octombrie 2013 – Pagina 3

Coaliția Pro-Europeană va organiza săptămîna viitoare o mișcare pro –Moldova, într-o manieră exemplară, pentru a consolida energia. Anunțul a fost făcut de liderul liberal – democraților, Vlad Filat la un post privat de televiziune.

„Vom fi mulți. Eu am experiența necesară în acest sens și în comunicare cu colegii o vom organiza într-o manieră exemplară. În premieră, va fi organizată o asemenea acțiune în comun, mă refer la partide și la oameni. Vor veni oameni să-și expună punctul de vedere fără tobe, înjurii și agresivitate. Vor privi cu speranța în viitor”, a declarat Vlad Filat.

În același context, Președintele Partidului Democrat, Marian Lupu a afirmat că această mișcare a fost propusă de societate. „ Mulți din ei erau indignați și veneau cu ideea să organizăm contramanifestații celor desfășurate de comuniști. Dar noi am spus categoric nu. Astfel, mulți cetățeni, nu neapărat membri de partid, vor să-și exprime susținerea cursului european al Republicii Moldova. Nu va fi o acțiune îndreptată împotriva cuiva sau a ceva. Va fi o acțiune în susținerea viitorului acestei țări, a dezvoltării, modernizării Republicii Moldova”, a conchis sursa.

Precizăm că opoziția comunistă organizează proteste săptămînal si cere alegeri anticipate și demisia Guvernului Leancă.

Moto: “Nu există lege mai mare în jurnalism decît aceea de a spune adevărul și de a înșela diavolul. There can be no higher law in journalism than to tell the truth and to shame the devil.” Walter Lippmann

Se mai întîmplă minuni! Cînd materialul promis cititorilor noștri era “bun de tipar”, vorba noastră arhaică, aflăm o veste bună: Serviciul de Informații și Securitate și-a ținut promisiunea și ne-a expediat răspunsurile la întrebările solicitate! Bravo, domnule Mihai Balan, măcar cineva a spălat obrazul zgrunțuros al unei guvernări ghemuite-n lașitate. Oricum, vom relata, succint, despre istoricul plămădirii acestui interviu, iar în ceea ce privește calitatea acestuia, vă rugăm să judecați DVS., cititorii noștri și alegătorii politicienilor. Vorbeam și scriam, la un moment dat, de o reacție adecvată a Serviciului de Informații și Securitate la intenția noastră oficială de a realiza un interviu cu directorul instituției. La scurt timp după depunerea demersului, fără întrebările propriu-zise, am fost contactați telefonic de către Vladimir Ghilețchi, purtătorul de cuvînt al instituției. Cu o voce sinceră și prietenoasă, colonelul ne-a asigurat că directorul SIS ACCEPTĂ realizarea interviului și așteaptă întrebările redacționale.

Referitor la fondul materialului jurnalistic, poate cel mai complicat dintre toate interviurile, nu ne-am grăbit să ne “tachinăm” interlocutorul, ținînd cont de complexitatea și dificultatea întrebărilor puse, cu elemente investigative. Totuși, peste cîteva săptămîni, ținînd cont de termenii rezonabili necesari unei documentări temeinice, am revenit la domnul Ghilețchi, în repetate rînduri, și de fiecare dată primeam asigurări că “instituția își va ține promisiunea”! Cînd eram tentat să credem că și SIS-ul a fost apostrofat de capii malefici ai politicii oligarhice moldovenești să boicoteze și să obstrucționeze misiunea noastră jurnalistică, cum s-a întîmplat în alte cazuri despre care am relatat și vom relata în continuare, SIS-ul, formalmente, și-a apărat onoarea în fața presei și a societății.

Referitor la fondul problemei, lucrurile miroase puțin altfel decît ne-am așteptat! E o diferență ca între parfumul Coco Chanel și “troinoiul” din perioada cînd SIS-ul se chema KGB. De ce? Pentru că instituția a decis să treacă cu vederea și să nu reacționeze la mai multe întrebări fundamentale, pe care le-a eludat și neglijat într-un mod destul de ciudat, ca să fiu elegant. Ca să nu mai zicem de ușurința cu care au fost bifate, în limbaj de inimă de stejar, unele întrebări ce conțin factologie demnă de o altă abordare! În aceeași ordine de idei, ni s-a sugerat să renunțăm la elementele investigative incluse la rubrica Nota Bene. Și pentru că suntem corecți, așa cum ar trebui să fie și guvernanții de orice culoare și orientare, cu presa și nu numai, vom respecta doleanțele interlocutorului nostru și vom publica, mai întîi de toate, interviul în varianta primită de la SIS. Abia după asta vom insera lista COMPLETĂ de întrebări adresată directorului SIS, la care nu am primit răspuns, dar și informațiile incluse în rubrica NOTA BENE!

Facem acest lucru, pe de o parte, din respect pentru doleanța interlocutorului nostru, Mihai Balan, dar, pe de altă parte, și din obligația profesională de a ne informa în mod exhaustiv cititorii, de a le aduce la cunoștință unele lucruri, care, uneori, pot părea aproximative, alteori foarte bine documentate, dar care contează sub aspectul satisfacerii interesului public al societății noastre pretins democratice.

cu domnul Mihai BALAN, directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova

1. Propun să intrăm în tema discuţiei cu o întrebare delicată: Este sau nu instituţia pe care o conduceţi una controlată de o componentă politică aflată sau nu la guvernare? Ca să facilităm întrebarea –Dvs ați rămas în funcție pentru că sunteți omul liberal-reformatorilor?

În prima mea apariţie publică, în calitate de Director al Serviciului de Informaţii şi Securitate, am declarat că am acceptat propunerea dlui Nicolae TIMOFTI, Preşedinte al Republicii Moldova, fiind ghidat de misiunea reformatoare, prin dezvoltare durabilă, a unei instituţii de intelligence elitistă, capabilă să răspundă provocărilor de securitate specifice sec. XXI.

Cu atât mai mult, fiind adeptul dezideratului strategic evocat, vreau să menţionez că SIS-ul de astăzi, nu este instituţia care să fie controlată de o componentă politică, fapt care a fost vădit pronunţat în perioada anilor 2001 – 2009. La etapa actuală, SIS este axat pe valorile sale fundamentale de neutralitate, independenţă şi integritate în faţa oricărui context interior şi exterior. Indiferent de poziţia ierarhică sau/şi grad special, ofiţerii îşi îndeplinesc misiunea fără nici un fel de influenţe, inclusiv de natură politică.

2. Conform declaraţiei politice a fostului premier Vlad Filat, instituţiile de drept ale statului au fost partajate politic, iar în urma denunţării Acordului de constituire a Alianţei pentru Integrare Europeană, acest lucru a devenit o certitudine. În calitate de director SIS aţi cunoscut acest lucru? Aţi conştientizat pericolul social al unui asemenea troc, fie el si politic?

Actuala coaliţie practică acelaşi lucru, doar că ministerele şi instituţiile care le-au revenit au fost partajate în totalitate, pe verticală şi orizontală, unui sau celuilalt partid. Este normal ca un asemenea deal (afacere) să fie trecut ca o normalitate? Cine are competenţa protecţiei statului de drept în Republica Moldova?

Un serviciu special de informaţii nu are cum şi nici nu trebuie să comenteze declaraţiile liderilor politici, indiferent dacă acestea sunt la guvernare, sau se află în opoziţie. Politica de comunicare a SIS este foarte clară în privinţa aceasta. Nu discutăm şi, nu comentăm, declaraţii ori supoziţii.

În nume personal, reiterez că Serviciul de Informaţii şi Securitate conducându-se strict de principiile şi valorile democratice stipulate în Constituţia Republicii Moldova, în legile organice speciale, de prevederile juridice legislative indicate în convenţiile, acordurile, tratatele internaţionale, cât şi în protocoalele adiţionale ale acestora, trebuie să lucreze în aşa mod, ca să prevină acţiunile care urmează a fi întreprinse asupra orânduirii constituţionale democratice din ţara noastră, să prevină comiterea acţiunilor ilegale comise de grupările transnaţionale, cât şi cele transcontinentale de crimă organizată, care cauzează şi, ar putea cauza, prejudicii colosal de mari statului. În cazul obţinerii de către SIS a rezultatelor efective măcar în jumătate dintre obiectivele trasate, Republica Moldova ar avea de câştigat mult mai mult ca stat suveran şi independent pe arena mondială, întărindu-şi imaginea sa şi mai mult decât o avem actualmente.

Concluzionând subiectul abordat, exprim considerarea că nimeni nu este în drept să sfideze democraţia şi interesele noastre naţionale, valorile fundamentale constituţionale ale cetăţenilor, în mod special, atunci când este vorba de viitorul ţării noastre, care trebuie să fie cu certitudine unul democratic european.

3. Ce aţi simţit, ca director şi ca om, în data de 6 ianuarie 2013, după ce liderul Mişcării Antimafie, Sergiu Mocanu a făcut o declaraţie care a zguduit opinia publică de la noi şi din străinătate și anume faptul că o brigadă de braconieri de lux, afiliați Partidului Democrat, în frunte cu Zubco, pe atunci procuror general și Pleșca, încă președinte la Curtea de Apel Chișinău, a participat la o vînătoare ilegală în cadrul căreia a fost omorît un om, Sorin Paciu?

Pe mine, personal, nu mă pot depăşi „simţurile” atunci când este încălcată legea statului, cu atât mai mult, când sunt generate efecte negative cu potenţial de periclitare a securităţii naţionale, precum şi prejudicierii imaginii Republicii Moldova în plan naţional şi internațional. Aici mă refer inclusiv la subiectul invocat de Dumneavoastră.

4. Domnule director, circulă zvonuri, că, în realitate, conducerea Republicii a fost informată de către SIS imediat după comiterea incidentului. Dacă e aşa, de ce a trebuit să nege acest lucru? Ce a demonstrat, în acest caz, ancheta separată a SIS-ului, comparativ cu concluziile Comisiei parlamentare de anchetă?

Consideraţi că Zubco, Pleşca, Creţu, Țurcanu, viceministrul Sănătăţii, ceilalţi funcţionari de rang înalt au procedat corect că nu au făcut dezvăluiri publice despre moartea unui om în cadrul unui braconaj de lux, organizat, cum spuneam, de patronul Partidului Democrat?

Reiterez poziţia care a fost expusă deja în mod public, şi nu pentru a dezavua anumite zvonuri — deoarece un serviciu de inteligenţă are drept „materie primă” nu zvonurile, ci informaţia verificată, şi anume că, SIS, cu regret, a intrat în posesia informaţiilor despre incidentul din Rezervaţia Naturală „Pădurea Domnească” la 6 ianuarie curent.

Din acel moment, instituţia s-a autosesizat şi, în conformitate cu atribuţiile delegate prin lege, a prezentat conducerii Republicii Moldova atât date informative preliminare pe întreg spectrul de competenţă, precum şi informaţii cu privire la etapele investigaţiilor şi măsurilor speciale realizate pe parcurs. De asemenea, subliniez că acest incident a fost din start atribuit la categoria de importanţă deosebită, reieşind atât din riscul afectării imaginii autorităţilor publice naţionale, cât şi din previziunile de rezonanţă în societate.

Serviciul de Informaţii şi Securitate a asigurat încontinuu suport informativ organelor abilitate pe parcursul urmării penale, în strică conformitate cu norma legală, precum şi în vederea realizării intereselor de securitate naţională. Totodată, instituţia şi-a exprimat în mod public disponibilitatea plenară, fiind în contact informaţional permanent cu Comisia parlamentară de anchetă.

5. Dintre toate instituţiile statului, SIS a fost, din punctul meu de vedere, unica instituţie care a atras atenţia conducerii de vîrf despre organizarea atacurilor raider, despre calitatea profesională dubioasă şi nu numai a candidaţilor la funcţia de judecător. Aţi avut sau nu reproşuri din partea unor funcţionari sus-puşi, ca Plahotniuc, Mihai Poalelungi, A. Tănase, sau alţii ca ei? Ce informații suplimentare deține SIS față de cele prezentate de secretarul Comisiei de Securitate a Statului, deputatul Ion Butmălai și vicepreședintele aceleași Comisii de specialitate, Alexandru Cimbriciuc? Ce informații deține în mod suplimentar SIS-ul în raport cu cele deținute de MAI referitor la urmărirea de către INTERPOL a vicepreședintelui Consiliului de reformare a organelor de ocrotire a normelor de drept, V. Plahotniuc, dacă ne putem imagina o asemenea ipostază în condițiile unui stat de drept?!

Nu am primit reproşuri de la nimeni, inclusiv din partea persoanelor menţionate de DVS. Relativ la aspectele diseminate opiniei publice prin intermediul declaraţiei din 22 mai 2013 a dlui Ion Butmalai, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, secretar al comisiei permanente securitate naţională, apărarea şi ordine publică, SIS şi-a expus poziţia instituţională, informând oficial/public societatea. Totuşi, pentru a dezavua incertitudinea care se referă la subiectul invocat, aduc la cunoştinţă că potrivit cu prevederile legislaţiei naţionale în vigoare, SIS nu-i este atribuită competenţa de a efectua urmărire penală. Suplimentar precizez, că în conformitate cu Articolele 7 şi 8 ale Legii Nr. 753-XIV din 23.12.1999 privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, „căutarea, reţinerea şi/sau extrădarea persoanelor structurilor internaţionale de drept (inclusiv INTERPOL)” – nu îi revin atribuţiilor, respectiv, nu cad sub incidenţa direcţiilor de activitate ale Serviciului. Şi, în această ordine de idei, nu este loc pentru contraziceri, pe motiv că SIS relaţionează, în plan extern, exclusiv cu servicii/agenţii care fac parte din sistemul internaţional de informaţii şi contrainformaţii.

8. Domnule director, conform unei informaţii pe care o deţinem, colaboratorii SIS au reținut un “investitor” implicat, mai bine zis folosit în organizarea atacurilor raider, un interpus cumpărat pentru semnătură cu 100 de dolari, care vindea peşte la piața din Dubăsari. Adus la Chişinău, un superior al SIS-ului l-a eliberat imediat, reproşîndu-i subalternului să-şi vadă de alte treburi, şi întrebîndu-l pentru cine lucrează. Să înţelegem că unii angajaţi SIS au protejat sculele raiderilor care au jefuit proprietăţile unor cetăţeni? E posibilă, în acest caz, efectuarea unei anchete interne de serviciu pentru a afla detalii despre acest lucru? Sau poate acel superior, care nu mai activează în cadrul SIS, a fost demis anume în legatură cu aceste abuzuri?

Voi reitera o precizare concludentă şi, anume: SIS nu este abilitat cu împuterniciri la care vă referiţi, pe motiv că nu este un organ de urmărire penală. Indiferent de această competenţă instituţională, Serviciul de Informaţii şi Securitate nu dispune de documentare referitor la schemele de protecţie a atacurilor „raider” în care sunt sau, au fost implicaţi angajaţi ai SIS. În cazul în care ar exista doar prezumţia unor asemenea date, în cadrul Instituţiei noastre se dispune efectuarea unei anchete interne ad-hoc, ceea ce în limbaj profesionist este denumit „verificare de protecţie”. Respectiv, dacă urmare unui complex de măsuri specifice se constată, exhaustiv, că în acţiunile unui titular al SIS sunt prezente semnalmente de infracţiune – ,în privinţa acestuia se iniţiază procedura disciplinară, iar materialele acumulate se remit în adresa Procuraturii Generale pentru a decide referitor la atragerea persoanei pasibile de culpabilitate la răspundere, conform legislaţiei în vigoare.

Insist a pune accentul asupra acestei probleme prin a aduce la cunoştinţă publicului larg că nici un ofiţer de informaţii şi securitate, implicit angajat civil din cadrul SIS, nu a admis asemenea abuzuri şi, respectiv, nu a fost îndepărtat din serviciu/concediat în legătură cu complicitate la atacurile „raider”.

9. O întrebare simplă – vom avea o Lege a lustraţiei sau turnătorii ne vor conduce pînă-şi vor da obştescul sfîrşit?

După mine, societatea noastră trebuie să stabilească o formulă definitivă pentru conceptul lustraţiei, or, este bine ştiut că lustraţia nu este destinată să măsoare vinovăţia, scopul/rolul ei este să identifice responsabilităţi şi să obţină recunoaşterea acestora. Serviciul de Informaţii şi Securitate este gata pentru o Lege a Lustraţiei şi poate oferi date despre colaboratorii serviciilor secrete din perioada sovietică, în cazul adoptării acestui pachet de legi de către Parlamentul Republicii Moldova.

Faptul că această lege importantă nu a fost adoptată în toţi aceşti ani, nu înseamnă că nu poate fi adoptată astăzi. Totodată, un alt aspect prioritar constituie determinarea mecanismului intern pentru Instituţia noastră —, aici mă refer la elaborarea unui regulament strict care va stabili modalitatea de prezentare a informației de către SIS, precum și destinatarul acestor date.

10. Dosarele politice, ale celor implicaţi în evenimentele din 1988-1991, mai pot fi ridicate asemeni celor din anii 60 pentru a lua cunoştinţă de conţinutul lor? Că doar nu constituie secret de stat, de vreme ce statul de atunci nu mai există! Care este soarta acestora, în special a celor de la sfîrşitul anilor 80, deschise liderilor şi participanţilor activi la Mişcarea de Eliberare Naţională? Dacă cineva dintre aceştia s-ar adresa cu solicitarea legitimă de a lua cunoştinţă de conţinutul lor, care ar fi reacţia instituţiei? Personal, aş putea depune o cerere în acest sens? Și încă ceva: basmul cu expedierea dosarelor informatorilor la Tiraspol, este un mit sau o realitate? Cine a dat ordinul, dacă e adevărat, de evacuare?

Dosare privind liderii Mişcării de Eliberare Naţională, din perioada anilor 90 ai secolului trecut, de către Ministerul Securităţii Naţionale / Serviciul de Informaţii şi Securitate n-au fost deschise sau instrumentate.

Culegerea, procesarea şi analiza datelor şi informaţiilor cu privire la persoane sau acţiuni care periclitau sau puteau să aducă atingere securităţii naţionale (în viziunea conducerii de stat a republicii, din perioada respectivă), se realiza în cadrul acumulărilor operative. Practici similare existau şi în cadrul Comitetului Securităţii Statului (KGB) din RSSM (perioada anilor 1988-1991).

Actualmente, în Depozitul special de stat al Serviciului de Informaţii şi Securitate nu există dosare politice deschise liderilor şi participanţilor activi la Mişcarea de Eliberare Naţională (1988-1991). Da, este adevărat că, în luna aprilie 1990, dosarele de agentură şi de investigaţii operative, care la moment se instrumentau în subdiviziunile operative ale KGB al RSSM, conform unei indicaţii a KGB al URSS, au fost expediate în Secţia orăşenească Tiraspol a KGB al RSSM. Aceste materiale operative au fost remise în saci sigilaţi, în număr total de 106 unităţi. Denumirile convenţionale ale acestora nu sunt cunoscute. În arhiva SIS se află doar recipisele semnate de şefii subdiviziunilor care au expediat dosarele şi ofiţerii responsabili de recepţionarea sacilor cu pricina.

11. Unii foşti conducători ai SIS-ului au fost sau sunt implicaţi în afaceri dubioase, penale chiar. Unul dintre ei este la ora actuală inculpat. Cum reacţionează instituţia la asemenea chestiuni?

Nu cunosc la cine, anume, vă referiţi şi, personal, nu dispun de astfel de informaţii. Dar, în acelaşi timp, vă asigur că Serviciul nu se implică în activitatea organelor de drept în asemenea cazuri. Legea – pentru toţi e lege, chiar dacă este vorba de actuali sau foşti colaboratori ai SIS.

12. Din punctul nostru de vedere CNI este un eșec. Creată pentru a verifica averile demnitarilor, aceasta nu are nici pîrghiile legale necesare, nici voința și independența instituțională de a descoperi averile furate și dosite de o serie de înalți funcționari de soiul lui Plahotniuc, Chetraru, Pleșca, Dodon, Zubco, ex-procuror general. SIS ar putea interveni pentru a suplini acest vid legislativ, creat cu bună știință de politicieni pentru a-și asigura discreția averilor dobîndite ilicit? Cu atît mai mult cu cît contracararea corupției în organele publice centrale este obligația fundamentală a SIS-ului.

Sub acest aspect, Serviciul de Informaţii şi Securitate îşi exercită atribuţiile în conformitate cu prevederile stipulate de Legea privind verificarea titularilor şi a candidaţilor la funcţii publice. Totodată, menţionez că, în cazul în care modul obţinerii averii persoanelor verificate constituie factor de risc, altfel spus – premise pentru insecuritate naţională, Serviciul realizează spectru de măsuri de competenţă ce se impun. Rezultatele investigaţiilor noastre le valorificăm prin informarea beneficiarilor legali, abilitaţi în a dispune măsuri de prevenire şi contracarare. În acest sens, rolul nostru este de a interveni operativ pe toate palierele de competenţă, oficiale dar şi cele speciale, pentru a nu admite materializarea subminării securităţii economice – componentă deosebit de importantă a siguranţei naţionale a Republicii Moldova.

15. Persoanele cu funcții importante în SIS, care au comis abuzuri (protejarea raiderilor, complicitatea cu aceștia, dosirea informațiilor, ascultarea ilegală a telefoanelor, etc.) în loc să fie imediat destituite, (ceea ce ar oferi șansa succesorilor să schimbe lucrurile, așa cum v-ați propus), conducerea SIS și a celorlalte instituții fundamentale ale statului se limitează la discuții sterile infinite despre „concepții”, „reforme”, ”modificări sistemice”și alte forme de evitare a acțiunilor practice. Spuneți-ne, vă rog, câți dintre aceștia au fost demiși din aceste considerente?

Din contra, cred că am fost suficient de expresivi în a comunica constant societăţii că ne dorim rezultate concrete, fiind hotărâţi să realizăm o schimbare profundă a modelului instituţional existent. Suntem preocupaţi ca Republica Moldova să aibă o structură de intelligence eficientă, asta presupune inclusiv şi înnoirea accentuată a segmentului de comandă, cu conducători legitimi şi legitimaţi, datorită experienţei şi credibilităţii profesionale, promovaţi pe criterii transparente. Proces aflat în derulare continuă.

Voi acorda şi în continuare atenţie prioritară eficientizării proceselor manageriale, pentru că întregul efort de transformare a instituţiei este bazat pe resursa umană, iar formarea profesională deţinând un rol central în cadrul acestui proces. Subliniez că profesiunea – ofiţer de informaţii trebuie să sprijine statul să devină un actor regional abil, capabil să protejeze valorile europene într-o conjunctură generatoare de riscuri şi ameninţări asimetrice, dar şi oportunităţi inegalabile. Tinerii care astăzi sunt încadraţi în Serviciu şi jură Credinţă Republicii Moldova, mâine vor deveni ofiţeri ai organelor securităţii statului şi adevăraţi protectori ai societăţii moderne de tip european – elita sistemului naţional de securitate.

În altă ordine de idei, vreau să accentuez că asemenea cazuri de oameni vulnerabili (la care vă referiţi DVS) există peste tot, în orice entitate. Altceva important este: un serviciu special de informaţii secrete are proprii săi anticorpi – aflându-se într-un proces de autopurificare permanentă. În asemenea condiţii, persoanele care nu corespund criteriilor obligatorii pentru un ofiţer de informaţii şi securitate, sunt eliminate foarte repede şi definitiv din sistem. Partea morală a transformărilor instituţionale ţine de păstrarea şi folosirea fiecărui profesionist în informaţii, chiar dacă este vorba de cei de dinainte de 1991, evident doar dacă aceştia nu au adus prejudicii drepturilor omului în fosta lor activitate. Să nu uităm, totuşi, că media de vârstă în Serviciul nostru este una vizibil întinerită –, ceea ce constituie marja de 33 – 37 ani.

16. S-ar putea ca această întrebare să nu fie una la modă. Și totuși, nu pot să nu vă întreb, domnule Director, cum asigură R. Moldova, inclusiv prin intermediul SIS, siguranță cetățenilor din stînga Nistrului?

Dezideratul asigurării siguranţei cetăţenilor din raioanele de est ale ţării este unul din obiectivele prioritare în activitatea Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova. În acest sens, SIS aplică întreg arsenalul de competenţe ce-i revin, fără a delimita teritorial concetăţenii noştri – indiferent de ariile geografice unde s-ar afla aceştia.

Pentru mine, ca şi Director al Serviciului special de inteligenţă al ţării, mai puţin contează ce este şi ce nu este la modă (!?). Primează, totuşi această chestiune importantă – problema transnistreană care, în ferma convingere, constituie o sarcină, o preocupare majoră şi, care, cere o soluţionare fără întârziere şi, în mod imperativ, judicioasă. În acest sens, concordanţa între cunoştinţele noastre şi realitatea obiectivă din regiunea de est a ţării, ne-a determinat să stabilim rolul definitoriu al SIS: să recurgem la măsuri de precauţie şi de prevenire a cazurilor de violare flagrantă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale concetăţenilor, implicit celor stabiliţi cu traiul permanent în regiune. Este de datoria noastră morală să nu admitem punerea la cale a acţiunilor rău intenţionate spre a aduce prejudicii conaţionalilor în particular, precum şi securităţii statului în general. Pe acest segment al competenţelor şi eforturilor instituţionale conjugate, interacţionăm inclusiv cu Biroul pentru reintegrare din cadrul Guvernului RM, MAI, dar şi cu serviciile de intelligence partenere.

17. După destrămarea URSS, aparatul operativ auxiliar al instituţiei, aşa-numita agentură a KGB, a fost supusă unor schimbări conceptuale. Urmare a acestora, agenţii aflaţi anterior la legătură cu lucrătorii operativi parveniţi din alte republici unionale şi care s-au reîntors în patria lor de origine, au rămas în afara cîmpului operativ. Mulţi dintre ei, cu o competenţă profesională excepţională, şi-au continuat activitatea pe domenii, ajungînd în scurt timp inclusiv în cadrul oraganelor publice centrale. De exemplu, I. Pogonii, fost adjunct al președintelui KGB al RSSM, originar din Camenca, a devenit general-locotenent FSB, fostul șef de secție al KGB al RSSM Andrei Homici, a devenit general-colonel și prim-locțiitor al directorului SBU din Ucraina, tot în Ucraina a devenit general-maior și colonelul Vladimir Kozima de la KGB al RSSM, iar locotenent-colonelul Kudobaiev a ajuns general-maior al Comitetului de Stat al Securității din Kazahstan… Dispune SIS-ul de informaţii temeinice despre o eventuală continuitate în relaţiile foştilor agenţi şi a foştilor lucrători operativi ajunşi în serviciile speciale din statele CSI? Revin aceştia în Republica Moldova pentru a-şi „reîmprospăta” bagajele de informaţii apelînd la fosta agentură, acum racolată, cel puțin parțial, în serviciile speciale ale altor state?

Riscul şi pericolele generate de continuitatea relaţiilor dintre foştii colaboratori, stabiliţi cu traiul permanent peste hotare, cu reţeaua de agentură gestionată în trecut de aceştia, se află perpetuu în atenţia Serviciului. La aspectul dat, menţionăm că în cadrul procesului operativ nu au fost documentate întrevederi între foştii agenţi cu ex-colaboratori ai KGB al RSSM, respectiv, date privitor la deplasări în scopuri informative a acestora în Republica Moldova nu au fost semnalate.

18. Printr-un decret din anul 1992, dacă nu greşesc, preşedintele Federaţiei Ruse, Boris Elţin, a introdus un embargo asupra tuturor utilajelor şi materialelor speciale secrete pentru R. Moldova, cu destinaţie operativ – informativă, inclusiv documente cu acest caracter. În schimb instruirea lucrătorilor operativi ai SIS-ului în cadrul Academiei FSB nu a fost sistată. Care este situaţia la ora actuală? Nu consideraţi că există pericolul racolării lor de către serviciile secrete străine inclusiv din cauza situaţiei materiale precare, a necesităţii de a se implica, într-o ţară străină, în afaceri dubioase, căutînd mijloace suplimentare de existenţă şi nimerind în situaţia fie de a accepta colaborarea (trădarea), fie de a se alege cu un dosar penal sau excluderea din sistem?

La ora actuală, ne concentrăm pe formarea profesională a efectivului – dezvoltând conceptul modern privind managementul cunoaşterii, bazat pe o infrastructură informaţională integrată, fiabilă şi eficientă. Obiectivul enunţat este destinat valorificării într-un cadru nou a atribuţiilor ofiţerului de informaţii, asigurării demnităţii profesionale şi statutului elitist pe care îl merită nu doar în sectorul naţional de securitate ci, în general, în societate. Politica „resurselor umane” este foarte importantă şi, în acest sens, avem în vedere atragerea de specialişti şi experţi în cele mai diverse domenii: de la analiză economico-financiară la analiză strategică. Astfel, suntem mereu preocupaţi ca ţara noastră să aibă o Structură de Informaţii cu capacităţi funcţionale şi operaţionale consolidate ale ofiţerilor SIS – rolul cărora este decisiv în acest proces ireversibil. Partea consistentă a obiectivului trasat este formarea în domeniul intelligence a angajaţilor SIS eminamente în cadru Institutul Naţional de Informaţii şi Securitate „Bogdan, Întemeietorul Moldovei” (INIS). Voi stărui personal ca această instituţie specială de învăţământ, apropo unică în sistemul naţional educativ, să dobândească rolul de garant al performanţelor individuale şi colective ale viitorilor ofiţeri de informaţii, principiul de bază al cărora se va manifesta în exercitarea cu onestitate şi profesionalism desăvârşit misiunea de protejare şi promovare, prin mijloace specifice, a intereselor naţionale.

Pe de altă parte, în procesul de cooperare internațională cu partenerii din comunitatea europeană și internațională de informații, SIS plasează accentul pe preluarea experienței și bunelor practici în domeniul formării profesionale și continue a ofițerilor, inclusiv în centrele de instruire euro-atlantice. Serviciul valorifică pe deplin înaltele calificări profesionale ale ofiţerilor de informaţii instruiţi în diverse Centre specializate din regiune. Astfel, ofiţerii noştri participă sistematic la diverse programe de schimb de experienţă — treninguri, seminare, ateliere de lucru, conferințe de specialitate, organizate atât în țară, cât și peste hotare — evenimente care au drept scop extinderea cunoașterii și abilităților personale și profesionale în domenii de combatere a noilor ameninţări asimetrice, precum ar fi: terorismul internaţional şi criminalitatea transfrontalieră, traficul de droguri / migraţia ilegală / proliferarea armamentului etc. Rolul nostru, în aceasta cooperare, e să fim principalul avertizor, principalul senzor al stării de securitate a Republicii Moldova. Subliniez că priorităţile evocate, la acest capitol, constituie o practică internaţională, consfinţită prin uz şi tradiţie.

19. Ce măsuri întreprinde SIS-ul faţă de formaţiunile care îndeamnă societatea la încălcarea regimului constituţional şi a ordinii de drept, propagă ura interetnică şi intoleranţa socială?

Conform atribuţiilor stipulate în art. 7 din Legea privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova nr. 753 din 23.12.1999, – Serviciul realizează activităţi informative şi contrainformative orientate spre descoperirea şi prevenirea acţiunilor îndreptate spre schimbarea prin violenţă a orânduirii constituţionale, subminarea sau lichidarea suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a ţării. Totodată, în conformitate cu art. 4 din Legea securităţii statului nr. 618 din 31.10.1995, aceste acţiuni nu pot fi interpretate în detrimentul pluralismului politic, realizării drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale omului. Merită de a evoca că, toate acţiunile întreprinse de către ofiţerii SIS sunt îndreptate spre contracararea la timp a ameninţărilor la adresa securităţii statului, cu respectarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor omului, consacrate prin Constituţie şi alte acte legislative.

La cele spuse, trebuie să remarc şi faptul că în conformitate cu Legea privind contracararea activităţii extremiste nr. 54 din 21.02.2003, Serviciul de Informaţii şi Securitate, în cazul în care, a depistat că în activitatea unei organizaţii ori a persoanei fizice sunt fapte de planificare, organizare, pregătire sau înfăptuirii unor acţiuni orientate spre activitate extremistă, ofiţerii SIS au legitima obligaţie să iniţieze un complex de măsuri de prevenire a intenţiilor subversive, inclusiv şi masuri de profilaxie, menite să prevină activitatea extremistă.

În caz dacă complexul de măsuri contrainformative nu înlătură riscurile şi ameninţările în adresa ordinii constituţionale, în conformitate cu Legea privind activitatea specială de investigaţii nr. 59 din 29.03.2012, Serviciul este în drept să aplice un şir de măsuri speciale de investigaţii pentru a documenta faptele ilegale, iar materialele documentate sunt expediate către Procuratura Generală în baza art. 273 Cod de Procedură Penală pentru începerea urmăririi penale.

Concomitent la cele enunţate, doresc să consemnez că, deşi Serviciul de Informaţii şi Securitate îşi desfăşoară activitatea în baza unor elemente de conspiraţie, fapt care trezeşte şi unele suspiciuni din partea societăţii civile, – asigur cititorii, întreaga societate că toate acţiunile menite să asigure securitatea de stat sunt realizate conform principiului legalităţii, umanismului şi non-partitismului.

20. Domnule director, potrivit informaţiilor vehiculate în societate, SIS-ul a construit acum cîţiva ani o vilă de lux în staţiunea Holercani, vilă care se află în vecinătatea cetăţeanului Zaţercleannîi, fost şef al aparatului Parlamentului (şi care mai deţine un palat somptuos lîngă Ambasada Ucrainei în R. Moldova) în perioada cînd preşedinte era E. Ostapciuc. Dacă este adevărat, vă întreb din ce fonduri a fost construită, conform facturilor şi actelor financiar-contabile. Dacă nu, vă rugăm să ne informaţi cui anume aparţine, de asemenea din ce fonduri a fost zidită, şi care este rolul lui Ion Ursu, Gozun, Vişnevski, Migalakiev, Dadu, în construcţia edificiului menţionat?

Începând cu anul 2003 (pe o perioadă de un an calendaristic: 01 ianuarie – 31 decembrie), Întreprinderea de Stat „Pensiunea din Holercani” (în calitate de „comodant”) semna – în fiecare an – un contract de comodat / împrumut de folosinţă cu Serviciul de Informaţii şi Securitate (în calitate de „comodatar”), în temeiul căruia Întreprinderea de stat nominalizată transmitea Serviciului, în folosinţă temporară, Vila situată pe teritoriul Pensiunii cu pricina. Imobilul menţionat se transmitea în gestiunea SIS în baza actului de predare-primire – parte integrantă a contractului de comodat. Anual, SIS achita cheltuielile pentru serviciile comunale şi, respectiv, pentru arenda acestei – în sumă totală de circa 48,0 mii lei. Iar, pentru întreţinerea casei, vizate, se utilizau în mediu circa 25,0 mii lei/anual. Astfel, (în perioada de referinţă 2003 – septembrie 2009), consumul anual al mijloacelor financiare ale Serviciului, destinate casei de la Holercani, se estimează la circa 73,0 mii lei.

În cele din urmă, specific că din 25 septembrie 2009, Serviciul nu foloseşte această vilă, respectiv alte careva imobile sau/şi mijloace fixe prestabilite pentru construcţii capitale în localitatea Holercani – nu au fost primite în gestiune.

21. Vă rog să verificaţi şi să ne informaţi dacă în Registrul de Ordine pentru personalul instituţiei se păstrează în condiţii adecvate şi Ordinul lui Valeriu Pasat cu privire la aplicarea pedepsei disciplinare (mustrare aspră) cu specificarea făcută pentru prima dată în istoria Serviciului “cu aducerea la cunoştinţa întregului efectiv”, ordin care-i vizează pe colaboratorii de cel mai înalt rang – Ursu, Gozun, Vişnevski, etc.?

În perioada mandatului dlui Valeriu Pasat, în calitate de Director al SIS (iunie 1999 – decembrie 2001), în cadrul Serviciului au fost emise mai multe ordine cu privire la sancţionarea angajaţilor SIS. În context, ţin să specific că răspunderii disciplinare poate fi atras orice angajat al SIS, în cazul în care a încălcat prevederile legislaţiei în vigoare sau prevederile statutului disciplinar pe care îl dispunem.

22. Preşedintele Voronin l-a decorat pe fostul şef al SIS, Ion Ursu, cu cea mai înaltă distincție militară – Ordinul „Ștefan cel Mare”, pentru „merite deosebite în asigurarea securității statului, pentru serviciu ireproșabil și înalt profesionalism.” Nimeni pînă la el, dintre conducătorii instituţiei, nu s-a învrednicit de o asemenea atenţie majoră, următorul care a fost decorat cu Ordinul Republicii, fiind Artur Reşetnicov.

Pentru ce merite în faţa instituţiei şi a poporului a fost decorat Ion Ursu? Poate pentru contrabanda cu spirt şi construcţia vilei de lux de la Holercani?

Legea foarte clar stipulează faptul că activitatea de control şi supraveghere asupra SIS este exercitată de către conducerea supremă a statului, de altfel — beneficiarii legali de informaţie. Relativ contextului formulat, menţionez că nu consider a fi corect deontologic de a oferi careva comentarii la aprecierile efectuate de instituţia prezidenţială, în anumite perioade de timp, vizavi de activitatea unui director al serviciului secret de informaţii.

23. Domnule director, este adevărat că în perioada 1997-1999, pe cînd exercitaţi funcţia de Ambasador al Republicii Moldova în Israel, aţi închiriat apartamentul proprietate personală generalului FSB (Servicuil Federal de Securitate al Rusiei) Vladimir Vasilievici Smorjevskii, reprezentant oficial al FSB pe lîngă Ministerul Securităţii Naţionale, cunoscut prin atitudinea sa ostilă față de Republica Moldova, inclusiv prin tentativele sale de racolare, de exemplu a colonelului Bergman? Ca detaliu, se zice că cuantumul chiriei ar fi fost de 1200 de dolari lunar. Ştiţi cumva dacă recipisele de primire se păstrează şi la ora actuală la FSB? Cum ați califica din punct de vedere contrainformativ acest caz?

Plecând la post în misiune diplomatică, ştiam că am dat în chirie apartamentul unui diplomat. Ce calitate avea acea persoană, am aflat abia acum, după mai bine de 16 ani, şi, apropo, din presă. Cât priveşte suma chiriei, vă spun precis că a fost una cu mult mai mică. Şi, nici, aşa zisele chitanţe nu mă interesează.

24. Domnule director, se zvonește că în perioada cînd funcția Dvs., era ocupată de Reșetnicov, materialele despre crimele comise în perioada 1940-1941 și după 1944, au fost nimicite prin ardere, ca “materiale care nu prezintă interes operativ și istoric.” Or, în baza acestora, de pildă, generalul Nicolai Sazîkin, primul șef al NKVD din RSSM, a fost condamnat în 1956 la pedeapsa capitală, comutată ulterior, pentru crimele comise în acești ani împotriva poporului R. Moldova. Așa să fie?

Orice informaţie care nu a fost verificată este o informaţie neîntemeiată şi, uneori, chiar tendenţioasă – adică, zvon (!?). Aşa dar, să clarificăm datele problemei: în perioada activităţii dlui Artur Reşetnicov în funcţie de Director al SIS (noiembrie 2007 – septembrie 2009) – în cadrul Serviciului nu au fost nimicite materiale privind crimele comise în perioada anilor 1940-1941 şi după 1944.

Pun în evidenţă în mod deosebit faptul, că în Depozitul special de stat al Serviciului de Informaţii şi Securitate sunt stocate, spre păstrare, doar dosarele persoanelor supuse represiunilor, inclusiv în perioada de referinţă (1940-1941). În Depozitul special al SIS nu există date referitoare la Nikolai Sazîkin.

25. Cea mai înjositoare filă a Independenței Republicii Moldova este cea legată de distrugerea, mai degrabă cu intenție, a Declarației de Independență. Cutuma militară spune că în urma pierderii Drapelului unității, aceasta se desființează ca atare! Suntem martori neputincioși ai impotenței Procuraturii de a dezvălui făptașul acestei crime fără precedent. Ce știe, sau ar trebui să știe, SIS-ul despre acest caz ieșit din comun?

Întrebarea ce vizează investigarea cazului de incendiere a Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, în perioada evenimentelor din 7 aprilie 2009, face obiectul urmăririi penale,– în care Serviciul de Informaţii şi Securitate asigură, în continuare, suport informativ de competenţă.

Totodată, în ceea ce priveşte exprimarea unei poziţii vizavi de dosarul „7 aprilie 2009”, enunţ; în mod repetat, că statutul actual al demnităţii deţinute în stat, îmi rezervă dreptul de a mă abţine de la careva aprecieri juridice sau publice cu privire la evenimentele invocate – în contextul în care suntem în aşteptarea deciziei finale a organului de urmărire penală şi, în consecinţă, a instanţei de judecată.

26. SIS-ul rămîne totuşi o instituţie discretă, ca să nu zic închisă. Există posibilitatea unei reforme astfel încît cetăţenii să poată conştientiza şi valorifica trecutul istoric sumbru al acesteia?

Anume din aceste considerente, solicit de a nu incorpora în interviul dat genericul informaţiilor, inclusiv a datelor, atribuite de DVS. la rubrica „Nota Bene” – cuprinsuri ale cărora nu rezultă cu necesitate din acţiunile sau/şi activitatea Serviciului, la stadiu actual distinct. În acelaşi timp, reiterez că SIS este o instituţie specială, fapt ce confirmă particularitatea distinctivă a răspunsurilor la întrebările Dumneavoastră. Cât priveşte reforma instituţională, sunt convins că din 10 octombrie curent, când Parlamentul Republicii Moldova a aprobat Hotărârea privind Strategia de reformare a Serviciului de Informaţii şi Securitate, respectiv şi Planul de acţiuni pentru 2014 – 2018 de implementare a acesteia – realizarea unei reforme autentice, inclusiv sub aspect istoric, deja este un proces ireversibil. Vă asigur că o instituţie specială, cum este SIS, are potenţial în realizarea unei transformări calitative. În aceşti 22 ani de activitate, cu aşteptări, unele neîmplinite, altele realizate parţial, s-a reuşit să se ajungă la o vârstă adultă energică cu o masă critică pro-activă ce va realiza alinierea serviciului naţional de informaţii la standardele serviciilor de intelligence consacrate.

În cele peste două decenii de Independenţă a statului – Republica Moldova, Serviciul de Informaţii şi Securitate a trebuit să se desprindă de trecut şi să treacă printr-un proces radical de adaptare la cerinţele timpului. Am ajuns într-un moment în care ruptura de starea de lucruri anterioare a devenit definitivă şi irevocabilă, la capătul unei tranziţii dificile şi anevoioase spre drumul democraţiei. Trebuie să ne asumăm trecutul, cu bune şi rele, să ne recunoaştem greşelile şi vulnerabilităţile. Dincolo de retorică, este necesar să înţelegem la nivelul întregii societăţi, că evoluţia SIS nu putea fi diferită de cea a naţiunii noastre, dimpotrivă, ea a fost conectată inseparabil cu modernizarea statului şi societăţii moldoveneşti.

În acest parcurs, reformator, este vital de a conştientiza că, prin însăţi natura lucrului, serviciul special de informaţii al ţării nu poate fi „desluşit = deschis”. Aşa cum patriotismul unui ofiţer nu se măsoară în retorică şi cuvinte mari, ci în gest curent, în calitatea muncii sale faţă de Patrie. Acest fapt, nicidecum însă, nu trebuie să creeze impedimente în asigurarea dreptului constituţional al cetăţenilor la informaţie.

Îmi doresc ca, urmare a reformei noastre instituţionale, cetăţenii ţării, oriunde s-ar afla, să fie siguri că Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova – fiind deopotrivă o organizaţie atât de specială prin ceea ce face, prin competenţe, prin acţiune, prin risc asumat – să fie apreciat/perceput de societate drept o structură, cu oameni cu propria filosofie de acţiune şi repere morale, axate pe un puternic fundament etico-profesional –, justificat şi consolidat plenar de o democraţie modernă.

Publicăm, în continuare, întrebările care au rămas, spre regret, fără răspuns, expediate împreună cu cele de mai sus directorului SIS, Mihai Balan, susținute de o serie de informații asupra cărora tronează, în continuare, suspansul și obscuritatea, dar care, suntem siguri, vor face obiectul unor investigații temeinice a serviciului secret.

6. La Curtea de la Londra s-a constatat – și am fost informați și noi, cetăţenii acestei ţări, – cu privire la beneficiarul final al atacurilor raider, acesta fiind nimeni altul decît deputatul PD şi controversatul oligarh Plahotniuc.

Este sau nu de competenţa Serviciului de Informaţii şi Securitate să obţină asemenea informaţii pe căi specifice instituţiei? Ați investigat informațiile publice? Care sunt rezultatele și consecințele acestor investigații?

7.Ce diferenţă există între atacurile raider de la Victoriabank – pînă ca Plahotniuc să devină proprietarul ei, – BEM pe de o parte, şi Moldovaagroindbank, pe de altă parte. Insinuez ideea că acționarii devalizați ai celei din urmă, fiind străini, au fost protejați şi salvați de instituţiile statului, care au reacţionat prompt în urma presiunilor puternice din exterior! Acționarii străini au beneficiat de suportul instituțiilor internaționale, dar și al Guvernului Moldovei, nu însă și acționarii autohtoni – victimele atacurilor raider similare – ceea ce e înseamnă discriminare. Este corect să înțelegem că acționarii devalizați pot spera la protecția statului (inclusiv a SIS-ului) numai dacă sunt acționari străini? Cum apreciați o asemenea atitudine a instituțiilor fundamentale ale statului, inclusiv SIS-ul, care fiind finanțate din bugetul format din impozitele rezidenților moldoveni, nu-și fac datoria și în vederea apărării drepturilor fundamentale ale acestor rezidenți?

13.Presa a scris și lumea vorbește despre un alt SIS, unul atotputernic, care are însă o altă denumire – ARGUS. Această instituție în care, susține presa, activează Mejinski, Zubic, Gurbulea, Damir și, neoficial, ofițeri MAI și procurori, colaboratori SIS și angajați de la CNA și din alte structuri statale, controlată de afaceristul Plahotniuc, citez din memorie, deține aparataj performant, de care nu are în dotare nici SIS-ul oficial pentru înregistrarea convorbirilor telefonice, pentru înregistrări video și audio de o calitate excepțională, menite să șantajeze și să controleze persoanele indezirabile, jurnaliștii, formatorii de opinie sau oponenții politici. Mai mult, potrivit informațiilor furnizate presei, aceștia zilnic filează, cu ajutorul a cel puțin 50 de automobile cu numere false, de obicei transnistrene, persoanele menționate mai sus. Surse din cadrul Ministerului de interne afirmă că există o serie de anchete demarate împotriva acestei grupări, a capilor ei, inclusiv împotriva finului lui Plahotniuc, Dorin Damir, dar care sunt obstrucționate de Procuratură. Ce informații deține SIS în această ordine de idei?

14. SIS-ul este o instituție care deși nu are competențe legate de desfășurarea anchetei penale, se ocupă, prin departamentul de combatere a fraudelor economice, de cele mai grave crime economice comise pe teritoriul R. Moldova. Vă rog să ne informați, ca pe niște contribuabili nu doar cu obligații, ci și cu DREPTURI, inclusiv cu dreptul de a fi informați, referitor la crimele economice majore despre care presa scrie aproape zilnic. Ce se întîmplă cu dosarul Metalferos, în care este vorba de o evaziune de aproape un miliard de lei, instituție controlată, potrivit presei și unor demnitari, de afaceristul Plahotniuc? Se știe că dosarul a fost ridicat de mascați de la MAI și dus la Procuratură de unde a ajuns pe apa… sîmbetei? Unde este acest dosar domnule Director?

Vă rog să vă documentați exhaustiv referitor la statutul juridic și de acționariat al magazinului Gemenii, care aduce, anual, în conturile Păpușarului circa 200 000 milioane de lei. Cine sunt ceilalți cîțiva politicieni care dețin, prin terți, acțiuni la acest magazin? Este posibil ca SIS-ul să analizeze modul în care a fost privatizat acest magazin și prin ce scheme a ajuns să fie controlat de Plahotniuc și Poroșenko?

Dar referitor la Codru, Chișinău, Franzeluța, Victoriabank, Asito, Moldasig, BEM, traficul de carne, petrol și lubrifianți? Dar la dispariția misterioasă a avionului lui Plahotniuc din declarația de avere, a veniturilor provenite din afacerile monopoliste din Audiovizual?

Pînă a fi numit în funcţia de director SIS, Ion Ursu exercita funcţia de prim-vicedirector responsabil de aparatele teritoriale ale SIS. Conform unor surse care au dorit să-şi păstreze anonimatul, acesta, împreună cu Anatol Guzun, şeful Direcției teritoriale Bălţi, Vişnevski, şeful Direcţiei teritoriale Soroca, Simion Rusu, consilier SIS, Fiodor Migalakiev, maior SIS, etc., au organizat activităţi de contrabandă cu spirt de pe teritoriul Ucrainei, pe care ulterior îl transformau în vodcă pe care o comercializau. În urma unei acţiuni specifice a SBU (Serviciul de Securitate al Ucrainei), gruparea a fost deconspirată. Chemaţi să dea explicaţiile de rigoare, aceştia au inventat o fabulă, conform căreia Ursu, în calitate de curator, ar fi acceptat ca Gozun să-i permită unui agent SIS în vederea consolidării chipurile a pozițiilor acestuia în mediul operativ informativ investigat, să întreprindă mici partide de contrabandă cu spirt din Ucraina. Astfel, conspiraţia “economică” a fost depistată. Directorul SIS, de atunci, Valeriu Pasat, a emis un ordin care acestora le aplică mustrări aspre, şi pentru prima dată în istoria Serviciului special, contrar Statutului Intern, decide ca Ordinul în cauză să fie adus la cunoştinţa întregului efectiv. Adică chiar şi ofiţerii cu cel mai mic grad au luat cunoştinţă despre matrapazlîcurile lui Ursu şi compania. Era înjositor, în acest fel, însă, Pasat i-a salvat de o anchetă penală şi de o eventuală condamnare. Trebuie să remarcăm că în acea perioadă, la sfîrşitul anilor 90, contrabanda şi comerţul ilicit cu spirt era o normă şi pentru alte instituţii de “drept” ale statului. Să ne amintim de cazul legat de Centrul pentru combaterea crimei organizate, despre care presa vremii a turuit că este implicat într-o afacere similară! După sancţiunea disciplinară, au urmat restructurări de cadre. Contrabandiştii au fost retrogradaţi. Astfel, Gozun a fost trimis la Căuşeni, Vişnevski, la fel, în raion, Migalakiev a fost destituit, iar Simion Rusu a demisionat “benevol.” Deşi a rămas adjunct, Ion Ursu a fost practic izolat, nu era chemat nici la sărbătorile corporative, era evitat de conducere şi subalterni. Unii colaboratori ai SIS au pus problema intentării dosarelor penale, Pasat însă, fie nu a dorit, fie a fost împiedicat de conducerea politică de atunci să scoată gunoiul din casă.

Pe 19 decembrie 2001 la SIS se desfăşura şedinţa Colegiului instituţiei. În capul mesei se afla directorul, Valeriu Pasat. Raporta şeful secţiei Contraspionaj militar. La un moment dat a intrat aghiotantul lui Pasat care i-a şoptit că a telefonat preşedintele şi că Ion Ursu trebuie să plece de urgenţă la Parlament. Peste o jumătate de oră a intrat din nou aghiotantul, care l-a anunţat că Voronin este în anticameră. Peste cîteva secunde în Sala Colegiului a intrat preşedintele Voronin, care i-a privit pe cei prezenţi şi, adresîndu-se lui Ursu, i-a zis în ruseşte: “Ia loc la masă.” Apoi i-a spus lui Pasat că este liber, că Parlamentul l-a numit pe Ursu director SIS. “Aţi vrut unul de-al vostru, poftim unul de-al vostru”,- a declarat Voronin. Rămîne o enigmă de ce Voronin a salvat de la căderea penală contrabandiştii SIS-ului. Probabil pentru a-i avea la mînă!

Imediat după numire, Ursu a şi intrat în pîine. A fost instituită funcţia de vicedirector SIS pentru probleme de securitate economică şi combatere a corupţiei. Cine a fost nominalizat? Nu vă vine să credeţi, dar e adevărat – Anatol Gozun, cel cu mustrare aspră şi destituit de la Bălţi! Nu că a fost reabilitat, a fost pus în capul mesei, a ajuns lupul paznic la oi! Anticipăm că ceva mai tîrziu, același Voronin l-a destituit pe Gozun, prin decret prezidențial, fără dreptul de a reveni în structurile Serviciului secret. De asemenea, Alexandru Grecu a fost destituit în același mod din fucția de șef al Statului major al Trupelor de Grăniceri, iar Ursu l-a numit, pe ascuns,… prorector pe chestiuni administrative la Institutul Național de Informații și Securitate. Anterior, Preşedintele Vladimir Voronin decreta, la 1 noiembrie, destituirea lui Simion Rusu din funcţia de director adjunct al Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS). Cu toate că textul decretului nu menţionează motivele destituirii, aceasta nu mai constituie o necunoscută în situaţia în care Consiliul Suprem de Securitate (CSS) ceruse încă din octombrie eliberarea din funcţie a acestuia, întrucît serviciilor specializate ale SIS, aflate în subordinea directă a lui Simion Rusu, le-a fost imputat eşecul prevenirii furtului unei cantităţi însemnate de armament şi muniţii de la unitatea militară din Bulboaca. Din surse apropiate preşedinţiei, am aflat că Decretul prevedea ca timp de cinci ani Simion Rusu să nu aibă dreptul de a ocupa funcţii de conducere în organele centrale. Cu toate acestea, Pasat l-a angajat în calitate de consilier. Şi… surpriză de proporţii. Ursu îl propune, iarăşi, pe Simion Rusu ca vicedirector pentru organizaţiile teritoriale! Tot acestuia, în 2011, guvernarea “democratică” i-a conferit gradul de general de brigadă!!! Noua conducere constituie şi un nou departament, cel administrativ-logistic şi de finanţe, în care ajunge un alt contrabandist, Vişnevskii! S-a găsit loc şi pentru destituitul Fiodor Migalakiev, întronat ca şef al secţiei administrative şi gospodărie. Printre aceştia, s-a făcut loc şi pentru Lilian Dadu, care a devenit şef al secţiei financiare. Conform surselor, activitatea profesională a noii conduceri se reducea la mutatul hîrtiilor dintr-un birou în altul şi la multiple deplasări la Holercani, unde se ridica, văzînd cu ochii, o vilă de lux, chipurile a Securităţii, vilă care se află în vecinătatea cetăţeanului Zaţercleannîi, fost şef al aparatului Parlamentului (şi care mai deţine un palat somptuos lîngă Ambasada Ucrainei în R. Moldova) în perioada cînd preşedinte era E. Ostapciuc. Întîmplător sau nu, tot în acea perioadă se reconstruia şi baza Institutului Naţional de Informaţii şi Securitate din strada Poltava nr.7, amplasată pe circa 10 hectare, compusă din cel puţin patru blocuri. Anterior, de aici au fost sustrase tone de aluminiu, sticlă, parchet, cărămizi, alte materiale de construcţie. Astfel, marele şantier a fost pus în funcţiune. Facturile pentru materialele şi lucrările efectuate erau semnate de către Alexandru Iurco, inginerul Institutului. Ulterior, acesta a devenit şef de secţie în departamentul lui Vişnevskii! Menţionăm că nu a fost organizat, conform legii, un tender, lucrările fiind încredinţate unui cumătru de-al lui Vişnevskii.

Schema sustragerii banilor publici era una extrem de primitivă. Se efectuau lucrări remunerate excesiv. De exemplu, pentru excavarea unei gropi, la preţul de 2500 de lei, se elibera factură de circa 7000 de lei. Căpriorii, conform standardelor, trebuiau să aibă anume dimensiuni, au fost instalaţi cu dimensiuni reduse la preţul celor adecvaţi. Prin urmare, calitatea parametrilor fizici ai materialelor nu corespunde celei remunerate şi solicitate. De pildă, în facturi a fost trecut că olanele acoperişului au fost importate din Olanda, în realitate, acestea erau de la Rîbniţa!

De asemenea, zilnic de la magazinul STROMA, directorul Simion Butelskii, personal urmărea ca circa 5-6 camioane să transporte mortar, beton, nisip sau alte materiale la şantierul din strada Poltava. În realitate, acestea nu ajungeau la destinaţie, erau dirijate către şantierul vilei de lux din Holercani! Estimativ, circa 2 700 000 de lei au fost administraţi (deturnaţi?) din bugetul rezervat pentru reconstrucţia Institutului Naţional de Informaţii şi Securitate, pentru construcţia unei vile de lux în centrul staţiunii Holercani!

Născut la 5 noiembrie 1948. Student la politehnică şi, paralel, dansator în ansamblul Veselia. Repartizat la întreprinderea Microprovod. Activează în calitate de sindicalist. Se căsătoreşte cu fiica Arbitrului principal de stat al Republicii. Imediat devine membru al PCUS, apoi instructor în Comitetul Raional Lenin al PCUS, apoi instructor al Comitetului Orăşenesc Chişinău al PCUS. Devine instructor la Comitetul Central al PC al RSSM. În 1987, la rugămintea Arbitrului principal de stat, este trimis la Şcoala Superioară KGB din Moscova, pe un termen de doi ani, unde a urmat cursurile efectivului de conducere. În 1989 revine la KGB-ul din RSSM. Este numit şef de secţie, apoi trimis la Cadre. În 1993 devine şef de departament, apoi viceministru. După decesul Arbitrului principal de stat, alias socrul lui Ursu, lucrurile se complică. Divorţează de fiica decedatului Arbitru principal de stat. Eşuează în tentativa de a servi, în calitate de secretar, Consiliului Organelor de Informaţii şi Securitate (COРБ) al CSI, cu sediul la Minsk şi Moscova. La începutul anilor 2000 este surprins de conducerea SIS că, împreună cu alţi colaboratori, a practicat contrabanda cu spirt din Ucraina. A fost sancţionat cu mustrare aspră şi salvat de dosar penal şi puşcărie de Valeriu Pasat, cel mai probabil la indicația lui Voronin. După alegerile din 2001, surprinzător, cînd Ursu se zbătea între CSI şi puşcărie, Voronin îl numeşte director SIS. La 15 octombrie 2007, prin Decretul prezidențial nr. 1374-IV, generalul de divizie Ion Ursu a fost eliberat la cerere din funcția de director al Serviciului de Informații și Securitate (SIS) și trecut în rezervă. În cererea înaintată, a declarat că a atins vârsta de pensionare pentru militari. Peste cîteva zile, a fost numit Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Republica Elenă. Cu ocazia prezentării succesorului său, Artur Reșetnicov, la 1 noiembrie 2007, președintele Vladimir Voronin l-a decorat cu cea mai înaltă distincție militară – Ordinul „Ștefan cel Mare”, pentru „merite deosebite în asigurarea securității statului, pentru serviciu ireproșabil și înalt profesionalism”. Succint, acesta e parcursul de “Sorbona” al unui individ care, actualmente, se bucură de o pensie exorbitantă, în loc să răspundă pentru matrapazlîcurile comise!

Punem punct acestui material asupra căruia vă rugăm să vă pronunțați și să sesizați diferențele. Oricum, investigațiile noastre continuă, vom reveni neapărat cu detalii de interes public și național!

P.S. Mîine veți afla care au fost întrebările expediate pe adresa președinției și cum a reacționat instituția la solicitarea noastră legitimă și pertinentă de a obține niște răspunsuri de interes public din partea domnului Nicolae Timofti!

Preşedintele Nicolae Timofti a adus o veste bună pentru judecătorii moldoveni: le vor fi mărite salariile. Acţiunea face parte din strategia de luptă cu corupţia în domeniul justiţiei, implementată cu sprijinul UE.

Se consideră că odată ce slujitorii Femidei vor avea o leafă mai bună, vor fi mai puţin tentaţi să accepte mită pentru a acorda un verdict favorabil unei sau altei părţi implicate în litigiu. Pe cât de întemeiate sunt aceste speranţe şi se vor împlini ele oare în Republica Moldova?

Personal, mă îndoiesc. Şi vă spun de ce. Numai s-a anunţat această veste, că au şi apărut unele comentarii interesante. Cel care mi-a atras atenţia şi care mă tem că este reprezentativ pentru întreaga breaslă a judecătorilor este următorul: da, mulţumim pentru grijă, dar nu trebuie de uitat că şi după aceste majorări salariul judecătorilor moldoveni va fi cu mult mai mic decât leafa judecătorilor din Uniunea Europeană, mai ales faţă de ţările din Vest, dar şi cele din Europa Centrală şi de Est deopotrivă. Adică, mai puneţi-vă pofta în cui!

Nu numai judecătorii consideră la fel. Şi o parte bună, dacă nu chiar toţi, deputaţii. Majoritatea au avut însă bunul simţ sau prudenţa de a nu se exprima pe marginea acestui subiect foarte sensibil din punct de vedere politic, dar şi, pur şi simplu, uman. Nu s-a putut reţine să-şi exprime indignarea cu privire la salariile deputaţilor din Parlament, raportat la cele primite de cei din Europa, deputata Ana Guţu. Încă o declaraţie de acest fel şi toate meritele grupării care s-a desprins din PL în ideea menţinerii actualei guvernări pro-europene se vor duce pe apa sâmbetei. Şi nu mai e nevoie nici de „blestemele“ lui Mihai Ghimpu ca reformatorii liberali să-şi semneze înşişi sentinţa în ceea ce priveşte viitorul lor politic.

Împinse până la absurd, comentariile unor judecători – nu ale tuturor, dar mă tem că îi reprezintă pe o bună parte -, potrivit cărora salariile lor rămân totuşi mai mici decât cele din Uniunea Europeană, înseamnă un refuz prealabil de a îndeplini conştiincios obligaţiile profesionale şi de a respecta codul deontologic până când remunerarea lor va ajunge la standardele europene. Mutatis mutandis, nici chirurgii nu trebuie să opereze profesionist până când nu li se vor plăti salarii comparabile cu cele din Occident, nici profesorii nu trebuie să predea la nivel european până nu vor fi remuneraţi ca cei de la Oxford, Cambridge, Harvard sau Stanford. Mai mult, nici ţăranii nu trebuie să semene grâu şi să îngrijească viţa-de-vie până nu vor primi promisiuni ferme de la guvern că munca lor va fi răsplătită nu mai rău decât cea a agricultorilor din Uniunea Europeană şi Statele Unite. Nici copiii nu trebuie să meargă la grădiniţă sau la şcoala, atâta timp cât nu li se va oferi o masă de minim 50 de lei pe zi, aşa cum se face, bunăoară, în Suedia. Şoferii de la maxi-taxi (sau rutieră, cum spun basarabenii) nu trebuie să pornească din loc decât după ce pasagerii vor plăti cel puţin 8 lei, cât se achită pentru o călătorie în acelaşi mijloc de transport la Iaşi, spre exemplu.

Judecătorii nici nu îşi dau seama că ceea ce îşi doresc ei – să aibă condiţii ca în Uniunea Europeană – depinde chiar de ei. Corupţia şi nereformarea justiţiei – de rând cu lipsa unei economii de piaţă funcţionale – este cel mai mare obstacol al Republicii Moldova în calea accederii, sau măcar apropierii, de Uniunea Europeană. Şi ca ei să poată trăi ca în UE, trebuie să înţeleagă că şi cei din jur, societatea în ansamblu, trebuie să aibă condiţii similare de trai, măcar la jumătate din cele din lumea civilizată. Atunci şi salariile lor vor fi onorabile şi le vor oferi condiţii optime pentru viaţă. Adică, prosperitatea lor, dar şi a întregii societăţi, depinde, în mare măsură, de limitarea fărădelegilor din sistemul justiţiei şi reabilitarea imaginii slujitorilor Femidei.

Moțiunea de cenzură înaintată de Partidul Comuniștilor a picat. După trei ore de ședință, Parlamentul n-a votat inițiativa opoziției privind acordarea votului de neîncredere Guvernului Leancă.

Doar 36 de deputați au votat pentru, deputații comuniști și socialiști. În cadrul acestei ședințe, Iurie Leancă a prezentat un raport privind situația din regiunea transnistreană. Partidele de dreapta au criticat dur opoziția comunistă.

Glasul.md amintește că în ședința de joi a Legislativului, pe 17 octombrie, a fost dezbătută prima moțiune de cenzură propusă de comuniști, care a eșuat, iar imediat după anunțarea rezultatelor, PCRM a înaintat altă moțiune.

Guvernul R. Moldova se face obligat să plătească despăgubiri de aproape 100 mii de euro. Asta pentru că o moldoveancă s-a plîns la curte de încălcarea dreptului la proprietate, informează tv7.md

Reclamanta a solicitat 109,091.9, euro costul casei, 28460 euro, dobânzi de întârziere, 10,000 euro cu titlu de prejudiciu moral și 1,000 euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantei 94,969 euro cu titlu de prejudiciu material, 1,500 euro cu titlu de prejudiciu moral și 500 euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

Miniștrii de Externe ai Poloniei și Suediei au remarcat progresul Republicii Moldova în parcursul european. Diplomații s-au arătat convinși că Moldova va reuși să implementeze reformele complicate și va semna curînd cele două acorduri.

„Sînt de îndeplinit reforme complicate, dar se poate reuși. Noi (n.r. – Polonia) am demonstrat că aceste reforme sînt bune și, totodată, am obținut rezultate frumoase în procesul de aderare, iar apoi de integrare în UE”, a declarat ministrul polonez, Radosław Sikorski.

În același context s-a exprimat și omologul său, ministrul de externe al Suediei, Carl Bildt. „Moldova a făcut numeroși pași spre a ajunge la regimul de liberalizare a vizelor. Noi vom insista să fiți privilegiați. Am fost de mai multe ori aici, am lansat aici diverse proiecte și am văzut că ele pot fi îndeplinite. Sîntem împreună de mai multă vreme şi am reușit să ajungem unde sîntem. Am văzut determinarea și voința voastră și de aceea vă vom susține în continuare”, a declarat Carl Bildt.

Menționăm că europarlamentarii români au cerut în cadrul Parlamentului European să recompenseze Chișinăul pentru meritele și curajul în continuarea integrării europene în pofida presiunilor Rusiei.

(Februarie, 1993)Uneori o virgulă pusă nelalocul ei într-un text poate duce în fața plutonului de execuție un om absolut nevinovat.

Uneori un detaliu bine surprins și plasat în context poate spune mai multe despre un om decît ar face-o tomuri întregi de observații psihologice.

Ca să edificați în privința raportului de forțe în eșalonul superior (Cucurigul Suprem) al puterii actuale, mergeți la vreo recepție oarecare, cu condiția ca la ea să fie invitați dnii Snegur, Moșanu și Sangheli. După consumarea tradiționalei cupe de șampanie, urmată de ritualul de ozonificare a aerului cu tradiționalele fraze de protocol, VIP-urile (Very Important Persons) își caută, pe cont propriu, cîte un loc în sală. Zic cîte un loc, fiindcă niciodată nu stau launloc. Snegur aparte, Moșanu aparte, Sangheli aparte. O reeditare originală a fabulei „Racul, broasca și o știucă” Încet-încet, timid-condescendent sau lingăreț-zîmbitor, în jurul lui Sangheli prind a se aduna oameni de afaceri (autohtoni și de pe urlați), membri ai diferitelor partide, în special agrarieni, socialiști/comuniști și social/democrați.

În jurul lui Moșanu se grupează cu predilecție intelectuali, oameni de afaceri, ambasadori, ziariști și scriitori, democrați și frontiști.

Dacă printre cei invitați nu se numără Ion Suruceanu, Nicolae Sulac, Mihai(l) Muntean(u), Snegur stă stingher în alt colț, înconjurat de cîțiva consilieri. De parcă s-ar afla într-o criză de popularitate.

Cu un parbriz de turtă dulce, sfoară-deputat cu pași de pîslă pre nume Petru Soltan poartă poșta de la un grup la altul. Acesta nu face nici rău, nici bine. Deci, face rău, cum ar spune Alex. Ștefănescu, singurul critic serios din Basarabia.

La ședințele de sumar ale cabinetului de miniștri dl A. Sangheli e crispat, expeditiv, nervos. Chiar brutal. Cum i-a brutalizat nu demult pe dnii Scobioală,Casian și Severovan, care au încercat să ia apărarea Bisericii Autonome a Basarabiei (stil vechi)… Într-o atmosferă degajată e volubil, îi place să asculte și să facă glume.

La un moment dat îi poți vedea pe dnii Moșanu și Sangheli stînd de vorbă. Se întrețin minute în șir. Snegur e tot cu consilierii săi.

Snegur nu vorbește cu Moșanu de pe la sfărșitul lui septembrie trecut. Nici pe Sangheli nu-l prea ageează. Între ei există relații de antinomie încă de pe timpul cînd făceau împreună slujbă „la Împăratu Roșu”. L-a acceptat în funcția de prim-ministru la insistența ultimativă a agrarienilor și, nu e exclus, a Moscovei. Există indicii că între gruparea lui Sangheli și gruparea lui Snegur se desfășoară o întrecere socialistă tăcită pentru acapararea deplină a puterii în stat. Mai mulți colegi de-ai mei, ziariști, au fost contactați de cîțiva sangheliști înfocați care s-au oferit să le furnizeze probe menite să-l culpabilizeze pe Snegur. Nu întîmplătoare sunt și atacurile deputatului Andrei Țurcanu (social-democrat camuflat, prieten la (viorel) cataramă cu ministrul Gorincioi; acesta, la rîndul lui, de profesie fiind amic devotat al premierului) împotriva ministrului Tudor Slănină. Slănină a fost adus în Guvern de dl președinte. Sangheliștii vor să-i debarce, treptat, pe toți oamneii lui Snegur. Cu atît mai mult cu cît actualmente Moscovei nu-i mai convin, se pare, nici gălăgiosul Smirnov, nici ezitantul Snegur.

Derutat de aceste averse cu reteveiuri pedepsitoare ce se abat de la Moscova, președintele face la 24 decembrie o declarație istorică, prin care încearcă să culce cîțiva iepuri cu un singur foc, unul din acești iepuri numindu-se convențional „Salvarea propriei pielicele”: 1) să dea, iresponsabil, toată vina pentru dezastrul economic adminsitrativ pe seama parlamentului și a democraților frontiști și 2) să aplice arma Moscovei – plebiscitul – în scopul îngenuncherii noastre… unanime și benevole. În timpul unei discuții aprinse pe culoarele parlamentului un agrarian a recunoscut: „Da, referendumul ne-a fost sugerat de Ruțkoi!”

Dl A. Sangheli are spirit gospodăresc, este energic în acțiuni. Dar nu e un personaj deștept în înțelesul deplin al cuvîntului. E un om hîtru, cu reflexe de felină. El nu acordă interviuri peste interviuri ca impulsivul Mircea Druc sau ca zăpăcitul de Artur Gherman, fiindcă nu vrea să se developeze. A acceptat să discute cu Tînărul Șoim al Patriei Lilian Ci(u)botaru și a făcut-o de oaie. Ne-a demonstrat tuturor că e un lemnofon. Asta o să-i fie de învățătură pe viitor. Sangheli nu se împotrivește să semneze tratate cu România. Semnează, dar nu le bagă pe rol. Nu e mai comod așa? Sigur că e mai comod: salvezi aparențele.

Dacă președintele a înfeudat Televiziunea, Agenția „Moldova – pres” și cîteva publicații, și primul ministru ține morțiș să aibă presa lui. La deja existenta „Țarina” este gata să se alăture „Baștina” și săptămînalul „Pămînt și oameni”, preparat în mare taină. Pentru „Pămînt și oameni” cică s-au virat din start, prin Guvern, 50 milioane de ruble. Domnia sa nu dă, ca Snegur, cu piciorul în Moșanu și Hadîrcă, ci dorește să lase impresia unei colaborări fructuoase cu aceștia. Și pe alocuri a colaborat onest, lucru recunoscut și de dl Moșanu la conferința de presă din 29 ianuarie curent. Numai că mă tem să nu practice, dl Sangheli, un joc dublu.

Anume hîtrenia ar putea să-i și joace, pînă la urmă, festa. Căci dacă ar fi onest pînă la capăt ar mai tempera avînturile nejustificat de belicoase ale agrarienilor și i-ar sfătui să nu pactizeze atît de fățiș cu deputații rusofoni care au luptat și lupă în continuare contra limbii române de stat, alfabetului, simbolurilor naționale și independenței reale față de Moscova a republicii noastre.

Dacă ar fi onest structural, nu l-ar ataca pe Moșanu în ziarul „Pacea Civică”. Moșanu poate și trebuie să fie criticat, însă nu la modul bădărănesc, răstălmăcindu-i afirmațiile.

Dacă ar fi fost onest și vizionar, nu ar fi permis ca declarația celor „168” de deputați agraro-interfrontiști să fie expediată spre difuzare de la cancelaria Guvernului. Am încadrat în ghilimele cifra 168, deoarece acea declarație bolnavă de kap nu conține nici un nume de familie, nici o semnătură-autograf. În acest caz, e o minciună, un fals, un bluf.

Oricît de mari și de tari am fi ca oameni ai momentului, ai clipei, în fața morții și a istoriei toți suntem egali. Înainte de a muri,Alexandru Macedon le-a cerut generalilor săi să-l îngroape cu o mînă scoasă afară. Ca să arate că a avut totul pe pămînt și pleacă în țărînă cu nimic.

Așa că, dragi oameni de stat ai momentului, acum puteți elabora ș organiza și constituții machiavelice, și partide republicane, și referendumuri, dar să știți că în istoria neamului veți intra ca trădători de sînge. Fiindcă voi confiscați pînă și viitorul copiilor și al nepoților noștri.

O nouă moțiune de cenzură a opoziției comuniste este supusă dezbaterilor astăzi, într-o ședință a Parlamentului. Premierul Iurie Leancă și restul membrilor Guvernului s-au prezentat din nou în plen Legislativului. Ședința a început acum câteva minute.

Iurie Leancă a început prezentarea raportului la subiectul politicii de reintegrare a țării dusă de Guvernul Leancă. Potrivit PCRM, Executivul îndepărtează şi mai mult perspectiva reintegrării RM și pune în pericol pacea şi stabilitatea în regiune.

Iurie Leancă a criticat acțiunile PCRM. „Tot ceea ce face acum PCRM, are drept scop ca în luna noiembrie țara noastră să obțină un rezultat negativ la Vilnius”, a spus premierul.

La ședința trecută a Legislativului, deputații au examinat moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Leancă, depusă de deputaţii PCRM. Opoziția comunistă a acuzat Guvernul Leancă de corupție și de subminarea securității economice a RM. După ore de examinare, moțiunea a fost respinsă, pentru demiterea Guvernului votând doar 36 de deputați, în timp ce necesare erau 51 de voturi.

Totodată, Premierul Iurie Leancă pleacă astăzi la Strasbourg, unde va avea mai multe întrevederi bilaterale la nivel înalt.

Şeful Guvernului de la Chişinău se va întâlni cu Martin Schulz,președintele Parlamentului European, cu Stefan Fule, Comisarul European pentru Extindere și Politică de Vecinătate, cu Graham Watson, membru al Parlamentului European și Raportorul Permanent al PE pentru Republica Moldova, dar și cu alți membri ai Parlamentului European.

Pe 24 octombrie, Iurie Leancă se va deplasa la Bruxelles, unde se va întâlni cu Înaltul Reprezentant pentru Politică Externă și Politică de Securitate, Catherine Ashton. Cei doi oficiali vor discuta despreevoluția agendei europene și priorități înainte de Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, dar și agenda post-Vilnius. După această întrevedere, Leancă va participa la reuniunea Partidului Popular European.

Moto: “Libertatea noastră depinde de libertatea presei, iar aceasta nu poate fi limitată fără a fi pierdută. Our liberty depends on the freedom of the press, and that cannot be limited without being lost…” Thomas Jefferson

Să vezi și să nu crezi. Monstruoasa coaliție a picat și testul libertății de exprimare, al accesului la informație, al onoarei și bunului simț. Priviți-o, ghemuită în propria lașitate, ascunsă de presă, cu coada între vine, sătulă și fricoasă, marcată de o stupidă autosuficiență și nepăsare, clocind în permanență scenarii diabolice de devalizare a acestui stat! După ce au luat cunoștință de întrebările la care erau chemați să răspundă, demnitarii au luat apă în gură, au dat bir cu fugiții, fug de noi mai abitir ca dracul de tămîie Să rînduim,în detaliu, “povestea de succes”! Acum mai bine de două luni, adică în data de 6 august curent, am trimis, cu dovada depunerii la destinatar, pe adresa Președintelui Timofti, Premierului Leancă, ministrului Justiției, Oleg Efrim, șefului SIS, Mihai Balan, procurorului general, Corneliu Gurin și ministrului de Interne, Dorin Recean, iar mai tîrziu și lui Alexandru Tănase, președintele CC, lui Mihail Poalelungi, președintele CSJ demersuri oficiale prin care solicitam audiențe în scopul realizării unor interviuri înregistrate vizînd problematica combaterii corupţiei, a cazurilor de maxim interes şi rezonanţă publică cum ar fi: Pădurea Domnească, atacurile raider, reforma sistemului judecătoresc, cazurile de devalizare a bugetului de stat prin intermediul instanţelor judecătoreşti ( cazul Norma, Registru, Casa Media, Banca de Economii etc.), concesionarea dubioasă a Aeroportului Internațional Chișinău, ajuns pe mîna unui kagebist și multe alte chestiuni surprinzătoare, despre care veți afla în urma publicării integrale a întrebărilor rămase fără răspuns! Pînă la ora actuală am avut doar promisiuni “ferme” de la toate aceste instituții, mai puțin de la guvern, prin intermediul serviciilor de presă, care ne adormeau vigilența, ca să zic așa, ori de cîte ori îndrăzneam să dăm telefon și să ne interesăm de soarta demersurilor redacționale. Am înțeles și am fost indulgenți, pînă la un anume punct, pentru depășirea de către aceștia a termenului legal și rezonabil doar prin faptul că demnitarii s-ar fi documentat, chipurile, temeinic, pentru a ne oferi nouă și cetățenilor niște răspunsuri exhaustive, pe măsura demnităților sale reprezentative! În realitate, nu a fost decît o tragere mișelească de timp, o minciună învelită în dulceața promisiunilor deșarte oferite de către purtătorii de cuvînte, nu de cuvînt, ai acestor instituții, puși în situația de a minți ca niște birjari de către șefii lor iresponsabili. Pentru că nimeni dintre demnitarii vizați nu ne-a invitat să realizăm interviurile solicitate conform demersurilor depuse, am decis să le facilităm misiunea și să le expediem întrebările, din cadrul interviurilor, în scris. Nicio schimbare, însă. Aceleași promisiuni mincinoase, săptămînă de săptămînă, lună de lună, aceleași cuvinte de “încurajare” și, totodată, de serviciu.

Cazul ministrului Efrim este unul aparte. Am scris de mai multe ori că, deși este oficial ministru al “justiției”, altcineva controlează, oligarhic, sistemul de drept, inclusiv instanțele de judecată, astfel încît protagonistul nostru de astăzi nu este decît un fel de ministru fără portofoliu, unul care vorbește mult fără a se aștepta la schimbări. În timp ce Efrim le dă, șăgalnic, din deget judecătorilor corupți, aceștia sunt avansați pe culmi decizionale de către Plahotniuc, ultimul dîndu-le de înțeles că tot ce spune Efrim – și nu doar el – e vorbă goală de om lipsit de putere efectivă.

Judecînd după reacția ministrului la propunerea realizării interviului în chestiune, mi-am dat seama că acesta este un simplu funcționar, lipsit de propria convingere și integritate, care acționează conjunctural și oportunist. Să ne amintim cît era de activ și sprinten cînd șefuțul său de partid mima lupta cu mafia și cu – citez – “infractorul Plahotniuc”, și cît este de docil acum, cînd cei doi tîlhari politici de lux s-au împăcat pentru a duce la “bun” sfîrșit devalizarea statului. Așadar, pe 23 august curent, ministerul Justiției a intrat oficial în posesia întrebărilor pentru interviul ACCEPTAT de către Oleg Efrim, lucru confirmat de secretara acestuia, Daniela Vidaicu. Iată corespondența în cauză:

În data de 14 septembrie, am fost invitat la minister pentru a realiza interviul solicitat, dar pentru că am fost în imposibilitatea de a fi prezent la orele 14 la domnul ministru – nu puteam să lipsesc de la funeraliile celui care a fost regizorul și prietenul meu Victor Bucătaru – de comun acord am convenit cu Daniela Vidaicu să contramandăm audiența pentru o altă zi, urmînd ca dînsa să mă telefoneze ulterior pentru a fi primit în audiență de Oleg Efrim. N-a fost să fie și imediat veți afla de ce anume! După ce am dat publicității toate cele șase demersuri redacționale către demnitarii de prim rang ai statului, atitudinea ministrului Efrim a devenit una conspirativă și reticentă, asemeni celorlalți participanți la obstrucționarea impertinentă și antidemocratică a presei. Secretara dînsului, de altfel întotdeauna amabilă, nu ne-a mai apelat, am deranjat-o noi în mod frecvent și repetat și de fiecare dată ne spunea dulce-amar că neapărat vom fi invitați, doar că ministrul e ocupat. E posibil să fi fost așa, reforma hîrtiilor e în toi! Doar că un adevărat ministru al Justiției ar fi găsit, timp de două luni de zile, totuși, o jumătate de oră, poate chiar în zilele de odihnă, fie pentru a ne oferi audiența solicitată, fie pentru a răspunde strict la întrebările pe care le are pe masă.

Repet, percepția mea este că ministrului Efrim i s-a interzis de către șefuții săi să răspundă la întrebările puse, acest lucru făcînd parte din marea și ticăloasa conspirație împotriva democrației și a libertății presei!

Iată întrebările la care ministrul justiției va trebui, totuși, să răspundă, obligat, sper, de o instanță de judecată.

1. În urma unui sondaj de opinie efectuat de prestigioasa instituție internațională, Transparency International, percepția cetățenilor Republicii Moldova este în proporție de 98 la sută că Republica Moldova este un stat captiv. Cum e să fii Ministru al Justiției într-un stat în care, în primul rînd, Justiția este controlată și captivă? Făcînd abstracție de persoana care ocupă acum această funcție, de Ministru al Justiției, am deplina convingere, nici măcar percepția, că puterea judecătorească este guvernată de interesele meschine ale oligarhiei, în special ale afaceristului Plahotniuc. Care este, în aceste condiții, necesitatea unui asemenea minister, perceput de cetățeni, de altfel, ca unul dintre cele mai corupte, “datorită”, în primul rînd, instanțelor aservite?

2. “Simplul” deputat și afacerist Plahotniuc, sfidînd bunul simț și opinia publică, rămîne în continuare vicepreședinte al Consiliului național de reformare a organelor de ocrotire a normelor de drept. Nu este prea grea povara pentru unul care a fost deconspirat de Justiția londoneză drept benefiaciar final al atacurilor raider din Republica Moldova? Plus faptul că a fost monitorizat de Interpol?

E posibil ca un individ declarat infractor de către un prim-ministru în funcție să dețină o asemenea calitate?

3.Cum ați reacționat, din punct de vedere profesional, ca Ministru al Justiției, în cazurile Norma, Registru, Casa Media, La izvor? Credeți că aceste cazuri de interes public major ar trebui să preocupe în mod primordial instituția condusă de Dvs? Să detaliem lucrurile. De ce nu ați reacționat în niciun fel la decizia președintelui Timofti de a-l accepta pe judecătorul din iad, Melniciuc, finul de cununie al lui Poalelungi, ca președinte al judecătoriei Rîșcani? De unde a putut obține un simplu judecător și jurist la Primărie 7 terenuri, două apartamente, un automobil de lux, un palat de peste 3 milioane de lei? De ce și cît cetățenii acestei țări sunt și vor fi mințiți de autorități, protejîndu-i pe infractorii de la putere? Vă rog să nu-mi spuneți că acest lucru ține de competența CNI, o instituție cu un președinte controversat și dubios, care nu face altceva decît să protejeze demnitarii!

4.Am scris în articolul “Mănușa a fost ridicată” despre atitudinea dvs., inconsecventă, ca să fiu delicat, vizavi de sancționarea judecătorilor raider Orîndaș, Plugari și alții. De ce ați declarat una și ați făcut alta? De ce au rămas nepedepsiți judecătorii pe care, inclusiv Dvs, i-ați demascat ca fiind implicați în atacurile raider asupra sistemului financiar-bancar? Natalia Plugari s-a pensionat, iar Victor Orîndaș își continuă activitatea, fără ca vreunul din ei să fi fost sanționat pentru ilegalitățile comise?

5. Ce părere aveți ca ministru al Justiției față de următoarele probleme din Audiovizual:

a. Monopolizarea acestuia de către Plahotniuc și Lozovan. Potrivit fatidicului articol 66 din CA, aceștia pot deține doar două licențe pentru valorificarea unor frecvențe cu acoperire națională:

(3) O persoană fizică sau juridică poate deţine cel mult cinci licenţe de emisie în aceeaşi unitate administrativ-teritorială sau zonă, fără posibilitatea de a deţine exclusivitatea.

(4) O persoană fizică sau juridică, din ţară sau străinătate, poate fi investitor sau acţionar majoritar, direct sau indirect, la cel mult 2 radiodifuzori de diferite tipuri.

e.Concurența neloială și protecția infractorilor de către CCA și Consiliul Concurenței

6. Este adevărat că guvernarea postcomunistă și-a luat angajamentul să voteze noul Cod al Audiovizualului? Dacă da, este adevărat că acesta a fost boicotat de colegul dvs., de partid, Lucinschi, care din punctul meu de vedere este în conflict de interese cu funcția de președinte de Comisie și proprietar al doi radiodifuzori?

7. Dacă e șapte, să vorbim de șapte aprilie. Politic, 7 aprilie ce a însemnat? Revoltă, revoluție, lovitură de stat? Dar juridic?

Este adevărat că prin 7 aprilie s-a făcut transferul de putere de la Plahotniuc – comunistul la Plahotniuc – oligarhul? De cîte ori și unde ați pus problema destituirii și tragerii la răspundere a torționarilor de soiul Igor Popa, Melniciuc și alții?

8.Pleșca, Zubco, Crețu și ceilalți braconieri de lux ai Păpușarului constituie coșmarul interminabil al societății civile moldovenești. De modul în care va fi investigat tragicul incident, așa cum declarau și oficialii europeni, va depinde parcursul european al RM. Înțeleg că nu vom mai avea niciun fel de parcurs european, de vreme ce investigarea acestei tragedii s-a transformat într-o farsă de prost gust!?

9. E normal ca braconierul Zubco să fie achitat de judecătoria Păpușarului și să fie absolvit de a plăti nenorocitele de șase mii de lei, amendă formală dată de CNA? Ca membru al CSM ați avut vreo atitudine în acest sens?

10. Credeți că e normal ca membrii CSM, la sfîrșit de mandat, să-și repartizeze cele mai grase funcții din sistem? De ce nu ați avut o atitudine publică vizavi de aceste lucruri?

11. Cum explicați, Dle Ministru, fost avocat și Dvs, votul unanim al membrilor CSM, inclusiv al Dvs, la luarea hotărârii nr. 75/3 din 22.01.2013 prin care se solicita Comisiei pentru etică și disciplină a Uniunii Avocaților să ia atitudine asupra apelului public la conștiința autorității judecătorești emis de un avocat, prin care erau demascate fărădelegile sistemului și ale unor judecători rău-famați în societate? Cum explicați gestul CSM-ului de a se erija într-un tribunal, acționând în interesul unor membri ai acestuia, printre care Poalelungi și Corochii?

12. De ce oamenii care au fost devalizați de Plahotniuc prin intermediul judecătorilor raideri nu-și primesc averile înapoi? Ce eforturi depuneți în acest sens? Acțiunile antiraider ale fostului Guvern au fost reduse la zero de către Curtea Constituțională, o altă unealtă de buzunar a raiderilor politici. E un cerc vicios, e o schemă a puterii de a mima combaterea raiderismului?

13.Ministerul Justiției are o statistică a cazurilor pierdute de R. Moldova la CEDO? Cine, concret, sunt primii zece judecători campioni la pierderi de dosare? Cîte acțiuni în regres au fost inițiate față de aceștia, și alții ca ei, pentru a restitui la buget banii contribuabililor irosiți în mod iresponsabil de așa-zișii magistrați. Domnule ministru, este adevărat că fostul prim-ministru Vlad Filat a ridicat, prin intermediul societăților controlate, în urma unei Hotărîri CEDO, circa 400 000 de euro drept prejudicii morale și materiale în cazul IPTEH, în perioada cînd exercita funcția respectivă?

14. Intuiția mă face să cred că înainte de Summitul de la Vilnius corupția va fi conservată și ocrotită de Consiliul pentru reformarea organelor de ocrotire a normelor de drept, în frunte cu vicepreședintele acestuia, de către cei doi “parteneri” și actori politici care s-au angajat să concubineze cel puțin pînă în luna de miere… noiembrie… Susțineați, într-o declarație, că vor fi reformate Procuratura Generală, CNA, sistemul judecătoresc, toate aflate sub controlul lui Plahotniuc. Suntem curioși să aflăm cum anume se va întîmpla această minune – reformatoare? De ce pînă la ora actuală șeful de la CNA, Chetraru, nu a fost demis de Guvernul Leancă, după ce a alergat o jumătate din cabinetul Filat și a deschis dosare politice la comandă?

15.(Întrebare suplimentară) Domnule Efrim, cine și ce vă determină să acoperiți, asemeni prim-ministrului Leancă, jafurile celor doi tîlhari politici de lux, Filat și Plahotniuc?

16. (Întrebare suplimentară) Este posibil ca un ministru al Justiției să acționeze conform normelor legale și nu în funcție de interesele capilor politici compromiși?

17. (Întrebare suplimentară) Domnule Efrim, circulă zvonul că ați deține o casă de locuit în regiunea Sovata din România, alături de alți doi demnitari moldoveni. Ați inclus-o în declarația de avere?

18. (Întrebare suplimentară)Domnule Efrim, cum caracterizați raporturile dintre dvs., și deputatul PCRM Artur Reșetnicov: amicale, de afaceri, conjuncturale? Care este mobilul discuțiilor susținute cu acesta?

19. Domnule Ministru, ideea unei demisii de onoare v-a fost în permanență străină sau a existat un moment în care ați fi dorit să renunțați. Și poate nu oricum…

Ne respectăm promisiunea și vom depune o Cerere contravențională la Comisariatul general de poliție privind sancționarea contravenienților de la ministerul Justiției privind eludarea și încălcarea grosolană a termenilor legali prevăzuți de legislația în vigoare. De asemenea, vom depune și o Cerere de chemare în judecată a lui Oleg Efrim și a ministerului Justiției pentru încălcarea gravă a legislației în vigoare, urmînd să fie obligați de instanță să răspundă la întrebările formulate în cadrul unui interviu deocamdată obstrucționat și compromis!

P.S. Mîine veți afla despre modul și modalitățile prin care s-a eschivat de la răspunsurile la un interviu investigativ Serviciul de Informații și Securitate și directorul acestuia, Mihai Balan!

Pentru că viața noastră cea de toate zilele a ajuns la capătul răbdărilor, a sărăciei și a lipsei de perspectivă, am fost obligată să-mi las familia și să plec în străinătăți pentru a ne menține pe linia de plutire. Pentru unii poate e un termen mic, nu și pentru mine care am simțit din plin dorul de casă și chemarea baștinei. Astfel, după un an și jumătate, am revenit în țară. În februarie 2010, am decis să mă reangajez ca asistentă medicală în sala de operație a secției Chirurgie, Maternitate și Ginecologie a Spitalului raional Telenești, acolo unde acumulasem 33 de ani de experiență de muncă. În toți acești ani m-am sacrificat meseriei totalmente, am fost disciplinată, am pierdut sărbătorile din familie, mi-am lăsat copiii mici acasă și am mers să salvez vieți omenești. Și toate de dragul pacienților, pentru o remunerare modestă și inechitabilă în raport cu alte meserii, ca să nu compar cu salarizarea din străinătate!

Așa cum e firesc, m-am adresat Directorului spitalului, Alexei Bivol, celui care îi ștergeam sudoarea de pe frunte în timpul operațiilor și îl susțineam în momentele critice de la serviciu, solicitînd să mi se permită să-mi reiau funcția în sala de operație. Eram gata să accept să lucrez și în program de tură. Domnul director mi-a zis că se va ocupa de soluționarea acestei propuneri și ulterior îmi va comunica răspunsul.

Mă așteptam să găsesc același domn pe care l-am cunoscut, dar, spre marea mea dezamăgire, fățărnicia, minciuna, orgoliul, scaunul de director și “pomenile” pe care justiția le cataloghează drept mită, au luat locul unor calități care parcă nici n-au existat.

După cîteva luni l-am întrebat ce a hotărît în cazul meu și iarăși a lăsat loc de speranțe. Cică solicitarea mea se rezolvă și trebuie doar să mai aștept.Timpul trecea, dar fără vreun rezultat. Mă presa și faptul că într-o perioadă scurtă expira termenul categoriei superioare, pe care îl aveam confirmat în Permisul de soggiorno.

„Tîrgul” problemei mele se lungea. Între timp Directorul Bivol a angajat o persoană venită de pe băncile colegiului, fără specializare, iar în sala de operație este primit altcineva, fiind la pensie. Ar fi putut să mă angajeze pe mine, pentru a-mi face o pensie decentă, dar prea mare era satisfacția de a da cu piciorul în mine, răspîndind vorbe urîte la propria persoană, iar într-o zi mi-a zis că sunt și smintită. După părerea dumnealui, toate femeile care revin din străinătate sunt dezmățate. Susținea sus și tare că n-are frică de nimeni și de nimic. E clar de ce. Pentru că și-a întărit poziția atît în sistemul sănătății, cît și în procuratură, presă, iar fără mită nu se rezolvă nimic.

Alexei Bivol și soția acestuia se pare că au un scop bine determinat – să domine tot spitalul, fapt care poate fi confirmat și de personal, și de pacienți, care au adresat numeroase plîngeri pe numele lui. Toate aceste nemulțumiri însă erau adunate la Ministerul Sănătății și rezolvate în folosul dînșilor, ba mai mult, prin pîrghiile pe care le avea a fost reconfirmat în funcția de director al Spitalului raional Telenești.

Toți cei care se adresau la dumnealor, indiferent de natura problemei, primeau un singur răspuns: „ Puteți aștepta mult și bine, noi trebuie să ne facem milionul pe care l-am investit atunci cînd am deschis Centrul medical „Elita”. Și acesta a fost construit în primul mandat, iar pentru amenajarea lui a luat toate atributele din spital, printre care aparatul ultrasonograf, setul oftalmologic. Pentru a fi internați în spital, pacienții trebuie neapărat să facă o vizită la „Elita”, administrat de șefa Secției Terapie, astfel încît să poată fi colectat milionul. Cel puțin 100 de lei sunt scoși din buzunar pentru a reuși. Mulți se întreabă, cînd șefa Secției Terapie mai are timp să-și examineze pacienții, dacă practic tot timpul doctorița stă la „Elita”. Și aici explicația este evidentă – nu se teme de nimeni și de nimic, vorba directorului.

Multe sunt de scris, dar, sinceră să fiu, cei șapte ani de acasă îi port cu cinste și nu-mi permit să uzez de cuvinte indecente.

Cu un an mai tîrziu, în martie 2011, am bătut iar în ușa șefului Spitalului, Alexei Bivol să aflu ce s-a decis. Și ce credeți? Aceeași murdărie și minciună am auzit din gura lui.

Impusă de situația creată, m-am adresat organelor de drept. Am depus o cerere de deschidere a procesului de judecată pentru rezolvarea problemei mele cu reangajarea în calitate de asistentă medicală. Cazul a fost cercetat de Judecătoria Sîngerei. Și aici am așteptat un an, fiindcă domnul director s-a prezentat doar la o singură ședință și atunci cu dovezi false, iar ceea ce i-a cerut judecătorul n-a mai prezentat. Am obținut cîștig de cauză. Domnul executor judecătoresc primește decizia și se duce la A. Bivol pentru a-l informa că trebuie să fiu angajată. Directorul lipsea în acea zi, fiindcă plecase la Chișinău după ajutor la „cei mai mari”, însă era prezentă „mîna dreaptă” a dumnealui, șefa de Cadre. Acesteia i s-a adus la cunoștință decizia judecătorească. Între timp venise și directorul adjunct al Spitalului, care îi ordonase să mă angajeze. N-a fost așa. Am așteptat în hol și fără să trag cu urechea, am auzit cum șefa de Cadre discută la telefon cu Bivol. „Auziți, a venit doamna Ecaterina cu decizia judecătorească, care obligă să fie angajată. Și domnul vicedirector a zis să scriu ordin de angajare. Eu n-am scris, că doar știu vorba dumneavoastră – cît veți fi director, doamna Ecaterina nu va călca pragul spitalului”. După aproximativ 20 de minute, mă anunță doamna de la cadre că directorul va fi peste 4 zile și atunci voi fi invitată să vorbim.

În una din zilele următoare am fost telefonată la domiciliu de la secția Cadre. Eram așteptată în birou de Alexei Bivol și doamna de la cadre, cu o petiție unde erau scrise minciuni peste minciuni. Mi s-a cerut să confirm actul cu semnătura mea, motivînd în acel scenariu, că dumnealui nu este de acord cu decizia Judecătoriei Sîngerei. Sigur că n-am semnat nimic.

Starea de sănătate deja îmi ceda, puterile mi se epuizau, așa că am fost diagnosticată la Centrul Republican de Cardiologie cu cardiopatie. Profitînd de situație, domnul director își găsește un avocat, îl plătește bine, face recurs de cauză la Curtea de Apel Bălți, unde lucrează cumnatul unei angajate a contabilității Spitalului și anulează decizia luată de Judecătoria Sîngerei. Încă o dovadă că nu se teme de nimic și de nimeni.

Mă întreb îndurerată, ca și alți pățiți, cît mai pot fi suportați cei care se țin cu orice preț de scaunul moale, obținut prin metode necinstite? Cîtă bătaie de joc poate fi? Și, mai ales, familia Bivol, cum e să purtați conștiința murdară, după ce ați rostit jurămîntul lui Hipocrates, cei care ați studiat normele deontologice ale profesiei exercitate și fără nesimțire ponegriți albul halatului pe care îl purtați?

Dumnealor, ajutați de partid, mafie și ademeniți de culoarea banului s-au cuibărit bine în sistemul sănătății Telenești, continuă să batjocorească în cel mai josnic hal persoanele cu durere. Îmi pare nespus de rău că după atîția ani de muncă, am fost huiduită de acest om, cînd lucrurile aveau o rezolvare simplă, omenească, dar fiindcă nu i-am dat mită, am ajuns să nu pot depăși durerea din suflet, în timp ce directorul Alexei Bivol rîde, satanic, cu nesimțire…

Publicăm această scrisoare de-a dreptul emoționantă, plină de durere și deznădejde. Este istoria unei doamne trecute prin furcile caudine ale dezmățului, inculturii și bădărăniei ajunse dincolo de limitele omenescului. Este, dacă vreți, la scară personalizată, istoria acestei republici ajunse pe mîna nesimțirii și a nesimțiților, a ticăloșiei și a ticăloșilor. Știm că nu vom obține mare lucru, și totuți, vom insista și vom expedia acest răvaș devastator de sentimental și dureros, semnat de șoția unui simplu judecător de la Telenești, probabil fără pile pe la CSM și instanțele diavolului, personal ministrului Sănătății, Andrei Usatîi, procuraturii generale, Consiliului raional Telenești, Președintelui raionului în cauză, Boris Burcă…

PSRM e pregătit să susțină declarațiile și acțiunile PCRM. Anunțul a fost făcut de socialistul Igor Dodon, în cadrul unei conferințe de presă.

„Trebuie să lăsăm ambițiile și frustrările personale, trebuie să discutăm pentru binele societății. PSRM e gata să se alăture declaraţiilor şi acţiunilor cu PCRM şi alte partide de stânga ce au acest scop”, a declarat deputatul Dodon.

Totodată, acesta a constatat că pe parcursul ultimelor săptămâni au fost mai multe acțiuni ale socialiștilor susținute de comuniști. Unul foarte important ține de faptul că pe agenda Consiliului Municipal Chișinău a fost inclus subiectul ce ține de demisia prin referendum a lui Chirtoacă.

În aceeași ordine de idei, Igor Dodon a precizat că va susține moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Leancă, propusă săpămîna trecută de comuniști.

28 octombrie sau 1 noiembrie, în una din aceste zile agentul termic ar trebui să înceapă procesul de încălzire a apartamentelor din capitală. Declarația a fost făcută de către Primarul Capitalei, Dorin Chirtoacă în cadrul ședinței de lucru.

„La începutul săptămânii viitoare, când temperaturile vor fi şi mai mici, sistemul deja trebuie să funcţioneze. În cazul în care se vor modifica prognozele meteo, vom amîna conectarea pentru mijlocul săptămînii viitoare. Astfel, sunt două termene când agentul termic ar trebui deja să fie în casele oamenilor – 28 octombrie sau 1 noiembrie“, a precizat edilul.

Potrivit vicedirectorului S.A. „Termocom”, Vasile Leu, toate reţelele din municipiul Chişinău sunt pregătite pentru a începe sezonul de încălzire la parametrii de iarnă.

În Chișinău sunt mai mult de 44 mii de apartamente care au datorii de peste o mie de lei pentru agentul termic.

Astăzi sunt așteptați în Moldova ministrul de externe al Suediei, Carl Bildt și omologul său din Polonia, Radosław Sikorski. Vizita oficialilor face parte dintr-un tur diplomatic, care include R. Moldova, Ucraina și Georgia.

Carl Bildt și Radoslaw Sikorski se vor întîlni la Chișinău cu Prim-ministrul Iurie Leancă, cu liderii partidelor Coaliției Pro Europene și cu Ambasadorul Uniunii Europene în Republica Moldova, Pirkka Tapiola.

Oaspeții europeni vor susține o conferință de presă împreună cu Iurie Leancă. În prima jumătate a zilei se va încheia vizita lui Bildt și Sikorski.

Moto 1: “Dacă ar fi să decid între a avea un guvern fără ziare sau presă fără guvern, nu aș ezita vreun moment să aleg cea de-a doua variantă. Were it left to me to decide whether we should have a government without newspapers, or newspapers without a government, I should not hesitate a moment to prefer the latter.” Thomas Jefferson

Moto 2: ”Știrile reprezintă ceva ce, cineva, vrea să suprime. Restul e doar publicitate. News is something someone wants suppressed. Everything else is just advertising.” Lord Northcliff

Acum mai bine de două luni, adică în data de 6 august curent, am trimis, cu dovada depunerii la destinatar, pe adresa Președintelui Timofti, Premierului Leancă, ministrului Justiției, Oleg Efrim, șefului SIS, Mihai Balan, procurorului general, Corneliu Gurin și ministrului de Interne, Dorin Recean, iar mai tîrziu și lui Alexandru Tănase, președintele CC, Mihail Poalelungi, președintele CSJ demersuri oficiale prin care solicitam audiențe în scopul realizării unor interviuri înregistrate vizînd problematica combaterii corupţiei, a cazurilor de maxim interes şi rezonanţă publică cum ar fi: Pădurea Domnească, atacurile raider, reforma sistemului judecătoresc, cazurile de devalizare a bugetului de stat prin intermediul instanţelor judecătoreşti (cazul Norma, Registru, Casa Media, Banca de Economii etc.), concesionarea dubioasă a Aeroportului Internațional Chișinău, ajuns pe mîna unui kagebist și multe alte chestiuni surprinzătoare, despre care veți afla în urma publicării integrale a întrebărilor rămase fără răspuns! Pînă la ora actuală am avut doar promisiuni “ferme” de la toate aceste instituții, mai puțin de la guvern, prin intermediul serviciilor de presă, care ne adormeau vigilența, ca să zic așa, ori de cîte ori îndrăzneam să dăm telefon și să ne interesăm de soarta demersurilor redacționale. Am înțeles și am fost indulgenți, pînă la un anume punct, pentru depășirea de către aceștia a termenului legal și rezonabil doar prin faptul că demnitarii s-ar fi documentat, chipurile, temeinic, pentru a ne oferi nouă și cetățenilor niște răspunsuri exhaustive, pe măsura demnităților sale reprezentative! În realitate, nu a fost decît o tragere mișelească de timp, o minciună învelită în dulceața promisiunilor deșarte oferite de către purtătorii de cuvînte, nu de cuvînt, ai acestor instituții, puși în situația de a minți ca niște birjari de către șefii lor iresponsabili. Pentru că nimeni dintre demnitarii vizați nu ne-a invitat să realizăm interviurile solicitate conform demersurilor depuse, am decis să le facilităm misiunea și să le expediem întrebările, din cadrul interviurilor, în scris. Nicio schimbare, însă. Aceleași promisiuni mincinoase, săptămînă de săptămînă, lună de lună, aceleași cuvinte de “încurajare” și, totodată, de serviciu.

În episodul de astăzi, vă reamintim epopeea nesimțirii guvernamentale a lui Iu. Leancă în raport cu mass-media liberă, alta decît cea aservită monstruoasei coaliții. Așadar, iată textul demersului nostru expediat pe adresa guvernului și prim-ministrului “proeuropean”, adică fățarnic!

Vă solicit pe această cale să acordaţi publicaţiei GLASUL, pe care о reprezint, un interviu înregistrat, care va viza problematica complexă de combatere a corupţiei, decriminalizarea instituţiilor statului, reforma sistemului judecătoresc, marile furturi şi atacuri de tip raider comise prin intermediul instanţelor de judecată.

Prezenta solicitare este formulată în temeiul prevederilor Legii presei şi dreptului jurnalistului de a fi primit în audienţă de persoanele oficiale (art.20, alin.l, lit.b din legea menţionată)

Repet, pentru că termenul prevăzut de Lege privind răspunsul la o petiție sau demers expira, am contactat-o telefonic pe colega noastră scumpă, Liliana Vițu, purtătoare de cuvînt a guvernului. Spre surprinderea mea, serviciul de presă al omului nostru parvenit din societatea civilă nu primise demersul respectiv, astfel încît am convenit, telefonic, să-l trimit repetat, printr-un e-mail. Zis și făcut. Astfel, pe 26 august curent i-am expediat acesteia un mesaj electronic.

Ataşat îţi expediez copia solicitării de interviu pentru domnul prim-ministru Iurie Leancă. În cazul în care voi avea confirmarea de principiu, voi pregăti întrebările propriu-zise. Sper să fie un interviu cu întrebări cioturoase, deschise, astfel încît să găsim răspunsuri la cele mai stringente probleme cu care se confruntă societatea. După primirea întrebărilor de bază, putem înregistra interviul în totalitate pentru a fi difuzat şi de unele televiziuni, afară de faptul că va fi plasat pe Glasul.md şi, sper, Jurnal.md.

Nu a urmat niciun răspuns, nicio confirmare. Telefonul Lilianei Vițu a intrat în pană de obraz. Abordăm omul nostru parvenit din societatea civilă iarăși pe cale electronică. Iată dovada:

Am pregătit, aşa cum am discutat telefonic, interviul cu domnul prim-ministru Leancă. Întrebările sunt ataşate la acest mesaj. Te rog foarte mult să-mi comunici dacă le-ai primit şi pe cînd am putea practic să realizăm acest interviu.

Tăcere și iar tăcere, Liliana nu și-a “reparat” telefonul intrat în pană de obraz nici pe 4 septembrie, nici pe 4 octombrie. Tace ca zîna din Pădurea Adormită. Și e deja 21 octombrie, vine iarna, vine Vilniusul, vine Europa! Pentru cine nu știe, ar trebui să cunoască că Liliana Vițu a participat la sute de seminare cu privire la activitatea presei, unde s-au cheltuit sume fabuloase din fonduri europene, în care s-a arătat indignată de atitudinea autorităților față de presă, inclusiv a unor nesimțiți de purtători de cuvînt care nu dau curs solicitărilor mass-media de a obține răspunsuri și informații de interes public, legale și legitime, nu răspund la mesaje electronice, scrisori, demersuri, telefoane! Acum înțelegem de ce. Liliana Vițu a roșit de rușine pentru că șefulețul ei de la guvern, Leancă, a refuzat realizarea acestui interviu din cauza întrebărilor INCOMODE puse și a lăsat-o să se descurce pe cont propriu. Mai mult, despre aceste interviuri s-a discutat la cel mai înalt nivel, la un fel de consiliu nocturn al monstruoasei coaliții, s-au făcut chiar scurgeri de informații ce se conțineau în întrebările formulate. Nu am dovada, dar înclin să cred că există o conspirație colectivă a solicitanților de a se eschiva în cel mai perfid mod de a răspunde punctual la întrebările incomode și, uneori, incriminatorii.

În data de 16 septembrie am promis cititorilor noștri că dacă nu vom obține în mod legal răspunsurile la întrebările expediate deja, vom publica separat, rînd pe rînd, întrebările puse fiecărui demnitar, le vom comenta împreună, după care ne vom adresa în instanța de judecată pentru a-i obliga, în acest mod, să dea curs solicitărilor noastre pertinente și legale. Dacă și această cale va fi blocată, vom depune o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru încălcarea dreptului nostru fundamental la exercitarea profesiei de jurnalist în Republica Moldova. Bineînțeles, vom expedia materialele respective ambasadelor acreditate în Republica Moldova, partenerilor noștri de dezvoltare, organizațiilor nonguvernamentale de media pentru informare și reacții adecvate. Or, tăcerea, frica și lașitatea unor demnitari moldovenești trebuie taxată de presă, pentru că ceea ce ni se întîmplă nouă nu este, nici pe departe, o experiență europeană sau internațională. Începem, așadar, să realizăm promisiunea. Astăzi vom publica lista întrebărilor expediate prim-ministrului Leancă, de la care nu am obținut niciun răspuns, ceea ce înseamnă o gravă, multiplă și impertinentă încălcare a legii!

1. Domnule prim-ministru, președintele Băsescu, a afirmat că l-ați fi șocat printr-o declarație. Citez: „Spre exemplu, pentru mine a fost şocant că premierul de la Chişinău, Iurie Leancă, i-a cerut prim-ministrului Victor Ponta să reducă numărul de burse pentru studenţii din Republica Moldova. Răspunsul nostru, însă, nu poate fi decât că îl mărim, dând o şansă acestor tineri să înveţe în România şi apoi să lucreze în Republica Moldova, fiindcă România are nişte obligaţii morale faţă de generaţia tânără”. Este adevărat că ați avut o asemenea discuție cu Victor Ponta?

2. Domnule Leancă, în Makler apar anunțuri de genul: vînd 5 hectare de pădure cu acte pentru construcție, vînd 3 hectare etc. De cînd în Republica Moldova se vînd în asemenea hal pădurile, ultimele resurse care încă nu au fost comercializate în totalitate de structurile criminalizate? Știți sau nu că în spatele firmelor care voiau să construiască vile de lux în pădurea de la Soticeni sunt neveste de miniștri, inclusiv, ca să dăm nume, cea a ministrului Sănătății, controversatul Andrei Usatîi?

3. Ce acțiuni întreprinde Guvernul pentru a contracara hoțiile instituționalizate de genul Registru, Norma, Casa Media. Cum e posibil, domnule prim-ministru, ca folosind o schemă frauduloasă, a justiției, beneficiarii de la Norma să pretindă și să obțină în instanța de fond o sumă exorbitantă de la bugetul statului, de 26 milioane de lei, de vreme ce CEDO le-ar fi acordat nu mai mult de 10-15 mii de euro. De ce judecători ca Melniciuc, Poalelungi și alții ca ei nu pățesc absolut nimic după ce comit asemenea enomirtăți? E sfidător, domnule prim-ministru cum bandiții ne toacă banii noștri, ai contribuabililor?

4. Cum explicati lipsa de implicare a autorităților moldovenești în general și, în special, tergiversarea și mușamalizarea de către actuala Procuratură generală a dosarelor raider avînd drept victime investitorii autohtoni? De ce pînă în prezent nu se face dreptate în cazul celor doi acționari ai BEM, Victoriabank, ASITO, Victor si Viorel Țopa deposedați de proprietăți și condamnați la comanda lui Plahotniuc?

5. Dle prim-ministru, ați intervenit prompt în cazul devalizării IS Registru, însă nu ați reacționat nicicum în alte cazuri de rezonanță sesizate de presă vizînd delapidări de fonduri și încasări frauduloase din bugetul de stat prin intermediul justiției controlate de Plahotniuc, gestionată în interesul acestuia de către Poalelungi? Cunoașteți care sunt sumele încasate fraudulos, aveți la dispoziție vreun raport făcut de SIS sau de Ministrul Justiției, Ministrul Finanțelor?

6. Credeți că o inițiativă de boicotare a plății impozitelor la stat ar fi o măsură legitimă a contribuabililor de a atrage atenția asupra hoțiilor din buget, a deturnării și irosirii banilor publici? Nu credeți că ar fi normal ca cineva care plătește impozitul rutier, bunăoară, să renunțe a o mai face pentru că drumurile sunt din ce în ce mai impracticabile?

7. Cum a gestionat ministrul Sănătății Usatîi, “Ruşinea burgiului”? Credeți că a procedat corect ca în loc să convoace o conferință de presă pe 7 august, așa cum i-ați ordonat, acesta a postat pe site o scriitură sumară și batjocoritoare la adresa pacienților și a societății. Considerați că nu există o candidatură serioasă și competentă la această funcție? Apropo, în calitate de prim-ministru, cunoaşteţi ce ocupaţie a avut ministrul Sănătăţii în Canada? Presa a scris că acesta a practicat taximetria…

8. Domnule prim-ministru, considerați că e normal ca un somptuos palat ca cel al Dvs., să aibă o valoare cadastrală ca a unui modest apartament de cîteva zeci de metri? În genere, nu credeți că ar fi cazul ca cei cu proprietăți de milioane, din tagma judecătorilor, deputaților, miniștrilor, procurorilor, oligarhilor, să fie obligați să achite impozite diferențiate, de cîteva zeci de ori mai consistente față de populația pauperizată?

9. Ideea cu numirea domnului Ion Sturza în fruntea Consiliului economic a stîrnit anumite animozități. De ce ar fi fost deranjat ex prim-ministrul Filat, așa cum presupune presa că s-a întîmplat? Se teme predecesorul Dvs., de o concurență politică deschisă în cadrul şi în afara partidului?

10. Nu mă apuc să judec dacă concesionarea Aeroportului Internațional Chișinău ar fi sau nu o oportunitate economică. Îndrăznesc să cred că detașarea lui către o societate din Federația Rusă nu este nimic altceva decît un grav atentat la independența și suveranitatea R. Moldova. Bănuiesc că serviciile secrete ale Rusiei sunt nerăbdătoare să controleze tot ce înseamnă flux de pasageri, deplasarea oficialităților, posibilitatea de racolare a persoanelor interesate prin șantaj și alte mijloace care li se deschid odată cu punerea pe tavă a Aeroportului. Ipotetic, am vorbit despre faptul că Aeroportul va ajunge, în urma unor înțelegeri, în gestiunea lui Ilan Shor, soțul cîntăreței Jasmin, originară din Daghestan, de unde sunt și miliardarii oficiali al firmei “cîștigătoare”.

11. În general, ce relații a avut Iurie Leancă înainte de a fi Ministru de Externe cu acest personaj? Dar în timpul mandatului de ministru? De cîte ori l-ați vizitat pe acesta la biroul său de vis-a-vis de Ministerul de Externe? Care sunt relațiile “bilaterale” la această oră, după ce presa a scris că „Omul de afaceri Ilan Shor, împreună cu soţia sa, cântăreaţa Jasmin, care circulă prin Moscova cu numere diplomatice, pun stăpânire şi pe proprietăţile Ambasadei R. Moldova din Rusia. Conform unor surse, restaurantul «Moldova», aflat în incinta hotelului care aparţine Ambasadei, ar fi fost dat în chirie unei firme care aparţine familiei Shor. Fostele angajate ale restaurantului, originare din R. Moldova, au fost disponibilizate, iar administratoare a devenit o prietenă de-a cântăreţei Jasmin, soţia lui Shor. „Dacă anterior acolo se vorbea româneşte, acum ţi se răspunde doar în limba rusă», ne-a spus o basarabeancă stabilită la Moscova. Totodată, conform aceloraşi surse, mai multe etaje ale hotelului Ambasadei, care aparţine tot R. Moldova, au fost date în chirie, din câte se pare, tot unor firme care aparţin aceluiaşi om de afaceri. Ilan Şor nu a răspuns la apelurile ZdG, pentru a fi întrebat despre implicaţiile familiei sale în gestionarea patrimoniului misiunii diplomatice a R. Moldova în Federaţia Rusă. Ambasada R. Moldova în Federaţia Rusă se află chiar în centrul istoric al oraşului Moscova, la vreo 10 minute de Piaţa Roşie, o zonă extrem de scumpă a capitalei Rusiei. În curtea Ambasadei, încă prin anii ‘80 a fost construit un hotel cu trei etaje, numit pe atunci «Gostevoi Dom» (Casa de oaspeţi – n.r.), un hotel pentru cetăţenii R. Moldova care veneau la Moscova.”

12. Cititorii noștri vor să știe dacă a fost finalizată ancheta guvernamentală, nu cea a CNA, cu privire la scandalul numerelor diplomatice moldovenești oferite afaceriștilor, bandiților și altor elemente care nu au nimic îm comun cu activitatea unei misiuni diplomatice?

14. Au trecut, pe neprins de veste, 100 de zile de la preluarea guvernării actuale. Personal nu am observat schimbări palpabile în activitatea acestui guvern, poate Dvs., vedeți altfel lucrurile decît societatea?

15. Actuala guvernare are în componența sa cîțiva miniștri bănuiți de corupție. De ce nu au fost schimbați pînă la clarificarea situației, cu atît mai mult cu cît instituția incriminatorie, CNA, se află actualmente, din punct de vedere formal, în subordinea guvernului. Este adevărat că în condițiile negociate cu PD s-a stabilit ca directorul “ultra inamovibil” Chetraru să nu fie atins de briza schimbării? Este adevărat că Plahotniuc a cerut cu insistență demiterea lui Recean de la Interne, pentru faptul că l-a deconspirat în chestiunea urmăririi de către Interpol? Este adevărat că în viitorul apropiat acesta va fi totuși sacrificat de Filat, urmare a presiunilor imposibile ale Păpușarului? Ce va obține acesta în schimbul lui Recean? Aveți tăria de caracter să vă opuneți unui asemenea scenariu?

16. Conștientizați faptul că summitul de la Vilnius e o simplă formalitate și că adevăratul examen al Republicii Moldova va începe după? Uniunea Europeană vă cere imperativ demararea reformelor în justiție. Cînd va începe adevărata reformă? De ce se mimează atît de cinic aşa-zisul început? Cînd vor fi demiși judecătorii raider, procurorii torționari, cînd instanțele nu vor mai fi conduse de indivizi de soiul braconierului Pleșca, Poalelungi, Melniciuc, Sternioală și alții ca ei?

17. Construcția gazoductului Iași-Ungheni este în fond, un proiect al României și Uniunii Europene, pe care unii politicieni moldoveni încearcă să și-l… însușească. Se tot vorbește de vreo 20 de ani de necesitatea destalinizării căilor ferate moldovenești, și aici mă refer la oportunitatea și stringența construcției unui tronson de cale ferată cu ecartament european, Chișinău – Ungheni, pentru a avea accesul corespunzător în Uniunea Europeană. Dvs.,ați călătorit cu trenul Chișinău – București, în special vara? Cînd se va pune problema construcției tronsonului respectiv cu ecartament european pentru a obține, pe de o parte, introducerea pe ruta dată a unui tren modern, rapid sau accelerat și, de asemenea, pentru a scăpa călătorii de umilința de a fi ținuți ostatici ai fostului imperiu datorită procedurii enervante de schimbare a boghiurilor?

18. Domnule prim-ministru, care este datoria externă a Republicii Moldova la ora actuală și care era la începutul și la sfîrșitul guvernării comuniste, pentru a avea posibilitatea să facem unele comparații. Care era nivelul PIB-ului în guvernarea precedentă față de cel actual? Dar în raport cu PIB-ul din 1990?

19.Vă rog să ne oferiți informații exhaustive despre suma financiară obținută de la instituțiile internaționale, inclusiv europene pe toată perioada aflării la guvernare a succesorilor guvernării comuniste. De asemenea, ce sume au primit din 2001 și pînă în 2008, aceștia? Vă rugăm să ne informați cum au fost cheltuiți acești bani, ce societăți au beneficiat de ei, cum au fost valorificați?

20. Ce părere aveți, ca prim-ministru, despre modul în care este gestionată capitala Republicii, în primul rînd sub aspectul construcțiilor de-a valma, inestetice, abuzive, disproporționate, pe unde se apucă, fără a ține cont de interesul major al locuitorilor. De ce ISC este anemic și complicitar la asemenea mutilări care continuă de aproape 20 de ani?

21. Ați activat o perioadă suficient de mare în cadrul grupului Ascom. Ce raporturi aveți acum cu domnul Anatol Stati? De cîte ori ați fost la el în audiență și viceversa? Este adevărat că asemenea întîlniri au avut loc inclusiv în perioada de după căderea guvernului Filat? Care era componența politicienilor care l-au vizitat pe omul de afaceri în acea perioadă și care a fost laitmotivul discuțiilor de la reședința sa? Vi s-a propus să faceți lobby pentru fosta dvs., societate comercială la CEDO, într-un proces al acesteia cu Republica Kazahstan?

22. Ce a întreprins la modul concret guvernul Leancă, pentru a da curs informațiilor de la Curtea de Conturi privind delapidările, însușirea banilor publici, deturnarea de fonduri, cheltuirea în exces a banului public, cu dovezile de rigoare?

23. Ca om și ca politician, ce credeți despre modul în care se mușamalizează dramaticul și șocantul caz Pădurea Domnească? Ce reacții aveți de la demnitarii europeni care cereau imperios o investigare obiectivă cu pedepsirea pe măsură a TUTUROR celor vinovați?

24.Domnule prim-ministru, am așteptat o reacție dură și exigentă din partea Dvs., vis-à-vis de rușinosul obicei de transformare a soldaților în… ciobani. Nu avem nimic împotriva păstorilor, să fim înțeleși, ei există oriunde în lume, inclusiv în SUA, dar cum vă imaginați ca un pușcaș marin, după demobilizare, să revină la baștină și să le spună apropiaților că a păscut turmele de oi în Afganistan sau Irak? Sau la o bază militară din California, iar președintele Obama să-l mai și fi decorat pentru contribuția plenară la alimentarea cu calciu a armatei americane? Un ministru care justifică și aprobă public o asemenea enormitate, are dreptul moral să se afle în fruntea armatei naționale?

25. Domnule Leancă, de ce origine etnică este majoritatea populației Republicii Moldova, din punctul Dvs., de vedere, cel al savanților fiind bine cunoscut. Veți susține proiectul PD-ului de modificare a denumirii sărbătorii Limba noastră cea română? De ce unii politicieni relativ tineri, care și-au făcut “studiile” în România, la facultatea de istorie, mint de îngheață apele, bîiguind o jumătate de adevăr, și anume că limba noastră este limba română, iar din punct de vedere etnic suntem … moldoveni, argumentîndu-și stupiditatea prin faptul că strămoșii săi au fost moldoveni? Nu credeți că a venit timpul să separăm elucubrațiile politicianiste de adevărul științific? De ce concetățenii noștri ar trebui să fie intoxicați de aceste inepții propagandistice, în detrimentul unor studii academice fundamentale, exhaustive și complete?

26. Pentru a evita un răspuns “diplomatic” la următoarea întrebare, vă rog să ne răspundeţi punctual – este sau nu liberă presa din Republica Moldova? Pentru o informare obiectivă, ce ziare şi site-uri citiţi, ce posturi de radio ascultaţi şi ce posturi de televiziune urmăriţi? Nu ați renunțat la neinspirata inițiativă de a bloca accesul presei la ședințele Guvernului?

După acest gest al lașității, nu mai sunt sigur, domnule Leancă, de “înalta şi sincera mea considerațiune”… Mai ales după ce guvernul corupției a decis să se baricadeze de presă și să pericliteze caracterul public al şedinţelor “executivului oligarhiei”, nu putem să nu fim de acord cu cei care consideră că acest lucru s-a făcut pentru a fi ascunse jafurile clocite departe de ochii jurnaliștilor! Cică un nesimțit de deputat ar fi justificat gonirea presei de la ședințele guvernului oligarhiei pentru că așa e în Olanda, unde ședințele guvernului sunt secrete. Nu-l cred pe cuvînt, că nu-l are, dar chiar de-ar fi așa, membrii guvernului olandez discută chestiuni de dezvoltare a țării, de modernizare continuă, nu se întrunesc pentru a pune la cale planuri monstruoase de devalizare și jefuire a propriului popor! Nimeni dintre cetățenii Olandei nu vorbește de existența banditismului și a crimei economice practicată pe șest de cei de la putere, iar gradul de încredere în aleși este de zeci de ori mai mare decît în oligarhia voastră criminală. Da, cetățenii nu au încredere în voi, guvernanți de ocazie, pentru că îi furați zi de zi ca în codru! Iată de ce vrem să știm, cu toții, să aflăm inclusiv de la presă, ce faceți, ce puneți la cale, cel puțin să știm și să vă dăm peste mîini barem la alegeri! Iar atunci cînd noua putere politică va proceda asemeni guvernului olandez, adică nu va fura, vom renunța de bună voie a mai participa la ședințele executivului decriminalizat, mulțumindu-ne cu niște comunicate pertinente de presă! De asemenea, ne-am ținut promisiunea și în legătură cu formularea unei Cereri de chemare în judecată a lui Iurie Leancă și a guvernului său pentru încălcarea gravă a legislației în vigoare, urmînd să fie obligați de instanță să răspundă la întrebările formulate în cadrul unui interviu obstrucționat și compromis! Să fie clar, Leancă și patronii săi care au decis obstrucționarea acestui interviu, procedează exact ca explotatorii care nu-și respectă angajamentele. Or, fără falsă modestie, un asemenea interviu necesită o documentare serioasă, exhaustivă, o analiză pertinentă a fenomenelor politice și economice din societate, adică o muncă complicată pe care Leancă și compania au necinstit-o în cel mai obraznic și ticălos mod! De asemenea, tot astăzi am depus o Cerere contravențională la Comisariatul general de poliție privind sancționarea contravenieților de la guvern de eludarea și încălcarea grosolană a termenilor legali prevăzuți de legislația în vigoare!

P.S. Mîine veți afla istoricul și întrebările de la care s-a eschivat, conspirativ, ministrul “justiției”, Oleg Efrim.

(Acest material este „dedicat”, în exclusivitate, celor doi tîlhari politici de lux, Filat și Plahotniuc, dar și slugilor sale docile, care, în curînd, vor avea soarta “omologilor” din străinătate).

Moto: „Asta înseamnă lucruri foarte interesante, lucruri foarte dureroase pentru clasa politică, în primul rînd. Asta înseamnă că trebuie să existe dosare de rezonanță în privința unor demnitari. Asta înseamnă că trebuie judecătorii să înceapă a condamna proprii colegi, alți reprezentanți ai organelor de drept. De la Bulgaria și România s-a cerut anume aceasta – dosare de rezonanță, s-au cerut dosare de corupție la nivel înalt. Și chiar dacă demnitarii noștri încearcă să spună că noi nu avem corupție la nivel înalt, nu există țară care nu are asemenea corupție și Moldova nu se poate deosebi. Faptul că nu avem dosare, asta nu înseamnă că nu avem corupție la nivel înalt. Pentru a demonstra voința de luptă cu corupția, trebuie să existe aceste dosare și nu doar dosare, dar trebuie să existe condamnări.”

Blablaul “haiducilor” de la guvernare se pare că i-a scos din sărite pe oficialii europeni. Acest joc perfid de-a „restructurarea” justiției prin vorbe goale și promovarea tenace a judecătorilor corupți, urîți chiar de propria breaslă, controversați și aserviți nu poate dura la nesfîrșit. Dacă cineva crede că Republica Moldova va ajunge în UE cu o justiție criminală, se înșală amarnic. Oricît de importantă ar fi R. Moldova în plan geostrategic, Europa nu-și poate strica imaginea, conspirînd împotriva propriilor valori, acumulate de-a lungul veacurilor. Nu sunt cuvintele mele, sunt ale unui parlamentar român cu care am discutat zilele acestea și care consideră pe bună dreptate că grupările politice criminale vor cădea, mai devreme sau mai tîrziu, în propria capcană. Or, apropierea de UE înseamnă pentru ei apropierea de lege, iar tocmai de lege se tem cel mai mult cei cu averile de miliarde nejustificate. Circul și jocul de-a reforma vor trebui să înceteze și acest lucru se va întîmpla imediat după parafarea acordurilor de la Vilnius. Adaug de la mine că oficialii europeni nu mai pot fi prostiți și mințiți în mod obraznic de cei doi tîlhari politici de lux, dar și de exponenții lor de la putere, care le țin locurile și le acoperă ilegalitățile și crimele economice de proporții. Vocile autorizate ale europenilor nu mai vorbesc de o eventuală semnare a Acordului de asociere în primăvara următoare, ci abia în toamnă, condiționînd din ce în ce mai ferm că acest lucru se va întîmpla doar în urma unor rezultate palpabile în combaterea corupției la nivel înalt. Este evident că după cele întîmplate ieri la Adunarea judecătorilor, cînd cei mulți au tăcut din cauza acestei frici proverbiale, tenebre, îndrăznind, în propria intimitate, să respingă cîteva candidaturi odioase ale sistemului, despre care au știut cu siguranță că au comis ilegalități, totuși nu există semne suficiente pentru a afirma că reforma nu va fi obstrucționată și mimată cu și mai multă ardoare. Pentru că mafia oligarhică și criminală a pierdut ieri două figuri importante din schemele marilor jafuri economico-financiare. Și ce figuri! Președintele Consiliului Superior al Magistraturii, Corochii, nu s-a bucurat de încrederea magistraților din afara schemei criminale. La fel, I. Druță, președintele Asociației judecătorilor, judecător la CSJ, protejatul lui Poalelungi, inclus în lista Magnițki, varianta moldovenească, învinuit de presă de participarea la atacurile raider și la acapararea unui teren în mod abuziv! Lovitura dată acestora a fost una latentă, or societatea aștepta ieșirea publică a unor voci critice deschise, asumate, răsunătoare, care să dea startul unor reforme majore din chiar interiorul sistemului. Intenția anunțată a celor doi capi ai justiției oligarhice de a candida în turul al doilea pentru un mandat la CSM mi se pare pe cît de dezonorantă, pe atît de periculoasă. După votul de ieri acești indivizi ar fi trebuit să pună ochii în pămînt, să-și dea demisia și să plece la muncă peste hotare. Obrazul zgrunțuros, însă, nu ține cont de lipsa de autoritate. Teamă mi-i că pînă la următorul tur de scrutin, mafia va găsi modalitatea de a influența asupra unui anume număr de judecători pentru a-l determina să voteze pentru protejații săi de lux. Nu m-aș mira dacă magistraților li se vor elibera buletine personalizate sau alte asemenea matrapazlîcuri din dotare…

Putem constata cu toată certitudinea că oligarhia criminală va încerca în scurt timp să-și ia revanșa pentru pierderea acestor două cadre “prețioase”, va încerca să-și consolideze în mod sfidător pozițiile, astfel încît peste doar cîteva luni vom urmări o dispută crîncenă dintre oficialii europeni și instituțiile captive ale R. Moldova, care se vor opune cu înverșunare oricăror schimbări reale, inclusiv prin practicarea în continuare a șantajului și cumpărării noilor membri ai CSM!

În episodul de astăzi continuăm exemplificarea cazurilor de înfăptuire reală a justiției în diferite state ale lumii, vizînd nume sonore și care, din punctul nostru de vedere, au comis ilegalități minore în comparație cu bandiții politici ai Moldovei captive!

Un fost ministru grec a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru acte de corupție

Fostul ministru socialist grec Akis Tsohatzopoulos a fost condamnat luni, de o instanță din Atena, la 20 de ani de închisoare pentru spălare de bani în cadrul unor contracte pentru achiziționarea de armament, după un proces care a durat cîteva luni.

Cu toate acestea, în contextul vîrstei de 73 de ani, Tsohatzopoulos, primul politician judecat în ultimii ani pentru acte de corupție, va ispăși doar o cincime din pedeapsa privativă de libertate.

Tsohatzopoulos, aflat în arest preventiv de doi ani în penitenciarul Korydallos din Atena, este perceput de către opinia publică din Grecia drept simbolul corupției unei clase politice responsabile de grava criza financiară.

Sentința pronunțată luni seara intervine după ce politicianul a fost găsit vinovat de o fraudă de șase milioane de euro provenind din mita oferită pentru un contract de achiziționare a unor vehicule militare.

În afară de Tsohatzopoulos, alte 16 persoane, inclusiv soția lui de origine germană și fiica, au fost condamnate, pentru complicitate, la pedepse cuprinse între șase și 16 ani de închisoare cu executare. Excepția o face fiica fostului ministru, Areti, condamnată la 12 ani de închisoare cu suspendare, deoarece are în grijă trei copii.

Tribunalul din Beijing l-a condamnat la moarte pe Liu Zhijun, fost ministru al Căilor Ferate chineze între anii 1986-2011. Sentinţa a fost suspendată de la aplicare timp de 2 ani. Tribunalul a mai dispus şi confiscarea averii fostului demnitar. Este primul proces anticorupţie început şi încheiat în mandatul actualului preşedinte.

Liu Zhijun nu a schițat niciun gest la auzul sentinţei. El a condus Căile Ferate între anii 1986-2011, perioadă în care ar fi încasat aproape 8 milioane de euro, mită, în schimbul unor contracte acordate în regim preferenţial.

Acum doi ani a intrat în vizorul autorităţilor care au descoperit un prejudiciu de peste 100 de milioane de euro la Căile Ferate. Justiţia consideră că fostul demnitar a adus pagube serioase avutului obştesc şi a lezat interesele statului şi ale poporului.

În China, actele de corupţie care aduc prejudicii de peste 12.000 de euro sunt pedepsite cu moartea. Numai că Zhijun a primit o suspendare de doi ani a pedepsei capitale care, în final, ar putea fi comutată în închisoare pe viaţă.

Când a devenit preşedinte, Xi Jinping s-a angajat să lupte cu toate armele împotriva corupţiei la orice nivel al aparatului de conducere.

Liu Zhijun este primul demnitar găsit vinovat de luare de mită şi abuz de putere. În ultimii 6 ani, China a investit în Căile Ferate sute de miliarde de euro pentru a construi cea mai vastă reţea din lume, inclusiv liniile de mare viteză.

Președintele Germaniei, Christian Wulff, acuzat de corupție, și-a anunțat DEMISIA

Președintele Germaniei, Christian Wulff, și-a anunțat demisia din funcția de șef al statului, din cauza scandalului de corupție în care este implicat.

„Încrederea” concetățenilor mei este afectată. „Din acest motiv, nu mai este posibil să îmi exercit funcția. De aceea demisionez”, a declarat solemn Wulff, un conservator care a fost ales cu dificultate la președinție în iunie 2010, în urma eforturilor cancelarului Angela Merkel.

Imediat după anunțul său, Angela Merkel a declarat că vrea să caute împreună cu opoziția un candidat de consens la președinția germană.

„Vrem să avem discuții” cu partidele de opoziție, social-democrați (SPD) și ecologiști, „pentru a propune un candidat comun la alegerile viitoare pentru președinția republici”, a declarat cancelarul creștin-democrat (CDU), care conduce un Guvern de coaliție cu liberalii.

Secretarul general al social-democraților, Andrea Nahles, a primit favorabil această propunere. „Salut oferta cancelarului Angela Merkel de a găsi un candidat comun pentru funcția de președinte”, a declarat el într-un comunicat.

Anterior, „surse bine informate” citate de agenția de presă germană DPA, anunțaseră Că președintele Germaniei, Christian Wulff , își va da vineri demisia din funcție.

Astfel, Wulff a susținut o declarație de presă la ora locală 11.00 (12.00, ora României), la castelul Bellevue din Berlin. La rîndul său, cancelarul german Angela Merkel a anulat vizita pe care urma să o efectueze vineri în Italia și a făcut o declarație la ora 11.30 (12.30, ora României).

Apelurile la demisia lui Christian Wulff s-au intensificat în ultima perioadă, iar Parchetul din Hanovra a anunțat joi că a cerut ridicarea imunității președintelui republicii.

„După o verificare exhaustivă a noilor documente și evaluarea articolelor din presă, parchetul din Hanovra estimează că există fapte suficiente pentru suspiciuni de încălcări ale legii sau de beneficii de avantaje” ale lui Wulff, a explicat într-un comunicat parchetul din capitală landului Saxonia inferioară.

Parchetul nu poate lansa procedurile împotriva președintelui republicii dacă deputații Bundestag-ului (camera inferioară a Parlamentului) nu îi ridică imunitatea.

Christian Wulff este criticat aspru de la jumătatea lunii decembrie de presa germană, care îl acuză că ar fi profitat de poziția sa de lider al guvernului din Saxonia inferioară pentru a obtțne avantaje financiare diverse, încercînd apoi să ascundă aceste afaceri.

Președintele german a fost atacat fără menajamente pentru că a ascuns un împrumut, a profitat de vacanțe gratuite din partea unor oameni de afaceri bogați, iar apoi pentru că a încercat să facă presiuni asupra jurnaliștilor cu scopul de a împiedica publicarea informațiilor.

La mijlocul lunii ianuarie, justiția germană a percheziționat domiciliul fostului său purtător de cuvînt, concediat la 22 decembrie din cauza unor suspiciuni de corupție pentru acte comise între 2007 și 2009. El a fost atunci purtător de cuvînt al lui Wulff care era liderul guvernului regional.

În Germania, funcțiile președintelui sunt în principal onorifice, însă acesta este o autoritate morală.

Fostul eurodeputat austriac Ernst Strasser, acuzat de corupţie, condamnat la patru ani de detenţie

Fostul ministru şi eurodeputat austriac Ernest Strasser, judecat pentru acte de corupţie, a fost condamnat la patru ani de închisoare, informează AFP.

Strasser a fost nevoit să demizioneze din postul de deputat european în martie 2011, după ce a fost înregistrat cu camera ascunsă, alături de alţi doi eurodeputaţi, între care Adrian Severin, de jurnalişti de la cotidianul britanic Sunday Times, care s-au prezentat drept membri ai unor grupuri de lobby.

Filmaţi cu camera ascunsă, cei trei eurodeputaţi au acceptat să prezinte amendamente dedicate unui grup de lobby în schimbul unor sume de până la 100.000 de euro pe an.

Fostul președinte francez Jacques Chirac, condamnat pentru acte de corupție

Fostul președinte francez Jacques Chirac a fost condamnat astăzi la doi ani de închisoare cu suspendare pentru deturnare de fonduri publice și abuz de încredere, în cazul angajărilor fictive, făcute pe vremea când era primar al Parisului. Este pentru prima dată când justiția din Franța condamnă un fost șef de stat.

Faptele de care se face vinovat fostul lider de la Elysee au avut loc în anii ’90.

Chirac a fost acuzat că în perioada în care era primar al Parisului, în perioada 1977-1995, a angajat mai mulți membri ai partidului său, Uniunea pentru Republică, (actualul UMP al președintelui Sarkozy) la primăria capitalei franceze. Pe scurt, lui Chirac şi coacuzaţilor săi li se reproşează că ar fi instaurat un sistem de locuri de muncă fictive, 28 la număr, atribuite unor oameni care, fie lucrau pentru partidul conservator, fie ocupau posturi de complezenţă, dar toată lumea era plătită de primăria Parisului.

Al doilea cap de acuzare se referă la un conflict de interese legat de alte locuri de muncă fantomă, în suburbia Parisului, Nanterre.

Deşi au existat zvonuri legate de aceste acuzaţii de multă vreme, Chirac a fost scutit de procese, în timpul mandatelor sale de preşedinte, între 1995-2007.

Fostul lider francez a negat în permanență acuzațiile ce i-au fost aduse, susținînd că nu a comis nicio greșeală penală sau morală.

Primăria Parisului, considerată principalul păgubit, a renunţat să se constituie ca parte civilă după un acord amiabil de îndemnizare încheiat în septembrie 2010 cu UMP şi cu Jacques Chirac.

Dintre cele 2,2 milioane de euro, UMP urma să plătească trei sferturi, restul urmând să fie achitat de Jacques Chirac. Tribunalul corecţional din Paris nu a admis constituirea ca parte civilă a Asociaţiei de luptă împotriva corupţiei Anticor.

Jacques Chirac a vizitat România în 1997, în timpul administrației Emil Constantinescu.

Primul președinte sud-american condamnat pentru genocid. Rios Montt, 80 de ani de închisoare

Justiția din Guatemala l-a condamnat vineri pe fostul dictator Efrain Rios Montt, în vîrsta de 86 de ani, la 80 de ani de închisoare, 50 pentru genocid și 30 pentru crime de război, relatează AFP.

„Actele lui Jose Efrain Rios Montt corespund genocidului (…) iar pedeapsa care îi corespunde trebuie aplicată”, a declarat judecătoarea Jazmin Barrios în cursul lecturii verdictului la care acuzatul poate face apel.

Îmbrăcat într-un costum sobru, fostul dictator a ascultat impasibil anunțul verdictului. Judecătoarea a mai solicitat revocarea plasării sale în domiciliu forțat care a început în 2012 și încărcerarea acestuia.

În cursul președinției sale între 1982 și 1983, scurtă, însă foarte dură, au fost executate cele mai grave crime împotriva indigenilor din timpul războiului civil care a durat 36 de ani. Jose Efrain Rios Montt este primul președinte sud-american care este condamnat pentru genocid.

Instanța s-a retras vineri dimineața pentru a delibera asupra culpabilității fostului dictator după o ultimă depoziție a celuilalt acuzat în acest caz, fostul șef de informații Jose Mauricio Rodriguez. „În cursul dezbaterilor nu a fost prezentat niciun document care să indice: Mauricio Rodriguez a cerut uciderea cuiva (…), a cerut incendierea unei case sau a comis cutare aberație”, a pledat fostul general Rodriguez în ultima sa declarație.

Anterior, principalul acuzat și-a declarat nevinovăția. „Nu am avut niciodată intenția, obiectivul de a distruge o etnie (…). Nu am comis genocide”, a declarat ferm Rios Montt, asigurînd că a fost foarte ocupat cu activitatea sa ca șef de stat și nu a avut controlul asupra forțelor militare.

Cei doi foști generali sunt judecați de la 19 martie pentru masacrarea de către armata a 1.771 de indieni de etnie maya și ixil în districtul Quiche (nord), sub regimul lui Rios Montt.

Sub autoritatea acestui fost dictator, venit la putere printr-o lovitură de stat în 1982 și îndepărtat în același fel anul următor, armata a aplicat politica „pămîntului pîrjolit” la adresa comunității indiene suspectate că ar fi susținut forțe de gherila de stînga.

Unul dintre şefii din armata americană a fost demis în urma unui scandal fără precedent. Vice-amiralul Tim Giardina ar fi încercat să fraudeze un cazinou.

CBS News relatează că acesta şi-a pierdut funcţia după ce a ieşit la iveală că ar fi încercat să folosească jetoane false într-un cazinou din statul Iowa.

Giardina era un membru de rang înalt al Centrului de Comandă Strategică al SUA, organizaţia ce controlează armamentul atomic american, precum şi sistemul de apărare anti-rachetă.

Decizia înlăturării sale din funcţie a fost aprobată de preşedintele Barack Obama. Potrivit jurnaliştilor americani, fostul vice-amiral nu a fost pus sub urmărire penală.

Opoziția parlamentară se împotrivește proiectului lege privind interzicerea transmiterii on-line a ședințelor Guvernului. Inițiativa a fost propusă de către Partidul Liberal – Democrat.

„Acest proiect este neeuropean, pe care a putut să-l nască coaliția, și este un derapaj de la normele pe care trebuie sa le aibă o guvernare democratică. Presa insistă să fie transmise aceste ședințe”, a criticat liberalul Valeriu Munteanu.

„Pînă a obține puterea în mînile voastre, ați ținut cetățenii în soare. Acum, după concesionarea Aeroportului, îi țineți cu ochii în stele. Și încă vreți să le stingeți lumina de la Guvern”, a afirmat deputatul Mihai Godea.

Democratul Dumitru Diacov a argumentat de ce trebuie ședințele Guvernului să se petreacă cu ușile închise. „Imaginați-vă că membrii Cabinetului de Miniștri au intrat în ședință, iar lucrătorii ministerelor urmăresc on-line ceea ce se discută la Guvern, în loc să muncească. Eu înțeleg dragi colegi comuniști că nici nu puteți dormi noaptea, pentru că purtați grija țării, dar înțelegeți și voi că Guvernul are nevoie de condiții pentru a putea lucra. Aceste dezbateri sunt o demagogie curată”, a enunțat Președintele fracțiunii democratice. În aceeași ordine de idei, Valeriu Streleț a menționat că sistarea transmiterii ar putea să nu fie definitivă, ține de discreția Guvernului.

„Cu o mîină întindeți 7 milioane pentru instalarea camerelor video în sălile de Bacalaureat, iar cu altă mîină vreți să sistați transmiterea ședințelor Guvernului. Care este logica?”, a specificat deputatul comunist, Ina Șupac.

Glasul.md precizează că deputații comuniști au propus ca proiectul de lege cu privire la interzicerea transmiterii on-line a ședințelor Guvernului să fie exclus de pe ordinea de zi.

Ospăţ de hoituri, de patrioţi, de iluzii deşarte, de speranţe furate, destine sfărmate.

De la 800 până la 1200 de lei, aceasta va fi amenda pentru șoferii sau taxatorii de pe rute interurbane care nu eliberează bilete de călătorie. Proiectul de lege a fost aprobat astăzi în prima lectură de Parlament.

„Ministerul Transportului consideră problema călătoriei fără bilet una foarte gravă, însă actualul mecanism de sancționare este unul greșit. Responsabilitatea eliberării biletului pe traseu îi revine șoferului sau taxatorului, deci trebuie sancționate nemijlocit persoanele care fac această încălcare, nu întreprinderea”, afirmă responsabilii de la Ministerul Transporturilor.

Proiectul mai prevede majorarea amenzilor pentru pasageri. Astfel, călătorii prinşi fără bilete în transportul rutier, feroviar şi naval vor fi amendaţi de la 400 şi până la 600 lei, iar cei din microbuze şi troleibuze riscă să fie amendaţi cu 400 de lei.

Calculele estimative arată că, doar pe rutele interne, zilnic, din Chişinău în jur de 600-800 de călători se folosesc de serviciile de transport ilicit.

Totodată, menționăm că Ministerul Transporturilor a anunțat că începînd cu luna noiembrie se vor scumpi călătoriile interurbane de la 38 la 48 de bani per kilometru.

În cadrul unei analize la întreprinderea „Gările şi Staţiile Auto”, s-a constatat că prejudiciul lunar cauzat de la transportarea ilicită a pasagerilor pe aceste rute este mai mult de 1 milion de lei.

(Acest material este „dedicat”, în exclusivitate, celor doi tâlhari politici de lux, Filat și Plahotniuc, dar și slugilor sale docile, care, în curînd, vor avea soarta “omologilor” din străinătate).

Moto: ”Asta înseamnă lucruri foarte interesante, lucruri foarte dureroase pentru clasa politică, în primul rând. Asta înseamnă că trebuie să existe dosare de rezonanță în privința unor demnitari. Asta înseamnă că trebuie judecătorii să înceapă a condamna propriii colegi, alți reprezentanți ai organelor de drept. De la Bulgaria și România s-a cerut anume aceasta – dosare de rezonanță, s-au cerut dosare de corupție la nivel înalt. Și chiar dacă demnitarii noștri încearcă să spună că noi nu avem corupție la nivel înalt, nu există țară care nu are asemenea corupție și Moldova nu se poate deosebi. Faptul că nu avem dosare, asta nu înseamnă că nu avem corupție la nivel înalt. Pentru a demonstra voința de luptă cu corupția, trebuie să existe aceste dosare și nu doar dosare, dar trebuie să existe condamnări.”

În serialul precedent am servit, copios, exemple concrete despre tragerea la răspundere, de către justiția română, a unor persoane extrem de influente, care au deținut și dețin funcții extrem de importante în statul român. Reiterez că lista acestora nu este nici pe departe completă, materiale despre o sumedenie de alte persoane foarte influente, ajunse să fie condamnate definitiv, cu executare, mai pot fi găsite în presa română. Miniștri, deputați, oameni de afaceri, primari de orașe importante, fruntași în partide inclusiv aflate la putere, etc. au rămas în afara exemplelor selectate, care însă pot fi întâlnite la orice pas în mass-media de dincolo de Prut.

Așa cum susțineam în chiar primul episod, trebuie să conștientizăm un lucru fundamental – nimic din toate acestea nu ar fi fost posibil în România, dacă sistemul judiciar nu ar fi fost reformat! Cel puțin parțial. Și nu doar la nivel instituțional, legislativ, conceptual, ci, în primul rând, eliminării din sistem și CONDAMNĂRII unui număr impresionant de magistrați corupți, care, exact ca la noi, în colaborare cu factorul politic concret, mimau, frânau desfășurarea reală a reformei din justiție.

Din păcate, noi vom avea de așteptat până se va întâmpla același lucru în sistemul judecătoresc al Republicii Moldova, care chiar astăzi va da dovadă de lașitate și conformism. Vorba e că judecătorii se întrunesc la Adunarea lor generală pentru a-și delega, pe un termen de patru ani, reprezentanți în Consiliul Superior al Magistraturii. Trebuie să vă spunem că mafia judecătorească a aranjat deja totul, lista Păpușarului cu indivizii selectați a fost întocmită, rămâne doar o simplă formalitate – să fie votată. Și va fi, cu siguranță, votată, pentru că judecătorii sunt șantajabili și șantajați, sunt chemați de mafie și “educați” cum să procedeze și pe cine să “aleagă”. După arestarea demonstrativă a lui Gheorghe Popa de la Telenești, judecătorii au intrat în panică. Frica că ar putea fi reținuți în orice clipă dacă nu votează “corect” va predomina asupra nemulțumirilor majorității acestora, mai ales a celor din raioane, care au salarii mizere, iar soțiile lor sunt nevoite să muncească peste hotare, fie în Europa, fie în Rusia, ca în cazul judecătorului Popa, căruia i s-a înscenat această farsă de prost gust! Și ei nu se vor opune, vor accepta să voteze lista în schimbul unei libertăți efemere. Iată de ce Republica Moldova nu mai este un stat liber și independent, ci unul acaparat de criminali, care și-au aservit instituțiile fundamentale, inclusiv întreg sistemul de drept, utilizându-l în vederea producerii de jafuri, tâlhării, protecția businessului criminal, anihilarea tuturor celor care le stau în cale. Va trebui să așteptăm alegerile anticipate sau ordinare pentru a ne oferi o unică și ultimă șansă de debarcare a acestora din viața societății, noua putere politică urmând să purceadă neîntârziat la decriminalizarea statului. Mai devreme sau mai târziu bandiții politici vor fi chemați să dea socoteală în fața legii, iar legea nu iartă. În materialul de față, vă propun câteva exemple despre condamnări de răsunet, cu implicarea unor șefi de stat, demnitari de primă mărime, dar și despre gestul unora dintre ei, care au considerat că au trecut dincolo de limita legalității.

Silvio Berlusconi la o conferinţă de presă în Roma, arhivă. Berlusconi a devenit un proaspăt membru al clubului de demnitari de top care au fost condamnaţi (Abriel Bouys / AFP)

Jacques Chirac, ca primar al Parisului, jucând biliard, arhivă (Pierre Guillaud / AFP)

Hosni Mubarak, Cairo, februarie 2011. (Khaled Desouki / AFP )

Liberianul Charles Taylor (C), iulie 1990. (Pascal Guyot / AFP)

Jean Kambanda, fost premier al Rwanda, mai 1994 (Alexander Joe / AFP )

Joe Videla (D) lângă fostul dictator chilean Augusto Pinochet (S), 1978. (STR / AFP)

Egon Krenz, unul dintre liderii comunişti est germani (Vitaly Armand / AFP)

Saddam Hussein, dictatorul irakian, Baghdad, ianuarie 1999. (AFP / AFP)

P.W. Botha, liderul regimului de apartheid, Africa de Sud, ianuarie 1998. (Anna Zieminski / AFP)

Alberto Fujimori, fostul preşedinte peruan, pozând cu soldaţii pe râul Cenepa, februarie 1995. (AFP)

Mengistu+Haile+Mariam+-+51400010-590x404

Mengistu Haile Mariam, lider comunist etiopian, împreună cu lideri comunişti cubanezi – Fidel Castro (C) şi Raul Castro (D) în Havana, Cuba, aprilie 1975. (AFP)

Ehud Olmert, vice premier israelian la o conferinţă de presă din Istambul, iulie 2004 (Mustafa Ozer / AFP)

Joseph Estrada, preşedinte filipinez, în Manila octombrie 2007. (Andrew Caballero-Reynolds)

Samak Sundaravej, liderul partidului Puterea Populară, decembrie 2007. (Chumsak Kanoknan)

Iulia Timoshenko, fost prim-ministru al Ucrainei. Reacția premierului atunci când judecătorul citește verdictul său. 1 oct. 2011. (Sergei Supinsky/AFP)

După ce a luptat împotriva a numeroase acuzaţii penale şi procese timp de două decenii, fostul prim-ministru italian, Silvio Berlusconi, a fost găsit vinovat de fraudă fiscală.

Un tribunal din Milano l-a acuzat de cumpărarea drepturilor de ecranizare la preţuri umflate de la companii aflate sub controlul său, în scopul sustragerii de la plata impozitelor. În cazul în care sentinţa va fi admisă şi de o instanţă superioară, mogulul media va trebui să execute o pedeapsă cu închisoarea şi îi va fi interzisă deţinerea oricărei funcţii publice.

Berlusconi se alătură unui grup tot mai mare de foşti prim-miniştri şi preşedinţi care au fost puşi sub acuzare, judecaţi sau chiar condamnaţi.

O carte din 2009, „Acuzarea şefilor de stat”, a indicat o „creştere meteoritică a proceselor liderilor seniori” din 1990. Aceasta a numărat 67 de cazuri de foşti şefi de stat sau şefi de guvern care au fost sau sunt în curs de judecare, cei mai mulţi dintre ei pentru încălcări grave ale drepturilor omului sau infracţiuni financiare.

Mai jos prezentăm o listă cu alţi 14 foşti lideri de stat care au fost condamnaţi în ultimele două decenii, fie de instanţele naţionale, fie de tribunalele internaţionale.

Thaksin Shinawatra, fratele mai mare al actualului prim-ministru thailandez Yingluck Shinawatra, a servit ca prim-ministru al Thailandei între 2001 – 2006. El a fost găsit vinovat în baza acuzaţiilor de corupţie şi condamnat la doi ani de închisoare în 2008. Doi ani mai târziu, Curtea Supremă din Tailanda a permis guvernului să confişte activele lui Thaksin, în valoare de 1,4 miliarde de dolari, ca parte a condamnării. Thaksin locuieşte în prezent în exil, în Dubai.

Fostul preşedinte a condus Egiptul timp de aproape trei decenii (1981-2011). În iunie 2012, Curtea Penală din Egipt a constatat că el a fost implicat în moartea mai multor manifestanţi din timpul protestelor intitulate primăvara arabă, care au dus la înlăturarea lui la începutul anului 2011. Deşi are o sănătate fragilă, el a fost condamnat la închisoare pe viaţă.

Fostul lider african a fost primul fost şef de stat ce a fost condamnat de un tribunal internaţional, de la al doilea război mondial încoace. Curtea specială pentru Sierra Leone (SCSL), sponsorizat de ONU, l-a găsit pe Taylor vinovat de 11 capete de acuzare pentru crime de război şi crime împotriva umanităţii, în mai 2012. Instanţa consideră că între 1997-2003 Taylor este „responsabil în mod individual” pentru încălcările grave comise de forţele rebele în timpul războiului civil devastator din anii 1990, care au inclus jafuri, violuri, sclavie, amputări şi folosirea de copii soldaţi.

Kambanda, ca prim-ministru al Ruandei, a supravegheat una dintre cele mai grave crime împotriva umanităţii: genocidul din 1994 din Ruanda. Masacrul s-a soldat cu peste 800.000 de victime, în cea mai mare parte aparţinând populaţiei minoritare tutsi. Tribunalul Penal Internaţional pentru Ruanda (TPIR), sprijinit de ONU şi cu sediul în Tanzania, l-a acuzat pe Kambanda, un membru al majorităţii hutu, de şase crime de genocid. În mai 1998 el a pledat vinovat, fiind „prima dată în istorie când o persoană acuzată şi-a recunoscut vina pentru genocid în faţa unui tribunal penal internaţional”, în conformitate cu TPIR. Kambanda a fost condamnat la închisoare pe viaţă.

Videla a fost preşedinte în timpul regimului militar brutal din Argentina, între 1976 – 1981. Fostul locotenent general este văzut drept responsabil pentru aşa-numitul Război Murdar: o campanie de suprimare care a ucis până la 30.000 de cetăţeni. După ce Argentina a revenit la regimul civil, el a fost condamnat pentru omucidere, jaf, arestări false şi tortură, în 1985. În 1998 el a fost pus sub arest la domiciliu, iar din 2008 a fost închis. În iulie 2012, un tribunal l-a condamnat la 50 de ani de închisoare pentru răpirea sistematică de copii de la prizonieri politici.

Krenz a servit ca ultimul secretar general al Comitetului Central al Partidului Unionist Socialist (ŞED) din Germania de Est. Krenz a încercat, fără succes, să salveze regimul comunist de la colaps. După căderea Zidului Berlinului, în noiembrie 1989, şi pe fondul protestelor masive, el a fost forţat să demisioneze. În 1997, un tribunal de stat din Berlin l-a condamnat la mai mult de şase ani de închisoare pentru omor prin imprudenţă. Instanţa a decis că el a fost implicat în împuşcarea est-germanilor care încercau să treacă frontiera spre interiorul Germaniei. După ce a ispăşit patru ani din sentinţă a fost eliberat.

După ce a condus Irakul între 1979 – 2003, Hussein a regizat două campanii militare nereuşite împotriva Iranului şi Kuweitului. Statele Unite şi forţele aliate au atacat Irakul în martie 2003, pentru acuzaţii de adăpostire a unor arme de distrugere în masă. Când trupele au capturat capitala Bagdad, în aprilie 2003, Hussein a fugit, dar a fost capturat opt luni mai târziu. Înaltul Tribunal Irakian l-a găsit pe fostul preşedinte al Irakului vinovat de uciderea, sub formă de represalii, a 148 de şiiţi în satul Dujail în 1982, printre alte crime împotriva umanităţii. În timpul procesului de nouă luni, Hussein a întrerupt procedurile judiciare în mod repetat. El a fost condamnat la moarte prin spânzurare în noiembrie 2006 şi executat o lună mai târziu.

Botha a fost prim-ministru şi preşedinte de stat al regimului apartheid din Africa de Sud, între 1978 – 1989. După încheierea segregării instituţionalizate, în 1995 a fost înfiinţată o Comisie pentru Adevăr şi Reconciliere, pentru a aduce transparenţă şi vindecare pentru atrocităţile comise în cadrul regimului apartheid. Comisia a oferit amnistie pentru cei care au fost dispuşi să depună mărturie. În 1997, Botha a fost amendat şi a primit o pedeapsă cu suspendare, după ce a refuzat să apară în faţa comisiei. El a murit în anul 2006.

Fostul preşedintele peruan controversat, care a condus ţara între 1990 – 2000, a fost condamnat în patru procese şi a primit sentinţe variind între 15 luni şi 25 ani. Instanţele din Peru l-au găsit pe Fujimori vinovat de abuz de putere, interceptarea ilegală a convorbirilor telefonice, mită, crime extrajudiciare, răpiri şi delapidare de fonduri de stat.

Dictatorul comunist care a condus Etiopia între 1977 – 1991, a iniţiat campania Teroarea Roşie, care s-a soldat cu sute de mii de victime. Mengistu a fost forţat să plece în exil în 1991, pe fondul unor tentative de lovitură de stat şi unor crize interne. În 2008, un tribunal etiopian l-a găsit vinovat de genocid şi l-a condamnat la moarte, dar el este încă în libertate în Zimbabwe.

Olmert a fost prim-ministru israelian între 2006 – 2009. El a fost forţat să demisioneze din cauza acuzaţiilor de corupţie. Ulterior el a fost găsit vinovat de o instanţă pentru abuz de încredere şi a primit o sentinţă suspendată de un an de închisoare.

Estrada a servit ca preşedinte al Filipine între 1998 – 2001. Fosta vedetă de cinema a fost condamnată la 40 de ani de închisoare pentru jaf. Cu toate acestea, la o lună după condamnarea să, în septembrie 2007, Estrada a fost graţiat de succesorul său, preşedintele Gloria Macapagal Arroyo.

Fostul guvernator al Bangkokului a fost prim-ministru al Thailandei timp de nouă luni în 2008. Samak a trebuit să demisioneze în septembrie 2008, pe fondul protestelor în masă ale opoziţiei împotriva lui şi a acuzaţiilor de corupţie. Curtea Constituţională l-a găsit vinovat de acceptarea unor plăţi pentru găzduirea unei emisiuni de gătit, în timp ce era prim-ministru. O altă instanţă a confirmat o sentinţă cu doi ani de închisoare pentru defăimare.

Sundaravej a plecat în Statele Unite, unde se presupune că a fost tratat pentru cancer şi a murit în 2009.

Timoşenko a fost un personaj-cheie în timpul Revoluţiei Portocalii din Ucraina, în 2004, care a dus la înlăturarea de la putere a preşedintelui de atunci – şi de acum – Victor Ianukovici. Ea a fost prim-ministru al Ucrainei între 2007 – 2010. După o candidatură nereuşită la preşedinţie, ea a fost condamnată în luna octombrie 2011 pentru acuzaţiile de abuz de putere într-un acord pentru gaze, pe care ea l-a semnat cu Rusia în timpul mandatului său şi care ar fi dezavantajat Ucraina. Suporterii ei din ţară, grupurile pentru drepturile omului şi guvernele occidentale au criticat condamnarea ei şi l-au acuzat pe preşedintele Ianukovici că se foloseşte de proces ca de o armă politică, pentru a scăpa de principalul său rival.

(Acest material este „dedicat”, în exclusivitate, celor doi tâlhari politici de lux, Filat și Plahotniuc, dar și slugilor sale docile, care, în curînd, vor avea soarta “omologilor” din străinătate).