Pericolul suspendării livrărilor de gaze către UE prin teritoriul Ucrainei este real, a declarat duminică, într-o intervenție în direct, la postul de televiziune slovac TA3 premierul Slovaciei, Robert Fico, informează agenția de presă Ria Novosti, citată de Agerpres.

Ministrul ucrainean al energiei Iuri Prodan evocase recent posibilitatea suspendării livrărilor de gaze rusești către Ucraina și, în consecință, pericolul sistării tranzitului de gaze în Europa din cauza prețului prea ridicat la gazele rusești.

Rusia a anulat anterior reducerile la gaze acordate Ucrainei, iar prețul a sărit în luna aprilie la 485 de dolari pe mia metri cubi de la 285 de dolari.

Potrivit ministrului ucrainean, ‘posibilitățile Ucrainei de a susține tranzitul nu sunt nelimitate’.

„Această amenințare este foarte reală, nu este o ficțiune. Am experimentat-o deja în 2009, când au fost întrerupte livrările de gaze prin Ucraina.Dacă nu vor exista negocieri intense, aceasta amenințare va fi extrem de ridicată”, a afirmat șeful guvernului slovac, constatând că ucrainenii nu pot să plătească pentru gaze.

‘Dacă doresc asistență financiară, ei (ucrainenii, not.red.) ar trebui să-și facă temele pe acasă’, a mai spus Fico, sugerând că Ucraina ar trebui totuși să-și ramburseze datoria de 2,2 miliarde de dolari către Gazprom, după cum scrie Ria Novosti.

Președintele rus Vladimir Putin a trimis joia trecută șefilor de stat din Europa de Răsărit și de Vest o scrisoare în legătură cu problema datoriei Ucrainei la gazele rusești. În special, Putin a scris că, în ultimii patru ani, Rusia a subvenționat Ucraina cu 35,4 miliarde de dolari prin prețuri mici la gaze și a propus consultări ministeriale pentru coordonarea acțiunilor privind stabilizarea economiei ucrainene și asigurarea furnizării de gaze și a tranzitului în strictă conformitate cu clauzele contractuale.

sursa: realitatea.net

Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, s-a declarat extrem de îngrijorat în legătură cu situaţia din estul Ucrainei, criticând Rusia că se comportă ca un adversar, nu ca un partener.

„În contextul în care zeci de mii de militari ruşi sunt staţionaţi la frontierele Ucrainei, Rusia poartă un război de propagandă de genul celui din timpul Războiului Rece. Obiectivul este denaturarea adevărului, deturnarea atenţiei de la acţiunile ilegale ale Rusiei şi supunerea autorităţilor din Ucraina”, a declarat Rasmussen.

„Rusia are de ales. Poate să înceteze să îi mai acuze pe alţii pentru acţiunile sale, să revină la respectarea obligaţiilor internaţionale şi să înceapă reconstruirea încrederii. Altfel, riscă izolarea pe plan internaţional. Acest lucru nu este în interesul nimănui, făcând lumea mai periculoasă şi mai imprevizibilă”, a adăugat secretarul general al NATO.

„Sunt extrem de îngrijorat de noua escaladare a tensiunilor şi de violenţele din estul Ucrainei”, a continuat Rasmussen, denunţând „reapariţia oamenilor cu cagule şi arme ruseşti, cu uniforme militare ruse neinscripţionate, aşa cum a fost înainte de anexarea Crimeii”.

„Cer Rusiei să atenueze tensiunile şi să retragă trupele, inclusiv forţele speciale prezente în apropierea frontierei ucrainene. Orice nouă ingerinţă militară, sub orice pretext, va duce la izolarea Rusiei pe plan internaţional”, a insistat Rasmussen.

sursa: jurnal.md

Citim pe site-ul CSJ un fel de comunicat de presă despre ce preocupări are în ultimul timp șeful de curte, Mihail Poalelungi, după ce a renunțat la ideea năstrușnică și profund antieuropeană de pedepsire a jurnaliștilor cu închisoarea.

“Reacţia preşedintelui CSJ la suspiciunile cu privire la implicarea magistraţilor din judecătoriile raionale şi mun. Chişinău în acţiuni de spălare a banilor.

Astăzi, 28 martie 2014, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, membru de drept al Consiliului Superior al Magistraturii, Mihai Poalelungi, a convocat în şedinţă de urgenţă președinții instanţelor de judecată din ţară, urmare a informaţiilor cu privire la suspectarea unor judecători, din judecătoriile raionale şi sectoarele mun. Chişinău, de participare în schemele de spălare a banilor din Federaţia Rusă, prin intermediul procedurilor judiciare simplificate (procedura în ordonanţă).

Pentru a face lumină asupra subiectului discutat şi ţinând cont de faptul că se vehiculează implicarea magistraţilor în facilitarea operaţiunilor financiare dubioase cu valori de sute de milioane de dolari SUA, dl Mihai Poalelungi, a decis crearea imediată a unui grup de judecători din cadrul Curţii Supreme de Justiţie, care vor generaliza soluţiile judecătoreşti adoptate de toate instanţele în categoriile de dosare menţionate.

În scurt timp, rezultatele obţinute vor fi prezentate Consiliului Superior al Magistraturii, Procuraturii Generale şi CNA.”

Așadar, un șef de CSJ o ia și o dă, a cîta oară, cu presupusurile… Cică ar exista niște suspiciuni că judecătorii din raioane și din Chișinău (!) spală bani. Hai că-i bună! Ce formulare năstrușnică – din raioane și din Chișinău, de parcă ar mai exista judecătorii – doamne ferește – și prin sate, cătune și suburbii!! Apoi o dă cu altă formă de bănuială, și anume “se vehiculează implicarea magistraţilor în facilitarea operaţiunilor financiare dubioase cu valori de sute de milioane de dolari SUA”, fără să aflăm cine anume are aceste suspiciuni și cine anume vehiculează “implicarea”, de parcă nu am avea instituții abilitate ale statului care să se ocupe în mod expres de așa ceva, de exemplu SIS, CNA, Procuratură, MAI. Să admitem că aceste vehiculări și suspiciuni vin, cumva, de la partenerii noștri de dezvoltare și Mihal Denisîci se rușinează, ca o fată mare, ajunsă la menopauză, să precizeze expres sursa, ca nu cumva să tragă cu obrazul când nu-i va ieși nicio brânză de pe urma activității grabnice a comisiei sale judecătorești, și jafurile vor continua într-o veselie…

Să nu fim chițibușari, să ne concentrăm atenția asupra fondului comunicatului de presă.

Generalizînd, șeful de curte ne spune că, ipotetic, se fură “sute de milioane de dolari SUA”, iar comisia CSJ, adică Grupul de lucru va verifica dacă soluțiile instanțelor au fost legale.

Cînd un șef de Curte Supremă generează asemenea cifre, de proporții cosmice pentru Republica Moldova, clădirea respectivă demult trebuia să fie înconjurată de mascați! Ți-ai găsit!

Ciudată mentalitate bântuie coridoarele cesejiste! Din toată această tărășenie rezultă că cei care au spălat sutele de milioane de dolari își vor analiza propriile decizii, pentru că suspiciunile și vehiculările nu se referă la dosare și oameni concreți, ci așa, la modul general. Prin urmare, printre cei numiți în grupul lui Poalelungi ar putea și vor fi incluși și judecători interesați să dea vina pe presupusuri, vehiculări, bănuieli și tentative. Bunăoară, recent promovatul de către Mihail Denisîci, Ion Druță, cuscru cu Ciugureanu, implicați în dosarele raider din 2011.

Mai așteptăm un veac (adică “în scurt timp”) să vedem cu ce concluzii va veni Grupul lui Poalelungi în fața CSM, însă mai mult de o mărgică de cuc nu va fi în stare să producă.

De unde aceste sceptice și pesimiste presupuneri, vă veți întreba?

Din experiența de cîțiva ani de zile, cînd presa, societatea civilă, avocații și oamenii cu demnitate din chiar sistem au tot dat semnale de alarmă, au arătat la modul concret cine, cît și în ce dosar anume a spălat bani, jefuit bănci, prejudiciat statul cu milioane de lei, euro sau dolari, însă nici CSJ-ul, nici celelate instituții captive, zise de drept, nu au mișcat un pai pentru a le verifica. Să venim cu cîteva exemple relevante în această ordine de idei. 
Pe 22 iulie 2013, referindu-se la spălarea a peste 4 miliarde de lei, la devalizarea bugetului de stat și a proprietăților private prin hotărâri și ordonanțe judecătorești, avocatul Andrei Năstase, expert în problematica “metodologiei” de comitere a atacurilor raider de către politicieni și judecători aserviți și de demascare a acestora,  declara că “Justiţia din Republica Moldova este un recipient în care mafia naţională şi mafia internaţională îşi spală banii și că politicienii de la guvernare, după ce au falimentat de drept statul R. Moldova, acum îl falimenteaza şi financiar.”

Mai mult, anterior avocatul a venit cu un apel public către ministrul Justiţiei, Oleg Efrim, cerându-i să facă un borderou al dosarelor în care bani din bugetul de stat se scot zilnic în fiecare şedinţă a Colegiului civil al Curţii Supreme de Justiţie şi în fiecare zi de Colegiu a Curţii de Apel Chişinău.

„I-am cerut să facă un borderou în care să vadă cine în Moldova fură cel mai mult de la bugetul de stat şi în acelaşi timp să vadă cine spală prin Republica Moldova bani grei. Aceştia sunt bani electorali, din justiţia criminală a președintelui CSJ, Mihai Poalelungi, și a lui Vladimir Plahotniuc. Următoarele alegeri vor fi trucate pe bază de bani la cel mai înal nivel.

Potrivit lui Andrei Năstase, „aşa-zisa justiţie din Moldova este una aservită nu doar politic şi în baza unor înţeleri secrete şi criminale Partidului Democrat şi personal lui Vlad Plahotniuc, dar ea rămâne o instituţie în mâna mafiei naţionale şi internaţionale”.

Din păcate, mai marii justiției, inclusiv cei de la conducerea de vîrf a statului au ignorat nu doar multitudinea de sesizări publice făcute  pe parcursul ultimilor ani de acest și alți  avocați, ci și marea majoritate a semnalelor de alarmă trase de presa liberă. Să trecem în revistă doar cîteva dintre acestea. Pe 26 iunie 2013, jurnal.md titra:” Milioane pentru „casele” lui Plahotniuc”

Pagubă de 1,3 milioane lei pentru bugetul ţării. Anume atât va încasa de la stat întreprinderea „Casa Media Plus”, după ce a aplicat o schemă dubioasă. 
Anterior același șiretlic financiar a fost pus în practică de o companie cu o denumire aproape identică, „Casa Media”, iar paguba statului a constituit 6,3 milioane lei. 
Deşi Fiscul a contestat în judecată dreptul celor două firme de a intra în posesia banilor, în mod surprinzător instanţele au fost de partea companiilor despre care presa a scris că fac parte din imperiul media al lui Vladimir Plahotniuc. 
Compania „Casa Media Plus” a intermediat pentru unele firme străine plasări de publicitate la posturi TV din Moldova. Din venitul obținut de Agenția de publicitate, FISC-ul a perceput un impozit în sumă de un milion 350 de mii de lei. 
Ulterior, reprezentanții „Casa Media Plus”, despre care se spune că aparține lui Vladimir Plahotniuc, au depus o cerere de restituire a banilor, invocând impozitarea zero a venitului obținut din difuzarea publicității.”

Reacția lui Poalelungi la această știre a fost nu doar suspicios, ci și bănuitor de nulă. La fel și cea referitoare la marele jaf, NORMA, de circa 140 de milioane de lei, în care este prezent personal, dar si prin finul-judecător Melniciuc și prietenul său, controversatul avocat Victor Berlinski. Crima economică se află la această oră în plină desfășurare, iar dosarul e pe rolul justiției sale corupte, care a decis să-l alunge cît mai departe posibil de ochii presei, tocmai la Curtea din Cahul! Un precedent sfidător, ilegal și periculos pentru jurisprudență, chiar și după iminenta plecare a lui Poalelungi din justiție.

Sau ce ar avea de spus Mihal Denisîci privind devalizarea întreprinderii de stat Registru de către justiția moldovenească, cu circa 100 de milioane de lei? Dacă cumva ați uitat subiectul și obiectul suspiciunii curat bănuitoare, informați-vă deschizînd linkul alăturat!

De asemenea, să nu uităm cum prin CSJ-ul lui Poalelungi și a unor doage-dogoase de-ale sale au fost “spălate” de la Primărie…

Insulele „La izvor”, definitiv pe mâna lui Plahotniuc.

Primăria Capitalei a pierdut definitiv procesul intentat în legătură cu vânzarea acestor proprietăţi, care au ajuns la Finpar Invest, companie controlată de Plahotniuc, informează Adevărul.
Pe 22 ianuarie, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie (CSJ) a respins recursul Consiliului Municipal şi al Primăriei Chişinău şi a menţinut hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 1 februarie 2013, prin care a fost apreciată drept legală privatizarea restaurantului „La Izvor“ şi vânzarea terenului adiacent.

Astfel, au fost epuizate toate căile de atac, iar Primăria Chișinău trebuie să se conformeze deciziei instanţei. Anterior, primarul Dorin Chirtoacă a declarat că insulele au fost privatizate abuziv.

Potrivit agenţilor imobiliari, un ar de teren în parcul „La izvor” costă aproximativ 10 mii de euro. Cele două insule au în total o suprafaţă de 41 de ari. Finpar Invest este condusă de Ghenadie Sajin, care ar fi un apropiat al lui Vladimir Plahotniuc și cumnatul procurorului general, Valeriu Zubco.
„Finpar Invest” SRL se numea anterior Minor SRL și aparținea în proporție de 90% soției lui Plahotniuc, Oxana Childescu. La ora actuală, acționar unic al „Finpar Invest” este OTIV Prime Real Estate B.V., Olanda, care deține 100%.
Conform dezvăluirilor făcute de justiția britanică, compania cipriotă a lui Plahotniuc, Finpar Victoria Ltd, este unicul asociat al OTIV Prime Holding B. V., înregistrat în Olanda. În acest holding intră mai multe companii, printre care OTIV Prime Real Estate B.V. (asociat unic al Finpar Invest (Moldova) SRL), care deţine activele imobiliare ale lui Plahotniuc în RM, inclusiv insulele din parcul „La Izvor”.
După insulele „La Izvor”, municipalitatea a mai pierdut o proprietate. De această dată cafeneaua Guguţă a intrat pe mâna companiei Finpar Invest, care face parte din imperiul oligarhului Vladimir Plahotniuc. 
Cel puţin aceasta reiese dintr-o decizie emisă de Curtea Supremă de Justiţie, care a respins solicitarea Consiliului municipal Chişinău de a anula contractul de achiziţie a localului.
Lupta pentru cafeneaua Guguţă, amplasată în centrul capitalei, a luat sfârşit. Potrivit ziarului Adevărul, magistraţii de la CSJ au menţinut în vigoare deciziile instanţelor inferioare în procesul legat de acest local, respingând recursul Consilului Municipal Chişinău. Prin urmare, cafeneaua a intrat în posesia firmei Finpar Invest, al cărei acţionar figura anterior Vera Morozan, sora fostului prim-vicepreşedinte al Parlamentului, Vladimir Plahotniuc. 
Decizia l-a nemulţumit pe primarul capitalei, Dorin Chirtoacă, care spune că hotărârea CSJ este ilegală şi duce la prejudicierea proprietăţii municipale.
„Noi avem oameni corecți și cinstiți în instanțe, dar și oameni implicați la capitolul obținerea bunurilor publice. Renumita „prihvatizare” funcționează din anii 90. Suntem într-o societate unde funcționează o caracatiță a unor scheme de delapidare a bunurilor și fondurilor publice. Părerea mea că această caracatiță, în ultimii patru ani, s-a extins în putere față de perioada anterioară”, a declarat Chirtoacă. 
La rândul lor, analiştii politici spun că astfel de decizii ale instanţelor de drept nu sunt altceva decât furturi publice, cu scopul de a-l îmbogăţi pe oligarhul Vladimir Plahotniuc.
„Transmiterea acestui edificiu acestei firmei este încă o fărădelege acoperită de așa-numita justiție. Am impresia că CSJ pentru asta și există, ca să facă mai bogată compania Finparinvest și pe cel care stă în spatele aceste companii, pentru că nu prima dată această companie la CSJ are câștig de cauză”, a menționat analistul politic, Alexei Tulbure.
„Cred că este pe faţă încă un furt public în Republica Moldova. Degrabă parcul public se va numi grădina publică Plahotniuc. A luat-o dintr-o parte, de la hotelul Codru, atunci când l-a privatizat ilegal. Același lucru s-a întâmplat cu garajul Parlamentului, cu cantina, cu un alt restaurant. Cafeneaua „Guguță” cred că este un cadou ordinar pentru patron în ajun de Anul Nou”, a spus Valentin Dolganiuc.
Potrivit analistului politic, cel mai probabil, aceste acaparări ilegale ar fi fost puse la cale în timpul întâlnirilor dintre preşedintele CSJ, Mihai Polelungi şi avocaţii lui Plahotniuc.
„Vedem atâtea întâlniri dintre președintele CSJ, Poalelungi, și avocații lui Plahotniuc. Cred că aceasta este și o consecință a acestor întâlniri”, a mai spus Dolganiuc.

Cafeneaua „Guguţă” are o suprafaţă de o mie două sute de metri pătraţi şi un teren aferent de aproape jumătate de hectar. Potrivit unei investigaţii a ziarului Adevărul, în 2007, localul a fost vândut cu 5 milioane de lei unei persoane fizice, fără acordul CMC-ului, care era acţionar majoritar.

Ulterior, a fost revândut unei firme, care în 2009 a fuzionat prin absorbţie cu Finpar Invest. Abia peste un an, Consiliul Municipal Chişinău a încercat să-şi reîntoarcă proprietatea şi a cerut instanţei de judecată declararea nulă a contractelor de vânzare-cumpărare. Şi deşi procesele au durat trei ani, CMC-ul a rămas păgubaş. Anterior în presă au fost mediatizate mai multe cazuri în care Curtea Supremă de Justiţie a emis decizii favorabile afacerilor gestionate de Vladimir Plahotniuc.

Potrivit altei decizii a CSJ, care a lăsat în vigoare o hotărâre a Curţii de Apel, întreprinderea de stat „Registru” a fost obligată să plătească 41 de milioane de dolari unei firme irlandeze care a fost consultată de o companie reprezentată de către Val Gurvits, unul dintre avocaţii prim-vicepreşedintelui PD, Vladimir Plahotniuc.”

Iată doar cîteva jafuri de proporții prin care au fost spălate proprietățile și banii statului. Să nu uităm nici de mizeriile de hotărîri ale subordonaților lui Poalelungi care au comis atacurile raider, devalizîndui pe oamenii de afaceri Victor și Viorel Țopa, dar și statul de acțiunile bancare în favoarea controversatului afacerist și politician Vladimir Gheorghevici Plahotniuc-Ulinici, lucru confirmat de Înalta Curte de Justiție de la Londra.
Iar dacă bine ne amintim, din vara anului 2010 și până în prezent au fost demascați cam toți judecătorii implicați în atacurile raider, gestionarii și emitenții unor hotărâri și ordonanțe de devalizare a băncilor și societăților de asigurare și a sentințelor de condamnare a victimelor.

E plin internetul cu Aureliu Colenco, Maria Morari, Valeriu Harmaniuc, Eugen Clim, Gheorghe Marchetan, Dan Dubcovețchi, Radu Țurcanu, Gari Bivol, Mihail Ciugureanu, Dorin Dulghieru, Natalia Plugari, Alexandru Rotari, Serghei Namașco, Ghenadie Plămădeală, Natalia Simciuc, Fiodor Micu, Alexandru Șpac,  Ghenadie Lîsîi, Gh. Iovu, Vasile Grib, Constantin Gurschi, Petru Ursachi, Ion Druță, Oleg Sternioală, Ion Țurcanu și alții, dar instituțiile tac.

Tace și Mihail Denisîci și CSM-ul din care face parte de “drept”. Aceştia pe unii îi promovează la CSJ (Druță, Sternioală), pe alții îi face șefi de instanță (Dulghieru și Țurcanu), o parte sunt lăsați pentru împlinirea termenelor de 10 ani de “muncă” silnică pentru a beneficia de licență de avocat fără examen (pe care l-ar trece doar dacă tot Poalelungi ar fi șeful comisiei!), iar o bună parte sunt petrecuți la pensie și în avocatură cu indemnizații si compensații de milioane de la bugetul de stat. De la cetățenii contribuabili. Adică de la noi, cei mulți, care tolerăm niște primate obraznice, avide și corupte să se căpătuiască pe naivitatea și prostia noastră proverbială!

Către:Guvernul Republicii Moldova

Procuratura generală a Republicii Moldova

Ministerul Afacerulor Interne al Republicii Moldova

Comisia Națională de Integritate

Centrul Național Anticorupție

                                                  Demers

În data de 9 aprilie curent, portalul nostru a dat publicității un interviu cu Mariana Șlapac, intitulat:

Mariana ȘLAPAC: Mulți academicieni cred că Gheorghe Duca nu are dreptul să candideze, dar se tem să vorbească. (https://glasul.md/mariana-slapac-multi-academicieni-cred-ca-gheorghe-duca-nu-are-dreptul-sa-candideze-dar-se-tem-sa-vorbeasca/)

O zi mai tîrziu, pe 10 aprilie, sub interviul propriu-zis, un vizitator al site-ului nostru a plasat un comentariu amplu ce cuprinde informații care, din punctul nostru de vedere, necesită a fi verificate minuțios de către instituțiile abilitate ale statului, întrucît este vorba de o persoană publică, care gestioneză anual sute de milioane de lei din banii contribuabililor. Vedeți mai comentariul plasat.

Câte ceva din averea președintelui AȘM Duca Gheorghe

Am avut multe de suferit din cauza academicianului Duca Gheorghe. Fiind conducătorul unei structuri al AȘM și cunoscând abilitățile mele profesionale, președintele a profitat pe deplin. M-a călărit mulți ani. Am servit familia Duca și am administrat afacerile lui personale. În cele din urmă m-am săturat de toate favoritățile și onorurile acordate. 90% din toate deplasările mele peste hotarele țării erau legate de administrarea unor conturi bancare ale familiei Duca din Statele Unite, Rusia, Olanda, Marea Britanie și Cipru. Iar când am obosit și am anunțat că nu mai doresc să slujesc acestei familii și am decis să mă retrag din așa activitate rușinoasă, am fost amenințat că nu voi rămânea cu nimic. Însă pentru mine onoarea și obrazul curat contează mai mult ca toate beneficiile promise, iar problemele care au urmat după plecarea mea le las pe obrazul familiei Duca și a lui personal.

Spălările de bani din cadrul AȘM se făceau prin 4 firme de construcții și 2 firme de prestări servicii. Acestea la rândul lor aveau contracte de prestări servicii cu mai multe firme din Zone Offshore. Schemele erau puse la cale și realizate de Vitalie Boian, șeful direcției politici economice și finanțe a AȘM. În perioada anilor 2010-2012, Duca îmi aducea personal biletele la avion, geanta cu bani și documente de însoțire a banilor de la Banca socială, Fincombank, Banca de Economii și Moldindconbank, care îi duceam cu avionul în Cipru, Olanda și marea Britanie. Declarațiile erau semnate oficial de către bănci, iar la vamă nu aveam niciodată probleme. Sume mai mici de 150 mii de euro nu am transportat nici o dată și le depuneam în conturi speciale fără nume în aceste bănci. Cardurile bancare și Codurile secrete de fiecare dată le înmânam personal domnului președinte al AȘM.

Eu sunt sigur că nu numai eu duceam bani peste hotarele țării pentru familia Duca.

Cu toată contabilitatea lui și a familiei Duca se ocupa atunci Vitalie Boian, șeful direcției politici economice și finanțe. Cred că și acum se ocupă tot el că nu are încotro. Din acest joc el poate ieși numai prin ușile de la pușcărie. Se lăuda cât de profesionist este el, despre zeci de milioane care sunt furate, iar reviziile nu găsesc nimic, deoarece le face foarte iscusit spălările de bani.
După cum am socotit, banii familiei Duca ar fi cam în jurul a 32 milioane euro, bani în bănci de peste hotare, fără avere și imobile care cresc în fiecare an. Numai eu am dus în conturile lor vreo 17 milioane bani gheață. Alți bani au plecat în conturile lor prin alte persoane și prin zonele offshore.

În anul 2011 Duca i-a dat bani unui secretar științific cu numele Ion Guceac pentru ca acesta să cumpere un apartament. Apartamentul lui Guceac a fost cumpărat pe numele unui văr de al lui Guceac.

Avere peste hotare.
1. În Italia la sud în regiunea Calabria are vilă de vară cu o suprafață de 380 metri, grădină și parc, la preț de 1,5 milioane euro. Două mașini de lux, ambele sunt exploatate de feciorul lui. Ține acolo 2 femei din Moldova și un grădinar din raionul Strășeni, care au grijă de gospodărie
2. În Spania are un apartament în or. Barcelona chiar în zona rezidențială închisă cu 2 nivele cu o suprafață de 320 metri pătrați. Are acolo permanent o doctorandă și o femeie-bucătăreasă. Deține și o mașină Mercedes 500 din anul 2011. Apartamentul a fost cumpărat în iarna anului 2010 la prețul de 450 mii euro. La această tranzacție a participat Vitalie Boian șeful finanțelor familiei Duca și a AȘM.
3. Tot în Spania la nord-vest, la 4 Km de ocean, în orășelul Pedrafigueira are o vilă de lux cu o suprafață de 590 metri, cu lac cu pește și livadă cu diferiți pomi fructiferi tropici. A fost cumpărată în anul 2012 in luna martie la un preț de 2,1 mln euro. Are acolo trei slugi din România și un ucrainean de origine din orașul Rovno. Are un parc din 7 mașini vechi și o mașină de munte.

Iată câte ceva din averea familiei Duca în Moldova.
1. Pe adresa Valea Dicescu, 73 are casă cu trei nivele mai mare decât cea de pe
Valea Dicescu, 138. Separat are garaj, bucătărie de vară. Suprafaţa terenului
împreună cu casa are circa 600 m.p. Casa a fost construită în anii 2008-2010.
Preţul aproximativ – 300 000 dolari americani
2. Apartament Bănulescu – Bodoni, 11. Suprafaţa totală 179 m.p. Etaj întâi. 4 camere. Preţul aproximativ – 250 000 dolari americani. A intrat în posesia apartamentului în perioada1989-1990.
3. Pe adresa Bernardazzi, 73 are casă cu 2 nivele construcţia căreia s-a început
în primăvara anului 2010 şi acum se află în stadiu de finisare. Preţul
aproximativ – 500 000 dolari americani
4. Pe str. Armenească vis-s vis de restaurantul „El Paso” are o clădire mai mare ca suprafaţă decît casele de pe Valea Dicescu cu 2 nivele, pe care a dat-o în arendă unei firme farmaceutice. Preţul aproximativ – 700 000 dolari americani.
5. Lângă satul Truşeni are 4 terenuri a câte 6 ari. Pe unul din aceste terenuri a construit, la începutul anilor 1990, o vilă cu trei nivele. Preţul aproximativ a terenurilor şi vilei – 100 000 dolari americani.
6. Acum locuieşte într-o casă la sol cu 3 nivele. Adresa: Valea Dicescu, 138. Suprafaţa locativă aproximativă circa 150 m.p. Totală circa 250 m.p. Separat în curte are garaj cu suprafaţa de circa 30-35 m.p. Suprafaţa terenului adiacent împreună cu casa constituie circa 400 m.p. Casa a fost construită în anii 1992-1995. Preţul aproximativ – 300 000 dolari americani
7. Pe str. acad. Sergiu Rădăuţanu lângă casa ex-ministrului de interne Victor Catan, are un teren de pământ cu o suprafaţă de circa un hectar îngrădit cu un gard construit capital. Preţul aproximativ – 2 000 000 dolari americani.
8. În 2005 a cumpărat o casă cu trei apartamente pe adresa: str. Mateevici, 73, care este înregistrată în lista clădirilor fără drept de demolare, adică se află sub protecţia statului. În 2007 acad. Duca a vândut această clădire unui cetăţean italian. Preţul cu tot cu terenul adiacent – circa 1 000 000 dolari americani.”

Despre rezultatele investigațiilor rugăm să fim informați în scris.

Glasul.md

Oficialii NATO au publicat 15 imagini filmate prin satelit care ar demonstra că Rusia a mobilizat „efective masive” de-a lungul frontierei Ucrainei.

În una dintre fotografii apar 21 de elicoptere militare parcate pe un aerodrom din localitatea rusă Belgorod, situată la 40 de kilometri de frontiera Ucrainei. În apropierea elicopterelor sunt 40 de tancuri şi peste 100 de vehicule de infanterie.

„NATO estimează că între 35.000 şi 40.000 de militari sunt staţionaţi în peste 100 de baze provizorii, în apropierea frontierei de est a Ucrainei”, precizează Alianţa, potrivit AFP.

„Este vorba de trupe bine pregătite care pot demara în mod rapid operaţiuni”, a declarat generalul de brigadă Gary Deakin, directorul Centrului NATO pentru gestionarea crizelor, situat în Mons (Belgia).

„Este îngrijorător, deoarece aceste efective reprezintă o ameninţare pentru Ucraina; noi nu cunoaştem intenţiile Rusiei”, a spus generalul Deakin.

sursa: antena3.ro

Sala Oglinzilor din Palatul Culturii nu este doar un spaţiu perfect decorat. Este un spaţiu de legendă. Şi asta datorită vitraliilor. Sunt atât de frumoase, încât, în anul 1914, au fost propuse să reprezinte Europa la Expoziţia de Artă Decorativă din San Francisco.

Doar că primul război mondial le-a împiedicat să ajungă acolo unde trebuie. Dar mai mult decât frumuseţea vitraliilor, impresionează poveştile pe care le ascund.

În Sala Oglinzilor, se află vitraliile faimoase pe care se află pictate cele patru balade secuieşti. Aici îl vom găsi pe Andrei, care le ştie pe de rost şi care ni le va povesti şi nouă astăzi.

Prima baladă se numeşte „Budai Ilona – Mama neînduplecată”. Este povestea unei femei care a avut de ales între dragostea pentru copii şi cea pentru avere.

În prima secvenţă o găsim pe mamă împreună cu cei doi copii ai ei, iar în mână ţine un cufăr. Ei fug de nişte invadatori. Deoarece mama nu putea să fugă destul de repede împreună cu copii şi cufărul trebuie să ia o decizie. Ori îşi abandonează copiii, ori îşi abandonează averea.

Femeia a ales banii, deşi cei mici îi cad la picioare şi o imploră să nu-i părăsească. Mama îi abandonează, pentru ca – după ceva timp – să revină la ei. Prea târziu, fetiţa şi băieţelul ei nu mai vor să audă de ea. Al doilea grup de vitralii prezintă o legendă numită Salamon Sara.

Este o poveste de dragoste cu un final nefericit. O tânără fată porneşte într-o zi călare de undeva din Transilvania către Italia unde se afla iubitul ei în război.

sursa: observator.tv

Contracandidații lui Gheorghe Duca afirmă că academicianul a intrat nelegitim în cursa pentru şefia Academiei de Ştiinţe. Mai mult, cei trei savanţi care au solicitat o interpretare oficială a normelor legale contradictorii privind procedura de alegere, se arată nemulţumiţi de faptul că cererea a fost examinată de Comisia juridică, şi nu de Parlament. Ei acuză deputaţii de luarea unei decizii politice în favoarea fostului şef al Academiei, Gheorghe Duca.

Academicienii au cerut o interpretare oficială, întrucât s-au arătat nemulțumiți de faptul că deputaţii din Comisia juridică i-au expediat anterior fostului şef, Gheorghe Duca, un răspuns prin care i-au permis să candideze pentru al treilea mandat. Asta deşi Codul cu privire la ştiinţă şi inovare prevede că preşedintele Academiei este ales pentru cel mult două termene consecutive.

Demersul a ajuns, din nou, pe masa Comisiei Juridice, care a răspuns că deja s-a votat unanim pe marginea acestui subiect. Nu toţi legislatorii din această comisie, însă, îşi amintesc de acest vot.

„Eu nu-mi amintesc ca noi să examinat la Comisia juridică demersul domnului Duca”, a spus deputatul PCRM, Anatolie Zagorodnîi.

„Sincer să vă spun, nu țin minte, dar la noi nu a venit așa ceva în Comisie. Nu, noi precis nu am votat atunci”, a specificat deputatul PLR, Vadim Vacarciuc.

„Noi în Comisie am discutat și s-a lămurit că se procedează în conformitate cu legislația în vigoare, menționându-se că în final acest aviz are doar caracter de recomandare și gata”, a menționat deputatul PLDM, Tudor Deliu.

„Nu-mi amintesc ziua acelui vot”, a declarat deputatul PLDM, Lilian Zaporojan.

„Nu, nu a fost pusă la vot, deci la Comisie s-a discutat, s-a pus în față un proiect de răspuns”, a subliniat deputatul PD, Sergiu Sîrbu.

„Nu am participat la ședința în care s-a examinat. Exista Constituția, articolul 66, care spune foarte clar ca doar plenul Parlamentului interpretează legile”, a reiterat deputatul PL, Valeriu Munteanu.

Solicitată să comenteze, şefa Comisiei juridice, Raisa Apolschii, a declarat că votul a fost unanim şi că situaţia creată la Academia de Ştiinţe nu necesită o discuţie în plen.

Contracandidații lui Duca presupun că legislatorii au acţionat politic.

„Asta presupune că sunt niște înțelegeri care țin de relații de amiciție sau de interes. În general, mi-a părut că atitudinea Comisiei a fost foarte superficială. Presupun că răspunsul ăsta n-a fost pus în discuție activă cu membrii Comisiei. Noi deja suntem în situația în care întreaga procedură de alegeri este cumva controversată”, a opinat candidatul la şefia Academiei de Ştiinţe, Leonid Culiuc.

„Ne-am adresat Parlamentului pentru ca să corecteze greșeala care a făcut-o Comisia juridică, să dea o apreciere corectă, o apreciere care trebuie s-o dea numai Parlamentul, dar nu comisiile parlamentare. Cu părere de rău se vede că este o decizie a politicului care a decis să-i dea o șansă domnului Duca, să mai candideze o dată”, a afirmat candidatul la şefia Academiei de Ştiinţe, Valeriu Pasat.

„Avizul Comisiei respective nu are niciun mandat juridic. De fapt, nu putea o Comisie, întrebarea era la nivelul parlamentului”, a spus candidatul la şefia Academiei de Ştiinţe, Valeriu Canţer.

Şi juristul Mihai Petrache, care alături de alţi experţi în domeniu, contestă dreptul lui Duca la un nou mandat, crede că puterea a luat o decizie politică în favoarea acestuia.

„Cred că în acest fel Comisia juridică și conducerea Parlamentului s-a spălat pe mâini. A renunțat la inițierea procedurii regulamentare de a examina demersul celor trei candidați și explicațiile nu le văd decât în materia politică. Bănuiesc că actuala conducere insistă să ofere această carte verde actualului președinte Duca”, a precizat juristul, Mihai Petrache.

Solicitat să comenteze, Gheorghe Duca a declarat că răspunsul pozitiv pe care l-a primit de la Comisia juridică a Parlamentului îi permite să candideze a treia oară. În perioada şefiei sale, Academia de Științe a fost de mai multe ori în vizorul presei.

Curtea de Conturi a depistat că între anii 2009 şi 2012, administraţia instituţiei a admis nereguli de 104 milioane de lei. Recent, Duca a fost acuzat şi de faptul că ar fi plagiat două articole ştiinţifice, învinuiri pe care, însă, le respinge. Alegerile privind desemnarea unui nou şef al Academiei de Ştiinţe vor avea loc pe 17 aprilie.

sursa: jurnal.md

(Interviu cu acad. Valeriu Pasat, unul dintre cei trei candidaţi necontestaţi la funcţia de preşedinte al AŞM)

Domnule acad. Valeriu Pasat, aţi fost ministru al Apărării, al Securităţii Naţionale, Ambasador… – aşadar, aţi avut destule funcţii importante. De ce aspiraţi şi la funcţia de preşedinte al Academiei de Ştiinţe?

Răspuns: În funcţia de ministru am fost numit în virtutea unei tendinţe noi în R. Moldova, dar care e o practică verificată în Occident – de a plasa în fruntea unor organe de forţă persoane civile. Pentru a face faţă situaţiei, a trebuit să învăţ multe lucruri noi, am beneficiat de un bogat schimb de experienţă. Nu am avut reproşuri pe linie de serviciu, decât atunci când la guvernare au venit oameni cu alte viziuni.

Nu ştiu de unde aţi luat-o că aş jindui atât de mult la funcţia de preşedinte al AŞM? Ţin să precizez că am fost propus de colegi să candidez, unii colegi chiar au insistat şi după o pauză de gândire, am decis să intru în această competiţie. Nu sunt un om străin de Academie, aici am lucrat mereu, din 1982, ca angajat al Institutului de Istorie. Tot timpul am fost cercetător şi voi rămâne mereu fidel pasiunii mele pentru cercetarea istorică, oricum ar evolua lucrurile. Totodată, însă, subliniez: am şi o bogată experienţă de manager, acumulată atunci când am lucrat în diplomaţie, apoi la Guvern. Aflându-mă în aceste funcţii, am învăţat nişte lucruri extrem de importante: a lua personal decizii, a elabora şi a realiza intenţii, proiecte, programe. Şi esenţialul: am învăţat a lucra cu oamenii.

Credeţi că un istoric ar putea conduce eficient comunitatea ştiinţifică, academică, formată din cercetători din cele mai diferite domenii?

Răspuns: Nu știu din care motive, la mai mulți jurnaliști cu care discut, apare această întrebare. Pot spune doar că Academia a fost fondată, cu mii de ani în urmă, în Grecia, ca un for al oamenilor de ştiinţă al cărui scop principal era apărarea şi dezvoltarea limbii, literaturii, artelor, istoriei, filozofiei, eticii ş.a.m.d. Abia mai târziu, ştiinţele exacte şi ale naturii au cunoscut o dezvoltare furtunoasă, au trecut şi acestea sub egida Academiilor. Am spus în repetate rânduri că un președinte de Academie trebuie să fie nu doar savant, ci și un manager cu experiență. Eu am fost în diverse funcții de conducere și am suficientă experiență managerială ca să pot gestiona eficient treburile AȘM.

 În ultimul timp, în mass-media au apărut mai multe materiale privind personalitatea şi activitatea Dvs. ştiinţifică. Totodată, însă, mai mult prin culoare, se vorbeşte despre faptul că aţi fi „omul Moscovei”, „mâna Moscovei”, „kaghebist”, general… Din acest „motiv”, candidatura Dvs. la funcţia de preşedinte al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, ar fi problematică – chipurile, nu e bine ca o Academie naţională, a unui stat independent să fie condusă de un om străin de aspiraţiile noastre, fie el şi savant cu merite… Cum aţi comenta aceste vorbe, acuzaţii sau insinuări, sau cum ar mai trebui să fie calificate?

Răspuns: Aș fi fost plăcut surprins, dacă nu-mi puneați această întrebare… dar, se pare că acest lucru este imposibil. Să facem, mai întâi, nişte clarificări. Nu sunt general. Da, pe când eram ministru al Securităţii Naţionale, a fost luată o hotărâre de Guvern în acest sens, era pregătit şi decretul respectiv. Spre mirarea multora, am refuzat în scris să fiu promovat atât de sus în ierarhia militară, considerând atunci – dar şi acum – că asemenea promovări nu sunt adecvate şi nu trebuie să accept aşa ceva.

Întrebarea despre insinuari și etichete nu este dintre cele mai plăcute. Cu toate astea, chiar vă mulţumesc, pentru că aţi abordat şi acest aspect: astfel am o ocazie unică de a răspunde celor care pun la cale şi răspândesc tot felul de insinuări şi falsuri, nu numai jignitoare, dar şi periculoase, pentru că ele urmăresc scopul de a induce în eroare pe anumiţi oameni – de exemplu, pe cei care pur şi simplu nu cunosc adevărul. Sau pe unele persoane mai sensibile la problemele naţionale, sau poate pe unii naivi care cred sincer că este patriot, om al naţiunii sale cel care vorbeşte mult şi frumos, atunci când este cazul, despre cât de mult îşi iubesc ei limba, naţiunea, patria română.

Îmi pare foarte rău, dar mă văd nevoit să constat aici, public, că printre cei care repetă, răspândesc aceste insinuări este şi un contracandidat de-al meu. În ultimul timp, mai ales, dânsul, în repetate rânduri, a declarat în diferite împrejurări –prieteneşti, corporative, dar şi publice, la nivel macro- sau micro- academic, tocmai acest refren: că aş fi „omul” sau „mâna Moscovei”, sau „kaghebist”, alte etichetări de acest fel. Şi, din această cauză, aş prezenta, chipurile, o primejdie pentru funcţionarea în continuare a Academiei, pe care, vezi Doamne, dânsul, când a fot cazul, a făcut-o românească, anticomunistă etc., lăsând-o la cheremul comuniştilor atunci când a crezut că astfel iese mai bine basma curată. Îmi vine greu să înţeleg de ce o face acum – posibil şi pentru a distrage atenţia de la adevărul că el comite o gravă ilegalitate înscriindu-se într-o competiţie la care, legal, nu are dreptul să participe. Poate o fi fiind şi alte motive, dar nu e cazul să pierd timpul ca să le cercetez, cum nu vreau nici să mă dezvinovăţesc în faţa cuiva. Parafrazând versul – apropo – al unui mare poet român, Ion Minulescu: eu nu sunt ce par a fi, în imaginaţia bolnavă a cuiva; eu sunt cel ce sunt; mai mult, eu sunt ceea ce am fost şi mereu voi rămâne ca atare.

Despre strânsele mele legături cu Rusia. Niciodată, faţă de nimeni nu am ascuns faptul că la Moscova am făcut studii de doctorat şi diplomatice, de altfel, la instituţii de mare prestigiu. Acolo am lucrat ca Ambasador al Moldovei, într-o perioadă extrem de grea – tocmai după conflictul armat de pe Nistru şi mă bucur că am putut reface, reclădi, ceea ce se putea pentru relaţiile bilaterale. Cât am lucrat ca Ambasador al Moldovei în Rusia, nu ţin minte ca preşedintele de atunci al Republicii Moldova, dl Mircea Snegur, şi ministrul de Externe, dl Mihai Popov, să-mi fi reproşat ceva, că aş fi comis ceva împotriva statului nostru sau împotriva unei dezvoltări normale dintre statele noastre. Nu am ascuns nici faptul că am avut şi am la Moscova buni prieteni şi colegi, inclusiv printre elitele ştiinţifice, culturale şi politice de acolo. Ei au faţă de mine o atitudine călduroasă, sinceră, corectă şi este normal că eu trebuie să le răspund cu aceeaşi atitudine. De altfel, inclusiv datorită acestor relaţii am putut obţine acces în arhive în care foarte puţini compatrioţi de-ai noştri au intrat. De acolo am cules documente de o importanţă deosebită pentru scrierea unei istorii mai complete şi mai adevărate a poporului şi statului nostru. Inclusiv despre perioade tragice din istoria noastră, dar despre aceasta vorbesc documentele de arhivă şi eu nu cred că un istoric trebuie să reproşeze ceva cuiva, nu este în drept să acuze popoare întregi. În unele lucrări de ale mele am analizat şi criticat dur nu poporul, ci sistemul sovietic, însă întotdeauna am făcut-o de pe poziţii ştiinţifice.

Aflarea mea în Rusia – în misiune diplomatică la studii, la cercetare, în arhive, – în mod firesc m-a făcut să fiu ataşat de multe valori ale poporului rus. La fel se întâmplă, cred eu, cu orice om normal, care se află un timp într-un mediu spiritual străin. Nu am ascuns, dar nici nu am făcut caz, paradă ieftină, PR, din aceasta: da, stimez, iubesc poporul rus. Spun asta ştiind că aşa ceva nu este la modă în anumite cercuri, eu însă nu pot şi nici nu vreau să fiu în pas cu asemenea modă. Asemenea mode trec, iar popoarele, oamenii rămân!

Cei care se complac în a face etichetări, ar putea continua lista şi dacă cineva doreşte cu tot dinadinsul, eu îl pot ajuta. Ca ministru al Apărării, prin decizia conducerii de la Chişinău, am vândut Statelor Unite ale Americi nişte avioane depăşite de timp, inutile nouă. Nu spun că acest gest m-a costat peste timp doi ani şi jumătate de nemeritată detenţie; nu este cazul; în contextul nostru amintesc doar că americanii au apreciat mult faptul că acele avioane nu au ajuns pe mâinile vreunei grupări fundamentaliste. Cred că nu întâmplător Departamentul de Stat al SUA a făcut câteva declaraţii în care condamna acţiunile regimului care a pus la cale scenariul, prin care am fost pus în detenţie, cerând eliberarea mea. În acest caz, conform logicii iubitorilor de etichete, eu aş fi „omul Americii”, nu-i aşa?

Când m-am aflat în detenţie, au luat atitudine în apărarea mea, nu colegii mei de aici, ci unii colegi şi prieteni din Rusia şi din Occident. Doamna Marianne Mikko, şefă de comisie la Consiliul Europei, a declarat şi la Strasbourg, şi în Parlamentul de la Chişinău că dosarul Pasat şi punerea mea în libertatea este hârtia de turnesol a aspiraţiilor de integrare europeană a R. Moldova. După ieşirea din detenţie, am avut la Consiliul Europei, o lansare a monografiei „Calvarul” – despre deportarea basarabenilor şi a cărţii cu memoriile şi desenele din gulag al basarabencei Eufrosinia Kersnovski. Lansarea o fost însoţită de o conferinţă, la care au venit reprezentanţi ai elitei ştiinţifice şi politice din Europa de Vest. Poate că eu sunt şi un „om al Bruxelles-ului”, „al Occidentului”?

Nu m-aş mira dacă cineva ar mai zice că eu sunt şi „omul Tiraspolului”, ba chiar şi „omul Comratului”! Doar când am lucrat la Guvern, am propus mai multe soluţii de apropiere a malurilor Nistrului. Acelaşi lucru l-am făcut anul trecut şi la AŞM, convins fiind că oamenii de ştiinţă uneori găsesc mai repede un limbaj comun decât politicienii. Apoi, soţia mea Lilia este găgăuză. Ca profesoară de germană la Universitate, evident, cunoaşte foarte bine limba, literatura, cultura germană, ca şi pe cea rusă, de altfel. Ce-i drept, vorbeşte o română cum aş dori unor moldoveni, pretinşi naţionalişti români, să o cunoască. Când avem ocazia, şi soţia mea, şi eu, ne îndemnăm rudele, prietenii, colegii de la sud să înveţe şi să vorbească şi ei cât mai bine româneşte, să înveţe istoria adevărată a patriei noastre comune, să se apropie de valorile noastre culturale.

Dar dacă voi aminti că toate rudele mele pe linie maternă, după 28 iunie 1940, au rămas în dreapta Prutului şi au trăit acolo toată viaţa… Că acolo trăiesc verişorii mei, cu care am întreţinut mereu relaţii de rubedenie. Dacă aş mai aminti că, însoţit de regretatul poet Grigore Vieru, am beneficiat de o audienţă la Preafericitul Teoctist, patriarhul României, care mi-a înlesnit accesul la Arhiva Patriarhiei Române, unde am depistat documente de o valoare deosebită pentru reconstituirea istoriei Bisericii Ortodoxe din Basarabia şi a relaţiilor religioase româno-ruse? Dacă aş mai aminti că la promovarea mea ca membru corespondent, apoi şi ca membru titular al AŞM, am beneficiat de recomandări de la savanţi de seamă din Moscova, Kiev, dar şi de la Academia Română? Fireşte, de aici s-ar putea deduce că sunt şi „om al Bucureştiului”.

După cum vedeţi, accept – în sensul celor relatate de mine, şi nu al vorbelor de culoar – să fiu şi „omul Moscovei”, şi „al americanilor”, şi „al Europei Occidentale”, şi „al Tiraspolului”, „al Comratului”, „al Bucureştilor”… Cu condiţia ca să se ştie clar: în realitate, eu sunt omul ţării mele, al neamului meu; dacă îmi permiteţi, eu sunt un slujitor al ştiinţei, al istoriei statului şi poporului meu. Celor care au tupeul de a mă face „kaghebist”, ţin să le amintesc: eu am lucrat într-o structură de forţă, dar şi de securitate a statului nostru şi nu-mi este ruşine defel pentru ce am făcut în acea calitate. Cum nu-mi este ruşine nici pentru un rând scris în domeniul meu de cercetare. Deşi mi-a ruinat sănătatea mea, şi a familiei mele, nu-mi este ruşine nici de cele 858 de zile de nemeritată osândă, când am fost lăsat la cheremul justiţiei comuniste – antiumană şi antinaţională. Am fost lăsat şi de unii colegi ce se consideră mari patrioţi şi mari umanişti… Şi acolo, în detenţie, când a fost posibil, am lucrat pentru elucidarea unor momente tragice din istoria mult pătimitului nostru popor. Nu m-au înfrânt nici condiţiile inumane, nici durerea că a fost ars tirajul de 3, 5 mii exemplare ale monografiei „Calvarul”, despre valurile de deportări operate în Basarabia postbelică. Apropo, atunci, nimeni din Academie nu a luat atitudine oficială, că, întocmai ca pe timpul Germaniei naziste sau al terorii staliniste, a fost arsă o carte de cercetări în domeniul istoriei neamului. În schimb, când soţia Lilia a mers la Moscova, cu discheta pe care o salvase, prietenii de la Moscova au sprijinit-o necondiţionat, şi astfel a apărut „Calvarul”, în limba română – în capitala rusă, dacă în capitala basarabeană nu a fost posibil.

Nu vreau să intru în amănunte, să nu creadă cineva că ard de dorinţa de a mă răzbuna pe cineva care, în zile negre ale vieţii, mi-a întors spatele sau, şi mai rău, m-a trădat scriind denunţuri împotriva mea către conducerea comunistă de atunci. Cu regret, AŞM atunci nu numai că nu a luat atitudine, dar a blocat lansarea cărţilor mele despre tragedia poporului nostru. Chiar şi unele centre academice din URSS, preşedinţii riscau să-i apere pe angajaţii cu viziuni disidente. Nu vreau să intru în polemici… măcar şi din motivul că nu mă tem de oponenţi, nici de critici. Mă tem de cei care pot fi calificaţi ca nişte cameleoni: ei îşi schimbă culoarea, adică atitudinile, poziţia de om, de cetăţean şi chiar de savant, după cum bat vânturile politice.

Pledaţi pentru mai multă transparenţă în gestionarea banilor publici. Dar se spune că unul din meritele fostei conduceri a AŞM ar fi anume trecerea la repartizarea mijloacelor pentru cercetare în bază de concurs. La ce ar mai trebui să fie schimbat ceva, dacă totul şi aşa este bine?

Răspuns: Transparenţa privind repartizarea la AŞM a mijloacelor pentru cercetare este poate cel mai mare mit din ultimii 10 ani. Este acţiune, dacă nu o diversiune de PR, o adunare de frumoase declaraţii demagogice, fără vreo acoperire reală. Este adevărat, s-au creat la AŞM sisteme de repartizare, fonduri, centre de expertiză, s-au organizat concursuri, aşa, cum ar fi în ţările membre ale UE. Însă toate aceste procese sunt mai mult mimate, fiind coordonate şi, în ultimă instanţă, folosite, de o singură persoană, cel mult – de două persoane. Verigile în finanţarea cercetărilor conţin o mulţime de falsuri şi manipulări – iar acestea sunt determinate de conflicte de interese. Un exemplu doar: comunitatea care efectuează cercetarea, tot ea este responsabilă şi de repartizare. De aici derivă acea neîncredere în rândul majorităţii cercetătorilor, dar şi în societate. Şi, nu în ultimul rând – o neîncredere şi din partea guvernării, unde unii lideri consideră şi declară deschis că se creează impresia că mijloacele alocate AŞM ar fi bani aruncaţi în vânt…

Rezultatele activităţii unui savant se materializează, poate cel mai evident, în scrierea şi publicarea de articole, studii, monografii, culegeri. Studiind bibliografiile aspiranţilor la funcţia de preşedinte al AŞM, am observat că cei trei candidaţi necontestaţi au cam câte 10-15 cărţi şi 200-300 de articole, studii. Iată însă că dl acad. Gh. Duca bate un record semnificativ: dumnealui are aproape 70 de monografii şi circa 1200 de publicaţii în presa ştiinţifică. Nu vă pare că şi această aritmetică îl favorizează pe candidatul a cărui aspiraţie la al treilea mandat este contestată?

Răspuns: În fiecare domeniu, numărul de publicaţii are valori, rosturi, efecte diferite. Totuşi, în nicio sferă a ştiinţei acest număr nu constituie indicatorul principal al eficienţei cercetărilor. Să mai amintim un amănunt important: la noi există o practică vicioasă, „moştenită”, se pare, de la sovietici: unii şefi – de la Universităţi, de la Academii – devin obligatoriu şi coautori la cele mai importante lucrări ale instituţiei, în domeniu. Această situaţie, desigur, sporeşte simţitor numărul publicaţiilor, dar se iscă şi fireasca întrebare: cum poate să facă atât de multe în ştiinţă un singur om, care are şi numeroase obligaţii de manager?

De ce credeţi că are nevoie cel mai mult comunitatea ştiinţifică, la ora actuală?

Răspuns: Are nevoie de rezolvarea urgentă a mai multor probleme… unele principiale… şi numai enumerarea lor ne-ar fura câteva ore. Am vorbit deja despre necesitatea umanizării Academiei, a instaurării în AŞM a unei atmosfere potrivite pentru cercetare, despre necesitatea imperioasă a transparenţei, a descentralizării.

Însă, cel mai important lucru este că comunitatea ştiinţifică are nevoie de finalitate, mai simplu spus – de selectarea, formularea şi organizarea unor repere pentru a atinge scopuri, respectiv, rezultate palpabile, concrete, aducătoare de eficienţă, dar şi născătoare de bucurii pentru rezultatele muncii, cercetării, creaţiei în AŞM. Mă refer, în primul rând, la orientarea spre rezultatul final al cercetării: o cercetare pe o anumită temă specifică să fie finanţată din bani publici suplimentar, dacă ea prezintă o incontestabilă valoare naţională. Sau, în funcţie de faptul cât de repede şi de amplu rezultatele ei vor fi implementate în practică de întreprinderi, agenţi economici, ministere, alte instituţii publice. Dacă vom avea finalitatea cercetării, comunitatea academică va fi utilă societăţii, poporului, statului. Totodată, astfel cercetarea va conduce la autofinanţarea parţială a ştiinţei, astfel fiind mai apreciată de societate, iar munca de cercetător va fi una prestigioasă.

Și nu în ultimul rând, este necesitatea depolitizării forului academic suprem care a început în perioada anilor 2004-2009 prin cele mai diferite metode şi mijloace. În primul rând, organigrama nouă şi numirea tuturor directorilor era coordonată cu partidul de guvernământ şi aprobată prin Hotărâre de Guvern. Mai târziu, antrenarea Academiei în expertizarea manualelor de istorie integrată realizate la comanda puterii. În urma reformei supravegheate de politic au avut de suferit mai multe structuri academice, comasate sau dezmembrate după placul unor sau altor ideologi din exterior.

A devenit o normă ca preşedintele AŞM să fie prezent la toate manifestările politice ale partidului de guvernământ, fie la depunerile de flori la monumentul lui V.I. Lenin, fie la mitinguri, festivităţi, campanii electorale în favoarea comuniştilor etc.

Probleme majore au apărut în timpul elaborării şi editării Enciclopediei Moldovei, proiect ambiţios şi foarte costisitor, lansat de Academie. Era imposibil de împăcat viziunea comunistă asupra limbii de stat, istoriei şi identităţii neamului cu adevărul ştiinţific. Dar s-au găsit cercetători care s-au repezit, la indicaţia conducerii Academiei, totuşi „să împace capra cu varza”. Astfel, compartimentul „Limba de stat”, inclus în 2009 în prima ediţie a Enciclopediei Moldovei, semnat de doamna dr. Aurelia Hanganu se începe în felul următor: „Limba oficială (de stat) în RM, conform Constituţiei RM (art. 13), este limba moldovenească vorbită de mai bine de 3,5 mil. de locuitori ai ţării”. Acelaşi compartiment, inclus în următoarea ediţie apărută, de asemenea în 2009, dar după plecarea imediată a comuniştilor, începe cu fraza sus-numită, dar deja completată: „Declaraţia Adunării Generale a AŞM din 28.021996 stabileşte că „denumirea corectă a limbii de stat (oficiale) a RM este „limba română”. În ediţia din 2010 începutul acestui compartiment este modificat de autoare în felul următor: „Conform opiniei savanţilor filologi, limba vorbită de mai bine de 3,5 mil. de locuitori ai RM este limba română”. Este evident faptul că doar în doi ani, în funcţie de regimul politic, un specialist filolog schimbă de câteva ori accentele într-o ediţie enciclopedică de mare importanţă.

Căciulirea în faţa politicului în perioada comunistă a adus AŞM practic la malul prăpastiei. Într-o bună zi conducerea de vârf a ţării a ordonat desfiinţarea Institutului de Filologie, micşorarea substanţială a numărului de cercetători şi alipirea acestuia la Institutul Patrimoniului Cultural, un alt institut reorganizat după principiul de „struţo-cămilă”. Însă poziţia fermă a academicienilor-filologi, a angajaţilor Institutului de Filologie şi a conducerii Secţiei Ştiinţe Umaniste a oprit această nebunie.

Schimbarea politică survenită după 2009 a adus cu ea alte reguli de joc în Academie. Într-un scurt timp au fost schimbaţi practic toţi directorii aprobaţi anterior de guvernul comunist. Au fost stopate unele programe de stat, începute în perioada precedentă, printre care şi programul „Dinastia Cantemireştilor” condus de academicianul Andrei Eşanu. Din nou a fost schimbată organigrama academică şi s-a început mimarea reformelor. Anume în această perioadă AŞM i-au fost aduse cele mai dure critici din partea guvernanţilor şi societăţii civile în legătură cu utilizarea ineficientă a mijloacelor financiare, nedreptăţirea universităţilor, corupţia, cumetrismul, promovarea la posturi şi titluri a rudelor, încălcarea legislaţiei ş.a. Chiar s-a pus întrebarea: merită să rămână AŞM în actuala formulă sau nu?

Din cauza managementului ineficient şi atmosferei apăsătoare din Academie au început să plece specialiştii cu experienţă. Fosta dictatură din exterior s-a deplasat în interiorul instituţiei.

Sunt departe de gândul că Academia trebuie să „neglijeze politicul”. Dimpotrivă, între AȘM și guvernare trebuie să existe un dialog permanent, o colaborare strânsă în interesul statului și al științei, dar acest dialog urmează a fi purtat de pe poziţii egale, cu multă diplomaţie, insistenţă, muncă, clarviziune şi putere de convingere.

Săptămâna trecută, la Academie, a avut loc o adunare a Asambleei Generale. S-a spus, s-a scris că a decurs şedinţa această la o temperatură înaltă a discuţiilor, polemicilor, dezvăluirilor. Dar, concomitent, conducerea AŞM a înmânat mai multe distincţii şi premii…

Răspuns: Nu pot să spun pe ce criterii se acordă premiile – aceasta este competenţa exclusivă a președintelui AȘM. Știu că ele se oferă la aniversări. Această practică – perfect comunistă, sovietică – este menţinută într-un for academic ce se vrea la standarde occidentale…

Dar şi Dvs. aţi avut nu de mult o aniversare, deci, aveţi şi o distincţie?

Răspuns: Da, în vara anului trecut, înainte de aniversare, mi-au adus la cunoştinţă o decizie a Consiliului Suprem pentru ştiinţă şi cercetare al AŞM, potrivit căreia mi se acorda medalia „Dimitrie Cantemir” – este distincţia supremă a Academiei noastre. Poate că era vremea vacanţelor, dar nu mi-a mai fost înmânată. Dar, nu pentru medalii, premii sau posturi lucrez eu la Academie, fac totul din pasiune şi cu speranţa că lucrările mele prezintă interes şi valoare pentru istoria statului şi neamului nostru. Cea mai importantă distincţie am primit-o atunci când comunitatea academică m-a ales membru titular al AŞM.

Dle acad. Valeriu Pasat, vă urăm inspiraţie şi rezistenţă în această competiţie deloc uşoară. Desigur, vă urăm şi succes, izbândă. Nu putem să ne întrebăm însă: dar dacă se întâmplă că… 

Răspuns: Să iasă învingător altcineva? Voi strânge mâna oricărui învingător înscris legal în această campanie. Şi voi continua să activez la Academie, pentru a-mi realiza mulţimea de proiecte, care, aşa cum o demonstrează realitatea, sunt o contribuţie la scrierea pe nou a istoriei noastre. Iar, concomitent, sunt, vor fi nişte realizări care, sper eu, vor contribui la menţinerea bunului nume al Academiei. Bineînţeles, dacă cei care se vor afla la conducerea ei vor face tot ce le stă în puteri pentru a nu lăsa să scufunde definitiv corabia numită AŞM.

Mulţumim mult pentru bunăvoinţa şi sinceritatea cu care ne-aţi acordat acest interviu.

A dialogat Elena Popescu

sursa: jurnal.md

Deputații vor primi suma „simbolică” de 500 de lei cu ocazia sărbătorilor de Paști. Anunțul a fost făcut de președintele Parlamentului , Igor Corman în cadrul ședinței de astăzi a Parlamentului.

„Încercăm de unde avem să continuăm reparațiile la Parlament, astfel ca deputații să activeze în birouri și nu la Ministerul Agriculturii. Chiar dacă simbolic, vom face un gest și în acest an. Deputații și lucrătorii Parlamentului vor primi câte o primă de 500 de lei”, a declarat Igor Corman.

Potrivti șefului Legislativului, îndemnizația este de trei ori mai mică față de anul trecut.

Despre privatizarea banditească de către actualii guvernanţi a Băncii de Economii s-a scris destul în presă. Marea mirare a oficialilor occidentali este aceea că nu înţeleg de ce moldovenii sînt atît de naivi şi asistă pasivi cum depunerile lor bancare le sînt furate pe faţă. Pentru aşa ceva se iese în stradă la proteste. Mai tîrziu va fi inutil să se plîngă cuiva deoarece nu le va mai restitui nimeni banii depuşi în bănci, iar asta pentru că autorii furtului, actualii guvernanţi, vor fi deja pe alte plaje însorite, cu tot cu miliardele furate şi din aceste bănci.

N-ar fi prima dată cînd moldovenii rămîn fără economiile băneşti agonisite într-o viaţă. Au mai păţit-o prin anii 1990-1991. Atunci însă erau alte timpuri şi actuala R. Moldova era o rămăşiţă a unui fost imperiu şi, deci, o identitate statală în curs de definire în umbra neo-bandiţilor sovietici de atunci. Acum, actualii guvernanţi, fiind siguri că moldovenii au uitat ce li s-a întîmplat atunci, au început deja să-i lase pe deponenţii bancari fără economii la fel ca şi în acei ani.

Băncile care „transferă” banii moldovenilor în „străinătate”

În timp ce băncile din ţările mai firave, vulnerabile şi la început de „drum naţional”, aşa cum este încă şi R. Moldova, încearcă să obţină credite pentru dezvoltare de la marile bănci transnaţionale şi fonduri internaţionale, o serie de bănci din Moldova scot capitalurile din ţară şi le depozitează la nişte dobînzi derizorii. Aceste investiţii din banii deponenţilor ar trebui să se execute sub arbitrajul exigent al Băncilor Naţionale, în cazul nostru Banca Naţională a Moldovei (BNM). Cu cît aceste depuneri băneşti în străinătate sînt direcţionate ingenios doar spre acele bănci transnaţionale cu tradiţie şi sigure, cu atît sistemul bancar naţional al R. Moldova devine incalculabil mai profitabil, ducînd astfel spre o scădere substanţială a dobînzilor la împrumuturile făcute de moldoveni.

În acest context, garanţiile oferite de băncile ruseşti sînt cele mai îndoielnice în comparaţie cu băncile elveţiene, luxemburgheze, americane, israeliene etc.

„Rubla şi monedele naţionale ale altor pieţe emergente nu mai sînt la fel de puternice pentru că dolarul şi euro se întăresc din ce în ce mai mult”, a declarat, la sfîrşitul lunii Ianuarie, 2014, guvernatorul Băncii Centrale a Rusiei, Elvira Nabiullina, potrivit Ria Novosti. Aceasta a mai spus că nu există probleme intrinseci care au dus la deprecierea rublei, care încă de atunci a atins minime istorice în raport cu euro şi cu dolarul. Ţinînd cont de fondul evenimentelor din Ucraina şi implicarea Rusiei, este clar că cine depune bani în băncile ruseşti o face pentru a-i fura, iar despre acest lucru vă veţi convinge citind rîndurile care urmează.

Potrivit BNM, suma transferată de băncile din Moldova în străinătate a depăşit 12 miliarde de lei. Deocamdată! Cine-s campionii acestor transferuri băneşti uriaşe? Păi cine altcineva decît Banca de Economii, recent „privatizată”, Banca Socială şi Unibank? Cine supraveghează, fiind obligaţi, aceste transferuri băneşti „în străinătate”? Bineînţeles că BNM şi junele guvernator Dorin Drăguţanu.

Cît de cinstit este bancherul care-i dă moldoveanului 3% dobîndă, iar el îi depune banii la băncile ruseşti cu o dobîndă de… 0,25%?

Spuneam mai sus că orice bancă din ţări ca Moldova îşi depune capital sau acţiuni în mari bănci transnaţionale occidentale sigure şi aducătoare de dobînzi. Marele jaf prin care moldovenii sînt furaţi ca-n codru reiese din aceea că, potrivit „Kommersant-MD”, Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank au depus în bănci din Federaţia Rusă depozite băneşti în sumă de circa 7 miliarde de lei, care reprezintă cam 10% din activele totale ale sistemului bancar al Republicii Moldova.

Cineva trebuie să fie extrem de naiv sau dornic să i se fure banii dacă-şi imaginează că BNM şi guvernatorul Drăguţanu sînt străini de aceste atentate asupra sistemului naţional bancar al ţării, asupra interesului naţional, în ultimă instanţă. BNM, chipurile, ar cunoaşte situaţia, dar se spală delicat pe mîini cu săpun guvernamental moldovenesc, spunînd că au fost operate modificări de lege în scopul limitării volumului de sume de bani care poate fi transferat în străinătate. Să vezi drăcia dracului: Modificările încă nu au intrat în vigoare. Păi, normal că n-au intrat în vigoare, căci trebuia pus la punct furtul naţional mai întîi!

Hoţia se face la vedere şi în dispreţ faţă de moldoveni şi acest popor. Oricît de mult au miorlăit cei din grupul Hadîrcă, Partidul Liberal Reformator, iar asta doar ca să li se dea şi lor un ciolan, Banca de Economii şi Aeroportul au fost furate cu dispreţ chiar şi în faţa întregului Occident. Se lasă impresia că au procedat aşa doar spre a-i determina pe europeni să renunţe la a mai integra R. Moldova în UE. N-a fost să fie aşa, iar vinovaţii nu vor scăpa de justiţie, mai ales căpcăunii, tartorii naţionali Vlad Filat, Victor Babăneagră, viceministru al finanţelor, şi Victor Bodiu, şeful cancelariei de stat, inginerii acestui mare jaf naţional. Nu ei sînt autorii integrării europene, ci UE, care nu vrea să lase acest popor de izbelişte, în mîna unor oligarhi cinici şi nesătui.

Ca să înţelegeţi prin ce metode perfide şi criminale îi fură pe bieţii deponenţi, care-şi depun agoniseala de o viaţă la aceste bănci, este suficient să vă spunem că în timp ce moldovenilor li se oferă o dobîndă de 3% la depunere, tartorii acestor bănci au scos banii din ţară şi i-au depus la băncile ruseşti pentru o dobîndă de doar 0,24%. Cît de cinstit este un astfel de bancher?

Vă este clar că avem de-a face cu nişte bandiţi care fură ţara şi sînt pregătiţi deja să şi fugă din ea cu tot ceea ce a mai rămas?

Ce spune Vlad Filat despre migrarea de capital autohton?

În seara zile de 8 Aprilie, în cadrul unei emisiuni de televiziune, fiind întrebat despre fenomenul scoaterii masive de bani din R. Moldova, Filat a dat nişte explicaţii de-a dreptul halucinante, momente în care s-a văzut că îi crede chiar proşti pe moldoveni, dispuşi să înghită orice.

Prin urmare, Filat, vrînd să adoarmă vigilenţa deponenţilor autohtoni, a spus că banii care ies din ţară reprezintă beneficiile sau investiţiile investitorilor străini. Potrivit lui, aceşti bani nu sînt ai moldovenilor, ci cîştigul firesc al investitorilor străini care oferă locuri de muncă în Moldova.

Să te cruceşti, nu alta! Astfel, în logica sa, constatăm că Banca de Economii, Banca Socială sau Unibank nu aparţin moldovenilor, ci „investitorilor” ruşi. La fel şi Aeroportul!

Oare cît vor mai răbda moldovenii?

Conform statisticilor BNM, la începutul anului 2013, depunerile băncilor moldoveneşti în străinătate însumau 4,831 mlrd de lei, iar la sfîrşitul aceluiaşi an ajunseseră la 10,958 mlrd de lei. Acum înţelegeţi în ce grabă s-a furat? Una-i ce se furase pînă atunci, dar alta-i iuţeala cu care au înhăţat rapid peste 6 miliarde de lei în doar jumătate de an!

Mai departe, la finele lunii Februarie 2014, suma de bani transferată peste hotarele R. Moldova a fost de 12,193 mlrd de lei. Astfel, doar pe parcursul unui an, cifra volumului depozitelor s-a majorat cu 7,362 mlrd lei. Surse din BNM, apropiate „Kommersant-MD”, spun că banii sînt depozitaţi la cerere. Potrivit datelor BNM cu privire la depozitele băneşti transferate, o tendinţă de majorare este înregistrată doar la Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank, cărora le revine cam jumătate din depozitele din străinătate. Sursele afirmă că, în realitate sau fictiv, controlul asupra acestor bănci este exercitat de către businessmanului Ilan Şor, cel căruia Guvernul Filat i-a dat pînă şi numere diplomatice pentru maşinile sale şi ale soţiei de la Moscova.

Campionul absolut al acestor depozite în străinătate este, fireşte, recent „privatizata” Bancă de Economii. Nu degeaba au furat-o în văzul întregii lumi! Dacă la începutul anului trecut Banca de Economii avea în depozite la cerere 1,98 mlrd lei, atunci la finele lunii Februarie 2014, suma a crescut pînă la 5,948 mlrd lei. Unibank şi Banca Socială păstrează în conturi depozitare 3,817 mlrd lei şi respectiv 1,512 mlrd lei.

Potrivit aceloraşi surse din BNM, apropiate „Kommersant-MD”, aceste uriaşe sume de bani au fost depuse în băncile din Rusia “Gazprombank” şi “Alef-bank”. Banca Naţională au refuzat să confirme sau să dezmintă oficial aceste informaţii pentru „Kommersant-MD”, pretextînd confidenţialitatea bancară. Un secret bancar mai ceva decît la băncile elveţiene, nu-i aşa? La fel a refuzat să comenteze şi oficialii de la Banca de Economii, precum şi preşedintele Consiliului de Administraţie de la Unibank, Dumitru Ţugulschi, în privinţa depozitărilor de bani în băncile ruseşti.

Semnificativ este faptul că depozitele la cerere ale Băncii de Economii şi Unibank sînt de 11 ori mai mari faţă de capitalul normativ total, iar ale Băncii Sociale de trei ori.

Totodată, volumul creditelor oferite de Banca de Economii în anul 2013 este de 5 ori mai mic faţă de volumul mijloacelor de pe depozitele la cerere. Oficial, nu se ştie cu ce procent şi-au plasat băncile nominalizate banii în străinătate, dar acum deja aţi aflat în rîndurile de mai sus.

BNM este doar îngrijorată pînă vor ieşi din ţară toţi banii planificaţi

Aşa spune guvernatorul Dorin Drăguţanu, că „la BNM creşterea volumului conturilor băncilor moldoveneşti peste hotare trezeşte îngrijorare”. „Ca să redreseze situaţia”, aşa cum spuneam mai sus, BNM a înaintat în Parlament un şir de modificări în regulamentul ce ţine de depozitele de amploare, dar care „n-au intrat în vigoare”. Potrivit „modificărilor la regulamentul înaintat de BNM”, băncile din RM nu pot oferi unei persoane sau unui grup de persoane mai mult de 15% din capitalul normativ total, precum şi să-şi depoziteze mijloacele băneşti într-o ţară sau bancă în condiţiile în care au ratingul de creditare mai jos de BBB-/Baa3, acreditat cel puţin din una din agenţiile Standard & Poor’s, Moody’s и Fitch-IBCA.

O absolventă a Universităţii Slavone contestă!

În cazul în care băncile au intenţia să majoreze indicii stabiliţi de BNM, atunci vor fi obligate să mărească şi fondul de risc. Să vezi, să auzi şi să nu crezi! Modificările propuse de BNM la regulamentul ce ţine de depozitele de amploare au fost contestate în instanţa de judecată. Cererea a fost înaintată Judecătoriei de către o absolventă a Universităţii Slavone pe nume Nani Abaşidze.

„Kommersant-MD” nu a reuşit să afle din partea căror acţionari sau bănci a contestat Nani Abaşidze modificările înaintate Parlamentului, aceasta confirmînd doar că s-a înaintat o Cerere în instanţă, fără să spună pe cine reprezintă, cu ce şi de ce nu este de acord. Nici nu-i nevoie să ne mai spună, iar asta pentru că deja aţi văzut care-s băncile cointeresate în transferarea capitalului bancar în Rusia.

Demersul juridic depus de Nani Abaşidze a provocat un scandal care a asjuns pînă la nivelul Preşedinţiei Moldovei, iar asta după ce judecătoarea Liliana Lupaşco de la Judecătoria Sectorului Centru a suspendat acţiunea modificărilor BNM pentru toată perioada în care se desfăşoară procesul.

Decizia judecătoarei în cauză a atras critici dure din partea preşedintelui Nicolae Timofti, care a declarat că asemenea decizii blochează activitatea BNM şi aduc prejudicii economiei naţionale de sute de milioane de lei. Ulterior, Curtea de Apel a anulat Decizia primei instanţe de judecată, dar Nani Abaşidze are dreptul la Recurs. Cui aparţin Ministerul Justiţiei şi instanţele de judecată? Mai are rost să-i numim pe cei doi ”barzi”?

Observaţi cum şi pe fondul acestor tărăgănări juridice sutele de milioane de lei continuă „să fie depozitate” în băncile ruseşti. „Profitul personal al investitorilor străini, care oferă locuri de muncă moldovenilor”, cum ar zice Vlad Filat!

Cecilia LEVANDOVSCHI, finanţist

sursa: moldova-suverana.md

Miniştrii de Finanţe din cadrul G7 se reunesc joi, la Washington, pentru a discuta despre criza din Ucraina şi impactul economic al acesteia, au anunţat miercuri surse diplomatice.

La reuniune, care urmează să aibă loc joi după-amiaza, vor participa miniştrii din statele cele mai industrializate – Canada, Franţa, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie şi Statele Unite – în cadrul Adunării Generale a Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi Băncii Mondiale (BM).

Criza din Ucraina şi tensiunile cu Rusia se vor afla în centrul discuţiilor, dar ar putea să fie abordate şi ale subiecte, a declarat una dintre surse, fără să ofere precizări.

Eforturile diplomatice se accelerează în vederea găsirii unei soluţii diplomatice şi evitării unei escaladări a conflictului. O reuniune cvadripartită Rusia-Statete Unite-Ucraina-UE urmează să aibă loc săptămâna viitoare, chiar dacă Washingtonul i-a minimalizat importanţa.

Impactul economic al crizei începe, în paralel, să provoace îngrijorări tot mai mari.

Banca centrală americană (FED) a dat asigurări miercuri că tensiunile din Ucraina ar putea să aibă un „impact negativ” asupra creşterii economice.

FMI a revizuit în scădere previziunile creşterii mondiale, invocând „creşterea riscurilor geopolitice”.

Statele membre G7 s-au declarat pregătite la sfârşitul lui martie să consolideze sancţiunile vizând Rusia, care se concentrează pentru moment asupra unor apropiaţi ai preşedintelui rus Vladimir Putin.

Subiectul urmează să fie dezbătut în cadrul reuniunii miniştrilor de Finanţe din statele cele mai industrializate şi emergente G20, joi seara şi vineri, la Washington.

sursa: realitatea.net

Orice ţară, fără știință și un sistem educaţional eficient, este condamnată spre dispariţie.

Acesta ar trebuie să fie devizul Academiei de Științe din Moldova. Însă realitățile din știința și inovarea Moldovei sunt dezastruoase cu totul. Știința în Moldova a devenit un instrumentul foarte practic de îmbogățire și fărădelege, devenind ca o insulă necontrolată practic de nimeni.

Anii, care i-am dedicat științei și cercetării m-au făcut să-mi schimb părerile despre imaginea frumoasă a AȘM, cu care se vehiculează de mai mulți ani, deoarece în spatele acesteia este cu totul altceva.

Am tras această concluzie în rezultatul multiplelor analize și expertize efectuate în decursul ultimilor ani, în cadrul cercetărilor, legate de evoluția și situația, cercetării științei și procesului inovațional din Moldova.

Noile alegeri în AȘM.

În prezent actuala conducere a AȘM se bate pe viață și moarte pentru ca să mai rămână un termen la putere.

De ce președintele acestei academii G. Duca, se zbuciumă prin Parlament, Guvern, Președinție, umblă pe la PLDM, PDM, PL, declară deschis că este susținut de Prim-ministru Leancă, de toată conducerea țării, bulversează societatea precum că el este cel mai demn.

Pentru informație! Din sursele foarte apropiate și în rezultatul discuțiilor purtate cu unele persoane de la conducerea țării am constatat cu siguranță că ei singuri nu cunosc despre faptul că susțin candidatură lui G. Duca la președinția AȘM, iar alții sunt nedumeriți despre așa declarații.

Ceea ce avem astăzi în știința moldovenească este o scârbă națională și o profanare a științei, savanților și cercetătorilor.

În sfera științei și inovării există mulți cercetători talentați, însă nu sunt promovați, din cazul că sistemul nu funcționează în AȘM. Acest sistem a fost pus de mai mulți ani pe rol în folosul unui singur clan.

Într-un ziar din Moldova am citit răspunsurile lui G. Duca, ca candidat la președinția AȘM la întrebarea: Ce intenționează să schimbe el la Academia de Științe?

Răspunsurile pe de o parte m-au amuzat, iar pe de alta provoacă nedumerire totală.

Duca G. spune că va promova cercetarea, va contribui la consolidarea rolului multifuncțional al științei pe plan cultural, educațional și economic, va contribui la intensificarea rolului Academiei în societate, va contribui la consolidarea comunității științifice pentru a crea capacități de participare la proiecte naționale și internaționale și multe alte visuri scrise în cărți. El și-a mai propus să creeze condiții de salarii mai mari și case de locuit, să implice buisness-ul în inovare pentru ca aceștia să colaboreze cu antreprenorii și cu cercetătorii pentru punerea în funcțiune a inovațiilor.

Pentru a realiza toate aceste cuvinte frumoase scrise, el a avut pe parcursul a 10 ani de zile bani, putere, posibilități, susținere politică și specialiști.

De ce nu au fost realizate, toate aceste obiective, măcar pe jumătate? Răspunsul este foarte simplu. Grija de ași crea condiții personale lui și celor apropiați a fost mai mare, decât interesul public și major față de societate. Grija de a se îmbogăți el și rudele angajate pe lângă AȘM, cumetrii asigurați cu cele necesare, și asta, a fost toată grija.

El a mai scris că fără infrastructură nu va putea dezvolta potențialul științific și ca va continua să facă ceea ce a făcut până acum. Adică să ne așteptăm că fărădelegile, atmosfera nervoasă și situația tensionată de 10 ani din AȘM, de când el conduce această academie, vor continua.

De ce infrastructura nu a fost creată în 10 ani de conducere?

De ce numai acum, atât de târziu, Duca G. își amintește despre așa termeni și sugestii?

El mai menționează că copul lui este ca lumea să înțeleagă că cea mai bună paradigmă pentru Republica Moldova este dezvoltarea societății noastre bazată pe cunoaștere, ceea ce însemnă investiții în educație și cercetare.

De ce această societate așa și nu a mai fost bazată pe cunoaștere?

Câte miliarde de lei au fost investite în ultimii 10 ani și de ce acești bani nu au fost valorificați cu folos, ci invers, au fost irosiți în zadar și furați.

Dezmățul din AȘM

Despre ilegalitățile, delapidările, furturile și hoțiile din cadrul Academiei de științe cunosc foarte mulți, însă preferă să tacă. De altfel sunt pedepsiți prin diferite metode, inclusiv prin eliberări, ignorări etc.

Eu personal am fost martorul unor fărădelegi, hoții și acțiuni periculoase din cadrul Academiei de Științe a Moldovei, însă despre aceasta o să mă refer mai jos.

Conducerea AȘM s-a împăinjinit așa de mult acolo în bârlogul științei că va fi foarte greu de dezbăierat de așa fenomene. ”Cosa nostra” italiană este o jucărie pe lângă cele ce sa întâmplă astăzi în știința moldovenească.

Pe parcursul unei perioade de ani în cadrul Academiei de Științe s-a format un mic stat, cu toate atributele sale, în frunte cu conducere exagerat de ierarhizată, cu legile și obiceiurile proprii.

În cazul, dacă o persoană sau angajat ale acestei structuri, ca și când științifică, nu este loială, adeptă și devotată conducerii AȘM, atunci se depun eforturi considerabile ca această persoană să fie eliminată din acest sistem. Multe persoane au fost impuse să plece, doar că nu dansau jocul impus de conducerea acestei AȘM.

Într-o țară, în care nivelul de corupție este infiltrat și în măduva oaselor autorităților centrale, aceasta structură, ca și când științifică, nu se deosebește prin nimic de celelalte structuri de stat din Moldova.

Toți cunosc faptul că într-o structură de stat, conform legislației moldovenești, nu se admite ca soții să dețină funcții de decizie. Aici apare conflictul de interese. De la președintele acestei țări și până la prim-ministru, președinte de parlament, deputați cunosc această situație de la această AȘM, însă toți se fac că nu observă. Pentru cine este legea.

În conformitate cu art.26, al. 1 din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr.158 din 04.07.2008, funcționarul nu poate exercita o funcţie publică în subordinea unei rude prin afinitate cum este soţ/soţie, părinte, frate şi soră a soţului/soţiei, în cadrul aceleiaşi autorităţi publice. Tot în acest articol se prevede că este obligatoriu de a se întreprinde acţiuni în vederea încetării raporturilor ierarhice nemijlocite în termen de 2 luni. Dacă nu se respectă ultima prevedere atunci persoana-funcţionar public se transferă la o altă funcţie sau este eliberată din funcţia publică deţinută.

Amintesc că conducătorul Academiei de Științe este soțul conducătoarei universității academice. Ea mai deține și funcția de director al liceului academic. În așa fel, această legătură îndeplinește întocmai raportul ierarhic a situației prevăzută de lege și creează fond de încălcare gravă a statutului de conducător și subaltern. În aceste condiții apare conflictul de interese direct, iar starea situației când toți dac, înseamnă că se tem sau le convine la toți aceasta.

Ce se întâmplă în realitate în AȘM?

Apariția ierarhiei studioase din cadrul AȘM are rădăcini adânci. În Moldova există multe universități, colegii și licee. Însă nu este clar de ce unii trebuie să învețe în condiții deosebite, doar numai pentru că a existat un capriciu a unui personaj. Pentru toți există condiții egale și toți trebuie să se conformeze acestor condiții. În cadrul AȘM există o mulțime de clădiri care nu sunt folosite eficient, însă acestea nu au putut fi acomodate pentru universitatea academică sau același liceu din cauza că nu s-a dorit.

În mediul de afaceri este cunoscut faptul că cel mai ușor de a spăla banii sau de ai ascunde de impozitare este construcția și reparațiile capitale. Iată și în cazul liceului și universității academice s-au făcut construcții capitale de imobile, cămine, blocuri de studii etc., în care s-au cheltuit sute de milioane de lei.

Nu, eu nu afirm că s-au spălat bani de către cineva din AȘM, însă cineva din firmele de construcții au avut de câștigat mulți bani, din aceleași impozite, care le plătim noi cu toții. Însă cine stă în spatele acestor firme de construcții?

Cât ține despre faptul dacă firmele de construcție au oferit ”otkat-ul” sau nu asta contează. Mă depășește și ține de organele competente care trebuie să-și facă treaba onest. Însă ținând cont de faptul că toate structurile sunt putrede de corupte atunci finalul va fi vădit.

Cred scopul de a forma un loc de muncă pentru soție în anul 2007, când s-a decis să se constituie liceul și universitatea academică și-au atins scopul.

Mai mult, toată structura de cercetare și formare a cadrelor de înaltă calificare a AȘM a trecut în mâinile conducătoarei acestei universități cu toate substructurile sale. Aceasta după ce mai mult de 60 de ani, perioadă, în care doctorantura s-a aflat în subordine directă a AȘM.

Această firmă ”Academia de Știință” SRL, cu ”Baronul” ei în perioada împărăției sale a fost controlată de multe organe, inclusiv de la anticorupție, controlul financiar, inspecția muncii, chiar și de Curtea de Conturi (CC). Dacă toți nu găseau nimic încălcări, atunci ultima, CC, de fiecare dată depista diferite încălcări, delapidări, neconformări în evidență, diferite sume de bani care nu erau înregistrate în evidența contabilă și multe alte încălcări de la foarte grave până la extrem de grave.

În rezultat în perioada administrată și controlată nu a fost intentat nici un dosar penal cu finalitate.

Curtea de Conturi doar informează populația despre încălcările de la AȘM, fondurile deturnate în proporții deosebit de mari, furturi și încălcări grave, pentru care se merită ani greu de închisoare și totul este OKey, desigur până la următorul control.

! Pentru informație.

AȘM a încheiat un acord de colaborare cu Curtea de conturi. Adică să presupunem că au devenit prieteni, iar ilegalitățile vor deveni legale cu acoperire a controlului de vârf a banilor publici. Mai are acorduri și cu Centrul Național Anticorupție, Serviciu Fiscal de Stat, Procuratura și cu toate celelalte organe?

Unde sunt sesizările pentru procuratură și organele de anchetă. Se face impresia că această CC și AȘM au bătut palma de fiecare dată, iar materialele se lasă baltă. Doar președintele Curții de conturi totdeauna zice că nu este competența lui de a duce până la bun capăt cauzele de încălcare.

CC a devenit un fel de informator pentru populație și conducerea țării.

Cunosc doar numai un singur caz penal, care a fost la vechiul Institut de Economie, Finanțe și Statistică, deschis pe cauza delapidării mijloacelor financiare de milioane de lei. În acest caz conducerea AȘM a depus eforturi ieșite din comun că sa fie clasat sau închis. Oricum, pentru faptul că de la acel institut au fost furate milioane de lei, până la urmă se pare cineva a primit doar o amendă.

Se pare, cazul transmiterii unor averi uluitoare din patrimoniul AȘM universității academice a dezechilibrat pe unii savanți din cadrul AȘM, care presupun nu mai pot suporta dezmățul unei persoane. Am fost martorul multor ședințe de lucru de la AȘM și am fost surprins când am văzut metodele și formele moderare și conducere a acestor ședințe. Unul striga la toți, iar acei toți, trebuiau să fie de acord, adică să țină hangul. Pentru comparație aș compara aceste metode cu felul de relații între președintele colhozului și țăranii de prășit.

De fiecare dată am propus și am demonstrat ineficiența finanțării și gestionării financiare corecte a mijloacelor bugetare alocate pentru AȘM.

Rolul AȘM trebuie să fie minimizat, iar știința să fie transferată universităților. Numai acolo se face cercetare adevărată.

În regim de urgență, în această academie de științe, trebuie să fie efectuat un control financiar riguros, de experți și specialiști profesioniști și onești, care nu se dau cumpărați de mită, nu se lasă influențați de politic și sunt absolut independenți și echidistanți în acțiunile sale, activând în strictă conformitate cu legea. În Republica Moldova există așa persoane.

N-ai nevoie de multe lucruri ca să fii fericit, așa spune Elena, proprietara acestei case cu adevărat speciale din Ciolpani. Și da, pe măsură ce descoperi casa asta îți dai seama că are dreptate. Împreună cu soțul ei Doru și cei trei copii au pornit într-o aventură incredibilă în urmă cu doi ani de zile, când au cumpărat terenul de lângă București și s-au mutat la cort până la finalizarea construcției. A fost greu, căci i-a prins și sezonul rece până au terminat casa, iar copiii au și răcit în perioada aia. Dar ce satisfacții enorme la final, când au terminat-o și când știu că au contribuit fiecare pentru ea! Și nu doar că ei s-au simțit împliniți, dar uite, ne inspiră și pe noi și ne dau certitudinea că se poate să ai casa și grădina visate, să trăiești în armonie cu natura și să te mulțumești cu veselia copiilor tăi și cu roadele muncii tale. 

Preocupați de ceea ce înseamnă spiritualitate, Elena și Doru au traversat perioade interesante în viața lor. Au avut o vilă mare, cu etaj, frumoasă, dar ciudat: în timp ce și familia lor creștea, căci au trei copii Andrei, Alexandru și Sofia, s-au trezit în căutare de altceva…Elena spune că mereu și-a dorit ceva simplu, ceva cât mai aproape de Dumnezeu, dacă vrei. Când a dat peste vorbele înțeleptului nostru sculptor Constantin Brâncuși a înțeles dintr-o dată mai multe: „Simplitatea nu este un scop în sine, dar ajungi la ea fără să vrei pe măsură ce te apropii de sensul real al lucrurilor”. Și nu doar că a înțeles, dar a trăit asta odată cu construcția casei lor, pe care au denumit-o Casa Brândușa. Elena și-a schimbat de câteva ori meseria. În 2006 a ales să se reprofileze pe peisagistică, deși, cu ceva timp înainte de asta făcuse o bună carieră în domeniul finanțelor. Dar aproape de flori, de natură, de frumos a avut parte de revelația acestei case…

Da, au ales să-și schimbe traiul, să fie aproape de tot ce înseamnă natural. Mă feresc să spun o casă eco, pentru că e mai mult decât atât. Elena a investit mult suflet în casa asta. Și nu doar ea, ci întreaga familie. Ea spune prea frumos ca să nu-i redau vorbele aici:“Materializarea casei Brândușa a fost un drum de autocunoaștere în care am reușit să mă descopăr și astfel să mă valorizez în mod autentic. Mi-am dat voie să visez, să mă joc cu formele, materialele și culorile, să fiu din nou copil, de fapt, poate chiar pentru prima dată copil. Așa s-a născut casa, din bucuria de viață împărtășită cu bărbatul inimii mele și cu copiii noștri”.Despre asta e vorba oameni buni! Despre bucurie pură! Să o lași să curgă prin tine și s-o scoți la lumină, căci ce sens are să-ți faci o casă ca la carte, dacă nu e visul tău? Ce sens are, în general, să faci ceva pe lumea asta doar ca să fie făcut, dacă nu e materializarea visului tău?

Construcția casei a fost un proces viu și interactiv, spune Elena. Da, pentru că a fost o aventură. Multe emoții, amintiri și întâmplări au fost încapsulate în zidurile ei, în pardoseală, în fiecare bucată de lemn. Dacă această casă ar putea vorbi, cu siguranță ai auzi multă veselie. Elena mărturisește că pur și simplu casa parcă îi spunea la fiecare pas ce trebuie făcut, iar ea a știut să asculte. Așa a ales materialele și a redescoperit tehnicile tradiționale, așa s-au modelat formele curbe și s-au așternut culorile și decorațiunile. A simțit în perioada aceea de creație a casei că ceva, deasupra ei, o ghidează și o inspiră. Spre exemplu, i-a fost suficient o singură ședință la un curs de mozaic ca să descopere în ea această abilitate de-a crea singură, și mai apoi de a-și învăța și copiii, să compună mozaicurile din casă. Da, tot ce vezi, de la pereți la pardoseli să știi că este montat cu mâinile lor Pentru Elena, Doru și copiii lor perioada de construcție a casei a fost un proces permanent de descoperire a acelei simplități esențiale pe care numai în natură o găsești. Acel set de coduri primare, care odată accesat deschide porțile creației autentice. Nu, nu sunt vorbele mele, ci ale Elenei, care crede că viața în simplitate este o artă. Finalizarea casei le-a adus împlinire și așezare. Casa este buna lor prietenă care trăiește în același timp cu ei miracolul vieții pe Pământ, iar Elena îl citează pe Hundertwasser, artistul austriac, care spunea despre case că ele sunt al treilea înveliș al omului după piele și haine. Te-ai prins? Ce reguli? Ce stil? Când îți faci o casă, fă-o așa cum simți și ai să ajungi la concluzia Elenei și a lui Doru că n-ai nevoie de multe ca să fii fericit.

Da, casa este foarte simplă, mică, și totuși uimește. La interior nu are mai mult de 60 de metri pătrați, suprafața construită fiind de 81 mp. Amprenta casei la sol este de formă pătrată, fiecare latură având nouă metri. În spatele casei există o terasă generoasă de 34 mp orientată către grădina de legume și anexele casei, de la locul sobei cu cuptor de pâine la micul atelier, unde Elena pictează mobilier, la chioșcul de grădină acoperit cu stuf. Ca să-ți faci o idee, la interior cei trei copii (cu vârste de nouă, șapte și cinci ani) au unul din cele două dormitoare. Elena și Doru au un dormitor în care au găsit loc și pentru o masă de birou. În centrul casei e un hol de jur împrejurul căruia se deschid toate încăperile, adică pe lângă cele dormitoare mai este o baie, o cămară și zona de zi cu bucătărie deschisă și sufragerie. Da, deși de afară n-ai spune, dar casa are și un pod, locul preferat de lectură și joacă a celor mici.

Ei bine și acum să-ți spun despre finisaje, decorațiuni și mobilier. Casa a fost ridicată pe o fundație de piatră și are structura din lemn de rășinoase. Zidăria este din chirpici, da, din cărămizi de chirpici peste care a fost aplicată tencuială de pământ, inclusiv la nivelul tavanelor peste care s-a zugrăvit cu vopsea de var. Are toate instalațiile necesare, de la cele electrice la cele termice, iar pentru încălzire să știi că soba din bucătărie este vitală căci nimic nu se risipește, ci este direcționat către caloriferele din celelalte încăperi. Izolația podului este din pâmânt și vată bazaltică (așa cum prevede legea pentru construcții pe structură din lemn). Dar uită-te la finisaje, cât de originale sunt, observă muchiile rotungite ale pereților și tâmplăriei interioare, vezi geamurile lor pictate de mână și admiră mozaicurile făcute cu bucăți de ceramică și pietricele decorative.

M-am simțit extraordinar aici în această casă! Culmea ironiei este că deși nu e foarte mare, simți că e atât cât trebuie. M-a surprins că n-am găsit un living, o cameră de zi așa cum suntem obișnuiți noi, cu canapea, cu rafturi de bibliotecă. Dar în casa asta nimeni nu stă degeaba, căci toți sunt creativi și nu pot sta locului, iar televizorul impozant din sufragerie e doar o amintire de altădată, din altă casă, căci foarte rar este deschis. Păi când ai așa o curte, când a atelier, îți dai seama că nici copiii n-au niciun fel de atracție către televizor. Ei se bucură de curte, stau pe lângă ai lor sau prietenii care vin în vizită. Pisicile sunt niște răsfățate, la fel ca și cei doi câini care apără proprietatea. Ei da, ăsta e trai sănătos când mergi în curte să rupi frunzele de leuștean pentru ciorbă și când ieși pe terasa din spatele curții să-ți strigi copiii să vină la masă, căci ei bântuie în aer liber. Cum adică unde merg la școală? Păi crezi că la Ciolpani nu e grădiniță și școală? Crezi că acolo nu se învață? Ba fii sigur că da, dar viața adevărată e asta când ești aproape de natură și când amintirile tale au culoarea pădurii din apropierea casei, au atingerea vântul blând de primăvară, mirosul florilor de vară și a zăpezii proaspete iarna.

Ce să-ți mai spun? Dincolo de emoțiile care m-au năpădit, de frumusețea casei, o construcție care te îmbrățișează și pe care simți nevoia să o îmbrățisezi, m-am gândit la tine, cel care visezi la așa ceva. Elena și Doru și-au propus să facă ceva în acest sens. Vor să facă aici, la Ciolpani, o adevărată comunitate de oameni ce visează să trăiască armonios, un fel de cartier, dacă vrei, care are și denumire deja Poiana Florilor. Au cumpărat suficient teren pentru asta și împreună cu arh. Raluca Suru au conceput mai multe modele de case pe care le poți vedea aici. Costurile pentru casa lor au fost de circa 570 de euro pe metru pătrat, iar casa a fost finalizată în câteva luni, respectiv iulie-decembrie 2012. O casă similară, cu tot cu teren te-ar costa în jur de 40.430 de euro, din care doar casa 27.930 euro. Deja un lot de teren s-a vândut și pe el urmează a fi construită o casă similară cu a lor. Dacă te interesează și pe tine îl poți suna pe Doru la numărul de telefon 0745.085.653. Simplitate, creativitate, respect față de natură și bucuria de-a trăi! Da, asta am simțit când am vizitat Casa Brândușa. Sper să te inspire și pe tine!

sursa: adelaparvu.ro

Alianţa Nord-Atlantică a intensificat activităţile în spaţiul postsovietic, existând contacte nu doar cu Ucraina, ci şi cu Republica Moldova şi Georgia, afirmă Anatoli Antonov, adjunctul ministrului rus al Apărării, avertizând că Rusia nu va tolera „provocările” Occidentului.

„Unii oficiali NATO nu ascund faptul că, deşi cooperează cu Rusia, urmăresc un singur obiectiv: să facă ţara noastră să se comporte pe scena internaţională aşa cum vrea Alianţa Nord-Atlantică. De asemenea, auzim cum NATO vrea revizuirea unui set de acorduri cu Rusia”, a declarat Antonov, citat de publicaţia Vocea Rusiei.

„Rusia a luat notă de planurile unor state membre ale Alianţei de a mobiliza contingente importante de trupe în apropierea frontierelor noastre, lucru care intră în contradicţie cu acordurile dintre Rusia şi NATO. Noi avioane militare apar, iar exerciţiile militare sunt mai frecvente. Evenimentele din Ucraina au evidenţiat atenţia din ce în ce mai mare pe care NATO o acordă spaţiului postsovietic. NATO a intensificat contactele nu doar cu Ucraina, ci şi cu R.Moldova şi cu Georgia”, a subliniat Antonov.

„Nu vom permite ca provocările militare ale NATO să devină o ameninţare la adresa securităţii militare a ţării noastre”, a atras atenţia oficialul rus.

După cum transmite Mediafax, Alianţa Nord-Atlantică a respins vehement afirmaţiile adjunctului ministrului rus al Apărării privind intenţia NATO de a desfăşura efective militare masive în apropiere de frontierele Rusiei. „Dezmint în mod absolut afirmaţiile adjunctului ministrului rus al Apărării, conform cărora NATO intenţionează să mobilizeze forţe militare masive în apropierea frontierei Rusiei”, a declarat, potrivit AFP, Alexandre Vershbow, adjunctul secretarului general NATO.

„Responsabilitatea principală a NATO este apărarea colectivă. Luăm decizii legitime pentru a face faţă instabilităţii generate de acţiunile ilegale ale Rusiei”, a spus Vershbow.

Pentru a oferi asigurări unor state membre NATO, în principal ţărilor baltice, Poloniei şi României, NATO a decis trimiterea unor avioane de supraveghere Awacs. Statele Unite au trimis şase avioane de vânătoare F-15 în ţările baltice, 12 avioane F-16 şi trei avioane militare de transport în Polonia. Distrugătorul USS Donald-Cook urmează să ajungă în curând în Marea Neagră.

Președintele rus, Vladimir Putin, a fost nevoit să acționeze înainte de alegerile din Ucraina, din 25 mai, când argumentele sale principale privind neo-naziștii și extremiștii naționaliști ce conduc țara ar urma să se disipeze.

Nici măcar mașina de propaganda a lui Putin nu poate să-l înfățișeze pe un eventual președinte Porosenko (din partidul Udar al fostului boxer Vitali Klitscko) drept un extremist, arată o analiză a Forbes.

Propaganda anti-Ucraina a lui Putin se bazează numai pe argumentul guvernului extremist, neo-nazist de la Kiev. Dacă Putin așteaptă să aibă loc alegerile, campania sa de dezinformare ce vizează rușii, ucrainenii din sud-est și occidentalii își pierde credibilitatea până și în rândurile stângii din Occident.

În consecință, Putin a început acum un atac coordonat împotriva estului Ucrainei și unor părți din Moldova, scrie sursa citată.

Prima etapă sub acoperire a planului este să destabilizeze orașele importante care se află lângă granița de est. S-a văzut deja cum mulțimi de protestatari au pătruns cu forța în sediile guvernului regional din Luhansk, Donețk și Harkov și au cerut referendumuri privind alipirea la Rusia.

Programul Rusiei de destabilizare economică a început de mai demult. Afacerile ruse și-au anulat contractele cu companiile din Donetk și Harkov, iar angajații, disperați, nu-și mai primesc salariile. Rusia le arată ce prosperitate îi așteaptă dacă se integrează în Patria Mamă.

Noi violențe în Ucraina: Protestatarii pro-ruși au luat cu asalt clădiri guvernamentale

În opinia comentatorului Forbes, campania de destabilizare va dura o săptămână și va culmina cu moartea unor demonstranți, aparent uciși de forțele ucrainene, în realitate însă de pușcași ruși. La televiziunile ruse vor fi arătați civilii însângerați, iar secesioniștii locali îi vor cere lui Putin să îi salveze de extremiștii ucraineni.

Cum Putin are deja acordul parlamentului de a-și desfășura trupele în estul Ucrainei, miile de soldați desfășurați de-a lungul graniței pot ajunge la țintele lor în decurs de câteva ore. Este o strategie deja implementată în Crimeea.

Putin va spune că nu are de ales și va trebui să salveze Ucraina, că cineva trebuie să restabilească ordinea și că nu va permite atrocitații în vecinătatea sa.

În a doua fază a planului său, trupele ruse de la graniță vor intra în Ucraina pentru a răspunde apelului fraților lor, vor fi întâmpinate de euforia populară, iar liderii marionetă ai Rusiei se vor afișa lângă Putin la Kremlin pentru semnarea acordurilor de anexare.

Ucraina fierbe iar: Premierul acuză Rusia că plănuiește o altă incursiune militară în est

Ucraina și Occidentul se vor confrunta cu un fapt implinit, când va fi prea târziu să mai facă altceva decât să vorbească de sancțiuni și izolarea Rusiei. Guvernul Ucrainei va organiza alegeri prezidențiale fără părțile de est anexate.

Putin și-a realizat o parte a visului: refacerea inimii metalurgice a fostei URSS. Este timpul să se întoarcă spre Belarus, Moldova, Georgia, Armenia și Kazahstan.

Întrebarea este dacă Occidentul va acționa la timp. Un răspuns suficient de puternic implică, în opinia editorialistului: exerciții comune NATO în Ucraina și statele baltice; un influx de observatori internaționali în sudul și estul Ucrainei care să relateze detaliat despre demonstrații, abuzuri, campania electorală; livrarea imediată de arme de către SUA; extinderea masivă a sancțiunilor SUA și UE, inclusiv împotriva lui Putin; garanții financiare euro-americane Ucrainei; o echipă amplă de consilieri europeni care să accelereze aderarea Ucrainei la UE; creșterea ajutorului și asistenței acordate Georgiei, Moldovei și Belarusului.

În fine, Occidentul trebuie să înțeleagă că Putin interpretează concesiile drept slăbiciune și acțiunile drept putere. Dacă Occidentul nu înțelege asta a pierdut jocul.

sursa: ziare.com

Ion Heliade Rădulescu, cel mai „cool” om de cultură prepașoptist a venit cu ideea. Dinicu Golescu, boierul care-a transformat literara veche în literară modernă, cu galbenii. Așa a apărut, pe 8 aprilie 1829, CURIERUL ROMÂNESC, primul ziar cu apariție periodică. 

Ion Heliade Rădulescu tocmai a făcut una bucată investiție. A scos de la teșcherea marafeții și a cumpărat o parte din moșia de la Colentina a fostului domnitor Grigore Ghica. A deschis-o pentru lume, aici se ține Târgul Moșilor, toată suflarea Bucurescilor ia drumul „Parcului lui Eliad”, întins pe 12 pogoane. Cheamă degrab’ și pe Constantin Golescu, boier și cărturar. Se pun pe vorbă. „Dinicule, facem au ba lucrul despre care am discutat?”

Heliade (caracter frumos, cu statuie la Universitate) e băiat cu ștaif. Venit de la Târgoviște, cel mai important om al nostru prepașoptist pe partea de cultură. Cântă la vioară, pune bazele Societății Filarmonice, e mason, e cărturar. Traduce din La Fontaine, când se satură de fabule trece pe Dante, tipul cu „Infernul”, lasă PurgatoriuL și se apucă de Byron, îl părăsește pe Lord și schimbă macazul către Goethe. Scrie poezii, dă Sburătorul, unul dintre cele patru mituri fundamentale ale poporului român. Simte că se poate mai mult în cultura noastră adormită, aflată la stadiul de pamperși.Va pune bazele Academiei Române, va fi primul ei president.

Dinicu Golescu (sculptat aproape de Gară, pe mâna stângă, cum urci de la Muzeul Militar Central) e boier mare, cu familie și avere. A trecut pe la Academia Grecească de la București. La 1826, pe a sa moșie, a deschis o școală unde oricine putea veni să învețe, fie că era sărman ori avut. La casele luxoase de pe Podul Mogoșoaiei, chema oamenii cu carte și făceau ceea ce Junimea avea să izbutească peste trei decenii și jumătate. O oază de cultură.

E primăvara lui 1829, așa că nu o mai lungesc mult. Scot CURIERUL ROMÂNESC, primul ziar de la noi. Pe 8 aprilie apare primul număr. Periodice existau de la 1605, în Sfântul Imperiu Romano – German, dar, oficial, începuturile sunt în Olanda, la 1618. Oricum, e, la lansare,poziția a 48-a, ceea ce nu e rău. Inițial, trebuia să se cheme CURIERUL BUCUREȘTILOR, dar și-au dat seama că e nevoie de o mai mare adresabilitate.

În cuprinsul ziarului se publicau texte administrative, știri politice și militare, articole și note de îndrumare, cuprinzând noțiuni elementare de istorie, geografie, comerț, economie, industrie. Primul număr cuprindea un articol editorial privind istoricul ziarelor in lume; înștiințări „din lăuntru”; înștiințări „din afară”; informații despre „mezaturi”, plecări și sosiri de demnitari la Bucuresci; știri „despre lucrarea pământului, care merge înainte cu mare spor”. Era, cum s-ar zice, bun la toate.

Pe la 1840, Eliade puse cărămidă de fundație, pe moșia sa, la o tipografie, unde trăgea ziarul. Cu trei ani în urmă se extinseseră, deja, cu suplimentul CURIERUL DE AMBE SEXE, preponderent feminin. Golescu nu mai era, plecase nițel. Heliade l-a ținut până la 1848, când nimănui nu-i mai ardea de presă, cam ca acum. L-a mai scos, spre duioase aduceri aminte, pe la 1859, între noiemvrie și decemvre, dar nu mai avea forță.

Ca o curiozitate, acum doi ani, la o licitație, primele 10 numere din CURIER, cu scriitură chirilică, au fost cumpărate. Prețul de pornire a fost de 900 de euro…

sursa: a1.ro

O ştim cu toţii, România ”nouă” e veche. Nici corupţia, nici incompetenţa adusă la putere, nici abuzul de presă nu s-au inventat azi.  Dovezi se găsesc din abundenţă, chiar dacă ele nu sunt neapărat prezente în conştiinţa publică. E bine, de aceea, să facem, din cînd în cînd, mici exerciţii de memorie. Nicio vindecare nu e posibilă, fără o bună cunoaştere a istoriei bolii.

Răsfoiam, zilele trecute, primul volum, reeditat de curînd, al scrierii Bucureştii de altădată, în care Constantin Bacalbaşa adună laolaltă amintiri instructive şi pitoreşti despre viaţa publică a capitalei în anii 1871-1877: politică, literatură, anecdotică, peisaj urban, moravuri cotidiene. La un moment dat, se citează un document, cunoscut ca ”Petiţia de la Iaşi”. E vorba de un apel al unui grup de conservatori, în frunte cu prinţul Grigore Sturdza, adresat corpurilor legiuitoare ale ţării. Evident, documentul consemnează un atac politic, o şarjă anti-liberală. Dar cîteva dintre aliniatele lui sunt de o remarcabilă actualitate, drept pentru care mă grăbesc să le ofer spre aducere aminte şi spre reflecţie, cititorului de acum. Petenţii vorbesc în calitate de ”alegători”, îndreptăţiţi să-şi manifeste nemulţumirile şi cerinţele: ”…căci ca unii ce sunteţi mandatarii noştri, aveţi de datorie a ţine seama de nevoile ţării şi a lua măsurile legislative neapărate pentru vindecarea suferinţelor ei”.  ”Noi, cari nu avem altă ambiţiune decît a trăi liberi ca cetăţeni români în patria noastră şi a vedea onoarea, viaţa şi averea fiecăruia garantate prin instituţiunile ţării; noi, cari ne-am săturat de a vedea că datoriile Statului sporesc în aceeaşi proporţiune în care sporesc şi dările ce ne sunt impuse, suntem nu numai în tot dreptul a vă cere vindecarea răului, dar suntem totodată în poziţiunea cea mai favorabilă, pentru a vedea şi a judeca lucrurile cu nepărtinire (…). Adunările noastre legiuitoare pînă acum au consumat cea mai mare parte a puterilor lor cu lupte de partid şi cu ţintiri personale (…)”.

Textul e un inventar de neajunsuri survenite pe mai multe planuri şi conţine o sumedenie de propuneri concrete de ameliorare legislativă. Din punctul de vedere al semnatarilor, ”răul cel mai mare care dezorganizează cu totul ţara noastră ”este ”lipsa de dreptate”. ”Oricare societate civilizată, pentru a trăi, are neapărată trebuinţă mai întîi de toate de două lucruri: de libertate, căci fără ea nu se poate dezvolta, şi de dreptate, căci fără ea se dizolvă. Egalitatea este o ramură a dreptăţii, de aceea ea este bună numai întrucît este dreaptă, precum egalitatea înaintea legii; îndată însă ce este nedreaptă, este rea. Astfel este nedrept ca cel ce nu are nimic să voteze impozite pe spinarea aceluia care are ceva, şi de aceea această egalitate este rea. (…) Acolo unde dreptatea nu există, libertatea degenerează în licenţă. Acesta este cazul la noi. Dreptatea înfrînătoare lipseşte şi impunitatea este garantată tuturor delictelor şi tuturor crimelor. Astfel a ajuns la noi licenţa presei pînă a fi un adevărat scandal. Noi nu zicem aceasta pentru a cere în contra presei vreo măsură preventivă, căci suntem pentru libertatea absolută a rostirii ideilor, dar o zicem pentru că voim ca injuriile personale, defăimările, calomniile şi batjocurile făcute prin presă să fie judecate nu de juriu, care le achitează totdeauna şi agravează prin aceasta încă – injuria făcută persoanei atacate, ci să fie judecate de tribunalele corecţionale, ca în ţările civilizate”.

Nu cred că e nevoie de prea multe comentarii. Sub alte nume decît cele de azi, sunt vizate deprinderi şi instituţii deficitare în secolul trecut, aşa cum sînt şi astăzi. Avem de-a face cu metehne ”tradiţionale”: ruptura între parlamentari şi alegătorii lor, irosirea vieţii politice în lupte de partid şi conflicte (sau ambiţii) private, administrarea defectuoasă a dreptăţii (vezi eforturile parlamentare pentru a legifera amnistierea şi graţierea), creşterea nesăbuită a taxelor, proasta utilizare a libertăţii, inflaţia delictelor de presă şi impunitatea lor, garantată de chiar ”juriul” înfiinţat spre a le amenda ş.a.m.d. S-a îndreptat ceva în cei peste 140 de ani care au trecut de la ”Petiţia de la Iaşi”? Şi dacă nu, ce ne mai rămîne de sperat? Şi pe cine am putea învinovăţi de această prelungă inerţie istorică?

sursa: adevarul.ro

Vladimir Putin interpretează concesiile ca pe o slăbiciune, iar acțiunile ca o dovadă de putere. Un joc frumos cu domnul Putin nu te duce nicăieri. În cazul în care Occidentul nu va învăța această lecție, va pierde jocul, scrie prestigioasa publicație Forbes.

Pentru un răspuns îndrăzneț față de acțiunile Rusiei, Forbes îndeamnă SUA și Uniunea Europeană să ia următoarele măsuri:

În primul rând, NATO să organizeze exerciții militare în Ucraina și statele baltice.

În al doilea rând, estul și sudul Ucrainei trebuie să fie inundat de o mie de observatori internaționali pentru a furniza rapoarte detaliate cu privire la manifestațiile, abuzurile privind drepturile civile și ingerința în campania alegerilor prezidențiale.

În al treilea rând, SUA să livreze arme imediat (nu cutii pentru prânz).

În al patrulea rând, Europa și SUA să extindă sancțiunile pentru persoanele din cercul lui Putin, inclusiv pentru Putin.

În al cincilea rând, Europa și SUA să ofere garanții financiare Ucrainei, în mărime de 40 de miliarde de dolari, prin care recunosc că Ucraina este în război.

În al șaselea rând, o mulțime de consilieri europeni trebuie să accelereze procesul de aderare a Ucrainei la Uniunea Europeană. Să fie majorată asistența pentru Georgia, Republica Moldova și chiar Belarus pentru a proteja aceste țări de o intervenție a armatei ruse.

În al șaptelea rând și cel mai important, să se înțeleagă că Putin interpretează concesiile ca pe o slăbiciune, iar acțiunile ca o dovadă de  putere. Un joc frumos cu domnul Putin nu te duce nicăieri. În cazul în care Occidentul nu va învăța această lecție, va pierde jocul, conchide Forbes.

sursa: jurnal.md

Academia de Științe a Moldovei, o instituție în care democrația pare să se fi pierdut pe coridoare. Puțini sunt cei care îndrăznesc să povestească ce se întâmplă în interiorul AȘM și cine dictează regulile. Membrul corespondent al Academiei de Științe, Mariana Șlapac, a acceptat să ne spună mai multe.

La Academie au mai fost cazuri de plagiat.

Acum câțiva ani, academicianul Vasile Bahnaru, șeful Secției Umanistice, a fost acuzat de plagiat. Câțiva colegi de-ai săi, publiciști, au găsit câteva alineate preluate de la alt cercetător. Cel mai dur reacționase ex-președintele Academiei, Gheorghe Duca. Imediat se crease o comisie de expertizare, cea mai obiectivă fiind Elena Prust. Cazul a fost analizat și de Comisia de Etică. Deși este recunoscut un cercetător foarte bun, după acea situație, a pierdut o parte din autoritate, cu atât mai mult că membrii Academiei sunt foarte sensibili la asemenea fapte.

O situație similară în cazul lui Alexandru Burean, membru al Institutului de Sociologie și Drept. Dânsul participase la un concurs pentru a obține titlul de membru corespondent al Academiei. Preluase cuvânt cu cuvânt un compartiment de la un cercetător rus. Cu toate că la sfârșitul lucrării de concurs, Burean a indicat sursa, aspectul etic i-a jucat fiesta și n-a fost votat pentru a câștiga concursul respectiv.

Aspectul financiar mobilizează cercetătorii.

Membrul corespondent al Academiei de Științe, Mariana Șlapac, ne spune că în perioada guvernării comuniste, Academia primise mai mulți bani. Atunci tot mai mulți cercetători se mobilizase, se lucra mai intens, acum însă se face mai mult show. Au venit în Academie persoane care nu au reputație de oameni muncitori.

Sursa citată se arată deranjată că prin secții, cercetătorul de rând este neobservat, iar de asta se face vinovată conducerea Academiei. Dacă înainte erau bani pentru editarea monografiilor, deplasări, astăzi cele 10-30 de mii de lei trebuie să fie scoși din buzunarul propriu pentru tipar. Și la materialele din arhivă accesul este limitat.

M. Șlapac susține că Secția Umanistică este cea mai marginalizată. Nu se investește nimic în materiale, investiții, înregistrări audio și video. Aceasta a fost simțită în perioada când Gheorghe Duca ocupa fotoliul președintelui AȘM și se admitea atitudinea respectivă din cauza că fostul șef al Academiei vine din alt domeniu.

Academia, copilul ascultător al tuturor regimurilor politice.

La indicația ex-comunistului Victor Stepaniuc, se cerea comasarea Institutului de Istorie cu o subdiviziune de juriști de la alt institut. Se urmărea acest lucru pentru a elimina o parte din istorici, dar și din rândul juriștilor. Totodată, juriștii să preia controlul asupra istoricilor pentru a nu devia de la politica comuniștilor. Totuși, Mariana Șlapac spune că ultimii n-au fost influențați nicidecum, exprimându-și în continuare viziunea proprie.

Un mare scandal s-a produs în Academie atunci când instituția s-a obligat să expertizeze manualele de istorie. „Anume domnul Duca nu trebuia să accepte implicarea noastră în Comisia de expertizare a manualelor. Noi nu suntem elaboratori de manuale și experți direcți pentru a ne expune în cazul acelor manuale de istorie integrată”, consideră Mariana Șlapac. Cu excepția manualului pentru clasa a VI-a, restul erau pline de ură, insultătoare la nivelul minorităților naționale, se împotriveau românismului. Erau dezgustătoare.

După cinci ani, Gheorghe Duca se declară adept al promovării limbii române prin ideea instaurării unui monument al limbii, care a știut din start că va provoca conflict. Cei 21 de participanți la concursul proiectelor monumentului, ca rezultat, nu s-au ales nici măcar cu un certificat de participare din partea Academiei. Mariana Șlapac afirmă că artiștilor le-a fost exploatat sentimentul național, au făcut muncă de voluntariat, rămași dezamăgiți de atitudinea Academiei. De menționat că nu este hotărât dacă proiectul câștigător va fi realizat de sculptori și mai ales, acest monument are puține șanse la existență, întrucât Ministerul Culturii nu a dat un aviz pozitiv în acest sens. Cei din urmă susțin că amplasarea acestui monument în raza celui prezent, ambele fiind cu o încărcătură simbolistică diferită, categoric nu poate fi acceptată. În cele din urmă, Mariana Șlapac constată că propunerea de a instaura un monument dedicat limbii române nu este altceva decât un PR personal al lui Gheorghe Duca în prezenta campanie electorală și este strigător la cer faptul că ex-președintele AȘM își permite să se laude pe la mai multe televiziuni.

Coincidență revoltătoare în privința soției – academician, Maria Duca.

„Problema sensibilă este că doamna Duca a devenit academician și membru corespondent al Academiei în timpul mandatului de președinte al soțului său, Gheorghe Duca”, remarcă membrul corespondent, Mariana Șlapac. Toată munca dumneai pentru Academie constă în gestionarea Universității Academiei de Științe, deși în privința activității dumneaei sunt multe nemulțumiri. Mai multe voci spun că o groază de bani au fost investiți nu pentru știință, dar în construcție capitală, cu atât mai mult că e plină țara de instituții de învățământ. Pe lângă aceasta, mulți dintre savanți refuză să susțină cursuri la Universitate pe motiv că sunt puțini studenți, nu sunt atenți la ceea ce li se vorbește, iar profesorii nu sunt remunerați. Se face voluntariat. Această universitate are nevoie de mulți ani pentru a putea atrage studenți, deoarece azi, nu are tradiție, nu se bucură de autoritate. „Am fost rugată să țin câteva lecții la Universitatea Academiei. Erau vreo 20 de studenți, însă am semnat în 5 registre. Din câte îmi amintesc n-am fost remunerată”, povestește M. Șlapac.

În viziunea membrului corespondent al AȘM, Mariana Șlapac, faptul că Maria Duca conduce Universitatea subordonată Academiei este un moment delicat și consideră că era mai indicat dacă soția academicianului Duca își depunea candidatura la altă insituție de învățământ pentru a evita speculațiile. Din cauza acestui tandem, Maria Duca este criticată de mediul academic.

Cine este Gheorghe Duca?

„Este o persoană care intră foarte repede în contact, are calități de showman deosebite, dar și teatrale. Are și talentul de a-și lega foarte repede prietenii. Un președinte al Academiei trebuie să fie un bun lider, un coleg bun, savant excepțional, cu un moral impecabil”, spune M. Șlapac cu referire la academicianul Duca.

Totuși, dânsa menționează că pentru cei care îi susțin orice idee, care se uită direct în gura lui Gheorghe Duca, acesta este un coleg foarte bun. Șlapac se consideră membru al grupului de stânga, deoarece deseori îi respinge ideile.

Mai mult decât atât, scrisoarea expediată de academicianul Duca președintelui, care se împotrivea lui Valeriu Pasat a fost desecretizată odată cu venirea Alianței pentru Integrare Europeană la guvernare și tot corpul academic știa conținutul acesteia. „Nu înțeleg de ce i s-a reproșat academicianului Pasat că ar fi utilizat metode murdare pentru a-i deningra imaginea lui Duca? Câțiva ani în urmă, scrisoarea a fost publicată în „Moldavskie vedomosti”. Am fost șocată că în acea scrisoare figurează numele meu și al academicianului Roșca. Nu înțeleg pentru ce s-a făcut așa ceva. Valeriu Pasat era în afara țării, ne suna și ne ruga să facem lansarea cărții sale chiar și în absența dumnealui. La rândul nostru, îl rugam insistent pe domnul Duca să organizăm lansarea, dar se tot evita, inventa diferite motive pentru a amâna prezentarea cărții, după ce a fost lansată la Strasbourg. Era normal ca președintele Duca de atunci să fi ieșit cu o declarație oficială, asta după ce scrisoarea a apărut în presă”, a precizat Mariana Șlapac.

Concedieri suspicioase la Academia de Științe.

Potrivit Marianei Șlapac, este dubios faptul cum specialista Lilia Bujor și Mihai Simul s-au concediat, fără a se cunoaște un motiv serios. Se creează impresia că atmosfera insuportabilă i-a determinat să plece. Doi oameni foarte profesioniști, reprezentau cinstea Academiei și niciodată nu ar fi făcut escrocherii.

„Nu demult și eu am primit ordin la telefon de a elibera biroul. Culmea că anunțul l-am primit de la o colegă de la Secția Logistică, care nu are nicio legătură cu asta. Din spusele ei, am înțeles că ordinul vine din partea vicepreședintelui Vieru că în locul meu trebuia să vină unul dintre juriști, deoarece n-avea spațiu. Juriștii nu știau de acest ordin și nici nu necesitau spațiu. Bineînțeles că am refuzat să părăsesc cabinetul. Le-am zis că până nu văd scrisoarea cu ordinul de a elibera cabinetul, unde voi fi transferată după asta, cu tot cu ștampila și semnătura lui Duca, depusă în anticamera, nu plec nicăieri. Peste 45 de minute am afost invitată în biroul domnului Duca. M-a acuzat de trădare, asta după ce Secția Umanistică, de unde fac parte, l-a înaintat pe Valeriu Pasat la funcția de președinte. Și eu am abordat foarte sarcastic eliberarea cabinetului meu. Gheorghe Duca a reacționat destul de mirat și mi-a cerut să-i spun din partea cui a venit ordinul ca să-l concedieze. Normal că acea discuție de o oră a fost un fel de joc”, susține Mariana Șlapac.

Membrul corespondent al Academiei de Științe, Mariana Șlapac subliniază că mulți membri ai Academiei consideră ilegitimă candidatura lui Gheorghe Duca la cel de-al treilea mandat, însă din cauza fricii instaurate în instituție, acest lucru se discută doar în culise.

Crin Adrian Duicu nu este un necunoscut nici pentru Crin Antonescu, care l-a întâlnit şi el pe şeful CJ Mehedinţi, acum arestat într-un dosar corupţie, în timpul campaniei electorale pentru locale în 2012. „Un pesedist, un candidat USL”, a fost prima impresie a şefului liberalilor, care a susţinut la GÂNDUL LIVE că ulterior l-a reevaluat pe Duicu în care a descoperit„ tânăr lider PSD de modă veche, extrem de energic în a încerca să ia tot ce înseamnă putere şi influenţă în judeţ”. Antonescu a precizat că a avut şi o discuţie telefonică cu şeful CJ Mehedinţi pe „subiectul Stănişoară strict, în care a fost corect”.

Liderul PNL a criticat dur poziţionarea premierului Victor Ponta de partea baronilor, susţinând că acesta transmite justiţiei mesajul „luaţi mâna de pe pesediştii mei”, iar colegilor de partid că „le vine de hac” celor care îi anchetează. Cu toate acestea, Antonescu a admis că există şi dosare politice, dând exemplul lui Adrian Năstase un dosar „în jurul căruia s-a învârtit nefiresc de multă politică”. Pe de altă parte, liderul PNL a interpretat ironic mesajul de retragere postat de Victor Ponta pe Facebook, susţinând că dezbaterea a parazitat problemele reale, scoţându-i în fată şi pe „baronii orfani” care îi cer premierului să nu plece.
Crin Antonescu a declarat, marţi seară, la GÂNDUL LIVE, că s-a întâlnit o dată cu Adrian Duicu, seful arestat al CJ Mehedinţi,în timpul campaniei electorale pentru alegerile locale.

„Pe domnul Duicu l-am întâlnit în campania electorală, era candidatul USL acolo. Nu cunoşti omul dincolo de a te urca cu el pe o scenă După aceea am început să aud de domnia sa el în sensul unui tânăr lider PSD de modă veche, extrem de energic în a înecerca să ia tot ce înseamnă putere şi influenţă tot ce e în judeţ”, a explicat şeful PNL.

Antonescu a precizat că ulterior a avut o discuţie telefonică cu Duicu, în contextual în care Mihai Stănişoară venise de la PDL la PNL, ira în Campania electoral îi fusese adversar. „Am avut o convorbire telefonică cu domnul Duicu în contextul scandalului Stănişoară, discuţie în care domnul Duicu a fost corect. Avea şi dreptate, mi-a zis cum face eu că l-aţi luat pe Stănişoară şi eu m-am bătut cu Stănişoară aici”, a povestit liderul PNL.

Antonescu a criticat dur reacţia premierului Victor Ponta faţă de anchetele DNA ce îi vizează pe baronii PSD, calificând drept „scandaloasă comparaţia sugerată cu oamenii morţi la Revoluţie”.

„Domnul Duicu e arestat preventiv, e o sentinţă, e un judecător, nu e doar o acţiune a parchetului. Domnul Mazăre e la DNA la ora la care vorbim, poate să plece acasă, nu ştiu. Pe această situaţie, am primul ministru care iese şi spune „Fraţilor, sunt alături de voi, sunteţi nevinovaţi, e clar aţi fost luaţi de procurori pentru că aduceţi foarte multe voturi”. Încep comparaţii teribile cu cei 7,4 milioane de aoameni, cu oamenii care au murit la Revoluţie. Primul ministru denunţă o justiţie partizană în ţara lui”, a spus Antonescu, susţinând că, dacă se întâmplă „un lucru aşa de îngrozitor” în tar ape care o conduce, premierul ar fi putut să aibă o discuţie cu ministrul justiţiei în care să reclame politizarea din sistem. ”Nu se întâmplă asta, ba chiar, ministrul justiţiei, subaltern al domnului Ponta iese şi spune că nu e nimic politizat”, a comentat Antonescu, interpretând declaraţiile premierului ca un „mesaj către judecători „luaţi mâna de pe pesediştii mei”, iar către baroni „le venim de hac” celor care fac anchetele.

„În jurul dosarului Năstase s-a învârtit nefiresc de multă politică”

Cu toate acestea, Crin Antonescu crede că anumite dosare sunt politice, dând exemplul celui al lui Adrian Năstase. „ În general, cred că sunt dosare politice. Există dosare, clasic dosarul Năstase, în legătură cu care comentariile atitudinele şi ale lui Traian Băsescu, ale unora din PSD şi uneori ale mele, ale unor mai mari ai Justiţiei, în timpul în care se derula acel proces nesfârşit, au denotat influenţe şi interese politice. E un dosar în jurul căruia s-a învârtit nefiresc de multă politică”, a afirmat liderul PNL.

La insistenţele moderatorului, de a explica dacă este un dosar politic sau unul politizat, Antonescu a evitat un răspuns tranşant: „Atât am avut de spus”.
Liderul PNL a inclus în cartegoria acestor dosare şi p cel care îl priveşte pe Liviu Dragnea, anchetat pentru fraude la referendum, cu precizarea că poate fi catalogat drept politic în condiţiile în care se va demonstra că singurele acuzaţii ce I se pot adduce e că a trimis nişte SMS-uri.
În ceea ce-l priveşte pe seful liberal al CJ Botoşani, Florin Ţurcanu, condamnat la şase luni de închisoare cu suspendare, seful liberalilor a spus că nu va lua vreo măsură împotriva sa de vreme ce instanţa nu i-a interzis rămânerea în funcţie.
Ponta şi „baronii orfani”

Catalogându-l pe Victor Ponta drept „omnivor”din punct de vedere politic, Crin Antonescu a catalogat dezbaterea creată în jurul postării pe Facebook a premierului privind retragerea din politică drept o temă parazitară, care a scos la iveală specia „baronilor orfani”.
„Discuţia care este o construcţie politică ce parazitează problemele reale, să facem o situaţie din asta în care pesediştii si pesedistele să plângă pe străzi, „Victore, cui ne laşi?”, baronii jumătate „pleacă odată”, jumătate „vai, vino încoace!”, baronii orfani ”cui ne laşi”, acestea sunt lucruri nedemne”, a spus Antonescu.

sursa: gandul.info