Scrisoare deschisă lui Stephen SACKUR, jurnalist BBC

Stimate coleg,

Interviul pe care l-ați realizat cu domnul Iurie Leancă, prim-ministru al Republicii Moldova, a fost pentru noi, jurnaliștii moldoveni, un veritabil model de profesionalism. Un profesionalism manifestat atît prin modul de a formula întrebările la adresa unui demnitar, cît și – mai ales – a capacității de a stăpîni discuția propriu-zisă, aceasta decurgînd conform scopului propus de interviator, strunind orice tentativă a intervievatului de a deturna discuția în albia platitudinii, limbajului de lemn și a formulelor generale, de a divaga și a bate cîmpii, a eluda răspunsuri tranșante și la subiect.

De asemenea, am rămas plăcut surprins de excelenta documentare despre adevăratele realități ale Republicii Moldova. În cadrul interviului au fost puse întrebări în premieră de către un realizator de emisiuni din străinătate. Impresionează și persuasiunea de care ați dat dovadă pentru a-l determina pe Iurie Leancă să accepte provocarea.

Din acest punct de vedere avem un motiv de a vă invidia frumos, dacă ne putem exprima astfel!

La noi, din păcate, nu există nici măcar posibilitatea de a obține acceptul demnitarilor de vîrf de a-ți acorda un interviu în care ar figura asemenea întrebări. Prima condiție a acestora e să le pui pe masă lista întrebărilor, iar în funcție de comoditatea sau incomoditatea lor să obții sau nu răspunsurile solicitate.

Acest lucru se întîmplă pentru că în Republica Moldova nu doar justiţia este capturată, ci și presa. Circa 90 la sută din mass-media de aici se află sub controlul strict al structurilor politice, iar puținele mijloace de informare în masă cu adevărat libere nu sunt primite în audiență, conform legii, pentru a adresa demnitarilor întrebări spinoase ce preocupă plenar societatea.

Chiar astăzi, cînd scriu aceste rînduri, se împlinește exact un an de zile de cînd am expediat în adresa prim-ministrului Leancă o solicitare de a realiza un interviu despre cele mai stringente probleme cu care se confruntă țara noastră. Acesta viza corupția, reforma justiției, cedarea către Federația Rusă a aeroportului internațional Chișinău, devalizarea și jefuirea prin atacuri raider a băncilor și a companiilor de asigurări, etc., etc., etc.! Un subiect aparte era Banca de Economii (unica cu capital majoritar de stat), ajunsă să fie controlată de o bancă din Rusia pe baza unei scheme criminale premeditate: mai întâi acționarii privați ai acesteia au fost devalizați de acțiuni prin atac raider comis prin intermediul unor judecători criminali și aserviți, avansați ulterior în posturi, (beneficiar final descoperit de către Înalta Curte de Justiție de la Londra, fiind afaceristul și politicianul Plahotniuc), iar apoi, pe baza unor decizii politice dubioase, și statul și-a pierdut pachetul majoritar în mod deliberat și criminal.

Bineînțeles că am fost refuzat în ce privește obținerea unei audiențe pentru a realiza interviul pe viu, ca să zic așa. Apoi, mi s-a cerut, din partea purtătorului de cuvînt al Guvernului, să expediez întrebările în scris. După perioade ce depășeau obligativitatea legală a Cabinetului de a-mi da un răspuns oficial la cererea depusă am fost informat că răspunsurile sunt pe biroul premierului și că în cel mai scurt timp vor fi trimise pe adresa redacției. Era o perfidă tragere de timp, nimic altceva. Asemenea comportamente au avut și alți demnitari ai statului (N.Timofti , Președinte, C. Gurin, procuror general, O. Efrim, ministrul justiţiei, A.Tănase, preşedintele Curţii Constituționale, M. Poalelungi, președinte al CSJ, iar de facto și al CSM.

Unicul funcționar care și-a respectat promisiunea a fost șeful Serviciului de Informații și Securitate, Mihai Balan, unele dintre răspunsurile căruia au fost, totuși, formale și lipsite de consistență).

Comportamentul tuturor acestor funcționari seamăna leit, de parcă ar fi existat o conspirație gestionată de un anume centru de comandă. Lucru confirmat, de altfel, de unii demnitari care au dorit să-și păstreze anonimatul. Întrebările formulate pentru toți aceștia conțineau solicitarea de a răspunde punctual la chestiuni de care demnitarii vizați fug ca dracul de tămîie, cum ar fi atacurile raider, omorul comis de braconieri în Pădurea Domnească, (cu participarea nemijlocită a lui Pleșca, președintele Curții de Apel, Zubco, la data respectivă procuror general, instalat de Partidul Democrat, Crețu, vicepreședinte al Curții de Apel, afaceriști din anturajul prim-vicepreședintelui de atunci al Parlamentului, Plahotniuc), dosarul Metalferos, prin care statul a fost prejudiciat de suma de 750 de milioane de lei, dosarul Norma, acum pe rol, prin care statul VA FI prejudiciat de circa 140 de milioane de lei, dosarul politic 7 aprilie 2009, în urma căruia judecătorii și procurorii torționari au fost avansați în funcții cheie, întîlnirea secretă din 7 aprilie 2012, dezvăluită de un grup de colaboratori SIS dintre Poalelungi, Tănase, un judecător de la Curtea de Apel, avocatul controversat Berlinski și finul de cununie al lui Plahotniuc, Damir în biroul privat al acestuia, unde au fost puse la cale schemele unui nou val de atacuri raider.

Astfel, am fost purtat pe drumuri și mințit. Răspunsurile, de orice fel, nu au mai venit. Acum îmi caut dreptatea, ce nu există, prin instanțele aservite puterii, aflându-mă în mijlocul unui inepuizabil cerc vicios creat de “responsabilul“ lui Plahotniuc de sistemul judecătoresc, M. Poalelungi, astfel încât să fim nevoiți să reclamăm la CEDO încălcarea drepturilor cetățenești și profesionale la libera informare.

De ce ar trebui să mă lamentez, cînd puterea oligarhică și-a permis să vă cenzureze interviul, ostracizînd cu premeditare secvențele în care se vorbea despre corupția la nivel înalt! Mai mult, Leancă invocă cu tupeu prezumția nevinovăției în cazul lui Plahotniuc, însă o eludează cu bună știință în cazul celor doi judecători amărâți, în care condamnarea nu este una definitivă și fără cale de atac! Ca să nu mai vorbim de minciuna sfruntată a lui Leancă referitoare la lipsa de dovezi în cazul Plahotniuc, cel puțin cele invocate de Interpol și de către Înalta Curte de Justiție de la Londra, în care acesta este dovedit drept beneficiar final al atacurilor raider. Ce demersuri a întreprins Leancă către instituțiile naționale și internaționale pentru a da curs unei investigații exhaustive? Niciunul! Ce a întreprins colegul său de partid, Efrim, ministrul Justiției pentru a cere sancționarea judecătorilor raider prin intermediul CSM, al cărui membru este? Nimic. Ba chiar i-a protejat în mod sfidător.

Dragă colega, în numele tuturor jurnaliștilor moldoveni din presa liberă vă mulţumesc încă o dată pentru “răzbunarea” profesională şi colegială. Inclusiv pentru modul în care a fost abordată problematica captivității justiţiei, a diagnosticului stabilit premierului, care țintește integrarea europeană prin prisma unei perimate gîndiri de sorginte sovietică, a concluziei tranșante că miliardarul controversat Plahotniuc și ex-premierul Filat sunt frînele activate ale dezvoltării noastre spre lumea civilizată, chestiuni fundamentale care au stârnit admirația și aprecierea concetăţenilor mei.

Stephen, în încheiere nu pot să nu mă refer la o chestiune demnă de un scenariu hollywoodian. În Republica Moldova, în ultimii cinci ani, există o tradiție. Cum cineva influent, din străinătate, critică demnitarii corupți, judecătorii, procurorii moldoveni, cum urmează o replică rapidă a arhitectului oligarhiei criminale, Plahotniuc, de avansare a celor criticați în funcții decisive, în special în sistemul judecătoresc.

De data aceasta, după ultimele critici ale oficialilor europeni, Plahotniuc ne-a uimit pe toți. A dat indicații să fie decorat cu cea mai mare distincție a Moldovei, Ordinul Republicii, alături de alți reprezentanți ai puterii, inclusiv finul său de cununie de la PD, Andrian Candu și de nașa sa de cununie, tot de la PD, Apolski. Formularea din decret sună astfel:”În semn de înaltă apreciere a contribuției la promovarea reformelor bazate pe valorile și standardele europene.”

Acum stau și mă gîndesc ce va inventa Păpușarul (Ulinici-Plahotniuc) după ce postul de televiziune Jurnal TV, neafiliat politic și independent, a difuzat emisiunea respectivă în întregime. Va încerca oare să-l închidă iarăși, așa cum a procedat la începutul acestui an?

Nu de alta, dar e luna august, lună în care oligarhul dă lovituri de grație oponenților de orice natură, urmîndu-și fărădelegile sub “nobila” acoperire a integrării europene.

P.S. Pentru curiozitate vă expediez, pe de o parte, periplul documentar al interviului nerealizat cu premierul “integrator” Iurie Leancă, și, pe de alta, întrebările propriu-zise pregătite pentru șeful guvernului de la Chișinău, actuale și astăzi. Vă pot pune la dispoziție și celelalte întrebări incomode din cadrul unor interviuri solicitate demnitarilor Timofti, Gurin, Poalelungi, Tănase, Efrim – întrebări care au ghemuit guvernarea în propria lașitate.

Cu respect,

Vasile Năstase,

jurnalist


Guvernarea ghemuită-n lașitate (1), de Vasile NĂSTASE

21.10.2013

Editorial

Moto 1: “Dacă ar fi să decid între a avea un guvern fără ziare sau presă fără guvern, nu aș ezita vreun moment să aleg cea de-a doua variantă. Were it left to me to decide whether we should have a government without newspapers, or newspapers without a government, I should not hesitate a moment to prefer the latter.”  Thomas Jefferson

Moto 2: ”Știrile reprezintă ceva ce, cineva, vrea să suprime. Restul e doar publicitate. News is something someone wants suppressed. Everything else is just advertising.” Lord Northcliff

Să vezi și să nu crezi. Monstruoasa coaliție a picat și testul libertății de exprimare, al accesului la informație, al onoarei și bunului simț. Priviți-o, ghemuită în propria lașitate, ascunsă de presă, cu coada între vine, sătulă și fricoasă, marcată de o stupidă autosuficiență și nepăsare, clocind în permanență scenarii diabolice de devalizare a acestui stat! După ce au luat cunoștință de întrebările la care erau chemați să răspundă, demnitarii au luat apă în gură, au dat bir cu fugiții, fug de noi mai abitir ca dracul de tămîie. Să rînduim “povestea de succes”!

Acum mai bine de două luni, adică în data de 6 august curent, am trimis, cu dovada depunerii la destinatar, pe adresa Președintelui Timofti, Premierului Leancă, ministrului Justiției, Oleg Efrim, șefului SIS, Mihai Balan, procurorului general, Corneliu Gurin și ministrului de Interne, Dorin Recean, iar mai tîrziu și lui Alexandru Tănase, președintele CC, Mihail Poalelungi, președintele CSJ demersuri oficiale prin care solicitam audiențe în scopul realizării unor interviuri înregistrate vizînd problematica combaterii corupţiei, a cazurilor de maxim interes şi rezonanţă publică cum ar fi: Pădurea Domnească, atacurile raider, reforma sistemului judecătoresc, cazurile de devalizare a bugetului de stat prin intermediul instanţelor judecătoreşti (cazul Norma, Registru, Casa Media, Banca de Economii etc.), concesionarea dubioasă a Aeroportului Internațional Chișinău, ajuns pe mîna unui kagebist și multe alte chestiuni surprinzătoare, despre care veți afla în urma publicării integrale a întrebărilor rămase fără răspuns!  Pînă la ora actuală am avut doar promisiuni “ferme” de la toate aceste instituții, mai puțin de la guvern, prin intermediul serviciilor de presă, care ne adormeau vigilența, ca să zic așa, ori de cîte ori îndrăzneam să dăm telefon și să ne interesăm de soarta demersurilor redacționale. Am înțeles și am fost indulgenți, pînă la un anume punct, pentru depășirea de către aceștia a  termenului legal și rezonabil doar prin faptul că demnitarii s-ar fi documentat, chipurile, temeinic, pentru a ne oferi nouă și cetățenilor niște răspunsuri exhaustive, pe măsura demnităților sale reprezentative! În realitate, nu a fost decît o tragere mișelească de timp, o minciună învelită în dulceața promisiunilor deșarte oferite de către purtătorii de cuvînte, nu de cuvînt, ai acestor instituții, puși în situația de a minți ca niște birjari de către șefii lor iresponsabili. Pentru că nimeni dintre demnitarii vizați nu ne-a invitat să realizăm interviurile solicitate conform demersurilor depuse, am decis să le facilităm misiunea și să le expediem întrebările, din cadrul interviurilor, în scris. Nicio schimbare, însă. Aceleași promisiuni mincinoase, săptămînă de săptămînă, lună de lună, aceleași cuvinte de “încurajare” și, totodată, de serviciu.

În episodul de astăzi, vă reamintim epopeea nesimțirii guvernamentale a lui Iu. Leancă în raport cu mass-media liberă, alta decît cea aservită monstruoasei coaliții. Așadar, iată textul demersului nostru expediat pe adresa guvernului și prim-ministrului “proeuropean”, adică fățarnic!

Prim-ministrului Republicii Moldova, dlui Iurie Leancă

Stimate domnule prim-ministru,

Vă solicit pe această cale să acordaţi publicaţiei GLASUL, pe care о reprezint, un interviu înregistrat, care va viza problematica complexă de combatere a corupţiei, decriminalizarea instituţiilor statului, reforma sistemului judecătoresc, marile furturi şi atacuri de tip raider comise prin intermediul instanţelor de judecată.

Prezenta solicitare este formulată în temeiul prevederilor Legii presei şi dreptului jurnalistului de a fi primit în audienţă de persoanele oficiale (art.20, alin.l, lit.b din legea menţionată)

Vă asigur, pe această cale, de înalta şi sincera mea considerațiune.

Cu respect, Vasile Năstase, Redactor şef „Glasul”

Repet, pentru că termenul prevăzut de Lege privind răspunsul la o petiție sau demers expira, am contactat-o telefonic pe colega noastră scumpă,  Liliana Vițu, purtătoare de cuvînt a guvernului. Spre surprinderea mea, serviciul de presă al omului nostru parvenit din societatea civilă nu primise demersul respectiv, astfel încît am convenit, telefonic, să-l trimit repetat, printr-un e-mail. Zis și făcut. Astfel, pe 26 august curent i-am expediat acesteia un mesaj electronic.

Liliana, salut,

Ataşat îţi expediez copia solicitării de interviu pentru domnul prim-ministru Iurie Leancă. În cazul în care voi avea confirmarea de principiu, voi pregăti întrebările propriu-zise. Sper să fie un interviu cu întrebări cioturoase, deschise, astfel încît să găsim răspunsuri la cele mai stringente probleme cu care se confruntă societatea. După primirea întrebărilor de bază, putem înregistra interviul în totalitate pentru a fi difuzat şi de unele televiziuni, afară de faptul că va fi plasat pe Glasul.md şi, sper, Jurnal.md.

Nu a urmat niciun răspuns, nicio confirmare. Telefonul Lilianei Vițu a intrat în pană de obraz. Abordăm omul nostru parvenit din societatea civilă iarăși pe cale electronică. Iată dovada:

Liliana, salut,

Am pregătit, aşa cum am discutat telefonic, interviul cu domnul prim-ministru Leancă. Întrebările sunt ataşate la acest mesaj. Te rog foarte mult să-mi comunici dacă le-ai primit şi pe cînd am putea practic să realizăm acest interviu.

Tăcere și iar tăcere, Liliana nu și-a “reparat” telefonul intrat în pană de obraz nici pe 4 septembrie, nici pe 4 octombrie. Tace ca zîna din Pădurea Adormită. Și e deja 21 octombrie, vine iarna, vine Vilniusul, vine Europa! Pentru cine nu știe, ar trebui să cunoască că Liliana Vițu a participat la sute de seminare cu privire la activitatea presei, unde s-au cheltuit sume fabuloase din fonduri europene, în care s-a arătat indignată de atitudinea autorităților față de presă, inclusiv a unor nesimțiți de purtători de cuvînt care nu dau curs solicitărilor mass-media de a obține răspunsuri și informații de interes public, legale și legitime, nu răspund la mesaje electronice, scrisori, demersuri, telefoane! Acum înțelegem de ce. Liliana Vițu a roșit de rușine pentru că șefulețul ei de la guvern, Leancă, a refuzat realizarea acestui interviu din cauza întrebărilor INCOMODE puse și a lăsat-o să se descurce pe cont propriu. Mai mult, despre aceste interviuri s-a discutat la cel mai înalt nivel, la un fel de consiliu nocturn al monstruoasei coaliții, s-au făcut chiar scurgeri de informații ce se conțineau în întrebările formulate. Nu am dovada, dar înclin să cred că există o conspirație colectivă a solicitanților de a se eschiva în cel mai perfid mod de a răspunde punctual la întrebările incomode și, uneori, incriminatorii.

În data de 16 septembrie am promis cititorilor noștri că dacă nu vom obține în mod legal răspunsurile la întrebările expediate deja, vom publica separat, rînd pe rînd, întrebările puse fiecărui demnitar, le vom comenta împreună,  după care ne vom adresa în instanța de judecată pentru a-i obliga, în acest mod, să dea curs solicitărilor noastre pertinente și legale. Dacă și această cale va fi blocată, vom depune o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru încălcarea dreptului nostru fundamental la exercitarea profesiei de jurnalist în Republica Moldova. Bineînțeles, vom expedia materialele respective ambasadelor acreditate în Republica Moldova, partenerilor noștri de dezvoltare, organizațiilor nonguvernamentale de media pentru informare și reacții adecvate. Or, tăcerea, frica și lașitatea unor demnitari moldovenești trebuie taxată de presă, pentru că ceea ce ni se întîmplă nouă nu este, nici pe departe, o experiență europeană sau internațională. Începem, așadar, să realizăm promisiunea. Astăzi vom publica lista întrebărilor expediate prim-ministrului Leancă, de la care nu am obținut niciun răspuns, ceea ce înseamnă o gravă, multiplă și impertinentă  încălcare a legii!

Întrebări pentru domnul Iurie Leancă, prim-ministru al R. Moldova

1. Domnule prim-ministru, președintele Băsescu, a afirmat că l-ați fi șocat printr-o declarație. Citez: “Spre exemplu, pentru mine a fost şocant că premierul de la Chişinău, Iurie Leancă, i-a cerut prim-ministrului Victor Ponta să reducă numărul de burse pentru studenţii din Republica Moldova. Răspunsul nostru, însă, nu poate fi decât că îl mărim, dând o şansă acestor tineri să înveţe în România şi apoi să lucreze în Republica Moldova, fiindcă România are nişte obligaţii morale faţă de generaţia tânără”. Este adevărat că ați avut o asemenea discuție cu Victor Ponta?

2. Domnule Leancă, în Makler apar anunțuri de genul: vînd 5 hectare de pădure cu acte pentru construcție, vînd 3 hectare etc. De cînd în Republica Moldova se vînd în asemenea hal pădurile, ultimele resurse care încă nu au fost comercializate în totalitate de structurile criminalizate? Știți sau nu că în spatele firmelor care voiau să construiască vile de lux în pădurea de la Soticeni sunt neveste de miniștri, inclusiv, ca să dăm nume, cea a ministrului Sănătății, controversatul Andrei Usatîi?

3.  Ce acțiuni întreprinde Guvernul pentru a contracara hoțiile instituționalizate de genul Registru, Norma, Casa Media. Cum e posibil, domnule prim-ministru, ca folosind o schemă frauduloasă, a justiției, beneficiarii de la Norma să pretindă și să obțină în instanța de fond o sumă exorbitantă de la bugetul statului, de 26 milioane de lei, de vreme ce CEDO le-ar fi acordat nu mai mult de 10-15 mii de euro. De ce judecători ca Melniciuc, Poalelungi și alții ca ei nu pățesc absolut nimic după ce comit asemenea enomirtăți? E sfidător, domnule prim-ministru cum bandiții ne toacă banii noștri, ai contribuabililor?

4. Cum explicati lipsa de implicare a autorităților moldovenești în general și, în special, tergiversarea și mușamalizarea de către actuala Procuratură generală a dosarelor raider avînd drept victime  investitorii autohtoni? De ce pînă în prezent nu se face dreptate în cazul celor doi acționari ai BEM, Victoriabank, ASITO, Victor si Viorel Țopa deposedați de proprietăți și condamnați la comanda lui Plahotniuc?

5. Dle prim-ministru, ați intervenit prompt în cazul devalizării IS Registru, însă nu ați reacționat nicicum în alte cazuri de rezonanță sesizate de presă vizînd delapidări de fonduri și încasări frauduloase din bugetul de stat prin intermediul justiției controlate de Plahotniuc, gestionată în interesul acestuia de către Poalelungi? Cunoașteți care sunt sumele încasate fraudulos, aveți la dispoziție vreun raport făcut de SIS sau de Ministrul Justiției, Ministrul Finanțelor?

6. Credeți că o inițiativă de boicotare a plății impozitelor la stat ar fi o măsură legitimă a contribuabililor de a atrage atenția asupra hoțiilor din buget, a deturnării și irosirii banilor publici? Nu credeți că ar fi normal ca cineva care plătește impozitul rutier, bunăoară, să renunțe a o mai face pentru că drumurile sunt din ce în ce mai impracticabile?

7. Cum a gestionat ministrul Sănătății Usatîi,  “Ruşinea burgiului”? Credeți că a procedat corect ca în loc să convoace o conferință de presă pe 7 august, așa cum i-ați ordonat, acesta a postat pe site o scriitură sumară și batjocoritoare la adresa pacienților și a societății. Considerați că nu există o candidatură serioasă și competentă la această funcție? Apropo, în calitate de prim-ministru, cunoaşteţi ce ocupaţie a avut ministrul Sănătăţii în Canada? Presa a scris că acesta a practicat taximetria…

8. Domnule prim-ministru, considerați că e normal ca un somptuos palat ca cel al Dvs., să aibă o valoare cadastrală ca a unui modest apartament de cîteva zeci de metri? În genere, nu credeți că ar fi cazul ca cei cu proprietăți de milioane, din tagma judecătorilor, deputaților, miniștrilor, procurorilor, oligarhilor, să fie obligați să achite impozite diferențiate, de cîteva zeci de ori mai consistente față de populația pauperizată?

9. Ideea cu numirea domnului Ion Sturza în fruntea Consiliului economic a stîrnit anumite animozități. De ce ar fi fost deranjat ex prim-ministrul Filat, așa cum presupune presa că s-a întîmplat? Se teme predecesorul Dvs., de o concurență politică deschisă în cadrul  şi în afara partidului?

10. Nu mă apuc să judec dacă concesionarea Aeroportului Internațional Chișinău ar fi sau nu o oportunitate economică. Îndrăznesc să cred că detașarea lui către o societate din Federația Rusă nu este nimic altceva decît un grav atentat la independența și suveranitatea R. Moldova. Bănuiesc că serviciile secrete ale Rusiei sunt nerăbdătoare să controleze tot ce înseamnă flux de pasageri, deplasarea oficialităților, posibilitatea de racolare a persoanelor interesate prin șantaj și alte mijloace care li se deschid odată cu punerea pe tavă a Aeroportului. Ipotetic, am vorbit despre faptul că Aeroportul va ajunge, în urma unor înțelegeri, în gestiunea lui Ilan Shor, soțul cîntăreței Jasmin, originară din Daghestan, de unde sunt și miliardarii oficiali al firmei “cîștigătoare”.

11. În general, ce relații a avut Iurie Leancă înainte de a fi Ministru de Externe cu acest personaj? Dar în timpul mandatului de ministru? De cîte ori l-ați vizitat pe acesta la biroul său de vis-a-vis de Ministerul de Externe? Care sunt relațiile “bilaterale” la această oră, după ce presa a scris că „Omul de afaceri Ilan Shor, împreună cu soţia sa, cântăreaţa Jasmin, care circulă prin Moscova cu numere diplomatice, pun stăpânire şi pe proprietăţile Ambasadei R. Moldova din Rusia. Conform unor surse, restaurantul «Moldova», aflat în incinta hotelului care aparţine Ambasadei, ar fi fost dat în chirie unei firme care aparţine familiei Shor. Fostele angajate ale restaurantului, originare din R. Moldova, au fost disponibilizate, iar administratoare a devenit o prietenă de-a cântăreţei Jasmin, soţia lui Shor. „Dacă anterior acolo se vorbea româneşte, acum ţi se răspunde doar în limba rusă», ne-a spus o basarabeancă stabilită la Moscova. Totodată, conform aceloraşi surse, mai multe etaje ale hotelului Ambasadei, care aparţine tot R. Moldova, au fost date în chirie, din câte se pare, tot unor firme care aparţin aceluiaşi om de afaceri. Ilan Şor nu a răspuns la apelurile ZdG, pentru a fi întrebat despre implicaţiile familiei sale în gestionarea patrimoniului misiunii diplomatice a R. Moldova în Federaţia Rusă. Ambasada R. Moldova în Federaţia Rusă se află chiar în centrul istoric al oraşului Moscova, la vreo 10 minute de Piaţa Roşie, o zonă extrem de scumpă a capitalei Rusiei. În curtea Ambasadei, încă prin anii ‘80 a fost construit un hotel cu trei etaje, numit pe atunci «Gostevoi Dom» (Casa de oaspeţi – n.r.), un hotel pentru cetăţenii R. Moldova care veneau la Moscova.”

12. Cititorii noștri vor să știe dacă a fost finalizată ancheta guvernamentală, nu cea a CNA, cu privire la scandalul numerelor diplomatice moldovenești oferite afaceriștilor, bandiților și altor elemente care nu au nimic îm comun cu activitatea unei misiuni diplomatice?

13. Este Ilan Shor un apropiat al PLDM? Dar al lui Filat? Dar al Dvs.,?

14. Au trecut, pe neprins de veste, 100 de zile de la preluarea guvernării actuale. Personal nu am observat schimbări palpabile în activitatea acestui guvern, poate Dvs., vedeți altfel lucrurile decît societatea?

15. Actuala guvernare are în componența sa cîțiva miniștri bănuiți de corupție. De ce nu au fost schimbați pînă la clarificarea situației, cu atît mai mult cu cît instituția incriminatorie, CNA, se află actualmente, din punct de vedere formal, în subordinea guvernului. Este adevărat că în condițiile negociate cu PD s-a stabilit ca directorul “ultra inamovibil” Chetraru să nu fie atins de briza schimbării? Este adevărat că Plahotniuc a cerut cu insistență demiterea lui Recean de la Interne, pentru faptul că l-a deconspirat în chestiunea urmăririi de către Interpol? Este adevărat că în viitorul apropiat acesta va fi totuși sacrificat de Filat, urmare a presiunilor imposibile ale Păpușarului? Ce va obține acesta  în schimbul lui Recean? Aveți tăria de caracter să vă opuneți unui asemenea scenariu?

16. Conștientizați faptul că summitul de la Vilnius e o simplă formalitate și că adevăratul examen al Republicii Moldova va începe după? Uniunea Europeană vă cere imperativ demararea reformelor în justiție. Cînd va începe adevărata reformă? De ce se mimează atît de cinic aşa-zisul început? Cînd vor fi demiși judecătorii raider, procurorii torționari, cînd instanțele nu vor mai fi conduse de indivizi de soiul braconierului Pleșca, Poalelungi, Melniciuc, Sternioală și alții ca ei?

17. Construcția gazoductului Iași-Ungheni este în fond, un proiect al României și Uniunii Europene, pe care unii politicieni moldoveni încearcă să și-l… însușească. Se tot vorbește de vreo 20 de ani de necesitatea destalinizării căilor ferate moldovenești, și aici mă refer la oportunitatea și stringența construcției unui tronson de cale ferată cu ecartament european, Chișinău –  Ungheni, pentru a avea accesul corespunzător în Uniunea Europeană. Dvs.,ați călătorit cu trenul Chișinău – București, în special vara? Cînd se va pune problema construcției tronsonului respectiv cu ecartament european pentru a obține, pe de o parte, introducerea pe ruta dată a unui tren modern, rapid sau accelerat și, de asemenea, pentru a scăpa călătorii de umilința de a fi ținuți ostatici ai fostului imperiu datorită procedurii enervante de schimbare a boghiurilor?

18. Domnule prim-ministru, care este datoria externă a Republicii Moldova la ora actuală și care era la începutul și la sfîrșitul guvernării comuniste, pentru a avea posibilitatea să facem unele comparații. Care era nivelul PIB-ului în guvernarea precedentă față de cel actual? Dar în raport cu PIB-ul din 1990?

19.Vă rog să ne oferiți informații exhaustive despre suma financiară obținută de la instituțiile internaționale, inclusiv europene pe toată perioada aflării la guvernare a succesorilor guvernării comuniste. De asemenea, ce sume au primit din 2001 și pînă în 2008, aceștia? Vă rugăm să ne informați cum au fost cheltuiți acești bani, ce societăți au beneficiat de ei, cum au fost valorificați?

20. Ce părere aveți, ca prim-ministru, despre modul în care este gestionată capitala Republicii, în primul rînd sub aspectul construcțiilor de-a valma, inestetice, abuzive, disproporționate, pe unde se apucă, fără a ține cont de interesul major al locuitorilor. De ce ISC este anemic și complicitar la asemenea mutilări care continuă de aproape 20 de ani?

21. Ați activat o perioadă suficient de mare în cadrul grupului Ascom. Ce raporturi aveți acum cu domnul Anatol Stati? De cîte ori ați fost la el în audiență și viceversa? Este adevărat că asemenea întîlniri au avut loc inclusiv în perioada de după căderea guvernului Filat? Care era componența politicienilor care l-au vizitat pe omul de afaceri în acea perioadă  și care a fost laitmotivul discuțiilor de la reședința sa? Vi s-a propus să faceți lobby pentru fosta dvs., societate comercială la CEDO, într-un proces al acesteia cu Republica Kazahstan?

22. Ce a întreprins la modul concret guvernul Leancă, pentru a da curs informațiilor de la Curtea de Conturi privind delapidările, însușirea banilor publici, deturnarea de fonduri, cheltuirea în exces a banului public, cu dovezile de rigoare?

23. Ca om și ca politician, ce credeți despre modul în care se mușamalizează dramaticul și șocantul caz Pădurea Domnească? Ce reacții aveți de la demnitarii europeni care cereau imperios o investigare obiectivă cu pedepsirea pe măsură a TUTUROR celor vinovați?

24.Domnule prim-ministru, am așteptat o reacție dură și exigentă din partea Dvs., vis-à-vis de rușinosul obicei de transformare a soldaților în… ciobani. Nu avem nimic împotriva păstorilor, să fim înțeleși, ei există oriunde în lume, inclusiv în SUA, dar cum vă imaginați ca un pușcaș marin, după demobilizare, să revină la baștină și să le spună apropiaților că a păscut turmele de oi în Afganistan sau Irak? Sau la o bază militară din California, iar președintele Obama să-l mai și fi decorat pentru contribuția plenară la alimentarea cu calciu a armatei americane? Un ministru care justifică și aprobă public o asemenea enormitate, are dreptul moral să se afle în fruntea armatei naționale?

25. Domnule Leancă, de ce origine etnică este majoritatea populației Republicii Moldova, din punctul Dvs., de vedere, cel al savanților fiind bine cunoscut. Veți susține proiectul PD-ului de modificare a denumirii sărbătorii Limba noastră cea română? De ce unii politicieni relativ tineri, care și-au făcut “studiile” în România, la facultatea de istorie, mint de îngheață apele, bîiguind o jumătate de adevăr, și anume că limba noastră este limba română, iar din punct de vedere etnic suntem … moldoveni, argumentîndu-și stupiditatea prin faptul că strămoșii săi au fost moldoveni? Nu credeți că a venit timpul să separăm elucubrațiile politicianiste de adevărul științific? De ce concetățenii noștri ar trebui să fie intoxicați de aceste inepții propagandistice, în detrimentul unor studii academice fundamentale, exhaustive și complete?

26. Pentru a evita un răspuns “diplomatic” la următoarea întrebare, vă rog să ne răspundeţi punctual – este sau nu liberă presa din Republica Moldova? Pentru o informare obiectivă, ce ziare şi site-uri citiţi, ce posturi de radio ascultaţi şi ce posturi de televiziune urmăriţi? Nu ați renunțat la neinspirata inițiativă de a bloca accesul presei la ședințele Guvernului?

Domnule prim-ministru, vă mulțumesc!

Pentru conformitate, Vasile Năstase

După acest gest al lașității, nu mai sunt sigur, domnule Leancă, de “înalta şi sincera mea considerațiune”…  Mai ales după ce guvernul corupției a decis să se baricadeze de presă și să pericliteze caracterul public al şedinţelor “executivului oligarhiei”,  nu putem să nu fim de acord cu cei care consideră că acest lucru s-a făcut pentru a fi ascunse jafurile clocite departe de ochii jurnaliștilor! Cică un nesimțit de deputat ar fi justificat gonirea presei de la ședințele guvernului oligarhiei pentru că așa e în Olanda, unde ședințele guvernului sunt secrete. Nu-l cred pe cuvînt, că nu-l are, dar chiar de-ar fi așa, membrii guvernului olandez discută chestiuni de dezvoltare a țării, de modernizare continuă, nu se întrunesc pentru a pune la cale planuri monstruoase de devalizare și jefuire a propriului popor! Nimeni dintre cetățenii Olandei nu vorbește de existența banditismului și a crimei economice practicată pe șest de cei de la putere, iar gradul de încredere în aleși este de zeci de ori mai mare decît în oligarhia voastră criminală. Da, cetățenii nu au încredere în voi, guvernanți de ocazie, pentru că îi furați zi de zi ca în codru! Iată de ce vrem să știm, cu toții, să aflăm inclusiv de la presă, ce faceți, ce puneți la cale, cel puțin să știm și să vă dăm peste mîini barem la alegeri! Iar atunci cînd noua putere politică va proceda asemeni guvernului olandez, adică nu va fura, vom renunța de bună voie a mai participa la ședințele executivului decriminalizat, mulțumindu-ne cu niște comunicate pertinente de presă! De asemenea, ne-am ținut promisiunea și în legătură cu formularea unei Cereri de chemare în judecată a lui Iurie Leancă și a guvernului său pentru încălcarea gravă a legislației în vigoare, urmînd să fie obligați de instanță să răspundă la întrebările formulate în cadrul unui interviu obstrucționat și compromis! Să fie clar, Leancă și patronii săi care au decis obstrucționarea acestui interviu, procedează exact ca explotatorii care nu-și respectă angajamentele. Or, fără falsă modestie, un asemenea interviu necesită o documentare serioasă, exhaustivă, o analiză pertinentă a fenomenelor politice și economice din societate, adică o muncă complicată pe care Leancă și compania au necinstit-o în cel mai obraznic și ticălos mod! De asemenea, tot astăzi am depus o Cerere contravențională la Comisariatul general de poliție privind sancționarea contravenieților de la guvern de eludarea și încălcarea grosolană a termenilor legali prevăzuți de legislația în vigoare!

P.S. Mîine veți afla istoricul și întrebările de la care s-a eschivat, conspirativ, ministrul “justiției”, Oleg Efrim.

Prietenii, colegii de breaslă și cei care l-au cunoscut pe Gheorghe Susarenco spun că verticalitatea, perseverența și lupta sa onestă pentru dreptate ar trebui să fie un reper pentru cei care activează astăzi în sistemul judiciar.

„Îl cunosc de foarte mult timp. Mi-a fost student. Unul dintre cei mai buni. După facultate a trecut prin grele încercări. A fost judecător, apoi vicepreședinte la Dubăsari în cei mai grei ani. A demonstrat verticalitate, onestitate, aplica legea în sensul strict și acționa în spiritul dreptății. Am avut norocul să lucrăm împreună în prima componență a Curții Constituționale, unde s-a manifestat ca un bun cunoscător al dreptului, al problemelor statului, cât și a relațiilor internaționale”, a menționat constituționalistul Nicolae Osmochescu.

Profesorul de drept a remarcat că una e să vrei dreptatea, alta e să lupți pentru ea prin toate metodele legitime, iar Gheorghe Susarenco a fost un luptător înflăcărat pentru justiție, pentru statalitatea și independența Republicii Moldova. Unul dintre cei mai activi, la toate fazele. „Este o personalitate care a făcut mult pentru justiția din Republica Moldova în toate funcțiile pe care le-a deținut”, a încheiat Osmochescu.

Avocatul Ana Ursachi a declarat pentru jurnal.md că a apreciat dintotdeauna cumpătul lui Gheorghe Susarenco, calculul bine făcut al cuvintelor, al urmării logice între faptă și consecință, al respectului față de promisiune și al respectului față de sine.

„În perioada când își începeau cariera oamenii precum Gheorghe Susarenco, criteriile de apreciere și promovare în funcție erau sănătoase. Nu se câștigau posturi după niște reguli de nănășism, cumătrism, nepotism. A fost promovat conform capacităților.

Țin minte cu câtă mirare a intrat în avocatură. Abia atunci un fost judecător, un fost angajat al Ministerului Justiției a înțeles câtă nedreptate este în sistem. Spre deosebire de mulți oameni care au început să practice avocatura la o vârstă mai înaintată, el s-a reorientat și într-adevăr a fost un avocat bun. Îmi spunea personal dezamăgirile pe care le-a avut în ceea ce privește persoana lui Mihai Poalelungi, față de mai mulți procurori. Pentru toate aceste dezamăgiri el și-a dat viața, dar într-o zi, inima pur și simplu nu rezistă. Îmi pare rău că l-am pierdut. Sincere condoleanțe familiei. Pe zi ce trece o să pierdem valori, însă nu știu de care vom recăpăta mai târziu”, a spus avocatul Ana Ursachi.

Amintim că Gheorghe Susarenco a încetat din viață pe 5 august, la 58 de ani.

sursa: jurnal.md

La sfârșitul lunii iunie, o știre din gimnastică ne făcea să ne simțim din nou mândri că suntem români. De data aceasta a fost vorba de gimnastică aerobică. Delegația României a obținut trei medalii la Campionatul Mondial de la Cancun, în Mexic. Echipa de trio a României – formată din Corina Constantin, Anca Surdu și Andreea Bogati – a obținut medalia de aur, depășind China și Coreea de Sud.

De asemenea, au fost obținute și două medalii de argint: una de catre echipa formată din Corina Constantin, Bianca Becze, Marius Petruşe, Anca Surdu, Andreea Bogati, Bianca Gorgovan, Dacian Barna, Alina Radu şi Marius Gavriloaie; a doua la individual feminin, de Corina Constantin.

E o performanță importantă, iar un neavizat, impresionat de faptul că e printre puținele mediatizări ale sportivelor de la această disciplină, ar spune că e cea mai mare. L-ar contrazice imediat Izabela Lăcătuș și Raluca Babaligea, două dintre cele mai importante sportive pe care le-a dat gimnastica aerobică românească. „România a fost tot timpul o putere în acest sport”, spune Izabela.

Sunt printre primele sportive care au reprezentat România la concursurile de gimnastică aerobică. Și-au petrecut copilăria și adolescența în sala de sport, iar tinerețea le-a prins tot aici. Iar, judecând după cât de pline de viață sunt și după cum vorbesc despre accidentări cu picioare rupte ca despre niște simple vânătăi după un accident la o joacă de copii, e clar că tinerețea nu le va părăsi vreodată.

Parcă printr-un contract nescris au semnat să nu părăsească vreodată sala de sport. E ca un drog puternic care te face dependent, te prinde, îți face bine și nu-ți mai dă drumul. Aşa că n-au stat departe de sport nici după ce au renunțat la gimnastica aerobică de performanță, acum sunt generali în armata celor care au un război de dus cu kilogramele în plus și a celor care vor să se simtă că pot muta munții din loc după o oră de fitnes.

Prima echipă a României s-a înființat în anii `90

Ne-am așezat relaxați pe jos în sala de sport și le-am rugat pe Iza și Raluca să ne povestească începuturile gimnasticii aerobice în România, unul dintre sporturile care ne-au adus bucurii anul acesta.

Primul lot de gimnastică aerobică a fost înființat la jumătatea anilor `90. Mulți dintre sportivi erau de la gimnastica  artistică. Pentru Iza, unul dintre sportivii care a participat la formarea primei echipe a României, gimnastica aerobică a fost ca o speranță. „Eram la gimnastică artistică și am avut o accidentare foarte grea. La o tsukahara, m-am accidentat la gleznă, pur și simplu cartilajul a fost zdrobit. 9 luni după operație nu am avut voie să calc pe picior. Practic, la 16 ani eram nevoită să-mi închei cariera”,  povestește Izabela Lăcătuș.

I-a fost foarte greu, însă în tot acest timp și-a făcut planuri, s-a apucat serios de învățat pentru Bacalaureat și și-a propus să facă Facultatea de Educație Fizică și Sport. „Mă gândeam să mă fac antrenoare de gimnastică”, spune Iza. Doar că, în 1994, Marcela Fumea, cea care este și acum coordonatoarea lotului național de gimnastică aerobică, căuta sportivi pentru prima echipă. I-a propus și Izei să vină la gimnastică aerobică. „Nu reușisem să intru la Facultatea de Sport. Atunci era o concurență foarte mare și nici nu erau atât de multe facultăți cum sunt acum, după ce au apărut acestea particulare. Mă gândeam să mă pregătesc un an, însă nu puteam să stau acasă, așa că am mers la gimnastică aerobică, la prima echipă care se înființa”, povește Iza cum au început cei 12 ani de performanțe.

„Ceea ce e deosebit în acest sport este că poți face performanțe și la vârste mai mari, în comparație cu gimnastica artistică. La primul campionat mondial eu am concurat cu o mămică cu doi copii, de 40 de ani. Eu, de exemplu, aș fi continuat și după 32 de ani, însă am avut o accidentare și nu am mai putut”, povestește Izabela Lăcătuș.

Campioana Raluca: „Am câștigat tot ce puteam să câștig”

Raluca Babaligea a făcut și ea gimnastică artistică de performanță.  A ajuns la aerobică nu din cauza vreunei accidentări, ci pentru că așa a vrut, pentru că e „căpoasă”. „Eu am fost la Deva și nu mi-a plăcut regimul de acolo. Mă simțeam cu totul altfel la clubul unde m-am format, Steaua. Pur și simplu nu am putut să trec peste lucrurile pe care mi le impuneau. Am avut un blocaj și pur și simplu am făcut tot posibilul să mă las, atât de căpoasă am fost. Însă, după ce am plecat a fost ca o eliberare pentru mine”, povestește Raluca.

După câțiva ani a trecut la gimnastica aerobică. „Am regretat un pic, însă am zis că tot răul e spre bine. În trei ani am ajuns la lotul național. Am fost dublă campioană europeană. Am câștigat tot ce puteam să câștig în șapte ani. Aș fi continuat, însă nu am mai putut din cauza unei accidentări”, povestește Raluca.

Regretele unor campioane

Sportivele spun că sunt diferenţe majore între gimnastica artistică și cea aerobică. „Una, și poate cea mai importantă, ar fi că nu sunt atât de multe elemente de acrobație la aerobică, iar la cea artistică în asta constă dificultatea. În schimb, gimnastica aerobică este mult mai intensă”, explică Raluca.

Sportivele mai spun că la gimnastica aerobică „e o mai mare libertate și sunt mai puține constrângeri, însă se muncește la fel de mult”.

Regretele sunt puține. „Pe moment poți regreta că nu ți-ai trăit copilăria, însă după aceea ai satisfacții că ai dulapul plin de medalii, că nu ai pierdut vremea. Când eram antrenoare, le spuneam și părinților, „susțineți copii, că ei n-au de unde să știe satisfacțiile pe moment”, mai povestește Izabela. Amândouă au câte o Olimpiadă la gimnastică artistică la care ar fi putut ajunge. Dar n-ar spune că-s mari regrete, ci pur și simplu drumuri separate pe care le-au ales.  Și oricum, campioanele Iza și Raluca, cu dulapurile pline de medalii, sunt într-o continuă Olimpiadă care începe dimineața devreme și se încheie seara târziu, în sala de sport.

sursa: stiri.yahoo.com

Comisia Europeană a validat Acordul de Parteneriat 2014 – 2020 cu România, documentul care prezintă modul în care vor fi folosite fondurile europene structurale și de investiții în această perioadă, anunța marți Ministerul Fondurilor Europene, într-un comunicat. În luna iulie, Executivul de la Bruxelles atenționase Guvernul de la București că proiectul Acordului de Parteneriat transmis către Bruxelles este incoerent și fără priorități clare și a solicitat ca documentul să fie refăcut „peste vară”, până în luna septembrie.

„România are deja Acordul de Parteneriat 2014 – 2020 validat de cei patru comisari, decizia Comisiei Europene de adoptare a acestui document urmând a fi publicată în zilele următoare. În urma acestei validări, devine de necontestat faptul că documentul trimis de România răspunde exigențelor Comisiei. Vă reamintesc, România a început încă din primăvara anului 2013 negocierile pe marginea acestui document, în cadrul dialogului informal. De atunci și până recent am avut în continuu negocieri cu reprezentanții Comisiei pentru a obține o strategie cât mai bună de folosire a banilor europeni pentru români și pentru România! Procesul de validare a Acordului de Parteneriat ar fi putut fi mult mai facil dacă unii dintre români, în special cei care fac parte din PDL și PNL, dar și alții, nu ar fi luptat împotriva intereselor naționale, împotriva românilor, exact așa cum au făcut și în perioada 2009 – 2011, perioada cea mai neagră din istoria absorbției fondurilor europene. Sper că toți cei care ne-au criticat în trecut pe marginea acestui document să conștientizeze interesul național al României și în perioada următoare să lupte cot la cot cu actuala guvernare pentru ca țara să beneficieze cât mai repede de suma alocată pentru viitoarea perioadă de programare”, arată ministrul Fondurilor Europene, Eugen Teodorovici, în comunicatul citat.

În perioada de programare 2014 – 2020, România beneficiază de fonduri europene în valoare de aproximativ 43 miliarde de euro, din care peste 22 miliarde de euro sunt alocate pentru politica de coeziune, mai arată Ministerul Fondurilor Europene.

sursa: hotnews.ro

Un adolescent de 17 ani din Deva îşi doreşte să le vină în ajutor nevăzătorilor din întreaga lume cu un dispozitiv care are toate şansele să înlocuiească bastonul alb şi câinii de sprijin. Invenţia lui Cristian Dragomir a ajuns pe locul I la o competiţie de inventică susţinută de gigantul Microsoft.

Pasionat de tehnologie şi dornic să îi ajute pe cei din jurul său, Cristian Dragomir, un elev din clasa a XI-a, de la Colegiul Naţional Decebal din Deva, a creat un dispozitiv care a uimit juriul unui concurs organizat de corporaţia Microsoft.

În aprilie, cu ochelarii cu senzori, care îi pot ajuta pe nevăzători să se orienteze, Cristian Dragomir a obţinut premiul I la faza naţională a concursului „Imagine Cup”, organizat de Microsoft. Inovaţia sa, la care a lucrat împreună cu prietenul său Cornel Amariei, a fost premiată în cadrul secţiunii  „World Citizenship”, al cărui scop a fost crearea celui mai bun software destinat rezolvării problemelor sociale.

„Dispozitivul, pe care eu l-am denumit Vizium, funcţionează relativ simplu. Pe ochelari sunt montaţi senzori de mai multe tipuri, care se completează unul pe celălalt. Aceşti senzori au menirea de a citi mediul înconjurător, de a citi distanţa faţă de obiecte, care este calculată şi transmisă unor motoare de vibraţii. Persoana care poartă acest dispozitiv va simţi, prin vibraţii, apropierea de obiectele din jurul ei şi conturul acestora. Nu va vedea culori, dar va putea aproxima distanţa la care se află de obiectele din jurul său”, a explicat Cristian Dragomir, care, în prezent, lucrează la perfecţionarea ochelarilor cu senzori pe care i-a conceput.

Ideea: leac pentru un apropiat

Ideea unui astfel de obiect i-a venit în urmă cu doi ani, când era elev în clasa a-VIII-a. Un prieten de-al bunicului său este nevăzător, iar Cristian s-a gândit că l-ar putea ajuta, folosindu-se de pasiunea sa pentru ştiinţă. A vrut să găsească o alternativă mai comodă bastonului alb şi a câinilor de sprijin. „Îmi doream să particip la un concurs de proiecte ştiinţifice şi tema unui astfel de dispozitiv mi s-a părut bună. Nu am pus-o la acea vreme în aplicare, pentru că nu aveam cunoştinţele şi instrumentele necesare. Am rămas, însă, cu gândul la tema aceea, iar din toamna anului trecut am început să lucrez la prototipul device-ului pentru nevăzători”, ne-a spus adolescentul.

Ochelarii cu senzori i-a creat cu ajutorul prietenului său Cornel Amariei, student la Universitatea Jacobs, din oraşul german Bremen. Acesta l-a ajutat să îşi procure o parte din piese, pe care altfel nu le-ar fi găsit în România. A lucrat apoi, timp de o lună, la inovaţia sa, pe care a ales-o ca proiectul ştiinţific cu care să se înscrie în faza naţională a competiţiei Imagine Cup, organizată de Microsoft.
Deşi ochelarii speciali au fost creaţi pentru nevăzători, Cristian a ales să îi testeze pe propria persoană. „Mi-am pus ochelarii şi m-am mişcat în cerc, pentru a-mi pierde din simţul orientării. Apoi, m-am lăsat în voia lor. Primul test a eşuat, pentru că matricea ochelarilor cu senzori era inversată, iar eu percepeam obiectele din stânga ca fiind în dreapta, astfel că m-am lovit cu capul de o uşă. Apoi, am făcut ajustările de la laptop, iar rezultatul a fost cel aşteptat. Urmează să mai testez device-ul Vizium pe persoanele nevăzătoare, pentru a afla în ce măsură aceştia le pot îmbunătăţi viaţa”, spune tânărul.

Îşi va realiza visul în Germania

Premiul obţinut la competiţia naţională de tehnologie Imagine Cup, care, la nivel mondial a adunat în acest an la nivel mondial circa 100.000 de proiecte, i-a dat curaj lui Cristian Dragomir, iar adolescentul îşi doreşte ca ochelarii săi să fie doar începutul unor mari succese. „M-am gândit şi la posibilitatea unei afaceri cu astfel de ochelari. Nu sună plăcut acest termen, de afacere, pentru că te duce cu gândul la a profita de pe urma afecţiunilor semenilor mei. Însă vreau să îl aduc publicului, după ce va fi testat riguros pentru ca oamenii care au nevoie de el să aiba şansa la o viaţă normală”, a relatat Cristian.

Adolescentul din Deva crede, însă, că România nu îi oferă suficiente motive să îşi dorească să rămână în ţară. De aceea, spune el, peste doi ani, când va termina liceul, va pleca din ţară pentru a-şi continua studiile în Germania sau Austria. „În Germania au plecat mai mulţi dintre colegii mei care au terminat secţia de germană de la „Decebal”. Şi, bineînţeles, le-a fost mult mai bine să rămână să studieze şi să muncească acolo. Eu mi-am petrecut vacanţele în Germania şi am ajuns la concluzia că acolo mi se oferă mult mai multe posibilităţi de a avea succes în ceea ce vreau să fac eu, adică să creez o tehnologie care să ne facă viaţa mai bună”, a spus Cristian. Deveanul adaugă că îşi va lua şi părinţii cu el, dacă va reuşi să prospere în Occident.

Pasionat de mic de robotică

Cristian Dragomir este pasionat din copilărie de robotică şi tehnologie. A început prin a participa la cercurile şcolare dedicate ştiinţei, iar de-alungul timpului a creat mai mulţi roboţi cu care a participat la concursuri. Cel mai premiat dintre ei a fost un braţ robotic, care imită câteva dintre mişcările braţului uman. L-a numit Explorer I, iar unul dintre scopurile pe care a vrut să i le dea a fost cel de a fi un ajutor pentru persoanele cu handicap. Roboţelul putea fi controlat de la distanţă, prin voce. Iar în versiunea îmbunătăţită, acesta avea un braţ funcţional care putea fi controlat din mişcarea mâinii. „Lucrul la aceste proiecte m-a făcut să îmi dau seama de utilitatea pieselor pe care noi le putem face pentru ceilalţi”, a spus Cristian. Adolescentul este pasionat de ştiinţă, iar părinţii săi l-au încurajat, cumpărându-i piesele de care avea nevoie în proiectele sale.

sursa: Adevărul

Motto: “Fiecare loc de pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi și trebuie și un dram de iubire ca s-o înțelegi”. (N. IORGA)

Românii asezati în Câmpia Tisei sunt resfirati peste aceasta întindere de ses, începând din regiunile apusene ale judetului Satu-Mare si pâna în preajma Muresului, pe teritoriul comitatelor Beke si Csanad.

Repartizati pe regiuni naturale acesti Români alcatuesc urmatoarele grupe:

A) Acei din valea Somesului asezati la Vest si Nord-V. de orasul Satu – Mare. Grupa lor este alcatuita din 17 localitati populate cu Români, care din pricina vitregiei vremurilor sunt aproape cu totul desnationalizati.

Afara de populatia ce locuieste în aceste sate, mai întâlnim pe Români împrastiati  si prin alte localitati, asezate pâna în preajma varsarii Somesului în Tisa.

B) Grupa Românilor dintre Bateau si cele trei Crisuri este alcatuita din 25 localitati, unde neamul nostru traeste amestecat aproape peste tot cu populatia ungureasca.

C) Grupa Românilor raspândita prin satele dintre Crisurile unite, Mures si Tisa, este alcatuita din 24 localitati.

Datele istorice si statistice referitoare la trecutul populatiei din stânga Tisei înfatiseaza elementul românesc ca fiind resfirat peste aceasta întindere vasta de ses înca din Evul mediu.

Pe timpul cât zona câmpiei a fost supusa stapânirii turcesti (1526-1699) au avut de îndurat si Românii alaturi de iobagii unguri un sir nesfârsit de greutati.

Luptele continui purtate în aceste parti aproape un veac si jumatate, apoi nenumaratele impozite în natura si în bani pe cari au fost nevoiti sa le plateasca toti locuitorii supusi steagurilor semilunei, au nimicit o buna parte din Românii asezati prin satele acestui ses, iar pe altii i-au îndemnat sa-si paraseasca caminurile si sa-si caute scaparea mai ales în regiunile de dealuri si munti, unde vieata si conditiile de trai le erau mai asigurate.

Cu toate greutatile ocupatiei turcesti, elementul românesc din sesul Tisei s’a pastrat în tot cursul Evului mediu nu numai la sate, ci si în orase. Despre Românii asezati în centrele urbane fac pomenire mai multe acte publice ale oraselor si în deosebi procesele verbale redactate în sedintele sfaturilor acestor localitati, în cari întâlnim de mai multe ori discutata problema Românilor din aceste parti.

Unele sfaturi – ca de pilda cel al orasului Debreczen tinut la 28 Aprilie 1697 – hotarasc: “Sârbilor si Românilor sa nu le fie îngaduita cumpararea de case, nici Ungurii sa nu le poata vinde acestora, ci ei sa locuiasca în bordee, ba nici bordee sa nu-si faca mai mult”.

Conscrierea populatiei diri orasul Debreczen aminteste la acest sfârsit de veac si pe Românii care erau de mult asezati aci. Întâlnim acum populatie româneasca si prin alte sate si târguri în deosebi în asa numita regiune a “haiducilor”.

Principii ardeleni trecuti la calvinism au încercat în mai multe rânduri sa atraga pe Românii asezati pe teritoriul judetelor: Bihor, Hajdu si Szabolcs, spre noua învatatura. Diferite sinoade calvinesti tinute în centrele mai importante din stânga Tisei, în tot cursul veacurilor XVI-XVII, trateaza în mai multe rânduri problema calvinizarii Românilor, hotarînd si mijloacele de propaganda de o parte, iar de alta parte designând persoanele, care aveau sa fie învestite cu titlul de pastor, adeca de preot pentru localitatile românesti.

Propaganda calvina facuta cu mare intensitate timp de aproape doua veacuri printre Românii acestor judete, ca si printre acei care se aflau resfirati prin alte localitati ale acestui ses, începând din tinutul Nyrsegului si pâna la Szeged a avut urmari fatale pentru neamul nostru. Cei mai multi dintre Românii satelor si târgurilor s’au calvinizat, pierzându-se pentru totdeauna în massa ungureasca.

Datele istorice si statistice referitoare la populatia din sesul Tisei, ajung din ce în ce mai bogate în veacul al XVIII-lea. Dupa aceste izvoare, vedem ca Românii erau risipiti peste toata întinderea sesului, – trecând sub forma de pastori, agricultori, si mai târziu de negustori – pâna în tinutul dintre Dunare si Tisa sau chiar pâna dincolo de Dunare.

În veacul al XIX-lea, statul unguresc a început lupta de desnationa-lizare a populatiei românesti, având ca obiectiv principal tocmai pe Românii din câmpia Tisei. Lupta a fost purtata de stat pe toate caile si cu toate mijloacele, iar rezultatul ei a fost ca multi dintre fratii nostrii risipiti peste suprafata acestui ses, au fost înghititi si contopiti în massa ungureasca.

Românii din sesul Tisei se îndeletnicesc astazi în deosebi cu agricultura si cresterea animalelor. Pamântul bogat în materii hranitoare a îngaduit aici desvoltarea unei agriculturi intensive si extensive. Acolo unde odinioara stapâneau vaste întinderi de ape si paduri de ierburi, astazi se leagana grânele în bataia soarelui. Ogoarele sunt cultivate cu toata grija, si în vremea din urma alaturi de cereale a luat o mare desvoltare însamân-tarea plantelor industriale, textile si oleaginoase.

Datorita acestei desvoltari agricole, satele Românilor din sesul Tisei si-au schimbat înfatisarea într’o mare masura. Pe când înainte cu un veac casele erau ridicate aproape numai din pamânt batut, înfatisând aspectul unor bordeie îngropate pe jumatate în pamânt, acum ele se construesc din caramida, cu câte doua sau trei încaperi, având acoperisul din tigla, care a înlocuit în o mare masura trestia si paele de odinioara.

Aspectul general al satului a ajuns mai ordonat, s’au deschis drumuri largi si drepte, si s’au plantat pe marginile lor pomi roditori sau salcâmi.

Pamântul arabil al satelor fiind asezat departe de vatra comunii, a îndemnat pe Românii din acest ses sa desvolte o agricultura aparte, numita agricultura prin “salase”. Salasul este o mica gospodarie asezata în mijlocul hotarului, pe pamântul stapânului. Aici traeste fie proprietarul, fie unul dintre membrii familiei sale, împreuna cu servitorii, aproape tot timpul anului.

Aici îsi tin animalele si paserile de curte, locuinta din sat servindu-le numai pe timp de iarna, ori în Dumineci si sarbatori, când si cei dela salas pleaca în sat la biserica ori la diferite evenimente savârsite în familie.

Numarul Românilor din judetele sesului Tisei este astazi de aproximativ 60.000 suflete. Pentru cunoasterea vietii lor spirituale ca si pentru studierea manifestarilor legate de vieata lor materiala, este necesara înfiintarea acelui institut menit “studiului Românilor de peste hotare”.

Chemarea acestui institut ar fi sa se îndeletniceasca, cu cercetarea – sub toate aspectele – a insulelor etnice românesti ramase departe peste granitele României, pe meleaguri straine, unde astazi fratii nostri lupta cu nespus de mari greutati, pentru a-si apara fiinta etnica.

de Prof. ST. MANCIULEA

Membru al T. C. R., Sectia.Fratia Munteana

sursa: cersipamantromanesc.wordpress.com