Numărul deţinătorilor de certificate de revoluţionar, în urma evenimentelor din decembrie ’89, este estimat la 22.000-23.000, însă 16.000 dintre aceştia, mai precis cei din categoria „luptător remarcat prin fapte deosebite”, nu vor primi nici în 2014 indemnizaţie lunară pentru acest merit, transmite mediafax.ro.

În prezent, sunt aproximativ 22.000-23.000 de deţinători de certificate de revoluţionar, dintre care aproximativ 16.000 de luptători remarcaţi prin fapte deosebite, aproximativ 2.200 de luptători răniţi, circa 600-650 de luptători reţinuţi, 150-200 de răniţi şi reţinuţi, 2.000 de urmaşi ai eroilor martiri şi alţi 150-200 de participanţi, acesta din urmă fiind doar un titlu onorific, a precizat, pentru MEDIAFAX, Gheorghe Grosu, referent la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor.

Toate aceste categorii, cu excepţia participanţilor, au beneficiat de indemnizaţie lunară, potrivit Legii 341/2004 – Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987.

Numărul beneficiarilor s-a micşorat însă considerabil urmare a Legii 283/2011, prin care nu se mai acordă indemnizaţiile reparatorii persoanelor care au obţinut titlul de „Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite”, atribuit celor care, în perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat şi condus grupuri sau mulţimi de oameni, au construit şi menţinut baricade împotriva forţelor de represiune ale regimului totalitar comunist, decât dacă respectivele persoane au un venit mai mic decât salariul mediu brut pe economie. De aceleaşi drepturi ar fi trebuit să beneficieze şi copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadraţi în nici o formă de învăţământ ori nu realizează venituri, din motive neimputabile lor.

„Adică nu beneficiază (în prezent – n.r.) de indemnizaţii exact «câştigătorii» Revoluţiei. Se poate compara numărul lor – 16.000 – cu numărul localităţilor din România, adică un om în fiecare localitate. Nu mi se pare mult faţă de ceea ce s-a întâmplat acum 24 de ani. «Câştigătorilor» Revoluţiei statul le-a acordat «un respect maxim»”, a spus Gheorghe Grosu.

Astfel, în prezent, beneficiază de indemnizaţii luptătorii răniţi şi reţinuţi, precum şi urmaşii eroilor martiri, adică soţul supravieţuitor, dacă nu s-a recăsătorit, părinţii celui decedat şi fiecare dintre copiii acestuia, până la majorat sau până la terminarea studiilor, dar nu peste vârsta de 26 de ani, indiferent în întreţinerea cui se află.

Indemnizaţia lunară se calculează prin aplicarea unor coeficienţi asupra salariului mediu brut pe economie, care variază în funcţie de categoria căreia i se acordă.

Astfel, pentru urmaşi, coeficienţii sunt: 1,1 pentru soţul supravieuţuitor, 1,1 pentru fiecare din copii şi 0,5 pentru fiecare din părinţii celui decedat. Pentru luptătorii răniţi şi reţinuţi, coeficienţii sunt 2 – pentru marii mutilaţi, 1,75 – pentru persoanele încadrate în gradul I de invaliditate, 1,5 – pentru persoanele încadrate în gradul II de invaliditate, 1,25 – pentru persoanele încadrate în gradul III de invaliditate şi 1,1 – pentru persoanele neîncadrate în grad de invaliditate, potrivit Legii 341/2004.

Referentul de la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor a precizat că 1,1 din salariul mediu brut înseamnă 2.012 lei, din care se deduc contribuţii, valoarea netă a indemnizaţiei fiind de 1.909 lei.

Conform evidenţelor din 2005, întocmite de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, numărul total al celor care au murit împuşcaţi în 1989 este de 1.142, al răniţilor, de 3.138, iar al celor reţinuţi, de 760. De asemenea, au fost înregistraţi 748 de copii urmaşi de eroi-martiri. Cifrele menţionate fac referire doar la victimele care au fost declarate, înregistrate şi verificate conform Legii 341/2004.

Revoluţia din 1989, care a dus la căderea regimului Ceaşescu, a început în Timişoara, la jumătatea lunii decembrie, cu proteste faţă de încercarea autorităţilor de a-l evacua pe pastorul reformat Laszlo Tokes. Manifestaţiile de stradă, la care autorităţile au ripostat inclusiv cu focuri de armă, s-au transformat în protest faţă de regimul dictatorial, al cărui ecou a ajuns în Bucureşti în 21 decembrie. Atunci, după o adunare populară la care Nicolae Ceauşescu spera să calmeze spiritele anunţând câte 100 de lei în plus la salariile clasei muncitoare, mii de bucureşteni au protestat în centrul Capitalei, mişcarea de stradă fiind reprimată cu gloanţe şi arestări.

O zi mai târziu, în 22 decembrie, bucureştenii au ieşit din nou în stradă, în număr mult mai mare, estimat la câteva zeci de mii, care au ocupat piaţa din faţa Comitetului Central al Partidului Comunist şi l-au determinat pe Ceauşescu să părăsească sediul CC cu un elicopter.

După fuga dictatorului, manifestanţii au ocupat atât Comitetul Central, cât şi sediul televiziunii publice, în jurul orei 12.30, acesta fiind momentul – considerat simbolic – al victoriei Revoluţiei. Din seara zilei de 22 decembrie, starea de euforie generală a fost înlocuită de haos odată cu atacarea cu focuri de armă a unor instituţii publice de către indivizi necunoscuţi, numiţi generic „teorişti”. Timp de câteva zile, străzile din Bucureşti, dar şi din multe oraşe din ţară, au fost patrulate de militari şi voluntari, iar schimburile de focuri cu „teroriştii” au făcut victime.

Războiul de stradă cu inamici a căror identitate rămâne şi astăzi, cel puţin în parte, necunoscută s-a încheiat în 25 decembrie, când Nicolae Ceauşescu şi soţia lui, Elena, prinşi la Târgovişte, au fost executaţi în urma unui proces sumar judecat de un tribunal militar.

21 decembrie 1989. Ziua ultimei greşeli a lui Nicolae Ceauşescu. În faţa sediului Comitetului Central al PCR este organizat un miting uriaş. Propagandiştii regimului voiau să arate că populaţia Capitalei era solidară cu marele conducător în reacţia acestuia faţă de protestul de la Timişoara. A fost o mutare greşită, dar Ceauşescu nu a înţeles asta.

La ora 9 dimineaţa, la Timişoara este citită Proclamaţia Frontului Democratic Român, în timp ce revolta se întinde la Sibiu şi Târgu Mureş. După zeci de arestări, forţele militare din Sibiu deschid focul asupra manifestanţilor. La Cugir şi Braşov, muncitorii marilor uzine ies şi ei în stradă.

La Bucureşti, mitingul convocat pentru susţinerea lui Nicolae Ceauşescu şi a măsurilor represive de la Timişoara se transformă într-o revoltă împotriva dictatorului. Nicolae Ceauşescu încearcă să-şi continue discursul. Îndemnat de soţia sa, promite majorarea pensiilor şi a alocaţiilor pentru copii.

La ora 16.45 se trag primele focuri de armă asupra protestatarilor. O oră mai târziu, Nicolae Ceauşescu organizează o teleconferinţă cu şefii organizaţiilor judeţene de partid şi le cere să ia măsuri radicale de reprimare a revoltelor. În programul Televiziunii sunt incluse repetate chemări pentru apărarea şi consolidarea comunismului.

Dar anticomuniştii bucureşteni formează o baricadă umană între sala Dalles şi Hotel Intercontinental, care este luată cu asalt de Armată şi de forţele de securitate. Atunci se înregistrează primii morţi.

După miezul nopţii, maşini speciale ale primăriei spală din greu sângele de pe bulevardul unde trăgea să moară şi comunismul.

Sursa: realitatea.net

Curtea de Apel Craiova a menţinut, joi, pedepsele cu închisoarea date, în urmă cu un an, de Tribunalul Gorj, pentru cei trei foşti directori de la Exploatarea Minieră Petrila, în dosarul exploziilor produse în noiembrie 2008, în urma cărora 13 persoane au murit.

Judecătorii Curţii de Apel Craiova au respins, joi, recursurile făcute de cei trei foşti directori de la EM Petrila, precum şi de rudele minerilor decedaţi sau răniţi în cele două explozii la decizia Tribunalului Gorj, din decembrie 2012, şi a admis parţial recursul formulat de Parchetul Tribunalului Gorj, au declarat pentru MEDIAFAX surse oficiale.

Astfel, fostul director Aurelian Necula va trebui să ispăşească şase ani şi jumătate de închisoare, iar Dan Ungur şi Gheorghe Roşu, patru ani de închisoare.

De asemenea, instanţa l-a obligat pe fostul director Aurelian Necula la cheltuieli judiciare în valoare de 20.000 de lei, în timp ce Dan Ungur şi Gheorghe Roşu vor trebui să achite câte 15.000 de lei. Sumele urmează să fie plătite în solidar cu Compania Naţională a Hulei, prin firma de lichidare judiciară care se ocupă de patrimoniul fostei companii de la Petroşani.

Decizia Curţii de Apel Craiova este definitivă.

În 12 decembrie 2012, Tribunalul Gorj s-a pronunţat pentru a doua oară în dosarul exploziilor de la EM Petrila după ce prima sentinţă dată tot de Tribunalul gorjean a fost casată, fiind trimisă spre rejudecarea la aceeaşi instanţă de către Curtea de Apel Craiova.

Conform sentinţei respective, fostul director general al Exploatării Miniere Petrila Aurelian Necula a fost condamnat la şase ani şi jumătate de închisoare. Necula a primit atunci pedepse diferite pentru mai multe fapte de care a fost acuzat, acestea fiind cumulate într-una singură, de şase ani, care a fost suplimentată cu şase luni, decizia fiind cu executare. Acesta a primit cinci ani de închisoare pentru moartea a şase mineri în prima explozie produsă în subteranul minei şi şase ani de detenţie pentru cei cinci mineri decedaţi în a doua explozie produsă la câteva ore după prima.

Gheorghe Roşu, inginer şef securitate minieră, a fost condamnat de Tribunalul Gorj la patru ani de închisoare pentru moartea celor şase mineri din prima explozie. El a primit pedepse mai mici pentru alte fapte pentru care a fost judecat, pedepsele respective fiind contopite în pedeapsa de patru ani.

Cel de-al treilea inculpat din acest dosar, Dan Ungur, şeful staţiei de salvare minieră, a fost condamnat, la fel ca şi Roşu, la patru ani de închisoare cu executare.

Instanţa a decis atunci ca Roşu şi Ungur să nu mai fie obligaţi, alături de Necula, Compania Naţională a Huilei şi EM Petrila, să suporte despăgubiri civile pentru familiile celor cinci mineri decedaţi în cea de-a doua explozie.

De asemenea, Gheorghe Roşu şi Dan Ştefan Ungur au fost obligaţi de instanţa gorjeană să achite câte 15.000 de lei cheltuieli judiciare statului, în timp ce fostul director Aurelian Necula a fost obligat la plata a 20.000 de lei cheltuieli judiciare statului.

Sentinţa Tribunalului Gorj nu a fost definitivă, fiind atacată cu recurs.

Procesul exploziilor de la Exploatarea Minieră Petrila s-a judecat pe fond la Judecătoria Târgu Jiu, unde fusese strămutat de la Judecătoria Petroşani ca urmare a cererii formulate de apărătorii celor trei inculpaţi.

În noiembrie 2010, magistraţii Judecătoriei Târgu Jiu au decis ca fostul director Aurelian Necula să facă şapte ani şi jumătate de închisoare, iar ceilalţi doi inculpaţi să fie condamnaţi la şase ani şi jumătate de detenţie.

Un număr de 11 mineri au murit în cele două explozii produse la EM Petrila în 15 noiembrie 2008, alţi doi pierzându-şi viaţa ulterior din cauza rănilor suferite. Ancheta procurorilor a dus la inculparea fostului director Aurelian Necula, dar şi a celorlalţi doi foşti şefi de la EM Petrila, Gheorghe Roşu şi Dan Ungur, toţi trei fiind acuzaţi de ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă şi de infracţiuni privind nerespectarea măsurilor de protecţie a muncii.

Sursa:mediafax.ro

O chestiune pe care în mod voit nu am evocat-o în materialul de ieri“Eticheta, egalitatea armelor și prietenii seculari” se referă la un document juridic fundamental și anume Principiile de la Bangalore. De ce? Pentru a nu încurca varza cu barza.

Mi-am zis că e una să vin cu niște opinii subiective și detalii jurnalistice investigative, și e alta cînd acest caz ieșit din comun pentru o țară civilizată este comparat și expertizat în strict raport cu principiile de la Bangalore, adoptate, atenție, de Organizația Națiunilor Unite! Vom opera, deci, în continuare, cu materie superioară din domeniul dreptului, nu cu opinii mai mult sau mai puțin pertinente ale unor diletanți.

Mai mult decît atît, pentru a ne documenta temeinic am luat cunoștință de comentariul asupra principiilor de la Bangalore privind conduita judiciară, un studiu tradus în română de către judecătorul Cristi Danileț. Chiar din capul locului aflăm că lucrarea își pune drept scop să răspundă punctual la întrebarea “care sunt însă parametrii prin care se identifică exercitarea etică a funcţiei de magistrat?” Și aflăm imediat că „ Principiile de la Bangalore “, (Bangalore fiind un oraș din India), adoptate de către Naţiunile Unite, încearcă să găsească un răspuns la această întrebare, prin enumerarea a şase valori etice centrale, pe care să se bazeze conduita judecătorilor. Acestea sunt: independenţa, imparţialitatea, integritatea, eticheta, egalitatea precum şi competenţa şi străduinţa. Nu întotdeauna reiese direct modul de transpunere în practică a acestor standarde. Comentariul asupra Principiilor de la Bangalore privind conduita judiciară prezintă însă aceste aspecte.

Citind cu atenție comentariile și principiile general-acceptate de statele civilizate ale lumii, am selectat pentru dvs., cele mai importante agrumente care răspund clar și fără univoc la întrebarea de ce președintele unei curți supreme de justiție nu are voie morală și profesională, etc., să se întîlneacă într-un local de alimentație publică cu avocatul celui mai controversat politician și afacerist, urmărit de Interpol, demascat de justiție ca beneficiar al unui jaf financiar fără precedent, chiar dacă acest avocat controversat s-ar lăuda cu nesimțire că i-ar fi prieten de o sută de ani! Și cu prietenia asta nu știu cum… subită și neștiută de nimeni ar fi niște semne de întrebare. Un adevărat prieten nu acum o sută de ani, vreo șase-șapte în urmă ar cam fi trebuit să-l întrebe pe Poalelungi dacă nu-i miroase a putoare comunistă ordinul primit din mîinile lui Voronin, pe care, chipurile, îl detesta amicul „verde” Nagacevschi…

Imaginați-vă ce pamflet ar scrie Cristian Tudor Popescu sau un alt editorialist de talia acestuia despre întîlnirea de la, bunăoară, restaurantul Golden Blitz din București dintre avocatul politicianului Dan Voiculescu, alias motanul Felix, și Livia Stanciu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție din România?

Poate ar fi bine să-l întrebăm, de ce nu?

Principiul Etichetei

4.3 Judecătorul, în relaţiile sale personale cu alţi profesionişti ai dreptului care îşi desfăşoară activitatea în mod regulat în instanţa sa, va evita situaţiile care ar putea da naştere, în mod rezonabil, suspiciunilor de sau care ar putea crea aparenţa de favorizare sau părtinire.

4.9 Judecătorul nu va utiliza şi nici nu va permite utilizarea prestigiului funcţiei sale pentru a rezolva interesele sale private, interesele personale ale membrilor familiei sale sau ale altor persoane, şi nici nu va lăsa impresia sau nu va permite altora să lase impresia că ar exista persoane într-o poziţie specială, capabile să îl influenţeze într-un mod necorespunzător în îndeplinirea atribuţiilor sale.

Principiul Egalitatății

5.3 Judecătorul îşi va exercita atribuţiile judiciare cu respectul cuvenit faţă de toate persoanele, cum ar fi părţile, martorii, avocaţii, personalul instanţei şi colegii, fără a face vreo deosebire între acestea pe motive nerelevante care nu prezintă nicio importanţă pentru îndeplinirea adecvată a atribuţiilor sale.

Principiul Competenței și străduinței

6.7Judecătorul nu va adopta un comportament incompatibil cu îndeplinirea diligentă a atribuţiilor sale judiciare

Iată și unele comentarii la principiile selectate, care vin să ne întărească convingerea că nici Poalelungi, nici Nagacevschi nu au citit acest document fundamental înainte de a se preta la o întîlnire percepută de societate drept un grav conflict de interese, suspiciune asupra imparțialității fostului judecător CEDO, și altele asupra cărora s-au aplecat specialiștii și experții internaționali în știința dreptului chiar în comentariile de mai jos.

Să începem cu aserțiunea că “Percepţia de parţialitate erodează încrederea publicului.”

55. Dacă un judecător pare a fi parţial, încrederea populaţiei în justiţie este erodată. Aşadar, judecătorul trebuie să evite toate activităţile care sugerează că decizia sa ar putea fi influenţată de factori externi precum relaţia personală a judecătorului cu o parte din proces sau interesul personal al judecătorului faţă de soluţia pronunţată.

2.2 Judecătorul se va strădui să adopte o conduită, atât în instanţă, cât şi în afara acesteia, care să menţină şi să întărească încrederea publicului, a juriştilor şi a justiţiabililor în imparţialitatea judecătorului şi a corpului judiciar.

64. Principiul imparţialităţii interzice în general comunicările cu caracter privat dintre judecător şi orice parte la proces, reprezentanţi legali ai acestora, martori sau juraţi. Dacă instanţa primeşte o asemenea comunicare privată, este important să se asigure că celelalte părţi interesate sunt informate în mod complet şi prompt şi că comunicarea este consemnată în mod corespunzător în evidenţele instanţei.

Prietenii, animozităţi şi alte motive relevante pentru excludere

90. În funcţie de împrejurări, se poate considera că există o percepţie rezonabilă de subiectivism în următoarele cazuri:

(a) Dacă există o prietenie sau animozităţi personale între judecător şi oricare dintre persoanele implicate în cauză;

(b) Dacă judecătorul cunoaşte îndeaproape pe oricare dintre persoanele implicate în cauză, mai ales dacă credibilitatea persoanei respective poate avea o importanţă semnificativă în soluţionarea cauzei;

Conceptul de „integritate”

101. Integritatea este atributul corectitudinii şi justeţii. Componentele integrităţii sunt onestitatea şi moralitatea judiciară. Judecătorul trebuie să se comporte întotdeauna, şi nu numai în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în mod onorabil şi demn de funcţia sa; să nu se facă vinovat de fraude, înşelăciune şi falsuri; să fie bun şi virtuos în comportament şi în caracter. Nu există grade diferite de integritate. Integritatea este absolută. În Justiţie, integritatea este mai mult decât o virtute; ea este o necesitate.

3.1 Judecătorul trebuie să se asigure că în ochii unui observator rezonabil conduita sa este ireproşabilă.

Contactele inadecvate

113. Judecătorul trebuie să fie sensibil şi să evite contactele care pot da naştere la speculaţii privind existenţa unei relaţii speciale cu cineva pe care judecătorul ar putea fi tentat să îl avantajeze cumva. De exemplu, judecătorul trebuie de obicei să evite să fie transportat de către poliţişti sau avocaţi, iar dacă foloseşte mijloacele de transport în comun, trebuie să evite să se aşeze lângă o parte la proces sau lângă un martor.

Vizitarea locurilor publice, cum ar fi barurile

116. În ziua de azi, în majoritatea ţărilor, judecătorului nu îi este interzis să viziteze cârciumi, baruri, sau alte localuri similare, însă aceasta trebuie făcută cu discreţie. Judecătorul trebuie să se gândească la modul în care aceste vizite ar putea fi percepute de către un observator rezonabil din cadrul comunităţii sale, în lumina, de exemplu, a reputaţiei localului vizitat, a persoanelor care îl frecventează, şi a eventualităţii ca localul să nu funcţioneze în conformitate cu legea

Relaţiile de ordin social cu anumiţi jurişti 

120. Dacă are relaţii de ordin social cu un jurist care apare în mod frecvent în faţa sa în instanţă, judecătorul se expune la un pericol şi e nevoie de un proces de echilibrare. Pe de o parte, judecătorul nu ar trebui descurajat să aibă relaţii sociale sau extrajudiciare. Pe de altă parte, există o problemă evidentă a aparenţei de subiectivism şi favoritism atunci când un prieten sau asociat apare în faţa judecătorului în instanţă. Judecătorul este cel căruia îi aparţine decizia finală cu privire la întrebarea dacă relaţia sa cu un avocat este excesiv de apropriată sau personală, sau dacă s-a creat această aparenţă. Judecătorul este cel care trage linia de demarcaţie. Testul ce trebuie aplicat pentru a găsi echilibrul este reprezentat de răspunsul la întrebarea dacă relaţia de ordin social interferează cu îndeplinirea responsabilităţilor judiciare, şi dacă un observator neutru, complet informat despre natura relaţiei de ordin social, ar putea să aibă în mod rezonabil îndoieli referitor la modul în care va fi înfăptuită justiţia. Judecătorul trebuie să mai ţină cont şi de pericolul crescut de a afla fără intenţie informaţii extrajudiciare privind o cauză pe care o judecă sau în care ar putea fi implicat ulterior. Ar fi deci mai înţelept ca judecătorul să evite să aibă contacte repetate cu un jurist care apare în instanţă într-un caz particular, dacă aceasta ar putea da naştere la percepţia rezonabilă că judecătorul şi juristul au o relaţie personală apropiată.”

Am găsit în lucrarea respectivă un comentariu care m-a lăsat cheia sol. E vorba de modul în care specialiștii în materie de drept califică acordarea de distincții și medalii unor magistrați. Ia să vedem.

“ O practică prin care ministrul justiţiei acordă, sau recomandă acordarea, unui titlu onorific unui judecător pentru activitatea sa judiciară, încalcă principiul independenţei justiţiei. Recunoaşterea discreţionară a activităţii judiciare a unui judecător de către executiv fără participarea substanţială a puterii judecătoreşti, atât timp cât acesta este încă în funcţia de judecător, reprezintă un pericol pentru independenţa justiţiei.”

Pricepeți, domnule Timofti?

Recomand acest material tuturor judecătorilor care s-ar putea să se ia după comportamentul incalificabil și pasibil de demise al lui Poalelungi, fost judecător la CEDO, nu în ultimul rînd și celor doi prieteni seculari care nu au înțeles nici o iotă din ceea ce se cheamă etica și conduita judiciară, recomandîndu-le să lectureze, la un ceai în Bangalore măcar articolele 15, 21 și Legea moldovenească cu privire la Statutul judecătorului, de unde ar putea afla că:

Articolul 21. Răspunderea disciplinară a judecătorilor

Judecătorii poartă răspundere disciplinară pentru încălcarea obligaţiilor prevăzute la art.15, pentru comportamentul care dăunează intereselor serviciului şi prestigiului justiţiei, precum şi pentru alte abateri disciplinare specificate la art.22.

Încheiem cu un citat din Hsun Tzu, un magistrat chinez în vârstă, eminent şi respectat (circa 312 î. Chr), evocat de autorii Comentariilor, care a scris următoarele:

“Gândirea justă este balanţa cu care se cântăresc propunerile; verticalitatea armonioasă este metrul cu care acestea se măsoară. Dacă există legi, acestea trebuie aplicate; dacă nu există, trebuie acţionat în spiritul precedentului şi al analogiei – acesta este cel mai bun mod de a judeca cererile. Să arăţi favoritism, să ai sentimente părtinitoare şi să fii lipsit de orice principii constante – acestea sunt lucrurile cele mai rele pe care le poţi face.“

Am impresia că atunci cînd a fost elaborată această lucrare fundamentală, autorii ei au prevăzut că peste ani, într-un local de alimentație public dintr-o țară aflată în „febra” reformei instituțiilor de drept, se vor întîlni doi prieteni seculari – șeful CSJ și avocatul celui mai controversat politician și afacerist, urmărit de Interpol, pentru a modifica legislația despre poveștile cu nepoțele și Moș Crăciunul lor de la hotelul Nobil…

Exact aşa a arătat preşedintele Băsescu în ochii publicului după ce a ieşit să anunţe că lasă bugetul să treacă. V. Ponta şi-a agăţat acciza de coadă (coada de pisuin, pisic plus porc, apud Băsescu) şi a ieşit de la Cotroceni cu zisa coadă între picioare.

După care, T. Băsescu s-a instalat, magistral, la pupitru şi a explicat că bugetul se face cum zice el, nu cum cârdăşise Ponta cu FMI şi UE.

Aşa se întâmplă când eşti prost – cazul domnului Ponta. Căci, ce este prostia? Între altele, incapacitatea de a calcula consecinţele acţiunilor tale.

Dacă V. Ponta îşi făcea socoteala că poate să reziste în faţa lui Băsescu, atunci lua acciza în braţe şi mergea cu ea până la capăt. Dacă nu, nici n-o pomenea. A ales să se repeadă cu capul înainte, ca să se retragă acum dând cu ceafa de zid.

În urma acestei lovituri terapeutice în ţeastă, a priceput totuşi ceva – că trebuie să ţină seama de Băsescu în tot ce-l aşteaptă anul viitor.

Şi în raport cu Crin Antonescu, Ponta s-a comportat prosteşte: Dacă voiau să respingă candidatul PNL pentru şefia TVR, pesediştii rămâneau şi votau împotrivă, nu o ştergeau din sală pentru ca acum premierul să pretindă că nu ştie ce s-a întâmplat la Parlament. Adică nu îşi controlează propriul partid?!

Traian Băsescu a încheiat apoteotic vorbirea de la Cotroceni răspunzând unei întrebări privitoare la partea de care ar fi în ruperea USL: „Vedeţi-vă de treabă, USL nu se rupe. Sunt nişte şicanări, dar nu se rupe niciun USL.”

Carevasăzică, după zile în şir în care Ponta şi Antonescu se pocnesc reciproc, se fac mincinoşi, îşi întorc spatele, ei şi ai lor, iar televiziunile titrează desfiinţarea USL ca şi făcută, T. Băsescu anunţă zâmbind, olimpian, ca un adevărat Zeus, că ştie el mai bine ce e cu USL. Îi transformă astfel pe Ponta şi Antonescu în nişte vici mai mici, care îşi bat joc de milioanele de votanţi USL de acum un an.

Traian Băsescu rămâne cel mai dibaci exploatator al zăcămintelor de prostie, care se află nu doar în josul, dar, mai cu seamă, în susul statului român.

Vestea morţii lui Nae Lăzărescu a venit ca un trăsnet, joi dimineaţa. Colegii de breaslă şi-au exprimat regretele şi au vorbit despre ceea ce a însemnat Nae pentru ei şi pentru unul dintre cei mai mari actori ai teatrului de revistă din România.

Îndrăgitul actor Nae Lăzărescu s-a stins din viaţă după o boală „sinusoidală, cu urcuşuri şi coborâşuri”, a spus cu durere în suflet colegul de scenă şi prietenul său, Vasile Muraru, împreună cu care a format celebrul cuplu „Nae şi Vasile”, care a încântat generaţii întregi. „Dumnezeu are, probabil, nevoie de el, acolo, în Ceruri”, de Sărbători, a spus Vasile Muraru, care şi-a amintit despre revelioanele de altădată, din care cuplul lor era era nelipsit din programele de atunci, de la Televiziune, care făceau întotdeauna rating, potrivit România TV.

Nae a trăit „o viaţă de om de turnee, mii de spectacole. Umorul său avea felul lui de-a fi, tăios şi spicuia defectele oamenilor, politicienilor, crea textele care au ajuns celebre, scenete care au ajuns … muncea foarte mult şi nu dădea rabat niciodată (…) Toamna trecută, după un spectacol, s-a ridicat toată sala şi ne-a aplaudat 20 de minute…”, a mai spus Nae Lăzărescu.

„Îl am în minte nu numai datorită revelioanelor … Era unul din stâlpii teatrului de revistă, un camarad extraordinar, care a format cu Murariu un cuplu celebru, care a reuşit ani de zile să ţină rating-ul cel mai ridicat. Ne va lipsi foarte mult prietenul şi camaradul Nae. Teatrul a rămas orfan de un actor, camarad şi prieten”, a spus, la rândul său, actorul Alexandru Arşinel.

„În mediul actoricesc nu se mai păstrează ţinuta, verticalitatea foştilor artişti. Asta ar trebui să învete noii artişti, aceasta verticalitate. Este foarte important, să ne respectăm mai mult, să ne respectăm maruii actori. Dispar, îi regretăm , iar în viaţă suntem destul de ipocriţi cu persoanele lor „, a adăugat Arşinel.

Actriţa Raluca Guslicov a spus la rândul ei că a fost că Nae Lăzărescu a fost „ca un tată pentru tinerii actori”. „Scria textele pentru Constantin Tănase. Lumea artistic a pierdut un mare artist şi un om extraordinar. Avea un respect extraordinar pentru public, el ne sfătuia să nu uităm niciodată de teatru şi să îl respectăm. De acolo vine faima şi ce simţeau ei, pe vremea lor”, a povestit actriţa.

„Ne va lipsi, nu e sarea şi piperu’ fără Nae şi Vasile … Este îngrozitor de trist. Nae era foarte vesel. Când te vedea prima dată, spunea o prostioara, te făcea să te simţi bine, crea o atmosferă extraordinară, oriunde ne aflam, în timpul spectacolului şi pe scenă, era un artist extraordinar care te făcea să se simţi bine, nu ştiu cum va fi teatrul fără el”, a spus Maria Dragomiroiu.

Actorul Nae Lăzărescu a murit joi dimineaţă, la vârsta de 72 de ani. Trupul neînsufleţit va fi depus, vineri la prânz, la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase, a precizat Alexandru Arşinel.

Nae Lăzărescu spunea în iulie că s-ar putea să fie nevoit să ia o pauză de la actorie, din cauza unor probleme de sănătate. Nae Lăzărescu s-a născut pe 8 septembrie 1941, fiind cunoscut în special pentru scenetele de comedie pe care le-a realizat de-a lungul timpului alături de partenerul său de scenă, Vasile Muraru. A jucat şi în filme, printre care „Grăbeşte-te încet”, „Şantaj”, „Baloane de curcubeu”, „Căsătorie cu repetiţie” şi „Viraj periculos”. De asemenea, în animaţia „Maşini”, i-a dat voce personajului Clang.

(mai mult…)

Un român de doar 19 ani continuă să uimească lumea.

Se numește Raul Oaida și, în 2012, uimea întreaga lume trimițând în spațiu o navetă spațialăconstruită în întregime din piese lego. Apoi, avea să uimească din nou întreaga lume construind un motor cu reacție (și devenind primul român, de la Henri Coandă încoace, care a construit un astfel de motor). Iar în 2013 avea să uimească întreaga lume pentru a treia oară, construind primul autoturism din piese Lego care este propulsat de un motor care funcționează pe aer, construit tot din lego.

Pentru construcția autoturismului, care poate dezvolta o viteză maximă de 30 km/h, au fost necesare 500.000 de piese lego. Motorul autoturismului dispune de un total de 256 de pistoane și are patru motoare radiale. Mașina a fost fabricată în România și apoi trimisă cu avionul antreprenorul australian Steve Sammartino (cel care a susținut financiar proiectul ale cărui costuri s-au ridicat la 125.000 de dolari).

Anul trecut, Oaida a construit un motor cu reacție pe care l-a montat pe o bicicletă. O parte dintre piesele necesare au fost construite chiar în atelierul lui Oaida, iar o altă parte au fost fabricate în SUA.

Raul nu s-a înscris la facultate după terminarea liceului. Își petrece 12 ore pe zi în atelierul său, lucrând mereu la un nou proiect. Și sperând că, în curând, va reuși să revoluționeze lumea.

Sursa: wall-street.ro

Prin lege s-a declarat că 25 decembrie este zi de sărbătoare şi inclusă în lista zilelor de odihnă. Astfel, Crăciunul se va sărbători atît pe stil nou, pe 25 decembrie, cît şi pe stil vech, pe 7-8 ianuarie.

Proiectul de hotărîre a fost aprobat astăzi şi împreună cu acesta s-a votat în prima lectură modificarea Codului Muncii. Tot astăzi urmează să fie supus votului pentru a doua lectură.

Liberalul Valeriu Munteanu a declarat în şedinţa de astăzi a Legislativului că iniţiativa de a sărbători Crăciunul pe stil nou, nu împiedică cetăţenii să sărbătorească şi pe stil vechi. „Noi nu anulăm Crăciunul de pe 7 ianuarie. Din contra, noi oferim încă un drept, și altei categorii de cetățeni, care să poată sărbători Crăciunul și pe 25 decembrie”, a precizat liberalul.

Comuniştii au fost împotriva acestei hotărîri.Ei au propus organizarea consultărilor cu societatea civilă şi să fie invitat mitropolitul Vladimir în Parlament pentru a participa la dezbateri. Aceştia au menţionat că Biserica de la Chișinău se conduce după Calendarul iulian, stilul vechi, și astfel Crăciunul este sărbătorit pe 7-8 ianuarie

La sfârșitul lunii noiembrie Uniunea Europeană a suferit un șoc diplomatic puternic. La presiunile Rusiei, Ucraina a refuzat în ultimul moment sa semneze Acordul de asociere cu Uniunea Europeană. Acordul fusese descris ca fiind “istoric”[1] și că ar fi putut marca trecerea Ucrainei din sfera Rusiei în cea Occidentală[2].

Aceste descrieri sunt ușor hiperbolizate. Acordul de asociere nu garantează statutul de membru într-un viitor apropiat (Turcia are un acord similar încă din 1963[3]) și nici o aliniere necondiționată la principiile și obiectivele Uniunii. Cu privire la Ucraina ca o piață de desfacere pentru produsele Europene, trebuie ținut minte că PIB-ul Ucrainei este aproape de aceiași mărime cu cel al României[4], iar perspectivele de creștere economică sunt mai bune în România[5]. Pe termen lung, aceste lucruri se pot schimba (având în vedere populația mult mai mare a Ucrainei), însă în momentul de față această pierdere economică este aproape irelevantă.

Serviciul diplomatic UE în schimb ar fi obținut o victorie importantă (una dintre puținele) aducând Ucraina mai aproape de sfera Europeană de influență. Ar fi pus de asemenea mari dificultati extinderii Uniunii Vamale (posibila viitoare Uniune Euroasiatică), iar valoarea simbolică a integrării Ucrainei într-un spațiu de liber schimb occidental nu trebuie subestimată.

Lăsând la o parte implicațiile geopolitice[6], acest episod ridică o altă întrebare: care sunt factorii cei mai importanți pentru a determina modelul de statalitate pe care o țară Est Europeană este mai probabil să-l urmeze; unul mai apropiat țărilor occidentale sau al Rusiei? O comparație între inidicatorii econimici, sociali și politici ai Moldovei și a Ucrainei ar putea da o idee in acest sens.

Comerț: Uniunea Europeană este partenerul comercial principal al Republicii Moldova (reprezentând sursa a 47% din exporturile țării și aproximativ 45% din importuri). Rusia ocupa un loc 2 distant (aproximativ 30% din importuri si 16% din exporturi).

Ucraina in schimb exportă 25.7% din bunurile sale în Rusia și 24.9% în Uniunea Europeană, în timp ce 32.4% din importuri vin din Rusia, comparativ cu 30.9% din Uniune[7].

Mai mult, daca privim evoluția relațiilor comerciale (ca valoare a tranzacțiilor), putem vedea ca ritmul de creștere a comerțului cu Uniunea Europeană a fost foarte asemănător în ambele țări. Cu privire la evoluția comerțului cu Rusia însă, se poate vedea ca rata de creștere a exporturilor din Moldova a fost mai mică (cu o scădere puternică în 2006), pe cand rata importurilor mai ridicată (din nou cu o creștere în 2006). În ultimii 6 ani însă evoluțiile au fost asemănătoare[8].

Investiții străine directe (ISD): Majoritatea investițiilor străine directe din ambele țări provin din Uniunea Europeană. În 2011, aproximativ 80% din ISD în Ucraina au provenit din state membre UE[9]. Trebuie subliniat însă ca cele mai multe fonduri (32.1%), au provenit din Cipru, ceea ce ar putea sugera o contribuție importantă din partea oligarhilor ruși și ucrainieni cu rezidența pe insulă. De asemenea, majoritatea băncilor din țară sunt susținute de bănci Europene.

În Moldova situația este asemănătoare. Conform Băncii Naționale a Moldovei, doar 9% din ISD provin din Rusia, ceilați parteneri majori fiind aproape toți din Uniunea Europeană[10].

Caracteristici generale ale comerțului și efecte ale acordului cu Uniunea Europeană: Exporturile Ucrainei sunt formate în mare parte din comodități cu valoare mică (oțel, îngrășăminte, produse agricole neprocesate)[11] și produse metalurgice. Mai mult industria Ucrainei este dominată de industrii mari consumatoare de energie. Având în vedere că cea mai mare parte din importurile energetice ale Ucrainei vin din Rusia, perturbări sau fluctuații în aprovizionare ar putea avea un efect de domino.

Moldova în schimb se bazează mai mult pe industria ușoară, iar în ciuda faptului că Rusia deține cota dominantă a importurilor de gaze naturale[12], un efect domino este mai puțin probabil. De asemenea, Moldova a rezisat presiunilor rusești și a cautat să își diversifice importurile de gaz[13] [14]. Mai mult, având în vedere ponderea mai mare a agriculturii în economia Moldovei[15], potențialul de desfacere al pieței Europene este foarte atrăgător.

Democratizare și Corupție: Cu privire la nivelul de corupție și democratizare, atât Freedomhouse[16] cât și Transparency International arată că Moldova este mai apropiată de standardele Vestice ale democrației. Aceasta în ciuda progresului Ucrainei obținut între 2004 și 2010 (anul în care Viktor Ianukovici a preluat președinția). România a fost adaugată în grafice ca un punct de referință[17] [18].

Percepția populației: Conform Băncii Eurasiatice de Dezvoltare[19], atât populația Moldovei cât și cea a Ucrainei au o părere mai bună despre țările Uniunii Europene decât despre cele ale spațiului post sovietic (posibila viitoare Uniune Euroasiatică). Mai mult, respondenții din Ucraina au avut o atitudine mult mai puțin favorabilă față de țările fostei URSS decât cei din Moldova (barometrul permitea mai multe răspunsuri).

În ciuda acestui fapt, majoritatea respondenților din cele două țări au mai declarat în același sondaj că aderarea la Spațiul Economic Unic propus de Rusia ar fi avantajos pentru țara lor (ceea ce sugerează că pentru mulți, admirația Europei și ideea de a avea legături economice mai strânse cu Rusia nu se exclud reciproc).

Alte studii aduc rezultate asemănătoare. Un sondaj al Fundației Iniţiativelor Democratice din Ucraina[20] arată că din ce în ce mai mulți ucrainieni ar dori aderarea la Uniunea Europeană (46% în 2011), iar din aceștia o proporție mai mare trăiesc în vestul țării și sunt tineri.

Fundația Internațională a sistemelor electorale a lansat de asemenea un sondaj din care reiese că 37% dintre Ucrainieni consideră că economia țării ar merge mai bine dacă ar avea legături mai strânse cu Rusia, 27% au spus cu Europa iar 26% cu ambele entități[21].

Barometrele opiniei public din Moldova confirmă de asemenea ambivalența locuitorilor cu privire la cele două blocuri economice. În ciuda faptului că preferința pentru Uniunea Europeană este într-o ușoară creștere, nu există o majoritate clară a populației care să prefere o uniune în detrimentul celeilalte[22].

Concluzie: Deși pârghiile economice de care dispune Rusia nu trebuie subestimate iar datele arată că ele au un potențial destabilizator mai mare în Ucraina, acestea nu justifică în totalitate decizia lui Ianukovici de a retrage țara din Acordul de Asoicere cu UE. Deși ar exista costuri inițiale de ajustare, iar industria Ucrainei ar suferi probabil mai mult decât cea a Moldovei (deși trebuie subliniat că Ucraina a reușit să negocieze o perioadă mai lungă de tranziție pentru anumite sectoare[23]), ambele țări ar beneficia pe termen mediu și lung de acest acord. Produsele lor ar întruni standarde acceptate internațional, ar avea acces la o piață mult mai mare și mai bogată decât orice ar putea oferi Uniunea Euroasiatică, iar îmbunătățirea legislației ar contribui la îmbunătățira climatului investițional[24].

De asmenea, deși dependența economică a Moldovei față de Rusia este mai scăzută, țara este cu mult mai săracă (PIB-ul nominal pe cap de locuitor în Ucraina este 3,867 $ iar în Moldova este de 2,038 $[25]), iar populația Ucrainei pare a fi mai pro Europeană decât cea a Moldovei.

Cea mai mare diferență însă între cele două țări pare a fi faptul că electoratul care sprijină partidul de guvernare în Ucraina este pro-Rusia (electoratul partidului regiunilor provine din partea de Sud si Est a Ucrainei), în timp ce Coaliția pentru Guvernare Pro-Europeană este sprijinită în mare de populația pro-Europeană din Moldova. Mai mult, majoritatea efectelor negative ale Acordului de Liber Schimb cu Uniunea Europeană ar fi afectat zonele Estice ale Ucrainei.

Concluzia pare a fi că interesul pe termen scurt și câștigarea următoarelor alegeri au fost factorii principali care au determinat partidele de guvernare din ambele țări să semneze sau nu acordul de liber schimb. Acest lucru poate fi pus pe seama imaturității clasei politice din cele două state, sau incapacității Uniunii Europene de a oferi suficiente beneficii statelor Est Europene. Pentru ca situația să se schimbe, UE va trebui să nu mai considere spațiul Estic ca un obiectiv secundar[26] și să adune suficient capital de imagine pentru a combate sancțiunile și beneficiile cu care Moscova își menține influența în regiune. O modalitate ar fi să asigure dezvoltarea celor două țări semnatare a acordului: Moldova și Georgia. Mai mult, dezvoltarea Moldovei ar putea fi relativ ușoară, având în vedere că PIB-ul țării este comparativ cu cel al județului Cluj. Uniunea Europeană va trebui să își dovedească relevanța în fața potențialelor sancțiuni impuse de Rusia, iar o ridicare (chiar și moderată) a nivelului de trai din țările mici din vecinătatea Estică a Uniunii ar putea servi drept momeală pentru reușite mai mari.

NOTE

[1] Russia steals ‘Ukrainian bride’ at the altar, Reuters 22 Nov 2013

[2] Politics of brutal pressure, The Economist 22 Nov 2013

[3] http://eur-lex.europa.eu/en/dossier/dossier_07.htm

[4] World Bank Database

[5] EBRD, Regional Economic Prospects in EBRD Countries of Operations: November 2013

[6] Ukraine president to meet EU leaders in Lithuania, Reuters 26 Nov 2013

[7] WTO, Trade Profiles 2013

[8] WTO Database

[9] Marek Dabrowski & Svitlana Taran, CASE Network Studies & Analyses No.437, The Free Trade Agreement between the EU and Ukraine

[10] Banca Națională a Moldovei, FDI statistics in the Republic of Moldova: recent data and challenges

[11] Marek Dabrowski & Svitlana Taran, 2012, CASE Network Studies & Analyses No.437, The Free Trade Agreement between the EU and Ukraine

[12] Valeriu Canțer, 2009, Sectorul Energetic al republicii Moldova

[13] How Russia Bullies the EU’s Eastern Neighbors, Carnegie Europe, Sept 2013

[14] The Romania-Moldova Gas Pipeline: A Chance for Moldova to Connect to the EU, Natural Gas Europe 03 Oct 2013

[15] CIA World Factbook

[16] Trebuie subliniat că în clasamentul Freedomhouse, un punctaj mai mic arată un nivel mai avansat de democratizare

[17] Freedomhouse, 2013 Nations in Tranzit Data

[18] Transparency International, Corruption Perception Index Data

[19] EDB Integration Barometer 2013

[20] Democratic Initiatives Foundation Website, Ukrainians opt for EU membership, in particular the youth

[21] International Foundation for Electoral Systems, 2012, Pre-election Public Opinion in Ukraine 2012

[22] Institutul pentru Politici Publice Moldova, Barometrele Opiniei Publice

[23] Marek Dabrowski & Svitlana Taran, 2012, CASE Network Studies & Analyses No.437, The Free Trade Agreement between the EU and Ukraine

[24] Idem

[25] World Bank Database

[26] EU and Ukraine: What went wrong?, EUobserver 25 Nov 2013

Schimb de replici acide în Parlament. Comunistul Grigore Petrenco a declarat că “Metalferos” este sursa de finanţare a partidului şi instituţiile media ale lui Plahotniuc. Şeful Legislativului neagă cu desăvîrşire şi îndeamnă să n-o facă pe victima politică.

“Prin intermediul companiei „Metalferos”, statul este prejudiciat cu 600 de milioane de lei anual. 50 de milioane de lei ajung în fiecare lună în buzunarul lui Plahotniuc prin firmele offshore. Din acești bani se finanțează PD și mass- media afiliată acestui partid și unii deputați din prezidiul Parlamentului”, a declarat comunistul Petrenco.

Preşedintele Parlamentului a intervenit imediat cu o replică în apărarea colegului său, Vlad Plahotniuc. “„Nu sunt vizat. Este o invenție. Vă sugerez să fiți atenți cum vă declarați averile și ce informații prezentați la Comisia Națională pentru Integritate. Nu vă postați în postură de victimă politică”, a enunţat Igor Corman.

Propunerea comuniştilor de a organiza audieri parlamentare a fost respinsă repetat de coaliţia majoritară.

În altă ordine de idei, menţionăm că angajaţii “Metalferos” au ieşit şi astăzi la proteste. Ei se plîng că n-au fost remuneraţi de cîteva luni. Directorul unei firme de colectarea a metalului uzat susține că agenții economici sunt presați să nu cumpere fier uzat de la ei. În consecință, au ajuns să adune în depozite tone de metal, iar firma e aproape de faliment.

Dan Diaconescu a fost condamnat, miercuri, de Judecătoria Sectorului 1, la trei ani de închisoare cu executare, pentru şantajarea fostului primar al comunei arădene Zărand şi a omului de afaceri Paul Petru Ţârdea.

Mediafax.ro informează căinstanţa l-a condamnat pe Dan Diaconescu la câte trei ani de închisoare pentru cele două fapte de şantaj. Pedepsele au fost contopite, Dan Diaconescu urmând să execute trei ani de închisoare, dacă sentinţa rămâne definitivă. Din pedeapsa primită de Dan Diaconescu va fi scăzută perioada în care a fost reţinut şi arestat, respectiv din 22 până în 25 iunie 2010.

Totodată, instanţa i-a interzis mai multe drepturi, pe o durată de trei ani după executarea pedepsei principale.

Dorel Petru Pârv a fost condamnat tot la trei ani de închisoare pentru şantaj în stare de recidivă postexecutorie. Din pedeapsa acestuia va fi scăzută perioada în care a fost reţinut şi arestat, respectiv din 22 iunie până în 4 august 2010.

A murit NAE LĂZĂRESCU. Actorul va fi înmormântat sâmbătă, la Focșani

Actorul se retrăsese din lumina reflectoarelor din cauza unor probleme de sănătate grave. Potrivit evz.ro, NAE LĂZĂRESCU a fost internat și la Spitalul Fundeni, cu un diagnostic de ciroză și urma un tratament puternic.

Vestea decesului a fost confirmată de un reprezentant al Teatrului Constantin Tănase.

Maestrul era cunoscut în special pentru scenetele de comedie pe care le-a realizat alături Vasile Muraru. Acesta a declarat că NAE LĂZĂRESCU a decedat în urma unei boli îndelungate şi cu un parcurs sinuos, cu reveniri şi căderi.

A jucat în filme precum „Grăbește-te încet”, „Șantaj”, „Baloane de curcubeu”, „Căsătorie cu repetiție” și „Viraj periculos”.

Trupul lui NAE LĂZĂRESCU va fi depus mâine după-amiază la teatrul Constantin Tănase, iar sâmbătă actorul va fi înmormântat la Focşani.

Actorul de comedie era cunoscut în special pentru scenetele de comedie pe care le-a realizat alături Vasile Muraru.

Cel mai vizualizat clip cu Nae Lăzărescu de pe YouTube are peste 150.000 de vizualizări.

El a fost gazda mai multor emisiuni de Revelion, alături de Vasile Muraru, fiind unul dintre cei mai prolifici comici din istoria televiziunilor din România.

După ce nesimțitul procuror Zubco s-a întîlnit în Pădurea Domnească cu nesimțitul judecător Pleșca și alți braconieri de soi din anturajul justiției lui Plahotniuc, și au ucis un om fără să răspundă, barem, cu o demisie de onoare, mi se pare nițel hazardat să ne întrebăm de ce s-a întîlnit șeful CSJ a lui Plahotniuc cu avocatul personal al lui Plahotniuc într-un băruștean din centrul capitalei? Adică ce au avut de pus la taclale două incompatibilități – Poalelungi și Nagacevschi. 

Se știe că mai marele de la CSJ a lui Plahotniuc e recidivist. Călcător pe greble. După ce a fost prins cu motanul în sac de către presă și mai ales de SIS și înalți oficiali din Comisia parlamentară pentru securitatea statului, că într-o singură zi s-a întîlnit de două ori în locuri în care nu avea voie să se afle (vorbim de mitingul de “management” raiderist din bordeiul lui Damir, finul oligarhului de Grozești, dar și de „odihna” în aer liber în compania controversată de la vila prezidențială de la Condrița, unde s-a întreținut cu amicii săi Berlinski, Timofti, Tănase, Filat și SIS-ul mai știe cine, în data de 7 aprilie 2012), acum reacția protagoniștilor a fost una neobișnuit de calmă. Da, zic slujbașii lui Plahotniuc, ne-am întîlnit, suntem prieteni de o sută de ani și am vorbit despre nepoțele, păpușici și Moș Crăciun. Adică, de, unul zicea de nepoțele, păpușici și Moș Crăciun, altul, însă, că ar fi discutat… legi. Mă rog, e o mică contradicție în declarații, dar astea sunt detalii, nu prea contează în economia concluziilor cetățenești….

Că, la urma urmelor, parcă poți găsi un locuștean mai potrivit pentru dezbateri legislative dintre doi subalterni ai Păpușarului decît restaurantul cu denumirea „academico-parlamentară” Simpozion? Imaginați-vă cum amicii seculari abordau vîrtos, printre ceaiuri și cafele, titluri și articole de lege, combinate cu strigăte antice de genul Evrica!, am rezolvat, dacă modificăm legile acestea nedrepte, justiția va înflori ca o magnolie! Nici chiar la seminarele cu participarea europenilor Poalelungi nu a riscat să vină cu asemenea propuneri, anturajul nu permitea, trebuia să mai aștepte puțin, să vină în contact direct cu specialiști de talie internațională gen „bostonezul-adessit” Vaaaaalllllll Gurvits!!! Prins cu afacerile oligarhului, acesta nu s-a putut, probabil, prezenta și s-a decis să se discute cu Nagacevschi, să vadă ce zice avocatul care a lăsat deputăția pentru a sluji o cauză Nobil-ă, nu cumva amendamentele legislative contravin intereselor antreprenorului. Dar astea, iarăși, sunt detalii.

De ce nu au negat, prin recidivă, bizara întîlnire de la Simpozion cei doi prieteni seculari? E simplu, nu pentru că grebla ar fi devenit pentru ei un corp delict. Întîmplarea a făcut ca tocmai în ziua și la ora respectivă, și tocmai în localul cu pricina să aibă loc o întrunire a unor persoane publice, destul de publice, unele chiar de notorietate. Atît de publice, încît unele și-au permis chiar să se salute cu cele două entități aflate în flagrant conflict de interese, șeful CSJ a lui Plahotniuc și un avocat pe numele său Nagacevschi, foarte întîmplător avocatul personal al Păpușarului urmărit de Interpol, beneficiar al atacurilor raider, cel mai contestat și detestat nume în barometre și sondaje de opinie populară! Dar astea iarăși sunt detalii, să nu ne abatem de la esențial.

În Codul Civil al Republicii Moldova, cartea de căpătîi a justiției, există un principiu pe care îl aplică foarte rigid Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO). Se numește principiul egalității armelor. Acuma să uităm despre detaliile în care se ascund diavolii, să ne concentrăm asupra acestui principiu și să ne întrebăm retoric, pînă la Strasbourg și înapoi, – sunt egale șansele a doi avocați oponenți în aceeași cauză, dacă unul dintre avocați este Nagacevschi, iar judecător este prietenul său secular Poalelungi?

Întrebarea este valabilă și în cazul în care am substitui numele Nagacevschi cu… Berlinschi, un alt prieten secular al lui „Mihal Denisîci”. Adică al lui Poalelungi.

Ca să vezi, un fost judecător la CEDO nu găsește nimic ieșit din comun în asemenea întîlniri dubioase. E curios și faptul că acest Poalelungi, fost judecător la CEDO, este surprins tocmai în compania unor indivizi controversați din anturajul Păpușarului, nu și a unor avocați onești asupra cărora nu planează suspiciuni de legături periculoase cu oligarhia și care l-au demascat în mod public pe capul listei Magnițki, varianta moldovenească. Și astea sunt detalii, pe care omul nu le înțelege și basta. Dar poate colegii săi de la Strasbourg să ne lumineze. Ce-ar fi să-i întrebăm, că întrebarea vină n-are!

Imaginați-vă, ca într-un vis numit coșmar, ce reacție ar fi avut avocatul „poporului” și al „neamului” Nagacevschi, dacă în perioada comunistă l-ar fi surprins pe șeful CSJ, oricine ar fi fost acela, într-un restaurant de lux, punînd justiția oligarhică la cale cu un avocat din anturajul lui Voronin! Nu e greu de imaginat, dar acesta e doar un detaliu și nimic mai mult!

Cîte milioane de euro vor gestiona alde Poalelungi, Pleșca, Micu, finul lui Nagacevschi, Corochii, Garaba, Gurin, Plahotniuc, Filat, Guma… pentru reformarea justiției? 60 de milioane? Un fleac. Plătesc europenii…

Concluzia acestui material este una simplă – dacă finanțatorii externi nu se trezesc din minciuna pe care au născocit-o cu „povestea de succes” a tîlharilor de lux și nu înțeleg că sunt furați de niște bandiți ordinari, mîine va fi tîrziu, șansa integrării R. Moldova în UE se poate irosi pentru totdeauna! 

P.S. E cineva care a avut dosare și le-a pierdut „moldovenește” celor doi prieteni seculari, avocat oponent fiind Nagacevschi, iar judecător Poalelungi?  

Anul 2013 a fost al doilea cel mai rău an pentru libertatea presei din ultimul deceniu, mai ales luând în considerare numărul jurnaliștilor încarcerați, informează Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor. Astfel, în 2013 au fost închiși 211 jurnaliști la nivel mondial, o scădere nesemnificativă față de anul precedent în care s-au înregistrat 232 de cazuri.

De asemenea, este al doilea an consecutiv în care Turcia continuă să fie lider, urmată de Iran şi China, după numărul de jurnalişti încarceraţi. Potrivit datelor raportului, mai mult de jumate din jurnaliştii arestați se află în aceste țări. Topul celor mai periculoase zece țări în ceea ce privește încarcerările este completat de Eritrea, Vietnam, Siria, Azerbaidjan, Etiopia, Egipt și Uzbekistan.

Autorităţile din Ankara, Teheran şi Beijing au trimis în închisori, în total, 107 jurnalişti, bloggeri şi editori, în mare parte acuzaţi de infracţiuni împotriva statului. Numărul jurnaliştilor în închisorile turceşti a scăzut de la 49 până 40, însă autorităţile continuă să închisă mai ales jurnalişti de etnie kurdă, învinuiţi de terrorism şi complot împotriva statului. Datele raportului mai arată că autorităţile din Turcia se folosesc de interpretarea mai largă a legilor care se referă la combaterea terorismului.

În China au fost închişi 32 de jurnalişti. Totodată, în Siria au dispărut 30 de reporteri și cameramani. Nici Statele Unite nu au lipsit din raport, în 2013 fiind încarcerat bloggerul Roger Shuler, specializat în investigarea cazurilor de corupţie. În Vietnam, în penitenciare se află 18 bloggeri – unicii profesioniști media independenți din țară.

Mai mult de jumate de jurnaliști închişi în 2013 au lucrat în mediul online -106 persoane, iar 72 de jurnalişti au lucrat în presa scrisă. De asemenea, aproape 40% erau freelanceri.

CPJ condamnă practicile autorităților care închid jurnaliști pentru a-i împiedica să-și facă meseria, iar reprezentanții organizației au trimis o scrisoare guvernelor fiecărei țări care a reținut un jurnalist în anul care tocmai se încheie. În ultimul an, echipa de advocacy de la CPJ a reușit eliberarea a 39 de jurnaliști în toată lumea.

Sursa:media-azi.md

Vladimir Putin conduce Federaţia Rusă de 14 ani, dar 2013 s-a dovedit a fi anul cel mai plin de succese. Revista Forbes l-a plasat în topul celor mai puternici oameni din lume, notând că ”şi-a întărit controlul asupra Rusiei”. Potrivit Forbes, Putin l-a depăşit pe Barack Obama pentru că a reuşit să se impună de mai multe ori in acest an în faţa preşedintelui SUA.

Der Spiegel scrie că Putin pare să reuşească în tot ceea ce întreprinde în această perioadă. În septembrie a convins Siria să îşi plaseze armele chimice sub control internaţional, pentru ca apoi să fie distruse, şi astfel a reuşit să evite o intervenţie militară americană, făcându-l pe Obama să pară un poliţist global lipsit de putere.

La finalul lunii iulie, Putin a ignorat avertismentele americane şi i-a oferit azil politic lui Edward Snowden. Ulterior, Germania şi Franţa s-au arătat revoltate faţă de SUA, în urma dezvăluirilor făcute de la Moscova de fostul angajat NSA . Apoi Putin a avut un rol important în negocierile dintre comunitatea internaţională şi Iran, privind programul nuclear al Teheranului.

Acum, prin presiuni asupra preşedintelui Viktor Ianukovici, Putin a reuşit să îndepărteze Ucraina de asocierea la UE, nu înainte de a fi făcut acelaşi lucru cu mult mai mică Armenie. Putin a reuşit să distrugă în doar câteva săptămâni ceea ce UE şi Kievul construiseră cu migală timp de mai bine de doi ani şi să facă inutil Parteneriatul Estic.

Peste ocean există voci cu impact public, în special în rândul loggerilor influenţi din SUA, scrie Der Spiegel, care sunt impresionaţi de capacitatea lui Putin de a influenţa politica internaţională. Un comentator american îl numeşte pe Putin ”un Chuck Norris al politicii internaţionale”.

Majoritatea observatorilor occidentali îl văd însă pe Putin ca pe un un despot al secolului XIX, care nu are nimic în comun cu modelul european de guvernare. Viziunea sa este una feudală, incluzând lachei care îi satisfac orice dorinţă, nu contează cât de arbitrară ar fi, cu o economie care nu serveşte decât interesele politicienilor, totul sub motto-ul ”Ce-i al meu nu poate fi şi al vostru”.

Kremlinul încearcă acum să intimideze Occidentul şi în cursa pentru Arctica, acolo unde încearcă să se înstăpânească pe cele mai mari rezerve de hidrocarburi. Putin i-a cerut ministrului Apărării , în urmă cu o săptămână, să ”extindă prezenţa militară a Rusiei în Oceanul Arctic”. Aceasta va însemna refacerea celor zece baze militare sovietice din regiune şi sporirea numărului de trupe, şi nave.

Acum, evenimentele din Ucraina şi rolul pe care Putin l-a jucat acolo aduc pe buzele tot mai multor analişti întrebarea: Ce fel de om este Putin şi ce doreşte cu adevărat? Este oare cazul Ucrainei momentul de cotitură în relaţiile dintre Est şi Vest? Conflictul din Ucraina ilustrează că nu numai soarta celor 143 de milioane de cetăţeni ai Federaţiei Ruse, dar şi a celor din statele vecine depinde de Putin.

În timp ce protestatarii pro-europeni de la Kiev construiau baricade în capitală, cotidianul pro-Kremlin Komsomolskaya Pravda a publicat un articol despre prabuşirea Ucrainei. Partea de vest a ţării, care a fost sub stăpânire habsburgică, a fost colorată în violet, în timp ce partea de est şi Crimeea au fost colorate în roşu. A fost momentul în care şi un deputat din parlamentul Crimeei i-a cerut lui Putin să trimită forţe ruse în Ucraina, pentru a proteja ţara de agresorii din NATO, agenţii secreţi ai Vestului şi de demonstranţii plătiţi.

Moscova a răspuns brutal la criticele lansate de Washington, după folosirea forţei la Kiev, împotriva manifestanţilor. Ministrul de Externe Serghei Lavrov a spus că nu democraţia este ceea ce îi preocupă pe liderii din Vest, ci doar obţinerea ”trofelului Ucrainean”, prin care să dea Rusiei o lovitură strategică. Cu doar şase voturi împotrivă din 450, Duma de Stat de la Moscova a adoptat o declaraţie prin care condamnă imixtiunea fatisa a politicienilor din Vest în afacerile interne ale Ucrainei. A fost o reacţie la apariţia ministrului german de Externe Guido Westerwelle, a subsecretarului american de Stat Victoria Nuland si a fostului premier polonez Jaroslaw Kaczynski în mijlocul protestatarilor de la Kiev. Deputaţii din Duma de la Moscova au mai notat ca în Ucraina are loc o ”lovitură de stat”. Asta în timp ce televiziunea publică de la Kiev caracteriza UE drept o alianţă ”anti-rusă”, deoarece ignora interesele Moscovei în Ucraina.

Reacţia Bruxelles-ului a lăsat mult de dorit. Liderii europeni au părut şocaţi să vadă că discuţiile despre tarifele la oţel, vin şi grâu pe care le negociau cu fostele republici sovietice din Parteneriatul Estic devin brusc chestiuni geopolitice majore. Iar acest lucru nu trebuia să şocheze, având în vedere politica promovată până acum de Rusia în aceste state.

Rusia lui Putin a folosit şi foloseşte Transnistria pentru a submina suveranitatea Republicii Moldova, deşi niciun stat ONU nu a recunoscut formal independenţa Transnistriei. Acum, Putin aminteşte Chişinăului şi de sutele de mii de muncitori moldoveni care lucrează în Rusia, dintre care 200.000 nu au permise de rezidenţă valide, avertizând astfel ca încă un pas către UE ar însemna închiderea robinetului remitenţelor din Rusia, esenţial pentru supravieţuirea economică a Republicii Moldova.

Moscova joacă apoi rolul de protector în Osetia de Sud şi Abhazia, două regiuni ce s-au desprins de Georgia în urma războiului din 2008. Prin aceste regiuni marionetă, Putin îşi asigură influenţa asupra regimului de la Tbilisi. Pentru supunerea Armeniei în faţa Moscovei există conflictul îngheţat din Nagorno Karabah şi rivalitatea dintre Armenia şi Azerbaidjan, atent cultivată de Putin. Astfel, deşi timp de doi ani liderii politici de la Erevan au susţinut că nu pot adera la Uniunea Vamală Rusia-Kazahstan-Belarus, a fost suficientă o întâlnire între preşedintele Serj Sargsyan şi Putin pentru ca Armenia să abandoneze tot ce a reuşit să obţină în drumul ei către UE.

Acelaşi scenariu a fost repetat şi în Ucraina: ameninţări cu embargo asupra importurilor de vagoane, carne şi otel din Ucraina. Consilierul economic al lui Putin, Serghei Glaziev, a fost trimis la Kiev pentru a explica ce ar însemna dacă Rusia ar cere Ucrainei datoria istorică de 1,3 miliarde de dolari pe care o are faţă de Gazprom şi pentru a arăta că Ucraina ar avea nevoie de încă 130 de miliarde de euro pentru a-şi aduce economia şi sistemul juridic la normele UE. Glaziev a reuşit în misiunea sa şi a fost numit ”Omul anului 2013 în Rusia”, exact în ziua în care începea Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, pe care Moscoca tocmai îl dinamitase.

”Lui Putin i-au ajuns 20 de minute cu Obama, la summitul G20 de la Sankt Petersburg pentru a evita bombardarea Siriei şi pentru a deschide calea unei soluţii paşnice în cazul armelor chimice”, notează un diplomat de rang înalt de la Moscova. Potrivit unui raport încă nepublicat al Institutului pentru Studii Strategice (cel mai important think tank de la Moscova), în posesia căruia a intrat Der Spiegel, autoritatea lui Putin este atât de mare în această perioadă, încât ”ar putea influenţa un vot în privinţa Siriei în Congresul SUA”. Raportul mai arată că Putin este noul lider mondial al conservatorilor, deoarece populismul de stânga, promovat de preşedintele Obama sau de preşedintele Francois Hollande, se dovedeşte falimentar. Raportul mai arată că lumea trece printr-o perioadă în care oamenii preferă stabilitatea şi securitatea în locul experimentelor ideologice, preferă valorile tradiţionale ale familiei în locul căsătoriilor între persoane de acelaşi sex şi preferă statul-naţiune în locul imigraţiei. Cu alte cuvinte, lumea ar prefera exact valorile susţinute în discursurile lui Putin.

Însă puterea Rusiei nu este nici pe departe cea pe care o oferă imaginea preşedintelui Putin. Rusia arată bine doar pe hârtie: deficitul public este de doar 14% din PIB, faţă de 80% în Germania. Dar economia nu mai creşte decât cu 1,3% pe an, iar puterea Rusiei ei se bazează aproape exclusiv pe arsenalul ei nuclear şi pe exportul de petrol şi gaze, atât timp cât preţul barilului de petrol rămâne la peste 100 de dolari. Apoi, însuşi Putin a atras atenţia asupra pericolului reprezentat de birocraţia mult prea numeroasă, incompetentă şi coruptă.

În Rusia se dezvoltă ideea că ţara este un ”imperiu neliberal”, opus ”imperiului liberal” teoretizat de Anatoli Ciubais (arhitectul privatizării economiei ruse în anii ’90). Acum, imperiul liberal este UE. ”Imperiul ne-liberal este conceptul care ajută în a explica de ce Rusia se îndepărtează de UE, care ar susţine nişte valori subversive, iar această interpretare ajută Kremlinul să menţină iluzia că Rusia joacă în aceeaşi ligă cu America, China şi UE”, spune Vladimir Frolov, analist politic din Moscova, citat de Der Spiegel.

O privire la cei angajaţi să facă propagandă pentru un asemenea model arată cam ce fel de construct este Rusia lui Putin. Noul director al holdingului media Russia Today, Dmitry Kiselyov, consideră că homosexualilor ar trebui să li se interzică să doneze spermă, iar inimile lor ar trebui să fie arse, în caz că mor în accidente rutiere, deoarece ele nu merită să bată pe mai departe în pieptul unor oameni ce au nevoie de transplant…Acelaşi personaj mai aseamănă programul UE de bailout pentru Cipru cu exproprierea evreilor de către Hitler.

Puterea actuală a Rusiei se bazează nu pe propriile puteri, ci pe slăbiciunile Vestului. Iar politica UE faţă de Ucraina este un exemplu bun.

Germania şi UE au încercat să apropie Ucraina de Bruxelles prin câteva zeci de legi pe care i le-au propus spre semnare lui Ianukovici. Însă, în loc să ofere Ucrainei fonduri şi o perspectivă clară a aderării la UE, liderii europeni i-au cerut preşedintelui Ianukovici să o elibereze pe Iulia Timoşenko, rivala sa numărul unu. O lipsă majoră de viziune şi informaţii, în viziunea Der Spiegel, deoarece Timoşenko este departe de a fi un martir şi departe de a beneficia de o mare simpatie în rândul ucrainienilor.

Germania şi UE au greşit în momentul în care nu au privit cu atenţie cine este partenerul lor de dialog. Ca şi Putin, Ianukovici a crescut în condiţii grele, în care era mai important să fie mai puternic decât alţii, să lovesti decisiv sau să joci la cacealmă perfect. De aceea, pentru Ianukovici, apropierea de UE nu a fost niciun moment o chestiune de principii şi valori comune, ci de câştiguri cât mai mari în raport cu oferta Rusiei.

Germania şi UE au greşit, iar acum îşi recalculează strategia. Alegerile prezidenţiale din Uacraina, din 2015, sunt momentul decisiv. Vestul nu a reuşit să o elibereze pe Iulia Timoşenko din închisoare, iar acum creează un alt rival cu şanse în faţa lui Ianukovici: boxerul Vitali Klichko.

Însă, scrie Der Spiegel, atât timp cât liderii ocidentali îşi vor colora în roz realităţile din Estul Europei, Putin va câştiga. El este mult mai familiarizat cu situaţia din această parte a lumii şi nu se dă deloc înapoi de la a folosi tactici lipsite de scrupule, uşor acceptate în această regiune.

Sursa: realitatea.net

Raportul-directivă pentru confiscarea extinsă a averilor dobândite prin infracţiuni, întocmit de europarlamentarul PDL Monica Macovei, a obţinut votul covârşitor al membrilor Comisiei pentru Libertăţi Civile, Justiţie şi Afaceri Interne (LIBE) din Parlamentul European.

Dintre cei 47 de membri ai comisie LIBE, 44 au votat pentru raportul europarlamentarului roman, un membru a votat împotrivă, iar altul s-a abţinut. Macovei, autoarea raportului şi membră a comisiei, nu a votat.

Urmează votul în Consiliu şi în plenul Parlamentului European din februarie 2014, care e o formalitate. Etapele cele mai grele ale raportorului Macovei au fost negocierile tripartite cu experţii Comisiei Europeane – Consiliului UE – Parlamentului European, acceptarea unor amendamente, apoi votul în Comisia LIBE, de ieri.

Cel mai probabil, directiva confiscării extinse va intra în vigoare înainte de alegerile europarlamentare din luna mai 2014, iar ţările membre UE au la dispoziţie 30 de luni pentru a-şi armoniza legislaţia cu noua directivă.

Această nouă directivă a UE pune în pericol averile obţinute prin infracţiuni de către politicienii români şi de clientela lor.

Până la aplicarea noii directive UE, parlamentarii români se LUPTĂ din răsputeri să scape de dosare penale prin modificarea legislaţiei care, fie să le închidă şi să le spele dosarele penale existente (legea amnistiei şi graţierii) , fie să îi apere, pe viitor, de deschiderea a noi dosare penale (modificarea Codului Penal; interzicerea interceptărilor pentru aleşi şi miniştri , prevăzută în noul Cod de Procedură Penală).

Ce înseamnă confiscarea extinsă în varianta Macovei, cum se aplică şi de ce se tem politicienii români

Potrivit raportului directivă UE, toate averile nejustificate obţinute de infractori de-a lungul timpului, dar înstrăinate pe numele rudelor, prietenilor, apropiaţilor, trebuie confiscate pentru a nu reintra în circuitul infracţional şi a face mai puternice organizaţiile infracţionale.

Sunt supuse confiscării extinse bunurile provenite din corupţia activă şi pasivă în sectorul public şi privat, precum şi corupţia oficialilor din UE şi din statele membre, participarea la o reţea de crimă organizată, pornografia infantilă, criminalitatea informatică şi orice infracţiune pentru care legea prevede închisoarea de minimum 4 ani. Lista cazurilor de confiscare extinsă poate fi completată de Comisia Europeană.

În plus, confiscarea de la terţi este posibilă atunci când bunurile sunt transferate gratuit sau sub preţul de piaţă sau când cel care dobândeşte bunul ştia sau ar fi trebuit să ştie că scopul transferului sau achiziţiei a fost de a evita confiscarea.

O altă situaţie nouă de confiscare este cea în care persoana cercetată sau acuzată a fugit din ţară sau suferă de o boală gravă, chiar dacă nu e condamnată.

Mai mult, Monica Macovei a introdus dreptul victimelor infracţiunilor de a solicita despăgubiri din banii sau bunurile confiscate.

„Printr-o declaraţie comună a Consiliului şi Parlamentului European se solicită Comisiei Europene să efectueze un studiu cu privire la beneficiile confiscării fără o condamnare penală prealabilă, care va include şi cazurile în care persoana cercetată a murit sau confiscarea în procese civile”, a spus Macovei.

Concret, prin această directivă se urmăresc: traseul bunurilor infractorului, transferul bunurilor către terţi ( rude, prieteni, cunoscuţi) de la care se confiscă aceste bunuri. Se mai urmăresc DONAŢIILE, SPONSORIZĂRILE; PARTAJUL bunurilor ÎNTRE SOŢI ca urmarea a divorţului făcut după începerea urmăririi penale a suspectului sau a celui prins în flagrant.

Până la intrarea în vigoare a acestei directive europene, parlamentarii români se zbat să anihileze lupta împotriva corupţiei şi a criminalităţii organizate ca să-şi spele dosarele. Prevederile acestei directive îi sperie pe politicienii noştri corupţi, legaţi de multe ori şi de lumea interlopă, deoarece riscă să-şi piardă averile.

Cum funcţionează ACUM, în România, confiscarea extinsă: miliarde de euro pierdute!

Confiscarea extinsă există şi în actuala legislaţie românească, cu o procedura greoaie, ineficientă, condiţionată de existenţa unei condamnări de minim 5 ani închisoare.

Există doar un singur caz de confiscare extinsă (un dosar cu doi inculpaţi din Constanţa), dar nu s-a reuşit recuperarea prejudiciilor aduse statului deoarece Curtea de Apel Constanţa a ridicat sechestrul, iar bunurile au fost înstrăinate până la decizia definitivă a Înaltei Curţi.

Pentru a putea fi aplicată confiscarea extinsă, Parchetele din România trebuie să aibă un aparat instituţional (propriu) care să se ocupe de identificarea bunurilor şi de indisponibilizarea lor (sechestrul), iar instanţele de judecată NU ar trebui să ridice sechestrul asigurator.

De asemenea, pentru eficientizarea recuperării bunurilor provenite din infracţiuni trebuie desprins de Ministerul Justiţiei ( adică de subordonarea politică) Oficiul de Prevenire a Crimina¬lităţii şi Cooperare pentru Recuperarea Creanţelor Provenite din Infracţiuni, care poate obţine, în vreo opt ore, infor¬maţii despre bunurile oricărui român atât din ţară, cât şi din străinătate.

Aceste informaţii de la Oficiu pot fi folosite de magistraţi atât pentru instituirea sechestrelor, cât şi ca probe ale inculpării.

În prezent, DNA şi DIICOT NU au un aparat propriu pentru a identifica şi indisponibiliza ( prin sechestru) bunurile provenite din infracţiuni.

Potrivit şefei DNA Codruţa Koveşi, principala instituţie anticorupţie ar avea nevoie de minim 50 de politişti pentru identificarea bunurilor celor acuzaţi de corupţie pe care aceştia le deţin atât în ţară. cât şi în străinătate.

In cursul anului 2012, DNA a reuşi să confiste doar 5% ( circa 107 milioane de lei) din bunurile provenite din infracţiuni, iar în cursul anului 2013 a reuşit indisponibilizarea a circa 280 de milioane de lei. Dacă ar avea aparatul propriu, DNA ar putea pune sub sechestru şi apoi s-ar putea recupera anual peste un miliard de euro, spun specialiştii.

Aceeaşi situaţie e şi la DIICOT, instituţie care se ocupă de criminalitatea organizată şi care NU are un aparat propriu pentru identificarea bunurilor din ţară şi străinătate, obţinute din infracţiuni.

Cât se confiscă în alte ţări

În alte ţări, cu democraţii puternice şi cu justiţie independentă se confiscă miliarde de dolari sau euro. Exemple sunt SUA, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord unde se confiscă toate bunurile care nu pot fi justificate, chiar dacă cel de la care se confiscă nu este condamnat penal.

Alte ţări unde se confiscă sume mari de bani provenite din infracţiuni sunt Regatul Ţărilor de Jos, Germania, Franţa, Italia.

Sursa: romanialibera.ro

15 motive pentru a continua să faci ceea ce iubești, indiferent de ceea ce spun cei din jurul tău.

1. Winston Churchill a rămas repetent în clasa a şasea și a pierdut toate competițiile electorale pentru funcții publice până când, la vârsta de 62 de ani, a devenit prim-ministru. Mai târziu, avea să scrie: “Nu renunța niciodată. Niciodată, niciodată, niciodată, niciodată – în nimic, mare sau mic, măreț sau neînsemnat. Nu renunța niciodată cu excepţia cazurilor în care o faci pe considerente de onoare sau de bun simţ Niciodată, niciodată, niciodată – nu renunța niciodată.”

2. Thomas Edison era considerat de către profesorii săi “prea prost pentru a învăța ceva”. A fost concediat de la primele două locuri de muncă pentru ca era “neproductiv”. Ca inventator, a avut 1.000 de încercări nereuşite până să inventeze becul. Când un reporter l-a întrebat “Cum v-aţi simţit eșuând de 1.000 de ori?”, Edison a răspuns: “Nu am eșuat de 1000 de ori, ci becul a fost o invenţie cu 1000 de paşi”.

3. Albert Einstein nu a vorbit până la vârsta 4 ani şi nu a citit până la 7 ani. Părinţii au crezut că este debil mintal, iar unul dintre profesori l-a descris ca fiind “lent la minte, pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti”. A fost exmatriculat din şcoală şi i-a fost refuzată admiterea la Scoala Politehnică din Zurich.

4. Louis Pasteur a fost un elev mediocru, iar la lucrarea de licenţă s-a clasat pe locul al cincisprezecelea din 22 de studenți la chimie.

5. Henry Ford a dat faliment de cinci ori înainte de a reuşi cu Uzinele Ford.

6. Walt Disney a fost concediat de către un editor de ziar deoarece era “lipsit de imaginaţie şi de idei bune”. A dar faliment de mai multe ori înainte de a construi Disneyland.

7. Fred Astaire a fost catalogat astfel de către directorul MGM în fața căruia, în 1933, a dat primul test: “Nu poate juca. Nu poate cânta. Uşor chel. Poate dansa puțin”. Mai târziu, avea să spună: “Cu cât urci mai sus în carieră, cu atât îți sunt permise mai multe greșeli. Iar odată ajuns în vârf, dacă faci suficiente greșeli, acesta este considerat a fi stilul tău”.

8. Sidney Poitier a fost “răsplătit” astfel de către directorul de casting după prima sa audiție: “De ce nu te oprești din a face oamenii să își piardă timpul și nu te duci să te faci spălător de vase sau ceva?”. A fost momentul în care, îşi aminteşte Poitier, a decis să își dedice viaţa actoriei.

9. Charlie Chaplin a fost iniţial respins de către şefii de la Hollywood pentru că pantomima sa a fost considerată “un nonsens”.

10. Beethoven mânuia penibil vioara, iar profesorul său a spus despre el că “nu există nicio speranţă să devină compozitor”.

11. Van Gogh a vândut doar o singură pictură în timpul vieţii sale. Şi chiar și aceasta surorii unuia dintre prietenii săi. Acest lucru nu l-a oprit să continue să picteze peste 800 de lucrări.

12. Rodin era considerat cel mai slab elev din școală, iar tatăl său s-a exprimat tranșant: “Am un idiot drept fiu”. A fost respins de trei ori la admitere la Ecole des Beaux-Arts.

13. Stravinsky a fost a izgonit din Paris de către critici și de către publicul furios după premiera operei “Încoronarea primăverii”.

14. Jack London a primit şase sute de respingeri din partea editorilor înainte de a vinde prima sa poveste.

15. Jerry Seinfeld “a înghețat” pe scena clubului în care a avut loc prima sa reprezentație și nu a fost capabil să scoată vreun cuvânt. Batjocorit de public, a revenit noaptea următoare şi și-a terminat numărul în aplauze frenetice.

Sursa:webcultura.ro

Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie se întâlneşte cu reprezentantul unui oligarh şi spune că nu vede o problemă în asta. Este vorba despre Mihai Poalelungi, văzut duminica trecută la un prânz cu Vitalie Nagacevschi, avocatul controversatului afacerist Vladimir Plahotniuc.

Ambii declară că sunt prieteni şi nimeni nu le poate interzice să se întâlnească. Analiştii, însă, vorbesc tranşant despre un conflict de interese.

Întâlnirea dintre şeful CSJ şi avocatul oligarhului a avut loc duminică, la prânz, într-un local din centrul capitalei. Poalelungi şi Nagacevschi nu neagă că s-au întâlnit şi declară că au tot dreptul să o facă.

„Ce puteam eu să discut cu Nagacevschi. Suntem prieteni demult și puteam să discutăm despre orice. Chestii personale. Atât”, a spus președintele CSJ, Mihai Poalelungi.

„Nu văd nicio problemă. Avem o relație de o sută de ani pe care o păstrăm și nu văd care este problema că avem o relație. Noi am avut-o din 95 încoace”, a declarat și avocatul Vitalie Nagaceveschi.

Unii analişti, însă, subliniază că asemenea întâlniri întrec limitele deontologiei şi, în ţările cu democraţii veritabile, sunt taxate de societate şi de instituţiile de drept.

„Indiscutabil că acest conflict de interese există. În momentul în care ai acces la o funcție înaltă în stat, apar anumite limite în viața ta privată. Sunt depășite orice limite ale bunului simț, ale democrației, ale regulilor democratice. În Europa și în țările cu democrație avansată, atunci când asemenea cazuri se întâmplă, persoanele pleacă din funcțiile pe care le dețin”, afirmă analistul politic, Valentin Dolganiuc.

Mai mult. Dolganiuc susţine că, de fapt, în culisele a astfel de întrevederi se coc noi planuri ce ar putea aduce daune bugetului ţării.

„Un avocat cu președintele Curții Supreme de Justiție, acestea sunt lucruri incompatibile, o intâlnire între asemenea persoane. Noi putem să ne gândim că este un dosar pe rol, care trebuie aranjat în așa fel cum își dorește cineva din spatele acestei întâlniri și pur si simplu sunt inimaginabile aceste lucruri într-o democratie avansată. Dar în Republica Moldova ele sunt posibile și dupa aceste întâlniri desigur că urmează anumite preluări mai ales din bunurile publice”, a mai spus Dolganiuc.

Şi expertul Centrului de Analiză şi Prevenire a Corupţiei, Mariana Kalughin, crede că întrevederea pune la îndoială obiectivitatea şefului Curţii Supreme de Justiţie.

„Ambii sunt persoane notorii. Nu ar trebui să se expună public prin comportament și relația de prietenie pe care îi leagă. Față de judecători sunt și anumite exigente în ceea ce privește viața privată a acestora. Trebuie să se abțină de la orice comportament, acțiune sau manifestare care ar putea prejudicia încrederea publicului în sistemul judecătoresc, inclusiv și viața privată să nu poată provoca îndoieli cu privire la imparțialitatea sa”, a menționat Mariana Kalughin.

Anterior în presă au fost mediatizate mai multe cazuri în care Curtea Supremă de Justiţie a emis decizii favorabile afacerilor gestionate de Vladimir Plahotniuc. În luna mai, reprezentanţi ai Inspectoratului Fiscal Principal de Stat au acuzat CSJ de adoptarea unei decizii ilegale. Aceştia s-au referit la hotărârea magistraţilor care au dispus rambursarea din bugetul statului a peste şase milioane de lei către agenţia de publicitate „Casa Media”, întreprindere despre care presa scrie că ar aparţine controversatului oligarh.

Şi Primăria Chişinău a pierdut la Curtea Supremă de Justiție procesul privind cele două insule din Parcul „La Izvor”, când instanţa a decis cedarea terenurilor în proprietatea firmei „Finpar Invest”, administrată de către Ghenadie Sajin, despre care presa a scris că este omul de încredere al lui Vladimir Plahotniuc. Valoarea terenului respectiv este estimată la milioane de euro.

Potrivit altei decizii a CSJ, care a lăsat în vigoare o hotărâre a Curţii de Apel, întreprinderea de stat „Registru” a fost obligată să plătească 41 de milioane de dolari unei firme irlandeze care a fost consultată de o companie reprezentată de către Val Gurvits, unul dintre avocaţii prim-vicepreşedintelui PD, Vladimir Plahotniuc.

Amintim că, acum un an, avocaţii Val Gurvits, originar din Odesa, şi Vitalie Nagacevschi au organizat o conferinţă de presă în care au încercat să-i spele imaginea lui Plahotniuc, negând că acesta ar fi monitorizat de Interpolul italian şi că a fost găsit drept beneficiar al atacurilor raider de Înalta Curte de la Londra.

„Când am fost în Lyon, Interpolul mi-a confirmat că clientul meu, domnul Plahotniuc, nu este parte a oricăror investigații. Nu este subiect al codului roșu, nu este monitorizat”, a spus atunci Val Gurvits.

Gurvits a făcut afirmaţia fără să prezinte un act care să infirme monitorizarea prim-vicepreşedintelui PD, element care se conţine în notificarea biroului Interpol de tip verde şi nu de tip roşu, aşa cum a stăruit să confunde avocatul controversatului om de afaceri. Asta deşi autorităţile de la Chişinău au recepţionat un document privind monitorizarea lui Plahotniuc de către Interpolul italian şi, ulterior, însuşi Plahotniuc a fost nevoit să recunoască faptul că a fost monitorizat de organizaţia internaţională. Chiar dacă anterior tot el declara contrariul.

Prieteniile strânse la scară oficială sunt un fenomen înrădăcinat în Republica Moldova. Se cunoaşte că preşedintele CSJ este amic şi cu avocatul Victor Berlinski, cel care a reprezentat la CEDO Dosarul Norma, în care statul riscă să piardă 130 milioane de lei.

Totodată, potrivit unor deputaţi liberal-democraţi, Poalelungi şi Berlinski au participat pe 7 aprilie 2012 la o întâlnire secretă în biroul lui Dorin Damir, omul de încredere al lui Plahotniuc, la care au pus la cale schema de legalizare a atacului raider la Banca de Economii, împreună cu Alexandru Tănase, preşedintele Curţii Constituţionale.

Şeful CSJ a emis un comunicat în care a declarat că în acea perioadă nu s-ar fi aflat în ţară, dar a fost contrazis de Poliţia de Frontieră, pentru ca ulterior să afirme că de fapt, a petrecut toată ziua la Condriţa şi nu cu oricine, ci tocmai cu şeful statului şi fostul premier. Atunci, spusele lui Poalelungi nu au fost confirmate nici de şeful statului, nici de fostul premier, ci doar de prietenul său Berlinski.

Deputatul Ion Butmalai a subliniat într-o declaraţie publică faptul că atât în perioada cât a reprezentat Moldova la CEDO, cât şi după revenirea de la Strasbourg, Mihai Poalelungi a prestat servicii de logistică și consultanță beneficiarilor atacurilor raider, indicând asupra modului în care urma a se proceda, astfel încât victimele să nu-și mai poată recupera proprietățile pierdute prin instanțele de judecată din Moldova, dar și să fie condamnate definitiv la închisoare, amânând prin influența pe care o are și examinarea dosarelor în instanțele internationale.

Sursa: jurnal.md

De Ziua Internaţională a Migraţiei, secretarul general al ONU îndeamnă guvernele să ratifice și să implementeze toate instrumentele internaționale principale în domeniul drepturilor omului, să respingă xenofobia și să îmbrățișeze migrația drept un factor important pentru dezvoltarea echitabilă, incluzivă și durabilă.

Totodată, oficialul susţine că migrația internațională este un mecanism puternic pentru reducerea sărăciei și consolidarea oportunităților. “Prea mulți dintre ei trăiesc și lucrează în condiții proaste cu cel mai mic acces la serviciile de bază, astfel fiind vulnerabili față de violență, discriminare și marginalizare. Aproape jumătate din migranți sunt femei; una din zece are vîrsta de până la 15 ani; 40% locuiesc în țări în curs de dezvoltare. Migranții săraci și necalificați se confruntă cu cele mai mari bariere în mobilitatea socială.

În această Zi internațională a Migranților, chem guvernele să ratifice și să implementeze toate instrumentele internaționale principale în domeniul drepturilor omului, inclusiv Convenția Internațională privind Protecția Drepturilor Tuturor Lucrătorilor Migranți și Membrilor Familiilor lor. De asemenea, chem oamenii și guvernele de pretutindeni să respingă xenofobia și să îmbrățișeze migrația drept un factor important pentru dezvoltarea echitabilă, incluzivă și durabilă. Migrația este realitatea secolului 21″, a declarat Ban Ki-moon cu ocazia Zilei Internaţionale a Migraţiei.

Potrivit delegatului ONU, la începutul acestui an a intrat în vigoare Convenția privind Munca Decentă a Lucrătorilor Interni. Iar în octombrie, statele-membre ale ONU au cerut ca agenda de dezvoltare a ONU după 2015 să ia în considerare impactul pozitiv al migrației internaționale. Ban Ki-moon a ţinut să remarce că cei circa 232 milioane de migranți internaționali aduc beneficii considerabile țărilor de destinație și celor de origine prin munca și remitențele lor .

Pentru presa liberă, neantrenată în campania pretențioasă de combatere a fumatului și a ceții matinale, reamintim că în republica aceasta există un flagel ceva mai periculos decît țigările lui Leancă, cele de contrabandă ale lui Filat care fac parte din Corupția instituționalizată și oligarhizată! Cei care trebuie să combată fenomenul în cauză, pe banii noștri, protejează tîlharii de lux. Procuratura, de exemplu, tăinuiește dosarele de corupție ale demnitarilor. Mai mult, pe 20 decembrie, la Moldexpo, la orele 10 va avea loc Adunarea Generală a Procurorilor, o dată la 4 ani, unde, după cum a scris presa, se pune la cale o mare fraudă. Fac apel către toate instituțiile de presă libere să participe și să informeze corect despre modul în care se va desfășura adunarea în chestiune. Prin prezența masivă a mass-media s-ar putea ca frauda și scenariul pregătit în hotelul Nobil să fie diminuate dacă nu contracarate.

Pentru documentare citiți articolul de mai jos!

Să fiți liberi!

Procurori, vi se pregătește… o fraudă, de Victor CRĂCIUN

Lucrurile în Procuratura Generală a lui Plahotniuc, guvernată cu entuziasm de Garaba și Gurin, adie a ouă clocite. După ce întreaga societate s-a convins de faptul ce fel de reformă pun la cale aceste imputități staliniste, prin promovarea unei concepții de rîsul curcilor gravide, în care nu se schimbă decît uniforma procurorilor și umilirea acestora cu niște mantii urîcioase de care ar boci pînă și părintele Smărăndiței lui Creangă, observăm în instituția sovietică din Bănulescu-Bodoni niște mișcări subterane periculoase, menite să îngrijoreze nu doar pe procurorii cinstiți și onești, ci și întreaga societate, inclusiv contribuabilii europeni care sunt furați de zeci și sute de milioane de euro de către actualul regim criminal de la Chișinău.

Vă veți întreba de ce am scris mai sus că procuratura Păpușarului este gestionată de Garaba și Gurin, și nu invers, de Gurin și Garaba, că, formal, parcă Gurin ar fi Procurorul General al Republicii. Pe dracu, e un interpus și un băiat de mingi fără pereche! Pe lîngă faptul că ia masa pe la restaurante scumpe cu bătăușul său șef de ierarhie oligarhică, Gurin mai e și umilit de Garaba în cel mai scîrbos mod.

Din informații sigure obținute de la cîțiva procurori onești din chiar Procuratura Generală, aflăm detalii despre cum se manifestă această umilință. De cînd Garaba bătăușul și făcătorul de proprie dreptate a fost numit de Plahotniuc adjunct al lui Gurin, se observă o lingușeală grețoasă din partea unor scursuri de procurori și o revoltă mocnită, deocamdată, a unor procurori cu caracter, care nu vor să se închine unui slugoi al oligarhului criminalizat. Pentru a arăta cine este adevăratul stăpîn al Procuraturii Generale, Garaba a hotărît singur sau poate sfătuit de Păpușar să-l umilească și să-l înjosească, banditește, pe Gurin-mironosița. Astfel, în prezența unor procurori care nu i s-au închinat ca niște madame de moravuri ușoare, adică curve, Garaba îl sună pe pseudo naivniciocul Gurin și discută cu el cam așa – citez din relatarea procurorilor de la PG – “Uăi Cornel, parcă țî-am spus cum să faci, șî bl…, n-ai înțălies?”

Alții au redat și injuriile indescriptibile ale acestui individ după care plîng pușcăriile ca niște adevărate bocitoare.

Spectacolul are priză. La auzul acestor indicații date de Garaba lui Gurin, aceștia transpiră de frică.

Oricum, pentru noi acest lucru nu însemna un secret de stat. Toată lumea știe și vorbește pe unde poate despre ce fel de procuror este Gurin, ce biografie profesională are și cum a ajuns el în acest fotoliu spurcat de Zubco.

Ceea ce e cu adevărat important să vă spunem, e că în mai puțin de o lună, Garaba și locotenenții săi pun la cale o fraudă de proporții la Procuratura Republicii Moldova, pentru care lucru tragem un semnal de alarmă și cerem niște audiențe la ambasadorii mari ai lumii, pentru a le oferi probele pe care le deținem!

Aflăm că pe 20 decembrie curent, Garaba organizează Adunarea Generală a Procurorilor, care are loc în mod absolut anormal doar o dată la patru ani de zile, nu ca la judecători, o dată pe an, ca cel puțin presa să aibă o ocazie în plus să scrie despre celelate bestii ale sistemului captiv și corupt, la care adunare are sarcina de la Păpușar să lase în locul său un slugoiaș docilaș și ultra laș!

Dar cum să procedezi ca să nu trezești bănuieli și să nu iasă putoare în presă? Greu de tot, iar acum eu pot să zic imposibil, odată ce procurorii onești l-au “cronțănit” (zacusit) pe acest individ cu nasul și obrazul în ghips!

Astfel, pentru a duce la capăt această trebușoară urît mirositor-puturoasă, Iura dintr-un sat cu Gurin a hotărît să simplifice lucrurile și în feliul acesta a făcut modificări la regulamentul CSP! Și ce modificări, țineți-vă bine! Dacă Regulamentul vechi prevedea că propunerile procurorilor pentru Comisia de organizare a Adunării generale să fie făcute de către procurori, acum asupra acestora decid chipurile organizațiile teritoriale. Dacă înainte existau două Comisii, cea de mai sus și cea de numărare a voturilor, acum Garaba a decis să fie doar o singură Comisie, mai ușor de manipulat și controlat! Primul pas a și fost făcut, membrii Comisiei au fost „aleși” selectiv și concret prin directivele și indicațiile prețioase ale lui Garaba-ba! Deliciul de a afla cine sunt acești membri îl lăsăm ceva mai jos, acum e timpul să spunem că aceeași metodă va fi folosită pentru a înainta candidaturile déjà alese pentru funcția de membru al Consiliului Superior al Procuraturii. Acum înțelegeți de ce Garaba și subalternul său Gurin au tărăgănat reforma lui Gribincea-Nagacevski-Gurvits? Pentru ca să nu aibă loc nicio reformă, pentru ca alegerea noului CSP să fie făcută în baza Legii actuale, vechi, iar în organele de conducere să ajungă strict persoanele îndrăgostite de mafie. Mai mult decît atît, după plecarea rușinoasă a lui Zubco, viceprocurorii Andrei Pîntea și Eugen Rusu au decis să convoace Adunarea generală a CSP la 16 martie curent, probabil pentru a scăpa procuratura de șobolanii Păpușarului. N-a fost să fie, căci după trădarea lui Filat (Vladimir) zis și Implantul Contrabandist, mafia a preluat puterea, inclusiv pe liderul scre-mut al PLDM. Astfel, Garaba care era ca și plecat a prins repede la curaj şi prin HOTĂRÂREA nr.12- 66/13 a decis:”

1. A lua act de acțiunile Procurorului General-interimar (Andrei Pântea) şi Preşedintelui Asociaţiei Procurorilor (Eugen Rusu), privind inţierea, organizarea şi desfăşurarea adunării generale a procurorilor.

2. A califica drept ilegale acţiunile acestora şi imixtiune directă în activitatea Consiliului Superior al Procurorilor.

3. A respinge iniţiativa de convocare a adunării generale a procurorilor stabilită la 16.03.2013.

4. A recomanda Procurorului General interimar şi Preşedintelui Asociaţiei Procurorilor de a-şi retrage anunţul plasat la 13.03.2013 prin reţeaua electronic Intranet (ACCES) a Procuraturii Generale.

5. Prezenta hotărâre de adus la cunoştinţa tuturor procurorilor.
Preşedintele Consiliului Superior al Procurorilor Iurie Garaba”

Iată ce scria presa despre acest conflict de amploare dintre Pîntea și Garaba.

“Consiliul Superior al Procurorilor a aprobat astăzi, 14 martie, o hotărâre prin care declară ilegală inițiativa procurorului general interimar, Andrei Pântea, de a convoca Adunarea Generală a Procurorilor și a pune în discuții subiecte ce țin de alegerea unui nou membru al Consiliului, anunță Politik.md.

Potrivit președintelui Consiliului Superior al Procurorilor, Iurie Garaba, publicarea anunțului fără a consulta preventiv Consiliul este o imixțiune directă din partea semnatarilor anunțului, fapt care denigrează și obstrucționează activitatea și imaginea Consiliului.

„Prin urmărirea unor scopuri ilegale de substituire a competențelor Consiliului, precum și a activității Comisiei parlamentare pentru selectarea candidatului la funcția de procuror general, pornind de la Legea cu privire la Procuratură, Consiliul Superior al Procurorilor solicită să ia act de acțiunile procurorului general interimar, dl Pântea și ale președintelui Asociației Procurorilor, dl Rusu, la inițiativa de organizare a Adunării Generale a procurorilor. Calificăm aceste acțiuni drept o imixtiune în activitatea și urzurparea competenței Consiliului Superior al Procurorilor. Solicităm anularea inițiativei de convocare a ședinței și retragerea anunțului din rețeaua electronică”, a declarat Iurie Garaba.

De cealaltă parte, Andrei Pântea se justifică, prin faptul că procurorii nu au fost convocați din decembrie 2009, timp în care s-au adunat foarte multe chestiuni și probleme, care trebuie dezbătute și soluționate. „Toate aceste probleme urmează a fi discutate în cadrul unei ședințe comune și nu văd care este problema. Nu este un secret că au fost operate mai multe propuneri cu privire la modificarea Legii cu privire la Procuratură. Președintele Consiliului Superior al Procurorilor (CSP) trebuie să dea dare de seamă anual, dar asta trebuie s-o facă în fața corpului de procurori, ca să se expună cu privire la activitatea CSP”, a menționat Pântea.

Procurorul general interimar consideră că, dacă există o problemă în denumirea acestei întruniri, ea poate fi schimbată, însă raportul trebuie prezentat în fața procurorilor. „Nu sunt eu cel, care ar trebui să verifice activitatea Consiliului Procurorilor. Adunarea Generală trebuie să se expună la situația creată. Raportul președintelui trebuie să fie prezentat anual în fața adunării procurorilor, dar la moment eu nu cunosc dacă a fost întocmit acest raport și dacă a fost adus la cunoștință”, a mai spus procurorul general interimar.

Menționăm, că nemulțumirea membrilor Consiliului Superior al Procurorilor a fost creată de decizia lui Andrei Pântea de a chema toți procurorii la o Adunare Generală, în cadrul căreia să fie discutate mai multe chestiuni ce țin de înaintarea propunerilor privind condițiile concursului de selectare a candidatului la funcția de procuror general, acest lucru fiind administrat doar de către Comisia parlamentară pentru selectarea candidatului la funcţia de Procuror General al R. Moldova. De asemenea, s-a propus pe ordinea de zi subiectul ce ține de alegerea unui membru în cadrul CSP. Asta în timp ce Regulamentul cu privire la procedura de alegere a membrilor CSP și Legea cu privire la Procuratură prevede că Adunarea Generală a Procurorilor poate fi convocată numai de către Președintele sau membrii CSP”.
Sursa: Politik.md

Și tot acum înțelegeți de ce a fost demis Eugen Rusu din funcția de adjunct al Procurorului General? Vă dați seama că din sistem sunt scoși oamenii de onoare și sunt promovate nulitățile lui Garaba?

Este adevărat că și unii procurori de la care societatea și în primul rînd breasla așteaptă anumite gesturi de curaj au cedat în fața călăilor mafiei. Drept exemplu e și cazul lui Ruslan Popov, care a fost numit de Pîntea interimar la Anticorupție și care a fost destituit ilegal de Garaba și Gurin. Acesta a făcut o cerere de chemare în judecată a Procuraturii generale și a CSP și a cerut să fie declarat cîștigător al concursului pentru ocuparea funcției de procuror șef al procuraturii Anticorupție, pentru că așa a și fost, a cîștigat pe bună dreptate. Oamenii lui Plahotniuc l-au dat afară și l-au pus șef pe cumătrul lui Gurbulea, Harunjen, despre care presa a scris că este neam cu corupția. Lui Popov i s-a deschis repede un dosar penal pînă a trecut concursul trucat pe care Harunjen l-ar fi cîștigat. Și imediat dosarul penal al lui Popov a fost clasat!!! Procurorii zic că Popov a făcut o înțelegere cu slugile oligarhului și că de acum încolo va fi cumincior ca un ulcior, și-a retras și cererea din judecată și, împreună cu nevastă-sa procuror, e la dispoziția noilor stăpîni. Mai sunt și alte exemple, le lăsăm pentru altă dată.

Cînd vorbim de fraudare, aceasta e cam de soiul celei din alegerile parlamentare, cînd oamenii se cumpără la bucată pe 50 de lei și o sută de grame de vodcă contrafăcută, adusă prin contrabandă de individul cu același nume.

Numai că aici lucrurile sunt și mai clare. Oamenii Păpușarului, aflăm de la procurori care știu ce vorbesc, vor pregăti cîteva sute de buletine “votate” de ei și introduse în urnă pe furiș și în taină, iar altele vor fi sustrase astfel încît balanța să încline exclusiv spre lacheii aleși pe sprînceană ai “tangoului” Garaba-Zubco-Gurin.

Din acest motiv, cerem societății civile de profil să se adreseze de urgență la DUE și Consiliul Europei, la OSCE și alte structuri internaționale pentru a le cere și ruga să intervină, adică să participe ca observatori în cadrul acestei Comisii pentru a nu admite fraudarea alegerilor!

Iar acum să vedem cum au fost selectați membrii Comisiei păpușărești de rîsul broaștelor și cine sunt ei, ce legături au cu Oligarhul și locotenenții săi Garaba și Gurin.

Primul pe listă e Sergiu Crețu, procuror al raionului Rîșcani. Acesta a fost adjunctul procurorului de la Florești pe numele său Ion Popa, care actualmente este membru al Colegiului Disciplinar al Procurorilor, investigat de Secția de securitate internă a PG la fel ca și amicul său Crețu. Adică, Garaba face o simplă rocadă, se desparte de omul său Popa, și îl propune în Comisia de care depinde tot ce își dorește pe omul lui Popa, Crețu, care va fi la fel de docil și ascultător la numărarea voturilor! Important de știut e că acest Crețu a fost numit de echipa lui Zubco-Garaba ca procuror la Rîșcani!

Ion Dulgheru nu trezește nicio îndoială, e adjunctul lui Geru de la Procuratura Centru, reprezentant de vază al oligarhiei, actualmente membru al CSP care taaaaaaarrrrrrrreeeeee își mai dorește să fie alesul Păpușarului în acest locușor călduț al mafiei oligarhice!

Veaceslav Harti, procuror de la Botanica, pare a fi un accident vascular al lui Garaba, a fost ales întîmplător pentru că e bun de ținut urna în mâini și nimic mai mult.

Elena Neaga, s-ar părea la prima vedere că e doar unica doamnă procuror din echipa de șoc. Doar la prima vedere, pentru că în realitate dînsa este o anonimă perfectă în rindurile procurorilor și deține funcția de adjunct al controversatului și șmecherosului procuror Mașnic de la Buiucani, omul lui Plahotniuc, dar și amic la cataramă al lui Găbiță Stati, pentru care lucru Filat mai că nu l-a propus ca om al său la Procuratura Generală. Nu e tîrziu, domnule Filat, chiar ăsta o să-ți pună cătușele la ordinul Păpușarului. Și n-ar plînge nimeni în batistă! Iar dacă mirositorul de tabac va renunța, lui Mașnic i se pregătește locul lui Pîntea, ca adjunct al Procurorului General. Ca detaliu, Neaga și Mașnic au lucrat la procuratura din Strășeni și venirea acesteia la Chișinău s-a făcut cu propteaua lui Mașnic, dar cu acceptul patronului politic. Trebuie să menționăm că și la Strășeni Mașnic a avut grijă de Leana, care a ajuns a-i fi adjunct. Știți de ce acest Mașnic mai e obrăznicătura procuraturii? Nu știați? Păi e CUMĂTRUL lui Zubco, domnule! De aici și cariera sa cu Lenuța subsuoară. Adjunctul procurorului de la Buiucani, Tricolici, a fost îndepărtat de sectorul de urmărire penală, urmînd să se ocupe de chestiuni secundare și a dat hățurile în mîna harnică a Elenei Neaga…

Viorel Radețki a intrat în vizorul nostru deja cînd i s-a publicat casa de milioane despre care spune că nu este a lui, dar locuiește în ea fără remușcări, cam pe furiș. Ce viață de murătură au indivizii aceștia care au furat ca-n codru și care nu-și pot justifica nicidecum averile ilicite. Să-i vezi cum se furișează ca niște vagabonzi spre domiciliile de milioane, de parcă se duc să le prade, pe furiș, ca niște tîlhari. E și asta o gumă de mestecat…

Este chipurile procuror pentru misiuni speciale, iar înainte ar fi fost șeful aparatului procurorului general, adică a fost și este un ins fără subalterni, de aici și întrebarea de către cine anume a fost propus ca membru al Comisiei de Fraudare dacă e singur în front? Încă puțin și vom afla! Insul ducea hîrtiile lui Zubco, în realitate e omul devotat al lui Garaba dar și prieten-drujban la cataramă cu tînărul însurățel al contrabandei, Balițki, omul de business al lui Filat… Contrabandistul! Chiar că întortocheate sunt căile mafiei, Doamne! Actuala funcție o deține ilegal, nu a participat la concurs, a fost numit prin ordinul autoritarist al lui Zubco, fără un concurs anunțat de CSP! Imediat după plecarea lui Zubco, Radețki a ridicat problema transferului său ILEGAL din funcția de procuror anticorupție, pus de Garaba, în cea de procuror cu misiuni speciale, adică el însuși recunoaște că deține ilegal funcția de astăzi.

Ca să revenim puțin la I.Dulgheru, de la procuratura Centru din municipiul Chișinău, precizăm că acesta a fost propus și înaintat inclusiv de către procurorii de la Briceni care nici măcar nu toți au auzit de el! Nu ne-am lenevit și am dat telefoane la procuratura din Briceni, dar și din alte capitale ale nordului și am vorbit cu cîțiva procurori care, însă, nici nu cunoșteau că Dulgheru – și nu doar el – e favoritul lor la funcția de membru al Comisiei lui Garaba!

În sfîrșit, veni și rândul lui Andrei Roșca, procuror interimar al raionului Rezina. Știm multe, dar nu avem timp să relatăm detalii în plus. Ne vom opri doar la unul – mama procurorului Roșca Andrei este angajată în aparatul central al Partidului Democrat, adică duce hîrtiile lui Plahotniuc și Lupu. Vă imaginați cît de independent și de slujitor intereselor procurorilor și societății e acest fiu de birocrat PD?! Ca detaliu, Roșca a candidat și la procuratura municipală, însă a trebuit să cedeze în fața finului lui Chitoroagă, Toma, care a “cîștigat” concursul… De asemenea, e bine de știut că la Rezina, procurorul Vladimir Erhan care a cîștigat concursul, a fost transferat în mod autoritarist și ilegal de către Zubco la Șoldănești astfel încît Roșca deține interimatul unei funcții care aparține de drept procurorului Erhan. Iar procurorul ales corect la Șoldănești, Tudor Banu e ca și dispărut, nimeni nu știe unde se află, deși nu există nicio hotărîre a CSP în privința sa.

Și acum venim cu vestea bună – ni s-a adus documentul strict secret al lui Garaba care ne-a fost promis și pe care am decis să-l facem public! Așadar, este vorba despre modul în care au fost propuși de structurile teritoriale acești procurori despre care am vorbit mai sus, unii mai anonimi decît alții. Ceea ce se observă la prima vedere, e că procuraturile din zona de nord parcă s-au înțeles între ele să propună oamenii lui Garaba. Astfel, Dulgheru Ion a fost luat în seamă de Secția exercitare a urmăririi penale pe cauze excepționale care face parte din Departamentul lui Garaba, de procuratura de la Bălți, Briceni, așa cum susțineam în prima parte a materialului, Drochia, Edineț, Ocnița, Soroca.

Observăm în această farsă ordinară marca Garaba-Plahotniuc cum doar procuraturile din nord au pus ochiul pe acest procuror din sectorul Centru al capitalei, despre care marea majoritate nici n-au auzit! Adică schema e simplă – Garaba și Gurin au dat indicația ca și pe Dulgheru să-l propună secția controlată de Garaba și procuraturile din nord!

Trecem la omul cu palat de milioane care locuiește în el pe furiș, Viorel Radețki. Acesta a fost propus de Secția investigații financiar-economice a Procuraturii Generale, adică de Gurin, dar și de procuratura Centru a lui Geru, ca pe Dulgheru, de procuraturile din nord Bălți, Briceni, Drochia, Edineț, Fălești, Ocnița. Ce coincidență uimitoare, acești sforari nici la a măslui nu sunt buni, tovarăș Păpușar!

Elena Neaga vedem că e rîvnită și jinduită de procurorii de la Bălți, Briceni, Drochia, Edineț, Fălești, Soroca! Iarăși, ce coincidență fatală, domnilor procurori onești, toate procuraturile amețite de Ilenuța sund de la… nord!

Fiul “aparatciței” de la PD, Andrei Roșca a fost cum ar veni înaintat de Bălți, Briceni, Drochia, Fălești (de lîngă Pădurea Domnească!), Florești, Ocniţa, Soroca. Adică tot de acolo, dinspre Naslavcea!

Ca să nu facem risipă de timp, vă spunem cum au stat lucrurile în realitate. Gurin și Garaba au vorbit cu procurorii șefi din raioanele de nord și le-au indicat numele anonimilor slugarnici de la Chișinău care trebuie să fie propuși de către procuraturile respective în Comisia de Fraudare. “Nțeles, să trăiți!”

Reiterăm: Din acest motiv, cerem societății civile de profil să se adreseze de urgență la DUE și Consiliul Europei, la OSCE și alte structuri internaționale pentru a le cere și ruga să intervină, adică să participe ca observatori în cadrul acestei Comisii pentru a nu admite fraudarea alegerilor!

P.S. Întrebarea la care așteptați un răspuns și nu-l aveți, deocamdată, e de ce instrumentele lui Plahotniuc s-au adresat tocmai și anume procurorilor din zona de nord a Republicii să desemneze candidaturile selectate de Garaba pentru a fi incluse în Comisia de Fraudare?

Întrebarea la care așteptați un răspuns și nu l-ați avut pînă acum e de ce instrumentele lui Plahotniuc s-au adresat tocmai și anume procurorilor din zona de nord a Republicii să desemneze candidaturile selectate de Garaba pentru a fi incluse în Comisia de Fraudare? E timpul să răspundem și la această “integramă”.

Întrebarea e foarte serioasă și la locul ei, deoarece procurorii de la nordul Republicii chiar nu-i cunosc pe alde Neaga, Roșca, Dulgheru, Radețki. Poate că S. Crețu ar fi o excepție, nu însă și una pozitivă, pentru că acesta a “lucrat” la Florești, Glodeni și Rîșcani, iar ceilalți nu au avut nimic de-a face cu aceste localități. Și apoi procuraturile de aici să nu aibă în rândurile sale niște oameni vrednici de a le reprezenta?

Vom preciza încă o dată că Regulamentul CSP a fost modificat în asemenea manieră, încît procurorii să nu poată propune pe nimeni în cadrul Adunării Generale și nici să-și lanseze propriile candidaturi, cum era anterior. Asta da democrație, domnule Gurin – “democratul, civilistul, avocatul”. Nici la CSM-ul lui Corochi nu este așa, și acolo există posibilitatea propunerilor ad-hoc. Brigada lui Garaba a decis ca doar pînă la 8 decembrie structurile sale să facă înaintări și basta.

Răspunzînd la întrebarea care ne frămîntă, vom spune pe șleau că șefii procuraturilor nominalizate sunt cei mai vulnerabili din sistem, au bube mari în cap și sunt la mila și îndemîna instrumentelor Păpușarului. Șeful procuraturii Briceni, de exemplu, Victor Comerzan a fost numit în mod ilegal de către Zubco, fără organizarea unui concurs de către CSP. Întreb interlocutorii mei, foști procurori de marcă de ce slugile lui Plahotniuc nu organizează concursuri la timp, în decursul unei luni de zile de la vacanța postului? Simplu, pentru că nu au candidaturile necesare, slugarnice și obediente, sau nu sunt siguri că “ochitul” lor va trece concursul respectiv. Astfel, încălcînd legea, aceștia numesc interimari în funcții care o duc astfel ani de zile pînă se găsește individul acceptat de oligarh.

Procuratura din Ocnița este la cheremul unui oarecare Mihail Vinogradov, un tip fără autoritate în rîndul colegilor de breaslă. Interesant că persoana acestuia a fost propusă de N. Geru, omul lui Garaba. Cităm din hotărîrea CSP nr. 2-3d-108/10 cu privire la examinarea candidaturii procurorului Mihail Vinogradov, înaintată Consiliului Superior al Procurorilor pentru numirea în funcţia de procuror al raionului Ocniţa: “Membru al Consiliului Superior al Procurorilor, Nicolae Geru a înaintat conform art.58 alin.(2) din Legea cu privire la Procuratură, candidatura procurorului Mihail Vinogradov, procuror interimar al raionului Ocniţa, pentru numirea în funcţia de procuror al raionului Ocniţa. În susţinerea demersului său, dl Geru a invocat calităţile profesionale ale domnului Vinogradov, capacităţile organizatorice şi experienţa bogată în activitatea de procuror, exigenţa faţă de exercitarea atribuţiilor de serviciu. De menţionat faptul că, procurorul Mihail Vinogradov, urmare a Adunării generale a procurorilor, care a avut loc la 30.12.2009, a fost ales membru al Consiliului Superior al Procurorilor, or, procurorii membri ai Consiliului Superior al Procurorilor, conform alin.6 art.42 din Legea cu privire la Procuratură, nu sînt supuşi atestării pe perioada exercitării mandatului, fapt care exclude examenul de capacitate şi evaluarea rezultatelor acestuia pentru suplinirea funcţiei vacante. În prezent funcţia de procuror al raionului Ocniţa este vacantă, iar potrivit art. 58 alin.(1) şi alin.(2) din Legea cu privire la Procuratură, procurorul poate fi promovat în serviciu în vederea ocupării unei funcţii vacante pentru îndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor de serviciu, pentru capacităţile organizatorice şi decizionale atestate. Propunerea de promovare în serviciu a procurorului poate fi făcută de procurorul ierarhic superior, de Procurorul General, de adjuncţii săi, sau de Consiliul Superior al Procurorilor.” Relația dintre Geru și Vinogradov e mai mult decît evidentă, mai ales că în acest caz CSP a decis, la propunerea lui Geru-unsul oligarhiei să accepte candidatura lui Vinogradov. Apropo, la precedenta Adunare a Procurorilor, Vinogradov a fost subiectul unor critici virulente din partea colegilor care au rămas muți cînd l-au văzut candidînd la funcția de membru al CSP!

Procurorul raionului Soroca nu e cheie de biserică, și acesta a fost numit fără a trece concursul legal. Fostul procuror a contestat și a cîștigat în instanță anularea ordinului de numire abuzivă a acestuia, dar oricum Cebotari a ajuns, mai tîrziu, pe jilțul său! Despre ce fel de procuror e individul, puteți afla citind mai multe articole din presa locală, inclusiv Serghei Cebotari – procurorul raionului Soroca în rol de tutelă pentru inculpați bogați !!! (http://www.curaj.net/?p=58978)

Tragem o fugă și la Edineț pentru a vă spune că și Ion Chistruga, procurorul raionului deține funcția fără a trece procedurile legale. Acesta a fost procurorul Dondușenilor și cînd îi expira mandatul, s-a transferat la Edineț prin ordinul autoritarist al lui Zubco. De ce a fost nevoie de acest lucru? Pentru a-i face culcuș la Dondușeni lui Roman Vreme, care “ispășise” două termene de procuror la Edineț. Adică s-au schimbat cu locurile!

Referitor la procurorul de la Florești, lucrurile sunt clare. Acest individ cu o viață de familie zgomotoasă, ca să nu spunem prea multe din cîte știm, a participat, chipurile, la concurs, doar că… în singurătate. Ca să vezi cîți juriști stau fără lucru în țara asta, și nimeni nu vine să-i facă concurență lui nea Popa!

Așa cum ați observat și dvs., căpeteniile acestor instituții din lumea de basm a oligarhului Plahotniuc sunt foarte, foarte vulnerabile. Și docile pe de-asupra. Și fricoase! Vor face tot ce li se dictează, că altfel rămîn pe drumuri, fără funcții, fără putere locală, fără posibilitatea de a agonisi șpăguliță și a fi în rînd cu “lumea” – șeful raionului, șeful judecătoriei, comisarul de poliție, șefuțul și șefulețul de băgător de seamă…

Încă un argument în favoarea posibilității fraudării alegerilor în CSP e că nimeni nu știe cum și în ce mod se tipăresc buletinele de vot, unde anume se păstrează, cine poartă răspundere pentru autenticitatea lor. Data trecută de acest lucru s-a “ocupat” Chitoroagă, presa a scris cum făcea naveta între urnă și procurorii aburiți de un concert de distragere a atenției de la hoția ce se producea în spatele lor! De data aceasta, nu vă faceți griji, buletinele vor fi manipulate de însuși Garaba.

Așteptăm cu nerăbdare să aflăm, pe secret, ce organizații (tot de la nord oare?) și pe cine anume dintre slugoii oligarhiei îi vor înainta în unanimitate pentru a fi “aleși” în CSP și în cele două Colegii- disciplinar și de evaluare -după care vor purcede la alegerea șefului CSP, cel care va executa întocmai ordinele Păpușarului.

Miza este uriașă, domnilor procurori. Ne-am făcut datoria și cu ajutorul unor colegi curajoși și cu demnitate de-ai dumneavoastră, activi sau plecați din funcții mari, v-am arătat mecanismul prin care veți fi furați ziua în amiaza mare. Aceasta este schema alegerilor libere și democratice în cadrul procuraturii “reformate” a “tangoului” Garaba-Gurin-Plahotniuc. Acum mingea e în grădina voastră. Știu că mulți s-au conformat, multora le e frică de viitorul familiilor care ar putea rămîne fără o sursă de existență. Poate ne ajută instituțiile internaționale care ne învață cum e în Europa, cît de cinstiți sunt funcționarii de acolo?!

Și totuși! Crede cineva că procurorii ar putea ieși la grevă? Să se revolte, să se opună, să-și apere demnitatea, onoarea, experiența și poate firele albe din părul încărunțit în ani grei de muncă cu infractori de drept comun, cu interlopi și alte scursuri ale societății și să nu ajungă să fie mințiți și luați de fraieri de niște scursuri politice diletante cu un trecut și prezent infracțional de notorietate?

Pentru că sunteți furați ziua în amiaza mare, sunteți mințiți de niște ticăloși ordinari, care întocmesc o Comisie totalmente obedientă și gata să execute orice scenariu de fraudare a alegerilor, transformîndu-le într-o minciună ordinară,

pentru că nu mai există loc de atîta mizerie,

pentru că, altfel, domnilor procurori, încă patru ani de zile o să vă conducă niște indivizi mizerabili, care vor ajunge în CSP fără voia dvs., prin fraudă și falsificare a voturilor,

pentru că e timpul să vă gîndiți dacă o asemenea perspectivă vă dă prilejul să dormiți noaptea cu conștiința împăcată,

pentru că această putere banditească în frunte cu Plahotniuc, care vă sugrumă își face bagajele,

pentru că vine ora cînd alde Garaba, Gurin, Zubco, Harunjen, Popa, Popenco, Morari, Mașnic, Chitoroagă, etc, etc, etc vor fi chemați să dea socoteală pentru ilegalitățile comise și pătarea onoarei de oameni ai legii,

pentru că cei demni de astăzi vor ajunge să restabilească încrederea și onoarea pătată a instituției, –

Fiți PROCURORI!