorială, de absurda respectare a dreptului la replică… Ieșite de sub monitorizarea CCA-ului și de sub controlul bunului-simț, televiziunile puterii au promovat-o intens pe „neafiliata” de la primărie și l-au atacat înverșunat, metodic, pe candidatul anti-oligarhic.

Tensiunile campaniei n-au ocolit nici tabăra pro-europeană și unionistă. Unii le cereau pro-europenilor să treacă proba de „românism”, opozanții lui Plahotniuc îi acuzau pe unioniști de complicități secrete cu oligarhul. Defulări, supărări, etichetări aruncate cu prea multă ușurință… Și aceste alegeri ne-au arătat că în lupta politică trebuie să lași loc pentru dialog, întrucât s-ar putea să ai nevoie de sprijinul simpatizanților rivalilor tăi. După cum s-a văzut la fel de bine că egoismul unor partituri electorale separate, ignorarea realității crude care îți strigă în față, conduce la eșecuri electorale jenante și, mai rău, la compromiterea unui ideal care n-are nicio vină că este slujit prost.

Știm foarte bine că electoratul unionist din Chișinău nu se reduce la cele puțin peste 8% acumulate împreună de Valeriu Munteanu și Constantin Codreanu. Electoratul unionist este rațional, matur, dar mai ales pățit. Basarabenii nu se dezic de unionism, dar se pare că judecă altfel prioritățile. Rezultatul primului tur confirmă teza opoziției pro-europene și anti-oligarhice, care spune că trebuie să eliberăm țara de mafie, de corupție pentru a putea să mergem spre Europa și pentru a ne uni cu România. Sunt obiective care nu pot fi atinse fără o bună guvernare. Valorile naționale nu pot fi despărțite de valorile europene.

Electoratul din Moldova e mai complex decât își închipuie unii. Aici, dacă vrei să reușești, e bine să lași spațiu și orgoliului local (basarabeanul vrea să aibă certitudinea că e stăpân la el acasă, că are libertatea opțiunii), dar mai ales să arăți că vrei să-i faci omului dreptate. Or, mișcarea unionistă a dat de multe ori senzația unui automobil de curse cu motorul puternic ambalat, care riscă să-și piardă pe drum caroseria, pentru că nu și-a asigurat o legătură mai strânsă cu nevoile imediate ale oamenilor, nu a luat suficient în considerare mentalitățile, sensibilitățile, inerțiile Basarabiei.

Alte constatări pe marginea turului I. A contat foarte mult existența unui candidat unic al principalelor partide de opoziție, a unui om cu inițiativa și energia lui Andrei Năstase, liderul Platformei DA. Chiar și în condițiile unui absenteism accentuat, candidatul unic a reprezentat un pol de atracție pentru majoritatea alegătorilor cu simpatii pro-europene și pro-românești care au venit să voteze.

Mulți au remarcat de asemenea prestația eficientă, devotată și consecventă a Maiei Sandu în aceste alegeri. Președinta PAS a demonstrat că este un om de echipă, angajamentul ei și al colegilor săi de partid a dat un plus de încredere și vigoare candidatului comun, precum și staff-ului său de campanie. Solidaritățile, iată, sunt posibile chiar și în Moldova, ele trebuie protejate cu înțelepciune și toleranță.

În general, blocurile electorale îi încurajează pe indeciși, emană forță și seriozitate. Ideea că într-o alianță unul dintre lideri pierde inevitabil din imagine în favoarea altuia, scos mai în față, nu se confirmă atâta timp cât obiectivul comun este servit cu aceeași dedicație și sinceritate de ambii – alegătorii simt și apreciază asta. Am văzut din istoria noastră recentă cât de păgubos pentru cauza democrației este să se cultive „mesianismul politic” în Moldova.

Este de salutat apelul prompt și inechivoc al partidelor unioniste pentru susținerea lui Andrei Năstase în turul doi. Acestea au știut să treacă peste anumite idiosincrazii și formulări repezite, venite dinspre toate taberele, de altfel. Sunt semne că opoziția anti-oligarhică și partidele unioniste pot găsi puncte de tangență, că ar putea să se prezinte în alegerile din toamnă într-o alianță comună sau măcar să fie competitori loiali care să se sprijine reciproc, și nu doar în momente de cumpănă.

Cea mai mare problemă, înaintea turului doi, va fi mobilizarea oamenilor la vot. Trebuie găsite mesaje care să scoată tineretul din apatie, mesaje care să reanimeze suburbiile capitalei – un important furnizor de voturi în trecut pentru candidații pro-români și pro-europeni. Și mai ales trebuie combătută mentalitatea păguboasă a celor care susțin că nu are rost să mergem la vot, că oricum ei, guvernanții, „mafioții”, decid peste capetele noastre, că totul e aranjat. Or, prezența lui Andrei Năstase în finala de la Chișinău demonstrează că nu e chiar totul aranjat. Răul se întinde până unde-l acceptă ceilalți.

O putere încolțită, care și-a văzut dejucate într-o primă etapă schemele, va încerca să-și pună în aplicare alte planuri de subminare a votului democratic din Moldova. Ne aducem bine aminte ce s-a întâmplat în turul doi al prezidențialelor din 2016. De aceea, supravegherea procesului electoral, raportarea încercărilor de fraudă și corupere a alegătorilor va fi și mai necesară pe 3 iunie, dar și până atunci.

Din păcate, umbra statului captiv a deturnat spiritul alegerilor locale de la Chișinău, a deviat inevitabil problematica edilitară, a plasat dezbaterile asupra proiectelor de dezvoltare, modernizare, europenizare a capitalei pe plan secund. În plus, odată cu eliminarea celui de-al treilea jucător, Silvia Radu, care mima o atitudine apolitică, naivă, ruptă de realitate, turul doi ne reinstalează pe cunoscutul aliniament geopolitic dur. Și chemările de genul „Să nu cedăm Chișinăul lui Putin!”, „Chișinăul – citadela românismului și europenismului!” revin în actualitate.

Nu putem schimba peste noapte această stare de lucruri, nu putem ignora votul geopolitic, nu ne putem schimba locul pe hartă. Dar la fel de adevărat este că o bună guvernare și o administrație onestă și eficientă în capitală ne pot „deplasa” mai spre Vest din punct de vedere mental și civilizațional. Și atunci vechii demoni vor bătea în retragere.

Vitalie Ciobanu/Europa Liberă

(71 accesari)