Oligarhie – guvernarea statului de către un grup, pervertită prin abuzul de putere. Formă de guvernământ în care puterea politică şi economică este deţinută de un număr restrâns de persoane, segment care se caracterizează fie prin avuţie, înrudire, putere militară sau influenţă politică. Oligarhia reprezintă o manifestare a puterii exprimată în mod nedemocratic, în care personalităţile-cheie rămân în umbră, preferând să conducă din culise, de cele mai multe ori prin intermediul mijloacelor economice. O societate poate deveni o oligarhie într-un anumit moment al evoluţiei ei printr-un mecanism de acumulare graduală şi netransparentă de mijloace economice de către un grup restrâns de indivizi. Oligarhia este acea formă de guvernământ în care puterea aparţine unora puţini. Oligarhia are tendinţa de a-şi crea structuri suprastatale şi nu poate funcţiona în absenţa unui control strict al justiţiei. Ecuaţia oligarhiei include în mod obligatoriu: infiltrarea politică, controlul mass-media şi îmblânzirea justiţiei.

În ultimii ani, Republica Moldova a mers în galop spre un regim oligarhic care acum a atins apogeul. Timp de doar câţiva ani, guvernarea RM a bătut toate „recordurile” şi a adus ţara către o oligarhie cum nu s-a mai văzut, prin capturarea instituţiilor statului şi subjugarea justiţiei, corupţia înflorind de la o zi la alta. Astfel, fenomenul „oligarhie”, despre care anterior se ştia mai mult de prin cărţile de istorie, a ajuns acum să fie sinonim cu Republica Moldova. Toată diplomaţia, răbdarea şi toleranţa de care a dat dovadă Uniunea Europeană în ultimii ani faţă de RM, încercând să crească din aceasta vestita „poveste de succes”, s-a terminat. UE nu mai poate doar să-şi manifeste îngrijorarea, cum a făcut-o, practic, de la instaurarea noii guvernări aşa-zise proeuropene, şi a trecut la fapte – de la revizuirea politicii de vecinătate şi până la suspendarea finanţării.

Cum s-a întâmplat însă că Republica Moldova a ajuns în captivitatea intereselor obscure ale unor personaje controversate, ale căror ilegalităţi au fost demonstrate şi demascate în alte ţări, numai nu în a noastră, unde justiţia se află la degetul lor cel mic? După anii 90, afaceriştii dubioşi au răsărit în spaţiul post-sovietic ca ciupercile după ploaie, în situaţia în care vulnerabilitatea statelor le-a servit cum nu se putea mai bine. Specialiştii vorbesc despre două lumi în care a fost ancorată istoria oligarhiei post-sovietice: cea legală, formală, şi cea ilegală, între lux ostentativ şi împuşcături pe stradă, sentimentul atotputerniciei şi riscul de a fi în orice moment ţinta unui posibil atac, în condiţiile concurenţei avide.

Slăbiciunea instituţiilor statului şi elasticitatea (sau inexistenţa) statului de drept i-ar fi determinat pe aceşti proaspeţi businessmani să caute căi de a-şi depăşi vulnerabilitatea, instituţionalizându-şi statutul şi veniturile. Sistemul politic, devenit „democratic” şi pluripartitist peste noapte, a devenit pentru ei o afacere tentantă – modalitate de a pune mâna pe pârghiile statului şi puterea politică pentru a-şi proteja şi multiplica averea. Astfel, treptat, în politică au pătruns oligarhii, iar RM nu a fost o excepţie.

Excepţia, în cazul ţării noastre, ar fi că puterea economică şi politică a ajuns, practic, în mâinile a doi-trei oameni, iar ulterior – a unuia singur. Nu este un secret pentru nimeni că cel mai oligarh dintre oligarhi, Vladimir Plahotniuc, prim-vicepreşedintele PD, a fost înfofolit de guvernarea comunistă. Astfel, rădăcinile oligarhiei se trag de la regimul totalitar Voronin. Odată cu venirea la putere, PCRM a lansat o perioadă de persecutare a tuturor celor care se împotriveau sistemului. Subordonând justiţia, poliţia şi serviciile secrete, Voronin a fost numit „ultimul dictator comunist din Estul Europei”. Clanul lui Voronin făcea legea în RM, unde corupţia atinsese cote enorme şi totul era de vânzare: de la decizii judecătoreşti şi până la eliminarea concurenţilor în afaceri.

Pe durata mandatului prezidenţial al lui Voronin, feciorul acestuia, Oleg Voronin, şi complicii familiei, ar fi preluat controlul asupra celor mai profitabile afaceri din domeniul financiar-bancar, energetic, construcţii, industria zahărului şi a alcoolului. Presa a scris că, în doar câţiva ani, averea lui Vladimir şi Oleg Voronin a crescut cu zeci de milioane de dolari. În perioada respectivă, atât presa din RM, cât şi cea străină, a publicat un număr mare de investigaţii cu privire la afacerile lui Oleg Voronin, obţinute prin trafic de influenţă şi şantaj.

În perioada guvernării comuniste, „cardinal din umbră” al familiei Voronin era nimeni altul decât Plahotniuc, care a obţinut influenţă încă de prin anii 2003-2004. Plahotniuc era arcanul care se ocupa de treburile murdare ale familiei, satisfăcându-şi, între timp, propriile interese – de la eliminarea agenţilor economici care îl deranjau şi până la comandarea proiectelor de legi care-i conveneau. Peste ani şi ani, fiul lui Vladimir Voronin dezvăluia, într-un interviu, că toate afacerile de care a fost acuzat că le-a preluat cu forţa în perioada guvernării comuniste „se află la Plahotniuc”, care „a pus mâna pe toate, într-o manieră specifică lui”. Despre zecile de afaceri preluate abuziv, reducerea la tăcere prin dosare la comandă, instituirea monopolului în mai multe sectoare puteţi citi în articolul Epopeea oligarhului.

Oligarh cu acte în regulă a devenit în 2010, când a apărut, peste noapte, pe locul doi în lista electorală a PD. De atunci, în scară crescândă, au început cele mai grave probleme ale RM: atacuri raider în sectorul bancar, cazul Magnitsky şi cele 450 de milioane de dolari spălate prin intermediul Băncii de Economii, furturi din bugetul de stat, controlarea fluxului de la bani la Metal Feros, Moldtelecom, Air Moldova, Aeroportul Chişinău, Moldova-Gaz, ÎS Registru şi la alte întreprinderi de stat, preluarea frauduloasă a mai multor întreprinderi şi valori de stat, precum hotelul Codru, hotelul Naţional, insulele „La izvor”, cafeneaua Parlament, cafeneaua Guguţă; condamnarea oamenilor nevinovaţi în cazurile Victoriabank, Banca de Economii, ASITO, Victoria Asigurări, Moldova Agroindbank, Universalbank.

Odată cu venirea la putere a lui Plahotniuc, în justiţie şi instituţiile de stat s-a instaurat un control fără precedent, care a făcut posibil muşamalizarea cazurilor precum omorul din Pădurea Domnească, atacurile raider demascate la Londra, dar şi jaful recent al unui miliard de dolari din sectorul bancar. Totodată, prim-vicepreşedintele PD a avut grijă să-şi tragă un întreg imperiu media, din vreo cinci posturi de televiziune şi controlul total asupra pieţei publicitare.

Un alt personaj de la guvernare cu afaceri bănoase este şi fostul premier Vladimir Filat. În presă au apărut de nenumărate ori informaţii despre afacerile sale cu ţigări, terenuri şi imobiliare la Chişinău şi la Iaşi. Totodată, Filat ar deţine clădirea cu mai multe etaje de la intersecţia str. Ismail cu bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, cunoscută ca „Ipteh”, privatizată de la stat în 1999, pe când actualul lider al PLDM era ministru de stat.

După alegerile locale recente, la treuca statului şi-au mai făcut loc doi milionari. Controversaţi ar fi puţin spus. Presa din România scria că „două mari oraşe din RM au fost câştigate de milionari penali”. Ilan Shor, învinuit în dosarul jafului de la Banca de Economii, şi Renato Usatîi, care ar avea legături cu lumea interlopă şi mai multe dosare penale la activ.

Or, invazia oligarhilor stârneşte îngrijorări majore pe plan mondial, de la cele mai importante instituţii europene şi până la cele mai cunoscute publicaţii internaţionale.

„Republica Moldova este un stat captiv al propriilor ciume din sistemul politic, unde cleptocraţia pare să patroneze elita politică. RM a fost cândva un exemplu de succes al Parteneriatului Estic. În 2010, ţara a pornit cu mult entuziasm pe drumul către europenizare, iar Moldova a câştigat între timp liberalizarea vizelor în UE şi a semnat un Acord de Asociere cu Bruxelles-ul, însă acum este cea mai mare dezamăgire a Parteneriatului Estic. Recenta dispariţie a miliardului de dolari a dezvăluit un stat captiv în propria cleptocraţie, un stat slăbit de corupţie la cel mai înalt nivel. Sistemul politic corupt este cea mai mare slăbiciune a ţării. Pe parcursul ultimilor 20 de ani, executivul moldovean a găsit modalităţi de a controla sistemul judiciar şi instituţiile responsabile să îi investigheze pe oficiali pentru corupţie şi alte infracţiuni. Victoria partidelor proeuropene la alegerile de acum cinci ani nu a schimbat asta. Din contra, corupţia a atins noi culmi, iar influenţa şi puterea oligarhilor a crescut”, se spune într-o analiză recentă a German Marshall Fund of the United States.

Totodată, un raport al Freedom House de acum câteva săptămâni prezintă Republica Moldova drept un regim hibrid, în tranziţie, cu grave probleme de guvernare democratică, nivel înalt al corupţiei şi mass-media controlată de oligarhi. Ţara noastră se află pe ultimul loc printre statele cu un astfel de regim, fiind chiar la limită cu regimurile semi-autoritare.

Săptămâna trecută, un nou semnal de alarmă a fost dat de revista americană Forbes, care a scris că „micul stat pe nume Republica Moldova, controlat de interese oligarhice, este într-un necaz financiar disperat” şi că „oligarhii ajunşi în politică controlează instituţiile de stat, banca centrală şi sistemul judiciar cu scopul de a-şi proteja afacerile”.

Într-un alt studiu, realizat de Centrul de Cercetări Orientale din Varşovia, se spune că Republica Moldova este dominată fără drept de apel de două clanuri oligarhice, Partidul Liberal Democrat şi Partidul Democrat, dominate la rândul lor de către liderul neformal al PD, Vladimir Plahotniuc, şi preşedintele PLDM, Vladimir Filat.

„Cu controlul statului în mâinile lui Filat şi Plahotniuc perspectivele de modernizare reală a RM sunt sub semnul întrebării. Singurul lor scop este de a menţine controlul complet asupra statului. Acest control este necesar pentru a asigura interesele politice şi economice ale liderilor acestor grupuri: Filat şi Plahotniuc, ambii actori importanţi în economia Moldovei. Cei doi miliardari au început acumularea averilor în anii 1990 în circumstanţe dubioase. Practicile din politica moldovenească din ultimii ani indică la faptul că este în curs un proces de luare în captivitate a statului de grupurile de interese centrate în jurul celor doi lideri politici principali. Este un model tipic post-sovietic de oligarhie în care cercurile cele mai puternice de influenţă din ţară sunt axate pe exercitarea puterii directe pentru a-şi asigura prosperarea afacerilor. Această instabilitate derivă dintr-un paradox. Pe de o parte, cei doi lideri ai coaliţiei, Filat şi Plahotniuc, sunt rivali implicaţi într-un concurs permanent pentru a-şi extinde influenţa în cadrul sistemului actual şi pentru a o diminua pe cea a rivalului. Pe de altă parte, ambii sunt interesaţi în menţinerea puterii şi menţinerea sistemului actual. Acest lucru i-a forţat să elaboreze un model de coabitare în cadrul unei coaliţii guvernamentale”, scrie autorul studiului.

Faptul că Republica Moldova este subjugată de oligarhie nu mai este pus la îndoială de nimeni. Întrebarea este cum poate fi salvată ţara, iar aceleaşi surse menţionate mai sus vorbesc despre protestele masive care au avut loc în ultima perioadă la Chişinău, organizate de Platforma DA. Speranţa rămâne în trezirea societăţii, ca să nu mai tolereze clica oligarhică de la guvernare, precum şi apariţia unei clase politice noi, care să nu înşele aşteptările oamenilor, aşa cum a făcut actuala guvernare.

sursa: jurnal.md