Vineri, la Chișinău, a avut loc Forumul ”Presa Românească din Străinătate, element de consolidare şi promovare identitară”. Evenimentul a fost organizat de Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni și au participat ziariști din Ucraina și Republica Moldova.

Jurnaliștii au ajuns la concluzia că presa românească din toate ţările trebuie să contribuie la coagularea şi dezvoltarea spiritului românesc, iar aceste eforturi ar urma să fie depuse şi de presa din România.

Participanții au dezbătut mai multe subiecte printre care: jurnalismul românesc, contribuție la definirea identitară; presa de limbă română-element de unitate identitară; audiență cu orice preț; responsabilități și profesionalism.

Referindu-se la audiență, jurnalistul Vasile Năstase, președintele Asociației Apollo, a declarat: “Problema impactului cu orice preț în televiziune, este o problemă majoră și poate fi rezolvată doar prin legislație. De exemplu, unele televiziuni care transmiteau programe de la București (ALT TV transmitea B1, iar EuroTV – Antena 1) nu respectau grila, ci interveneau, iar emisiunile românești trebuiau privite la alte ore total nepotrivite decât cele planificate în grilă. Retransmisiune înseamnă că tot ce se transmite la București trebuie să coincidă secundă în secundă cu ceea ce se transmite la București. Din păcate nu se întâmplă așa. Televiziunile de la Chișinău preferă să dea filme în limba rusă care să le aducă audiență mai mare”. Năstase mai spune că o altă problemă în R.Moldova este măsurarea incorectă a audienței. “Avem un operator, un intrus, care nu l-a autorizat nimeni să facă măsurări de audiență, nu există o prevedere legală în acest sens”, spune președintele APOLLO.

Directorul “Jurnal de Chișinău” Val Butnaru a fost categoric și a declarat că audiență cu orice scop nu comportă obligatoriu un caracter negative. “Goana după audiență este în sângele jurnalistului. Dacă nu ai aceasta în sânge, înseamnă că nu ești jurnalist adevărat. Există norme deontologice și morale care pun niște opreliști, dar uneori renunți la ele, chiar asumându-ți riscuri”, spune Val Butnaru.

Ilie Tudor Zegrea, redactor-șef Revista „Septentrion literar” din Cernăuți a spus că este o tragedie când radio și televiziunea pierd din audiență, ba nici nu o au, fiindcă lumea nu prea crede ceea ce se spune la televizor și la radio.

Întâlnirea jurnaliştilor şi bloggerilor din Republica Moldova este prima de acest gen în cadrul proiectului care are drept scop coagularea instituţiilor media româneşti din afara ţării pentru păstrarea filonului identitar.

Proiectul iniţiat de ministrul delegat pentru românii de pretutindeni Cristian David se va desfăşura în mai multe etape, care prevăd forumuri similare cu presa românească din comunităţile istorice, din diasporele din Europa, America de Nord şi Israel.

VENITURILE obţinute de membrii Consiliului Coordonator al Audiovizualului se declara conform Legii nr. 1264 din 19.07.2002. Din informaţiile publicate pe pagina web a Consiliului, toţi cei 9 membri au depus declaraţiile de venit pentru anul 2012 însă nu toţi le-au completat conform cerinţelor legale.

Din declaraţia de venit depusă de Marian Pocaznoi, preşedintele CCA, aflăm că acesta a obţinut în anul 2012 venituri salariale de peste 96.000 de lei, iar soţia Alina Osoianu a avut 90.000 lei. Cei mai puţini bani i-a primit Barbălată Olga, sub 5000 lei, deoarece a fost numită membră a Consiliului la sfârşitul lui 2012. În aceeaşi situaţie este şi Colesnic Iurie cu un salariu de doar 5045 de lei de la CCA însă cu venituri de aproape 100.000 lei din activitatea de lector şi cercetător ştiinţific.

Tot din declaraţiile de venit pentru anul 2012 reiese că în familia Hadârcă, soţul are un venit anual de 114.000 lei, iar soţia Onceanu-Hadârcă Mariana a primit 86.183 lei de la CCA şi peste 22 de mii de lei din salariul de lector la Universitatea de Stat din Moldova şi din conceperea scenariilor.

Printre cei care nu şi-au declarat veniturile conform legii se numără: Onceanu-Hadârcă Mariana şi Colesnic Iurie.
Onceanu-Hadârcă Mariana a „uitat” să treacă în declaraţie valoarea apartamentului deţinut.

Colesnic Iurie nu a indicat în declaraţia de venit valoarea unui teren deţinut, tipul terenului, valoarea cadastrală şi modul dobândirii. De asemenea membrul CCA nu a indicat cât costă fiecare dintre cele 4 maşini pe care le deţine în proprietate. La categoria clădiri acesta indică faptul că deţine o casă de locuit în valoare de 600.000 de lei obţinută prin ipotecare în anul 2006, însă la capitolul datorii ipoteca nu este prezentă. Aceasta înseamnă că creditul ipotecar luat a fost deja restituit s-au proprietarul are alt act care certifică provenienţa proprietăţii.

Înainte de a fi acceptate declaraţiile de venit sunt verificate pentru respectarea condiţiilor de formă de către persoanele desemnate din cadrul serviciului resurse umane.

Potrivit legii declararea incorectă a veniturilor şi proprietăţilor în mod intenţionat, constituie infracţiune şi se pedepseşte conform articolului 352 prim din codul penal (falsul în declaraţii). Cei care sunt judecaţi conform acestui articol riscă o amendă de până la 600 unităţi convenţionale sau închisoare de până la 1 an cu privarea dreptului de a ocupa anumite funcţii pe un termen de până la 5 ani.

Sursa: sinergo.md

Victor Rebengiuc îşi serbează ziua astăzi, 10 februarie, când împlineşte vârsta de 81 de ani. Actorul este îndrăgit pentru numeroasele filme şi spectacole de teatru în care a fost distribuit, printre care „O scrisoare pierdută“ (1982), „Moromeţii“ (1987) sau mai noul „Medalia de onoare“ (2009).

Televiziunea Română îl omagiază pe marele actor difuzând, în această seară, spectacolul „O scrisoare pierdută“, regizat în 1982 de către Liviu Ciulei, în care Rebengiuc îl întruchipează pe Ştefan Tipătescu. Totodată, TVR 2 îl aniversează pe actor prin difuzarea unui spectacol din Arhiva de Aur a Televiziunii Române, preluat de la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“.

Cel mai recent film în care a jucat Victor Rebengiuc se numeşte „Câinele japonez“ (2013) şi aparţine regizorului Tudor Cristian Jurgiu. Actorul a precizat că acceptat rolul pentru că „era al unui om în vârstă, deci corespundea semnalmentelor lui, şi era o poveste care îl interesa, o poveste frumoasă a unui om care se luptă cu dificultăţile vieţii şi încearcă să le învingă“.

Premiul pentru întreaga carieră în 2004

Născut pe 10 februarie 1933 la Bucureşti, Victor Rebengiuc a absolvit studiile la UNATC în 1956, iar din 1957 face parte din trupa Teatrului Bulandra din Bucureşti. El joacă, totodată, în spectacolele altor teatre din ţară, precum Teatrul Naţional Bucureşti, Teatrul Mic, Teatrul Naţional din Cluj Napoca sau Teatrul Arca.

Printre primele filme în care a fost distribuit se numără „Pădurea spânzuraţilor“ (1964), în regia lui Liviu Ciulei, unde l-a interpretat pe Bologa. Filmul a fost premiat la Cannes în 1965. Au urmat multe alte producţii memorabile, printre care „De ce trag clopotele, Mitică?“ (1981), „O scrisoare pierdută“ (1982), „Moromeţii (1987), „Balanţa“ (1992), „Nunta mută“ (2008), „Medalia de onoare“ (2009), „Câinele japonez“ (2013). În 2012, actorul Rebengiuc a jucat de asemenea în drama psihologică „În derivă“, difuzată în serial de HBO

Actorul Victor Rebengiuc a primit în 2004, la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF), Premiul de Excelenţă pentru întreaga carieră. În acelaşi an a fost declarat de către criticii de film din România cel mai bun actor din 2004 pentru rolul din filmul „Niki Ardelean, colonel în rezervă”, de Lucian Pintilie.

Cu ocazia cele de-a 75-a aniversări a actorului, Editura Humanitas a lansat volumul „Victor Rebengiuc – omul şi actorul“, semnată de criticul Mihaela Michailov şi jurnalista Simona Chiţan. Cartea cuprinde interviuri cu actorul, cu soţia sa, actriţa Mariana Mihuţ, şi fiul, Tudor Rebengiuc.

Sursa: adevărul.ro

Puțini sunt cei care au curajul să facă ceea ce le place și nu ceea ce le impune societatea sau părinții. Rada Baltag este un exemplu de curaj prin alegerea pe care a făcut-o. A absolvit Facultatea de Jurnalism, dar de câțiva ani deja face carieră în calitate de instructoare de shaping. A început la Chișinău, iar acum este la Iași. Rada spune că este fericită pentru că face ceea ce îi place.

Ce te-a determinat să te faci instructor de shaping? 

R.B. Primul meu instructor de shaping, Stela Croitor, a fost cea care m-a inspirat. Am cunoscut shaping-ul prin felul ei de a fi: feminină, echilibrată, plină de viață și desigur cu forme de invidiat. Pe atunci aveam doar 16 ani și nu știam cum vor evolua lucrurile, dar am simțit că într-o zi voi ajunge să spun și eu: „Bună seara, fetelor, începem cu mers pe loc”

Un instructor de shaping trebuie neapărat să știe să comunice cu clienții. Tu ai făcut Facultatea de Jurnalism. Cât de mult te-a ajutat?

R.B. Un instructor de shaping iți este în primul rând un prieten, iar cu prietenii te simți cel mai bine. Facultatea de Jurnalism m-a ajutat să perfecționez anume aspecte ale comunicării, în special comunicarea în scris, cum ar fi exprimarea clară, construirea argumentelor logice etc. Abilitatea de comunicare și înțelegere a oamenilor vine din experiență și autoeducare.

La un moment dat, ai reușit să îmbini shaping-ul cu jurnalismul, fiind implicată în proiectele revistei companiei la care ai lucrat. Cum a fost această experiență?

R.B. Politica companiei în care am lucrat este de a promova modul sănătos de viață. Aceasta și m-a determinat să fiu coordonatorul unui proiect de slăbire în care împreună cu echipa de instructori am reușit să demonstrăm tuturor că a fi adeptul unui mod sănătos de viață este o necesitate pentru a te simți și arăta bine.

Cum s-a „modelat” viața ta de cînd lucrezi în domeniul sportului, avînd în vedere relația cu clienții, oboseala fizică, timp liber mai puțin?

R.B. Confucius spunea: “Alege-ți o slujbă pe care o iubești și nu vei munci o zi din viața ta! ”, iar eu i-am urmat sfatul. Am reușit să-mi transform visul în realitate. Cursul vieții este o alegere ce ne aparține. Zi de zi întâlnesc oameni noi cu povești frumoase, văd ochi ce zâmbesc, simt vibrația fiecărei femei cu care vorbesc, iar zâmbetele și reușitele lor sunt o realizare a mea.

Mai nou, te-ai mutat la Iași, tot în calitate de instructor de shaping. Povestește-ne cum ai ajuns acolo.

R.B. Într-o zi de vară mi s-a oferit șansa să evoluez profesional. Această alegere a fost și este o provocare pentru mine. Frumosul acestei decizii este că în fiecare zi învăț ceva nou, iar una dintre cele mai plăcute experiențe pe care am trăit-o a fost o lună petrecută în orașul palatelor. Plecarea acolo a fost necesară pentru realizarea acestui proiect, căci locul de naștere a shaping-ului este orașul Sankt-Petersburg, sediul Federația Internațională de Shaping. Am reușit să-mi iau licența de instructor de shaping și să deschid un nou capitol în viața mea.

Fără excepție, toate antrenoarele de shaping ne spun că trebuie să avem un mod de viață sănătos. Ce presupune aceasta în viziunea ta?

R.B. În viziunea mea, echilibrul este cheia modului sănătos de viață. Aceasta implică sănătatea fizică, emoțională și spirituală. Sănătatea fizică ține de respectarea unor principii cunoscute tuturor: un regim alimentar rațional și practicarea sportului, sănătatea emoțională este cea care îți asigură fericirea, iar sănătatea spirituală ține de pacea lăuntrică care îți oferă sentimentul de beatitudine.

Care este reacţia clientelor tale din România atunci cînd află că vii din Republica Moldova?

R.B. Zâmbesc cu drag. Oamenii pe care am ajuns să-i cunosc sunt prietenoși și cu privire caldă. Să știi că moldovencele care activează în industria frumuseții, sport etc. sunt foarte apreciate aici, iar faptul că sunt din Republica Moldova m-a ajutat în unele cazuri să câștig încrederea femeilor ce ne-au pășit pragul sălii.

Cum motivezi femeile să facă mişcare?

R.B. Corpul nostru este rezultatul alegerilor făcute pe parcursul vieții.

Mulțumesc.

„Niciodată şi în nici o împrejurare nu mi-a trecut prin cap să spun altceva decât că sunt româncă din Basarabia sau, pur şi simplu, – româncă.” (Maria Cebotari)

A fost supranumită Domniţa Cebo, dar s-a stins din viaţă la doar 39 ani; casa sa, aflată în vecinătatea uneia din cele mai vechi biserici din Chişinăul natal, s-a ruinat, precum s-au ruinat multe destine din acea provincie devenită monedă de schimb între beligeranţii secolului XX. Înzestrată cu o sensibilitate ardentă dublată de o rară forţă dramatică, personalitatea artistică a Mariei Cebotari (nume original – Cibotaru) a fost adesea comparată fie cu cea dinamic explozivă a Annei Pavlova fie cu cea temperamentală a altor două celebre Marii care auprecedat-o şi succedat-o (Malibran şi Callas).

Cvasi-necunoscută în România de astăzi (căreia i-a aparţinut, totuşi, ca naţionalitate), Maria Cebotari a fost unanim elogiată de elita culturală a vremii, primind titluri onorifice de maximă importanţă, care i-au recompensat performanţele interpretative: în 1934, Kammersängerin(gradul cel mai înalt pentru spaţiul germanic, Cebotari fiind şi cea mai tânără artistă căreia i s-aacordat acest titlu) şi, în 1943, Steaua României în grad de comandor. Înzestrată cu calităţi vocale remarcabile puse în valoare cu o naturaleţe plină de farmec, Maria Cebotari a inspirat, deopotrivă, compozitori şi regizori, determinându-i să-i dedice roluri în producţii muzicale, scenice şi cinematografice. Într-o epocă în care nu se admiteau dublajele, soprana originară din Basarabia era capabilă – servindu-se de o pronunţie desăvârşită – să vorbească şapte limbi, muzicalitatea sa nativă propulsând-o către interpretări memorabile ale partiturilor şi rolurilor în orice ipostază lingvistică, atât live cât şi în înregistrări pe peliculă. Mai mult decât atât, talentul dramatic al Mariei Cebotari a propulsat-o direct în categoria divelor marelui ecran, conferind o strălucire pasională unică fiecărui personaj interpretat, cu care s-a identificat până la asimilarea cu propriul destin.

Dincolo de efemeritatea unor bariere statale şi de cenzura politică ulterioară care amenda dur posibila atitudine colaboraţionistă a artistei faţă de ascensiunea regimului totalitar hitlerist, Cebotari rămâne, totuşi, una din cele mai proeminente figuri ale performanţei interpretative europene – muzicale şi actoriceşti – din prima jumătate a secolului trecut.
Sursa: agendaliernet.ro ( de Loredana Baltazar)

1. Dacă vrei să găsești fericirea, nu te mai gândi la recunoștință sau nerecunoștință, dar axează-te pe bucuria internă, alimentată de dăruire.
2. Niciodată nu încerca să te răzbuni pe dușmanii tăi. Îți faci mai mult rău ție, decât lor.
3. Procedează ca generalul Eisenhower: niciun minut nu te gândi la cei care îți sunt antipatici.
4. Nu critica, nu condamna, nu te plânge.
5. Ține minte, interlocutorul tău poate avea perfectă dreptate. Însă el nu crede așa. Nu-l condamna.
6. Fii apt de a te poziționa în situația altuia și de a înțele de ce are nevoie el, dar nu tu. Cu cei care vor reuși acest lucru, va fi toată lumea.
7. Dacă cineva încearcă să te folosească, șterge-l din lista prietenilor tăi.
8. Dacă soarta ți-a dat o lămâie, prepară o citronadă.
9. Fii preocupat. Este cel mai ieftin și cel mai eficient remediu de pe Pământ.
10. Comportă-te ca și cum ai fi fericit și, neapărat, vei deveni.
Sursa: oksucces.net

Serviciul de securitate al Ucrainei (SBU) a anunţat duminică că va consolida măsurile de securitate în ţară, „activând” un centru antiterorism, din cauza unui risc ridicat de atentate teroriste.

Această decizie a fost luată în contextul crizei politice din Ucraina şi a tentativei de deturnare a unui avion spre Soci, vineri seara, potrivit SBU.

De asemenea, SBU informează că în ţară există „riscul producerii unor explozii”, în special, la centralele nucleare, aeroporturi şi sedii ale autorităţilor regionale.

Aceste măsuri cu „caracter preventiv” au rolul de a „garanta securitatea populaţiei şi de împiedica activităţile criminale cu caracter terorist”, subliniază SBU.

La sfârşitul lui ianuarie, SBU a avertizat că sistemul energetic al Ucrainei este în pericol, din cauza intensificării ameninţărilor cu atentate împotriva hidrocentralelor şi a instalaţiilor nucleare.

Potrivit SBU, afectarea unor astfel de instalaţii ar putea avea consecinţe „imprevizibile şi deosebit de grave pentru populaţia Ucrainei şi a statelor vecine”.

Vineri seara, un ucrainean a vrut să deturneze spre staţiunea rusă Soci, unde avea loc ceremonia de începere a Jocurilor Olimpice, un avion al companiei turce Pegasus decolat din Ucraina. Aeronava de tip Boeing 737-800 a fost forţată de autorităţile turce să aterizeze de urgenţă la Istanbul, iar suspectul a fost reţinut.

Cei 110 pasageri care se aflau la bordul acestui avion ce se deplasa între Harkiv (Ucraina) şi Istanbul, au fost evacuaţi fără probleme, la patru ore după tentativa eşuată de deturnare.

Sursa: mediafax.ro

Pe internet circulă de mai multă vreme o listă a inteligenţei şi inventivităţii româneşti contemporane. Considerăm că este NORMAL să afle cât mai mulţi patrioţi despre aceşti oameni ai neamului, adevărate valori naţionale care reprezintă un motiv de mândrie pentru toţi românii!

Noi ne uitam la televizor la toate nulităţile şi de oamenii prezentaţi mai jos ştie foarte puţină lume. O idee propagată destul de puternic în societatea românească de astăzi este că, deloc mândri cu originea lor, unii dintre români afirmă că toate aceste prilejuri de mândrie naţională ţin doar de domeniul trecutului, că România de astăzi ar fi… o „ţară bolnavă”, fără civilizaţie, fără personalităţi marcante, ea fiind mereu „codaşa Europei”. Pentru a contracara astfel de teorii negativiste, menite să-i ţină pe români „la locul lor” (şi depărtându-i de tradiţia şi sufletul neamului românesc), teorii stabilite de cei ce se doresc „Atotputernicii Lumii”, vom oferi o serie de realizări ale geniului românesc ale ultimilor ani:

Dr. fiz. Eugen Pavel, de la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele, a realizat un CD ROM (din sticlă) cu o capacitate de stocare de 15.000 ori mai mare decât a unuia obişnuit. Pe 5 astfel de CD uri ar putea fi stocată întreaga Bibliotecă a Academiei Române, iar informațiile ar putea rezista… 5.000 de ani!!! În noiembrie 1999, invenția sa a fost premiată cu medalia de aur la Salonul Mondial al Invențiilor „Bruxelles Europa”, iar autorul dorește cu orice preț producerea de serie în România. Dar forurile din România întârzie la nesfârşit formalitățile.

Constantin Pascu a realizat în anul 2000, în premieră mondială, un aparat care purifică aerul în spaţiile de locuit: distruge bacteriile din aer, reţine praful şi fumul de ţigară, atmosfera devenind „ca în salină sau pe litoralul marin”. Instalarea acestui aparat costa atunci doar 480.000 lei!

Petrică Ionescu este cel mai important regizor de operă după Zefirelli (afirmaţie făcută de George Astalos, în ian.2001)

România a câștigat Campionatul Mondial de bridge (considerat de mulți drept cel mai inteligent joc de cărţi) pe Internet, în 16.11.2000 (107 – 75 cu SUA în finală).

Hackerii români sunt considerați printre cei mai buni (şi mai periculoși) din lume. „Distracția” (conform declarației lor, ei nu fură informații, ci doar doresc să îşi dovedească … valoarea) celor „5 magnifici de la Răsărit” a obligat CIA sa trimită o delegație la București… Printre site-urile „sparte” de ei: US Army, US Air Force, US Navy, NASA, Coast Guard, departamente federale, etc.…

La salonul invențiilor de la Geneva (aprilie 2001), România s-a clasat pe locul I în privința numărului de premii obținute şi pe locul II (după Rusia) ca număr de invenții prezentate. Adică a luat premii pentru toate cele 62 de invenții prezentate (22 premii I; 18 premii II; 22 premii III)!!! Delegaţia română s-a mai întors de la Geneva şi cu 4 premii speciale din partea delegațiilor altor ţări, un premiu de creativitate (pentru Ionuţ Moraru – invenția „Biomer”), Medalia expoziţiei şi Diploma salonului pentru contribuţia excepţională în promovarea invențiilor.

ing. Petrache Teleman a obținut medalia de aur şi medalia de argint şi încă patru premii la salonul de inventica EURECA de la Bruxelles din 2003, pentru invențiile sale ECOPIERA şi MOPATEL – materiale ecologice de construcții – dar invențiile nu au fost valorificate nici în ziua de astăzi.

Prof. Ştefania Cory Calomfirescu a primit medalia de aur a mileniului din partea Universităţii Cambridge (ian. 2001), fiind aleasă şi în Consiliul Director al prestigioasei instituții britanice. Posesoare a două certificate de inovator, autoare a 8 tratate de neurologie, şefa Clinicii de Neurologie din Cluj Napoca este primul medic din lume care a scris un tratat despre edemul cerebral. În plus, medicul român a primit şi medalia de onoare a mileniului din partea Institutului Biografic American, fiind numită şi în conducerea acestei unităţi.

Dr. Maria Georgescu, eleva profesorului Ana Aslan şi director al institutului cu același nume, a avut o serie de pacienți celebri: Charlie Chaplin, Leonid Brejnev, Iosip Broz Tito, J.F. Kennedy, Charles de Gaulle, președinții Suharto şi Ferdinand Marcos, generalul Augusto Pinochet (1993), prinţul Agacan (cu soţia), contele Olivetti, contesa Zwarowskzy, etc.

La olimpiada internațională de matematică de la Washington (iulie 2001), elevii români au obținut o medalie de aur, două de argint şi trei de bronz. Ei sunt din Galați, Arad, Vâlcea şi Constanţa. Participarea la olimpiade internaționale de matematică şi fizică: 500 de elevi din 83 de ţări… Mihai Manea, medaliatul cu aur (din Galați ) are, la 18 ani, un palmares impresionant: medalii de aur timp de trei ani consecutiv la internaționale şi Balcaniadă. Fireşte, el a fost „racolat” imediat de americani, optând pentru Universitatea din Princetown (SUA).

Ştefan Cosmin Bucă, Maria Popa si Mihai Ivănescu au fost nominalizați, în vara anului 2001, pentru Premiul Nobel de către instituții din SUA! Primul a fost student la Economie, ulterior, a plecat în SUA cu o bursă acordată de către Fundaţia „SOROS”. Candidatul la premiul Nobel deţine două atestate obţinute de la Cambridge. Ceilalți doi participă la programe în colaborare cu NASA.

Nicu Mincu din comuna Iveşti (Galaţi) vindecă diverse boli cu leacuri si ceaiuri preparate din 170 de plante. La 81 de ani, arată ca la 50, pentru că, spune el, a descoperit un (secret) elixir al tinereţii.

România este pe primele locuri în lume la exportul de inteligenţă. De exemplu, la „Microsoft”, a doua limbă vorbită este româna, iar la NASA mulţi dintre specialiștii de prim rang sunt tot români!

Radu Teodorescu este proprietarul celei mai renumite săli de gimnastică din SUA (Manhattan / New York). Emigrat în 1972, a ajuns cel mai celebru profesor de fitness de peste Ocean, printre clienții săi numărându-se Robert Redford, Cindy Crawford, Candice Bergen, Susan Sarandon, Mick Jagger, ş.a. Celebrele casete video lecții de fitness produse de Cindy Crawford, începând din 1992, au fost realizate împreună cu antrenorul său, Radu Teodorescu, care dorește să înființeze în România primul institut din lume de pregătire a profesorilor de educație fizică în fitness pentru adulți.

Nicolae Bălaşa, un inginer mecanic din Dolj, socotește mental mai rapid decât calculatorul (înmulțiri, împărţiri, ecuații de gradul II, radicali de ordinul III şi IV)! Fost inginer la Uzina Mecanică Filiaşi, din 1994 Nicolae Bălaşa este actualmente şomer.

Ion Scripcaru, strungar şi lăcătuş mecanic din satul Uzunu (Giurgiu) nu găsește de 4 ani, 15.000 USD pentru a-şi realiza invenția epocală (până la proba practică): motorul care nu consumă nimic! Acesta ar trebui să funcționeze pe baza gravitației, fiind în fapt „instalaţie mecanică amplificatoare de putere, capabilă să transforme forţa statică gravitațională în lucru mecanic”. „S-ar închide toate centralele nucleare”, spune el. Numai că OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenții şi Mărci) a refuzat să-i breveteze invenția în lipsa unei machete funcționale, doar pe baza schițelor. Petre Roman si Ministerul Cercetării si Tehnologiei l-au tratat cu indiferenţă (1997), iar sponsorii nu se înghesuie (ca şi statul) să-i asigure cei 15.000 USD necesari…

Sandu Popescu din Oradea este primul fizician din lume care a reuşit teleportarea unei particule. O aplicație a acestei invenții: criptografia, transmiterea mesajelor secrete. Acest eveniment epocal a avut loc în 4 iulie 1997, în laboratoarele din Bristol (Anglia) ale celebrei firme „Hewlett Packard”. Pe vremea lui Ceaușescu, Sandu Popescu a reușit „performanţa” de a fi şomer în România!

Ioan Davidoni, un bănăţean sărac material, dar bogat în idei geniale, este un exemplu relevant pentru modul în care ne pierdem cea mai mare bogăţie: inteligenţa şi inventivitatea. Angajat al fabricii de sticlă din Tomeşti (Timiş), pentru care a realizat, în câţiva ani, 45 de invenții şi inovații, el a fost disponibilizat când a îndrăznit să-şi ceară drepturile (o parte din cele 4,3 miliarde de lei economii aduse fabricii la nivelul anului 1995, adică… de 4 ori greutatea sa în aur!) şi apoi a fost reangajat ca muncitor „din milă”!!! Ulterior, Ioan Davidoni a mai realizat două invenții de excepție: un recuperator de peliculă de ţiţei şi pantofi magnetici antistres ce pot asigura o longevitate de peste 100 de ani. Prima invenție valorează miliarde de dolari în Vest, a doua a înregistrat-o inutil la OSIM, pentru ca atât chinezii, cât şi americanii i-au furat şi folosit invenţia cu un profit imens. De exemplu, în SUA s-au vândut peste 10 milioane de perechi, cu un profit de peste 1 miliard de dolari! În acest timp, statul român ignoră în continuare o invenție, cu adevărat de miliarde!

Carol Przybilla a înregistrat în 1991 la OSIM brevetul unui aparat bazat pe invenția sa mai veche, neconcretizată nici până acum. Între timp, principii incluse în tehnologia aparatului au fost utilizate în realizarea hiperboloidului inginerului rus Garin, cu aplicații militare malefice… Carol Przybilla a mai realizat şi alte invenții deosebite: turbina cu combustie internă (1958, vândută de statul român firmei General Motors), termocompresor frigorific cu circuit închis (1959), motor eliptic, fără biela (vândută Japoniei şi folosită în celebrele motociclete japoneze), arma defensivă antitanc (anii `90).

Justin Capră este un inventator celebru al României, din păcate mereu tratat cu indiferenţă (chiar ostilitate) de autoritățile statului, condiţii în care nu e de mirare că unele din invențiile sale (de miliarde de dolari) i-au fost pur si simplu furate de americani…

În 1956, la nici 25 de ani, Justin Capră a inventat primul rucsac zburător, un aparat individual de zbor. După 7 ani în care „semidocţii savanți” l-au tratat cu dispreț pentru că era doar tehnician şi nu inginer, în 1963, americanii Wendell Moore, Cecil Martin si Robert Cunings au preluat invenția din România şi au lansat-o în fabricaţia de serie… În 1958, Justin Capra a realizat prima variantă a rachetonautului, cu care s-a ridicat de la pământ la… Ambasada SUA din București.

Rezultatul: invenţia a fost şi aceasta furată si brevetată în 1962 de Wendell Moore („specializat” deja!), iar inventatorul a fost arestat de Securitate pentru că ar fi dorit să fuga din ţară cu aparatul său! Justin Capră mai este şi realizatorul celui mai mic autoturism din lume, „Soleta”, care consumă doar 0,5l/100 km şi al unei motorete, unică în lume, ce funcționează cu acumulatori (37 kg, 30 km/h, 80 km autonomie cu o încărcare).

Mihai Ruşeţel a inventat motorul cu apă! „Cazul Ruşeţel”, este elocvent pentru geniul românesc, dar şi pentru „talentul” cu care ne risipim forțele şi putem să ne pierdem valorile. Proiectul a fost depus la OSIM în 1980 şi a fost brevetat în … ianuarie 2001.

Până atunci, Securitatea l-a şicanat pentru refuzul de a cesiona invenția statului, iar în februarie 1990, precaut, el a refuzat angajarea ca şi consilier tehnic la „Mercedes” ( 2.500 DM lunar) pentru a nu pierde, eventual, proprietatea invenției… Motorul său se bazează, ca principiu de funcționare, pe „cazanul Traian Vuia”, invenție folosită încă la locomotivele Diesel electrice pentru încălzirea vagoanelor.

Poate fi utilizat în domeniul transporturilor terestre şi navale, în locul turbinelor din termocentrale şi chiar a centralelor termoelectrice.

În lume, mai există doua brevete în domeniu (Japonia şi SUA), dar acestea nu depășesc nivelul locomotivei cu aburi, necesitând combustibil solid sau lichid. „Motorul Ruşeţel” folosește drept combustibil doar apă şi are dimensiunile unui motor de Dacie, sursa de energie inițială fiind o banală baterie de mașină. Datele tehnice preconizate de a patra sa machetă (10 l/100 km consum de apa, 70 km/h viteza maxima) pot fi îmbunătăţite la realizarea prototipului: un motor cu apă montat pe o Dacie 1310.

Fostul director general al Uzinelor Dacia, ing. Constantin Stroe, care cunoaște acest proiect chiar din 1980, a afirmat că este dispus să ajute inventatorul cu orice are nevoie pentru realizarea prototipului şi a declarat, încântat: „reuşita ar fi un miracol, şi cred că în asemenea caz ar trebui să se inventeze pentru acest om Premiul Super Nobel”.

Sursa: buciumul.ro

Majoritatea din noi cunosc faimosul roman în care eroul principal Ostap Ibraghimovici Bender descria locuitorilor unui orăşel provincial de pe râul Volga, Vasiuky, cum poate fi transformat acest orăşel în cel mai mai mare şi mai frumos oraş din lume, cu aeroport internaţional, cu port fluvial, cu cale ferată, cu zgârâie nori ş.a. El va deveni  chiar capitala lumii şi va căpăta denumirea de New Vasiuky. Cam aşa explica cu ceva timp în urmă populaţiei ţării noastre  o oarecare doamnă, o reprezentantă a unei companii ruseşti, Komaks, care, chipurile, a luat în concesiune activele Aeroportului Chişinău. Această doamnă descrie că va construi și piste de decolare-aterizare, și terminal pentru pasageri, şi terminal pentru marfă, şi peron, şi parcare etajată, şi, şi, şi. Mai mult, demnitarii noştri, Lazăr, Leancă, Streleţ, Candu, Deliu, dar şi majoritatea membrilor guvernului şi majoritatea parlamentară apără contractul de concesiune a activelor aeroportului cu aceleaşi argumente: că chipurile această companie rusească va salva aeroportul nostru şi-l va transforma în unul prosper şi că toţi pasagerii din estul Rusiei nu vor mai zbura în ţările Europene prin Moscova, ci prin Chişinău.

Ar fi de râs dacă n-ar fi aşa de trist. Toate aceste poveşti ne-au fost spuse nouă, cetăţenilor, iar demnitarii au luat deciziile respective de a da în concesiune activele aeroportului internaţional Chişinău fără ca contractul să fie publicat şi citit chiar de cei care au adoptat deciziile. Însă dacă citeşti acest contract (el totuşi a fost publicat la insistenţa societăţii civile) îţi dai seama că el a fost scris într-adevăr de cei care ne au pe noi, moldovenii, de proşti sau, mai nou, de „bâci”. Cu mare regret, demnitarii noştri confirmă  presupunerile celor care l-au scris. De exemplu, dl Filat explică că n-are însemnătate de unde vin banii pentru modernizarea şi extinderea aeroportului. N-aş fi întru totul de acord, totuşi banii trebuie să fie curaţi. Dar în cazul aeroportului banii vor veni de la noi cetăţenii, care vom călători prin acest aeroport. Demnitarii nominalizaţi mai sus susţin că compania-concesionar va investi bani în extinderea şi modernizarea aeroportului şi va administra mai eficient aeroportul nostru decât guvernanţii noştri.  Dar despre care bani, care chipurile vor veni de undeva  vorbeşte dl Filat?  Acest contract este încheiat nu cu o companie bogată, cu activităţi profitabile, cu experienţă în administrarea aeroporturilor, ci cu SRL „Avia Invest” fondată cu patru săptămâni înainte de a semna contrctul, cu sediul în mun.Chişinău şi are numai banii din  fondul statutar, 5 mln. Euro. Se face impresia că aeroportul va fi administrat de alte companii, iar Avia Invest SRL va fi ca un viţ-preşedinte (fals-preşedinte) Funt dintr-un alt faimos roman de aceeaşi autori. Această „afacere” de concesionare a fost executată în secret de populaţie şi chiar de unii deputaţi. După publicarea contractului am aflat cu toţii că condiţiile lui sunt goluri în poarta statului Moldova.  Iată câteva exemple din acest contract.

Demnitarii noştri ne amăgesc când ne spun că compania care a concesionat activele aeroportului are…, poate…,va face. Avia Invest SRL nu poate face nimic deoarece n-are nici personal, nici bani, nici experianţă. Însă şmecherii noştri demnitari vorbind despre concesionar se referă la compania UK Komaks, care nu are nimic cu SRL Avia Invest, adică cu concesionarul. S-a anunţat că chipurile această companie va gestiona aeroportul Chişinău deoarece ea gestionează şi aeroportul din Habarovsk, unul din doi fondatori ai SRL Avia Invest. Adica Avia Invest va da în chirie activele aeroportului acestei companii, UK Komaks. Însă nici fondatorii, nici această companie, UK Komaks, chiar dacă va lua în chirie aeroportul, nu şi-au luat nici o obligaţiune faţă de cei ce i-au înmânat activele aeroportului companiei Avia Invest. Iar dacă concesionarul, adică SRL Avia Invest,  „nu-şi va îndeplini obligaţiunile”  el nu are cu ce răspunde, el nimic n-are. El nici nu poate să investească 45 de mln. Euro la prima etapă cum ne amăgeşte şi doamna numită mai sus și Lazăr al nostru şi alţi demnitari care, chipurile, sunt stipulate în art 5.1 a contractului. În acest articol nu se spune că aceşti bani sunt a concesionarului. Dacă SRL Avia Invest într-adevăr va dori să construiască obiectele indicate la această etapă ea va trebui să ia de undeva credite cu o dobândă „oarecare”, care vor trebui, bineînţeles,  rambursate. Dar de ce statul, Republica Moldova, nu poate lua credite (cred că cu mult mai ieftine), dar SRL Avia Invest poate?  Cei care au scris contractul au prevăzut luarea creditelor şi necesitatea rambursării şi a creditelor şi a dobânzii.  Art. 15.11  stipulează: „Concedentul (organizaţia care dă în concesiune activele aeroportului) va asigura menţinerea  nivelului taxelor aeroportuare, inclusiv tarifului pentru modernizarea aeroportului… nu mai mic decât cel valabil la data semnării prezentului contract (ce fraze folosesc! „va asigura menţinerea nivelului …nu mai mic decât…”) ; concedentul garantează aprobarea cuantumului tarifelor… la nivelul ce va asigura rambursarea şi rentabilitatea investiţiilor prevăzute de contract”   Vedeţi? Lazăr al nostru ne spune că tarifele nu se vor majora, dar contractul stipulează contrariul: nu mai mici, adică pot fi şi mai mari şi  ministerul economiei garantează aşa tarife care să asigure rambursarea investiţiilor şi rentabilitatea lor. Numai că în cazul concesionării şi cheltuielile de administrare se vor majora deoarece concesionarul nu poate administra aeroportul de sine stătător, dar  va da în chirie activele acestuia după cum se stipulează în contract. Adică după concesionare  în administrarea aeroportului se mai adaugă două verigi cu cheltuielile sale de regie. Apare întrebarea: de ce ÎSAIC nu poate da în chirie de sinestătător activele sale (dacă el nu-i în stare să le administreze)?  De ce el trebuie să le concesioneze unei societăţi abia fondate ca aceasta să le dea în chirie? Acestea sunt nişte întrebări a unui om naiv care presupune că demnitarii noştri, care au aprobat contracul de concesiune, sunt oameni de bună credinţă şi care au intenţii de a crea condiţii bune pasagerilor-clienţilor aeroportului în cea mai mare parte cetăţeni de-ai noştri  şi la tarife acceptabile. Eu nu-mi imaginez că cineva din demnitarii aceştia să-şi dea în concesiune propria casă unei SRL care n-are nimic şi nu poate face nimic ca aceasta SRL să o dea în chirie unei alte companii pentru a o întreţine!

Cine în realitate are nevoie de folosirea acestui aeroport?  Nu demult un demnitar al Guvernului Rusiei ne preîntâmpina pe noi, moldovenii, să nu ne atingem de investiţiile ruseşti având în vedere  contractul de concesiune a aeroportului. Asta în pofida faptului că investiţii n-au fost alocate, dar şi cele ce vor fi alocate, conform contractului, vor aparţine proprietarului aeroportului, adică statului Republica Moldova. Însă această implicare a Guvernului Rusiei la această etapă arată că guvernul Rusiei are interes în această „afacere”. Poate de a transporta în caz de dorinţă a ”speţnazului” pe calea aerului  pentru a face „regulă” în Moldova? Sau pentru a efectua alte acțiuni pentru a discredita Moldova în ochii lumii? Noi nu vom putea supraveghea acţiunele lor deoarece ei în punctele cheie vor pune persoane din Rusia. Aşa prevede contractul că 20 la sută din personal pot fi persoane străine, iar noi mai adăugăm că celelalte 80 la sută vor fi persoane cu buletin moldovenesc din rândurile coloanei a 5-a.  Cum n-ai învârti-o Moldova are numai de pierdut din această „afacere”.  Moldova va simţi această pierdere dacă nu acum, peste un an, peste doi sau peste 10. De aceea trebuie de căutat posibilităţi de reziliere a contractului de concesionare. Şi încă ceva. Poate e timpul să pedepsim persoanele care au iniţiat, au amăgit populaţia şi parlamentarii, dar şi membrii guvernului şi au înfăptuit această crimă.  Nu cred că ei se pot ascunde prin faptul că acest contract de concesionare a fost aprobat  de un organ colectiv. Persoane concrete au negociat, au semnat și au propus acestor organe, adică Guvernului şi Parlamentului, concesionarea activelor aeroportului. Dar pe Lazăr care cu neruşinare ne amăgeşte şi pe noi, cetăţenii, că tarifele nu se vor majora pe când în contract e stipulat invers, tot nu se poate de tras la răspundere?  Pe mine mă miră faptul că după publicarea contractului menţionat în care se pot citi atâtea dezavantaje niciun deputat, niciun membru al guvernului nu şi-a retras votul de aprobare a acestei escrocherii.

Ostap Ibraghimovici,  care a încercat să amăgească cetăţenii cu nişte promisiuni frumoase şi despre care am pomenit la început, a fost fugărit de către cetăţenii, care au înţeles că acesta este un escroc, dar ce aşteptăm noi? E clar că concesionarea activelor aeroportului este o escrocherie, şi se cunosc escrocii, de ce noi nu-i fugărim? De ce să aşteptăm până la alegeri?  Și neapărat trebuie să facem tot posibilul ca contractul să fie reziliat până nu-i prea târziu! Toată speranţa este la societatea civilă.

                                                                         (1)

La început a fost o ipoteză – monstruoasa coaliție mimează procesul de integrare europeană. De ce am început de la ipoteză? Pentru că eram serviți, zi de zi, cu promisiuni. Numai ale lui Leancă cît de umflate erau – că în 2012 vom avea regim liberalizat de vize, iar dacă nu, își va da demisia de onoare. Apoi  l-am auzit pe domnul Timofti vorbind de faptul că sistemul judecătoresc a pierdut lupta cu criminalitatea, după care, la insistența oligarhiei, a cedat și l-a numit șef de judecătorie pe finul lui Poalelungi, bogătanul și controversatul afacerist în domeniul serviciilor judecătorești, Melniciuc.

Apoi Efrim ne asigura că pachetul de legi privind reformarea justiției va asana sistemul, va elimina judecătorii corupți și va decriminaliza instituțiile statului, ca mai apoi, după ce a promis că va declanșa procedura de sancționare a judecătorului raider Orîndaș, să se răzgîndească și să scape, intenționat, termenul legal.

După Pădurea Domnească criminalii au fost identificați, procesul de demafiotizare lansat de Filat prindea contur. Contraofensiva Păpușarului Plahotniuc prin 10 mascați putea fi simplu și eficient contracarată de Ministerul de Interne, astfel încît cancerul Republicii Moldova putea fi extirpat. Frica patologică a cedat în fața tuturor posibilităților legale și democratice. Filat a ales drumul trădării și capitulării în fața mafiei pe care o demascase. Cel care ajunsese la putere prin “off-shore-uri, bani murdari, crime” a devenit partenerul său strategic…  Vorbe goale. Tragere de timp. Praf și pulbere în ochii europenilor și americanilor. Datul din ochi înspre Rusia și Rogozin. Scuipat și impertinență în direcția României. Hoții, hoții și iar hoții!

(2)

Gânditorul politic francez al epocii iluminismului, Charles de Secondat, Baron de Montesquieu, inspirat , ce-i drept, din realitățile britanice, a inventat bicicleta democrației și anume principiul separației puterilor în stat. Conform acestuia, există trei puteri independente – legislativă, executivă și judecătorească. Ipoteza mea privind mimarea integrării europene a Republicii Moldova de către actuala putere s-a transformat în certitudine după ce am constatat în mod clar că la noi toate cele trei puteri nu doar că nu sunt independente și separate, dimpotrivă, sunt subordonate unei  alte structuri, impusă de facto societății și partenerilor strategici. Această structură, plasată peste organigrama puterii politice a Republicii Moldova, se intitulează, popular, hotelul Nobil, iar politologic Camera oligarhică supremă. De aici, de la această suprastructură politică, observăm, pe verticală, liniile ce leagă puterea supremă a lui Ulinici-Plahotniuc cu celelalte instituții captive și formale ale statului – parlamentul, guvernul, președinția, sistemul judecătoresc compus din instanțele de judecată și procuratură. Urmează, conform acestei scheme, linii de subordonare a celor mai importante instituții ca CCA, CNI, CNA, CSM, Consiliul Concurenței, Banca Națională, etc.! Sus, în Camera oligarhică supremă, se află Păpușarul, stăpînul de facto al  Republicii Moldova, protejat de atotputernicul Argus, sisul paralel, compus din foștii generali ai regimului comunist, acum ajunși în solda lui Plahotniuc,  organizație paramilitară dotată, conform presei, cu tehnică de ultimă generație, inclusiv de ascultare a indezirabililor și o armată de 600 de soldați înarmați pînă în dinți, secondați de societățile comerciale ale oligarhului ascunse în off-shore-uri și matrioște menite să li se piardă urma. Este clar că, în aceste condiții, un stat aflat în captivitatea oligarhiei criminale nu are nicio șansă la integrarea europeană, or, pentru mine personal nu problema asocierii formale mă preocupă, ci obținerea, fie și în timp, a statutului de membru cu drepturi depline a Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Să recurgem în cele ce urmează la probe care vin să consolideze certitudinea că actuala putere nu intenționează să ne apropie barem cu un milimetru de familia europeană!

(3)

Legislativul este aservit Camerei oligarhice supreme prin intermediul cuibului de rude directe și politice ale Păpușarului : președinte, vicepreședinte, șefa comisiei juridice și imunități, deputați  șantajabili din practic toate partidele și neafiliați.

Guvernul este controlat de Păpușar prin șantajul CNA și procuratură. Orice acțiune îndreptată spre dezvăluirea aisbergului oligarhic este descurajată de mascați, sub privirea înfricoșată a lui Filat, care-și lasă colegii de partid sub cuțitul coercitiv. Prima descindere la Guvern și Fisc a fost provocată de doi factori – politic și economic, ultimul vizînd nemulțumirea Păpușarului de a i se controla fiscal Metalferosul evazionist de circa 750 milioane de lei! Ultima descindere, conform unor surse destul de fricoase, ține de intenția Fiscului de a verifica firmele aflate în subordonarea oligarhică, despre care Fiscul probabil nu știa! Prin intermediul acestui guvern șantajabil și lipsit de rigoare a fost jefuit Aeroportul, ajuns pe mîna unor KGB-iști, amici de-ai tîlharilor de lux și Banca de Economii, ajunsă prin scheme criminale în posesia celor doi tîlhari de lux! Cel mai grav lucru din toată această situație e că Rusia, prin aceste două operațiuni fără precedent, a îngenuncheat Republica Moldova, ocupînd-o sub aspect financiar și logistic. Generalii rezidenți au ajuns acum marii bancheri ai filialelor rusești din Moldova. Agenți sub acoperire mișună peste tot, inclusiv prin instituțiile captive ale statului, fiind protejați de eurointegratorii beneficiari. Deoarece criminalii revin întotdeauna la locul crimei, vom avea motive să redeschidem subiectul.

Justiția… mai bine zis antijustiția!

Este instrumentul fundamental de subjugare a statului de drept. Proprietățile furate prin intermediul justiției, condamnările la comandă nu pot fi puse la îndoială. Hotărîrile judecătorești se execută, nu se discută. Astfel, atacurile raider, devalizarea oamenilor de afaceri și condamnarea lor criminală, jaful proprietăților statului prin intermediul judecătorilor hoți și corupți constituie o metodă eficientă de protecție a marilor hoții.

Judecătorii raider ajung a sluji pe banii grași  ai oligarhiei, fiind scoși din sistem după ce au fost folosiți în repetate rânduri. Cazul Colenco este crestomatic, după ce s-a scris că a prădat prin decizii ilegale oameni de afaceri, acum o face prin intermediul unui ONG de jefuire a asiguratorilor. Orîndaș, Namașco, Rotari, Plugari și ceilalți au fost petrecuți cu flori și “onoare” din sistem, unele surse susțin că pe banii contribuabililor europeni! Să nu uităm că au de primit la plecare peste 300 000 de lei, iar apoi unii dintre ei vor ridica lunar pensii viagere de cîte 8000 de lei! În cîțiva ani cele 60 de milioane de euro destinate “reformei” justiției lui Plahotniuc  se vor subția văzînd cu ochii.

Toți aceștia au contribuit la îmbogățirea “săracului” – judecînd după falsa declarație de avere de la donciul său, CNI, –  oligarh cu milioane și miliarde de lei, poate de euro, elaborând hotărîri contrare legii în cazurile La izvor, Guguță, Codru și atîtea altele.

CSM-ul este completat de persoane dubioase și controversate. Cazul Avornic este unul reprezentativ. După ce s-a constatat că acesta este văr cu vicepreședintele parlamentului, Palihovici, după ce a fost prins că a mințit legislativul că nu are proprietăți și afaceri în România, după ce a primit 50000 de lei de la însuși Păpușarul, căruia i-a jurat public supușenie, acesta a fost “numit” membru al CSM, ca peste cîteva zile să aflăm că are deschis un dosar penal de către procuratura municipală. Asemenea persoane vor face reforma justiției, asemenea persoane vor sancționa judecătorii corupți?! Exact ca un Donciu  la CNI, exact ca un Chetraru  la CNA, asemeni lui Pokaznoi  la CCA?!

Imediat ce criticile europene și occidentale se întețesc, în special ale ambasadorilor german și american, Păpușarul reacționează violent și cinic prin promovarea, în ierarhia superioară a justiției , a celor mai corupte cadre ale sale. Am impresia că acestea sunt selectate după chipul și asemănarea sa, cu cît mai criticate de presă și societate, cu atît mai plătit și decizional e fotoliul. Astfel, Druță a ajuns la CSJ, Corochi s-a mulțumit cu CAC, Melniciuc – președinte la Judecătoria Râșcani, Țurcanu – vicepreședinte la Judecătoria Botanica,  Sternioală are prilvilegiul să aleagă între al doilea termen de președinte al Judecătoriei Buiucani sau un post de judecător lângă Polalelungi, la CSJ, alții sau ales, deocamdată, cu ordine, medalii și premii bănești.

Despre procuratură e foarte complicat să vorbești. Printre puținii procurori onești se lăfăiesc în abuzuri și luări de mită cerberii fostului regim, acoperiți cu posturi, bani și posibilitatea de a stoarce mite de zeci și sute de mii de euro. Sarcina procuraturii lui Zubco-Garaba –Gurin este de a acoperi crimele economice ale Păpușarului și de a șantaja deputații și funcționarii indezirabili și nu numai! Și aici sunt promovați indivizi după același chip și asemănare – Popenco, Popa, Roșioru, Harunjen, Morari…

(4)

Ne întrebăm, dar poate că această putere “democratică” e mai “tare” decît precedenta la capitolul libertatea de exprimare, pluralismul de opinie? Aș! Închiderea NIT-ului opozant regimului, urmat de tentativa de “omor” a încă trei televiziuni, ținta directă fiind bineînțeles Jurnal TV, postul care a făcut publice dezvăluirile deapre crima lui Zubco, Pleșca, Crețu și a celorlalți braconieri de lux, postul care a relatat de la Londra despre adevăratul beneficiar al atacurilor raider, descoperit de justiția britanică, postul care a informat populația despre faptul că Plahotniuc a fost urmărit de către Interpol, iar acum e urmărit penal de poliția de la București, postul care a făcut lumină asupra crimelor economice ale păpușarului prin intermediul justiției aservite, preluările de la particulari și de la stat a imobilelor(terenuri și edificii importante, cazul Guguță, La Izvor), a hârtiilor de valoare (Victoriabank și Banca de Economii) despre restituirile ilegale de la bugetul statului la bugetul Casa Media a mogulului, postul de televiziune care aprope zilnic deconspiră judecătorii și procurorii mafiei și slugoii acesteia din alte instituții importante ale statului.

Despre ce libertate a presei mai poate fi vorba, cînd  demnitarilor de prim rang li s-a interzis categoric să răspundă la întrebările puse de subsemnatul în cadrul unor interviuri menite să satisfacă interesul general și major al societății? Doar șeful SIS-ului a neglijat aceast lucru, ceilalți au fost mustrați și șantajați să păstreze tăcerea, deși răspunsurile erau deja pregătite! Cum poate fi categorisit un asemenea regim care obstrucționează cu bună știință și ilegal activitatea mea de jurnalist, obligîndu-mă să mă adresez în instanțele lor de judecată pentru a-i obliga să-și facă datoria constituțională?!

Audiovizualul e la pămînt, cele mai importante surse de informare, televiziunile și radiourile cu acoperire națională  sunt la cheremul lui Plahotniuc, au statut de monopol!  Scopul acestora este de a dezinforma opinia publică și a discredita oponenții PD-ului și ai Păpușarului, noul format al Fabricii de la Publika fiind grăitor și „pilduitor”, iar atunci cînd nu este convenabil stăpînului, aceștia trec cu vederea evenimentul, prefăcîndu-se a nu-l observa. Protestele societății de colectare a metalului, concurenta Metalferosului oligarhic, cele de la CCA ale societății civile, telespectatorilor și angajaților JTV, ale asociațiilor  din domeniul protecției drepturilor omului, toate au fost trecute cu vederea de radiodifuzorii care utilizează frecvențele din patrimoniul național al Republicii Moldova, acoperind emisia cu filme siropoase de cea mai proastă calitate de sorginte rusească sau latinoamericană, scoțînd profituri grase din publicitatea obținută în urma unor măsurări falsificate de audiență. (https://glasul.md/apollo-apel-cu-privire-la-manipularea-datelor-de-audienta-tv/)

E mai combativă societatea civilă în condițiile în care presa liberă a făcut aceste dezvăluiri șocante? De unde?! Marea lor majoritate sunt în hibernare, devorînd granturi  și proiecte străine sub aripa partinică a puterii, lăsînd crimele neobservate, tăcând în lașitatea lor copios remunerată chiar și în cazul atacului fără precedent asupra libertății presei…

Poate mediul de afaceri se simte mai confortabil? Poate practicile blamate de actualii guvernanți în perioada comunistă au fost date uitării? Poate schemele de trafic cu carne, despre care vorbea Marian Lupu avîndu-l în vizor pe Plahotniuc au încetat? Păi cum să înceteze ceea ce practica în vechiul regim bejenarul noii orînduiri oligarhice?! Întrebați-i pe cei de la Grawe Carat, cazul care a umplut paharul răbdării oficialilor europeni, sau pe toți acei care-și taie poalele și fug cît mai departe, cu sau fără recuperarea investițiilor, de gestapoul organelor de control ale oligarhiei avînd menirea de a le scoate din zona concurențială a oligarhului. Ultima declarație a Băncii Europene pentru Investiții este una extrem de elocventă și oportună! Reticența plauzibilă de a nu investi în sistemul bancar controlat în totalitate de oligarh, din cauza off-shorizării și lipsei de transparență este un semnal cu urmări pozitive pentru decriminalizarea statului de către structurile internaționale.

(5)

Între timp, guvernarea scoate vorbe goale pe bandă rulantă. Trage de timp. Aruncă praf și pulbere în ochii europenilor și americanilor. Datul din ochi înspre Rusia și Rogozin a devenit un sport oligarhic. Scuipatul și impertinența în direcția României, o îndeletnicire.  Jafuri, hoții,  jafuri și iar hoții!

Referendumul din autonomie este pus în totalitate pe seama factorului extern, realitatea fiind cu totul alta. Tocmai Plahotniuc  și, complicitar, Filat, prin majoritatea din Adunarea Populară au declanșat și organizat un referendum ilegal, dînd vina pe Dodon al lor și pe opoziția comunistă, adevărata câștigătoare a voturilor găgăuzilor din toamna curentă, dacă bineînțeles scrutinul parlamentar va mai avea loc! Unul dintre scenariile puse la cale de oligarhie constă în amînarea acestora prin declararea stării de urgență și transformarea țării în dictatură de tip huntă, motivul invocat fiind separatismul și pericolul pierderii puterii de către mafia criminală. Iată argumentul cel mai plauzibil că monstruoasa coaliție nu dorește integrare europeană, minte și fură, fură și minte. Oligarhul este conștient de faptul că orice milimetru spre Uniunea europeană înseamnă căderea sa , slăbirea și pierderea totală a puterii și controlului asupra statului. Un asemenea scenariu este cel mai păgubos pentru Păpușar și sculele sale de orice culoare. De aceea au și purces la acest joc dublu, asumat, bine elaborat. În apele tulburi se prinde peștele cel mare. Acum o fi Moldtelecomul, mîine Căile ferate, apoi drumurile, podurile, poșta și ce a mai rămas. Pînă nu devorează totul, pînă nu jefuiesc tot ce mai atîrnă pe carcasa economiei naționale și a patrimoniului statului, conturile cu poporul nu sunt încheiate!  Dacă cineva crede că oligarhul venal obstrucționează doar vectorul european al Republicii Moldova, se înșală amarnic. Dacă mîine ar avea șansa păstrării puterii, acesta este gata să se asocieze cu orice forță politică, de orice orientare, doar să nu piardă controlul asupra instituțiilor captive ale statului, umbrelele de protecție a jafurilor sale proverbiale. Iar deplasarea de urgență a acestuia la Moscova, la 6 februarie, este una grăitoare.

(6)

Cineva l-a comparat pe Păpușar cu omul de afaceri rus, Hodorkovski.

Deplasată și neadevărată raportare, ca să nu zic trasă de păr și de rea-credință.

În activitatea sa, conform presei, Hodorkovski avea circa 200 de mii de angajați, care trebuiau plătiți. Și erau! Compania sa asigura bugetul Rusiei în proporție de 5 la sută, urmînd ca în cîțiva ani, dacă nu era arestat, să ridice cifra pînă la 7-10 procente. Magnatul era tentat să asigure integral necesitățile bugetare ale Culturii, Sportului și Învățămîntului.

Cîți oameni remunerează Păpușarul în afară de judecători, procurori și funcționari corupți?!

Cîți bani achită la bugetul statului oligarhul ajuns putred de bogat prin jefuirea proprietăților private, publice și banilor statului?

Ce produce acesta?

Cînd vom avea răspuns la aceste și alte întrebări de acest gen vom fi în măsură să comparăm elefantul cu șoarecele.

(7)

Cînd cineva mi-a spus că Avornic e desemnat drept candidatul oligarhiei la funcția de președinte al CSM am vrut să mă revolt, să pun mîna pe tastatură.  M-am răcorit, însă, repede și am adoptat o altă abordare. De ce nu, mi-am zis? De ce în fruntea unor instituții captive și aservite ar trebui să fie instalați oameni cu onoare, cu demnitate, cu libertate decizională? Să fie atrași în fel de fel de scheme, să li se întindă capcane dacă nu vor dori să slujească interesele criminale ale oligarhiei? Nu, pînă la alegeri e bine ca lucrurile să nu se schimbe, să rămînă așa. Cu un Poalelungi la CSJ, cu un Pleșca la CAC, cu un Avornic la CSM, cu un Pokaznoi la CCA, cu un Chetraru la CNA, cu un Donciu la CNI, cu un Corman, Candu și Apolski la parlament, cu un Leancă versus Lazăr la guvern, cu un Drăguțanu plus generalii KGB-iști la BNM…

Iar cireașa de pe tort e ca la Comitetul de reformare a organelor de ocrotire a normelor de drept – ce struțocămilă stufoasă! – să fie nu vicepreședinte, ci coșcogea președinte însuși urmăritul de Interpol, beneficiarul final al atacurilor raider, traficantul de tot felul de carne, monopolistul bancar, audiovizual , de publicitate și de metale (feroase și neferoase),  beneficiarul hotelului Codru, cafenelei Guguță, insulelor și restaurantului La izvor, urmăritul penal de justiția din România, beneficiarul  și “confiscatorul” protestelor din 7 aprilie 2009, Păpușarul care a ajuns la putere cu “bani furați, off-shore-uri, crime”, etc., etc., etc., pre numele sale Ulinici și Plahotniuc, într-o singură și inconfundabilă persoană “eurointegratoare”!