Un nou miting anunţat la Chişinău. Duminică, 5 aprilie, în Piaţa Marii Adunări Naţionale va avea loc un nou protest faţă de furturile din bugetul statului, corupţia din justiţie etc, miting urmat de un Marş al Tăcerii până la Parlamentul Republicii Moldova, la şase ani de la tragicele evenimente de pe 7 aprilie 2009.

Manifestanţii se vor întâlni la ora 13:00 în scuarul Catedralei, după care vor merge spre Parlament, iar ulterior vor reveni în PMAN.

Evenimentul este organizat de Platforma Civică Demnitate şi Adevăr, căreia i s-au alăturat mai mulţi membri activi ai societăţii civile. Până acum, au confirmat participarea la protest aproape 1000 de persoane.

„Trădările, umilinţele, furturile de miliarde din bugetul statului şi justiţia coruptă au băgat frică până şi în cei mai curajoşi oameni, dar demnitatea e mai mare decât orice frică! La 5 aprilie, ora 13:00, cetăţenii RM vor ieşi în scuarul Catedralei din Chişinău pentru a-şi apăra drepturile şi pentru a demonstra că nimeni nu-i poate intimida, că cei aleşi de ei în Parlament nu sunt de capul lor şi că trebuie să răspundă pentru tot ce fac! Protestul se va încheia cu un Marş al Tăcerii până la Parlament, cu revenire în PMAN, în memoria celor morţi, în onoarea celor vii – a eroilor tragicelor evenimente din 7 aprilie 2009”, este mesajul postat în grupul evenimentului.

Zilele trecute, Platforma Civică Demnitate şi Adevăr a lansat un apel în acest sens: „Pe 7 aprilie 2009, în urma unor îndreptăţite şi legitime acţiuni de protest ale tinerilor, soldate cu victime, regimul autoritar al PCRM a fost înlocuit. La putere au venit câteva partide declarate proeuropene care, în mod batjocoritor, actualmente guvernează, împreună cu comuniştii, Republica Moldova. Revolta tinerilor din 7 aprilie 2009 a reprezentat erupţia unei dorinţe a generaţiei tinere de a trăi în propria ţară cu demnitate, într-o ambianţă dominată de adevăr. După şase ani, conchidem că noile autorităţi „proeuropene”, în toată această perioadă, au subminat constant aspiraţiile tinerilor, agravând dramatic situaţia social-politică din RM”.

Sursa:jurnal.md

Ne tot întrebăm, an de an, ca niște plângăcioși irecuperabili, ce s-a întâmplat, oare, pe 7 aprilie la Chișinău. Ne întrebăm între noi, scriem pe rețelele de socializare, vorbim în presă, rostim adevărul, dar până la urmă așteptăm, nu știu de ce, un răspuns de la autorități.

Nesimțirea acestora însă este una proverbială, mai ales acum, după ce cele două așa-zise tabere “beligerante” și-au dat arama pe moacă și au demonstrat lumii întregi că sunt o apă și un pămînt, adică un tot întreg, un singur centru de comandă care emite din parșivul bîrlog cu denumirea Nobil. Și totuși, chiar nu înțeleg de ce așteptăm cu atîta insistență răspunsul (pe care-l cunoaștem!) de la niște criminali politici lipsiți de scrupule! De la un Filat debusolat și cinic, care, în 2014, după cinci ani de minciună sfruntată declara cu un tupeu de sinucigaș că vinovații vor fi trași la răspundere, prin “conservarea” termenului de prescripție? Sau, mai ales, de la un Plahotniuc-Ulinici, alias Vladimr Gheorghevici, beneficiarul final al schimbării puterii politice, nu și a regimului banditesc? Sau de la un Voronin îmbătrînit în rele, care a cedat puterea printr-un troc secret cu Filat, Lupu și Plahotniuc, pentru că la acea oră situația economică a Republicii Moldova era una iminent falimentară…

Am mai folosit și cu altă ocazie comparația la care voi recurge mai jos, pentru a demonstra cât este de mare probabilitatea ca aceste așa-zise autorități să ne dea un răspuns clar la ceea ce noi deja cunoaștem cu prisosință. Și mai ales când și în ce condiții vom obține un asemenea răspuns. Așadar, ziceam că funcționarii “atoateștiutori” procedează cu noi ca într-un scenariu demn de atenția Hollywood-ului, în care un judecător, care a comis o crimă oribilă, a ajuns s-o judece, personal, într-un tribunal în care activează. El, judecătorul criminal, stă în fața unei Curți cu jurați, pe care tot el a și selectat-o, în care se află și un acuzat de omor, adus de poliție printr-un concurs nefericit de împrejurări.

Judecătorul criminal stă în scaunul său inamovibil și în timp ce persoana nevinovată este incriminată, acesta își amintește, cu un zâmbet perfid pe buze, rotind pe degetu-i dolofan un imens inel de aur, (pe care-l poartă mereu și adesea și judecătorii lui Pește de pe malul fluviului Bîc) detaliu cu detaliu, cum el însuși a comis crima pentru care va trebui să răspundă persoana din fața sa, cu cătușele pe mâini. Iar el, judecătorul, el făptuitorul, va da citirii decizia acuzatoare a juraților săi și omul nevinovat va merge, în locul său, pe scaunul electric. Și ca scenariul să fie cu adevărat unul de total suspans, scenaristul îl va plasa pe adevăratul criminal în camera de execuție, privind imperturbabil la ultimele suferințe ale condamnatului nevinovat…

Pentru a afla cine este omologul judecătorului criminal, responsabil de confiscarea protestelor pașnice din 7 aprilie 2009, să ne punem întrebarea clasică și sacramentală: cine a avut de câștigat în urma deturnării revoluției pașnice a tinerilor? Răspunsul este unul singur și categoric: oligarhul Plahotniuc. Ajutat de jurații săi credincioși – Filat, Voronin, Lupu, Diacov, Reșetnicov, Reidman…
Urmăriți-l cu atenție pe acest personaj pentru care cuvântul controversat este doar un simplu eufemism. Urmăriți-l cum stă acolo sus, pe scaunul său inamovibil și ne privește ca pe niște plebei. El este judecătorul, el decide, el a pregătit scaunul electric pe care a fost executată revoluția din șapte aprilie. Din cînd în cînd le tot face cu ochiul juraților săi credincioși – Filat, Voronin, Lupu, Diacov, Reșetnicov, Reidman…

În urma unei analize profunde și multilaterale, cu studierea întregii problematici a cazului, societatea civilă, experții, presa liberă au ajuns la concluzia că în 7 aprilie 2009 a avut loc o preluare perfidă și impertinentă, o confiscare și deturnare a protestelor pașnice și constituționale ale tinerilor de către gruparea oligarhică condusă de Vladimir Plahotniuc, care gravita în jurul puterii comuniste de atunci.

Mirosind începutul sfârșitului, gruparea a decis să părăsească barca aflată în derivă și să se alinieze la o altă putere pe care a decis să o construiască în jurul “opoziției”, prin coruperea cel puțin politică a lui Marian Lupu, speakerul comunist al lui Voronin.
Plecând de pe corabia roșie, oligarhul și-a luat cu el schemele marilor hoții și le-a implantat în noul regim politic, care fie nu a dorit, fie nu a fost lăsat să reacționeze, devenind complice cu drepturi depline în marile jafuri care au urmat, inclusiv atacurile raider și controlul asupra tuturor fluxurilor financiare ale economiei naționale, înstrăinării frauduloase și devalizării de un milliard și jumătate de euro a Băncii de Economii, cedarea Aeroportului Internațional Chișinău Federației Ruse…

Confiscarea revoluției s-a făcut în după-amiaza zilei de 7 aprilie, când elementele infiltrate de oligarh au destabilizat situația, au transformat protestele în violențe și le-au imprimat un caracter criminal pentru a provoca alegeri anticipate și a pune mâna pe puterea politică, de drept și, implicit, economică, lucru care, în scurt timp, s-a și întâmplat.

Acum un an, presa a discutat și a scos în vileag un element care la acea oră părea de domeniul fantasticului. În cadrul unui dosar penal legat de evenimentele din 7 aprilie 2009 figura numele controversatului om de afaceri, Adrian Nichifor, condamnat (și nu prea!) pentru omor deosebit de grav, cu utilizarea mitralierei drept armă a crimei cu singe rece, protejat de consăteanul și prietenul său din copilărie, pe atunci prim-vicepreședintele Parlamentului, Vladimir Plahotniuc. Conform datelor din noua cauză penală, cea legată de 7 aprilie, Nichifor a determinat trei martori, cumpărați cu gologani oferiți de finul de cununie al lui Vladimir Gheorghevici, Dorin Damir, (în oficiul căruia a avut loc întîlnirea secretă pro raider), să dea declaraţii false despre cele întîmplate în fatidica zi de aprilie. Mai mult decît atît, în mod miraculos – ținînd cont de captivitatea justiției moldovenești – acesta a fost găsit vinovat, în instanța de fond, şi în acest dosar, alegîndu-se cu încă 2 ani şi opt luni de puşcărie.

Astfel, din cauza amicului lui Plahotniuc, în colaborare cu finul controversat al acestuia, a fost reţinută o persoană nevinovată, care nu a avut nicio implicare în violenţele din aprilie 2009 şi care, ulterior, şi-a găsit dreptate la CEDO.
“După un proces care a durat trei ani, Judecătoria Buiucani a constatat săptămâna trecută că Nichifor a racolat trei martori pentru ca aceştia să depună declaraţii false împotriva lui Anatolie Stepuleac, jurist şi om de afaceri, precum că l-ar fi văzut în Piaţa Marii Adunări Naţionale în timpul violenţelor.

În baza mărturiilor false, Anatolie Stepuleac a fost închis pentru zece zile în izolatorul Direcţiei Servicii Operative a Ministerului de Interne, iar apoi a petrecut 30 de zile în arest la domiciliu.

Pe parcursul investigaţiei, s-a constatat, însă, că omul nici nu a fost în Piaţa Marii Adunări Naţionale pe 7 aprilie.
Anatolie Stepuleac s-a plâns la Curtea Europeană a Drepturilor Omului unde a câştigat dosarul, Guvernul fiind obligat să-i achite despăgubiri opt mii de euro.

Precizăm că Adrian Nichifor mai este vizat într-un dosar penal care se află pe masa magistraţilor de la Curtea de Apel, după ce l-a omorât, în aprilie 2010, pe fratele fostului comisar din Nisporeni.

Iniţial, judecătoria Ciocana l-a condamnat la 17 ani de puşcărie, dar completul de magistraţi de la Curtea de Apel, format din Tudor Micu, Gheorghe Iovu şi Vasile Gurin, i-a tăiat 12 ani din pedeapsă, decizie pentru care judecătorii au fost ulterior sancţionaţi.”

Ce se ascunde în spatele acestor rînduri din presă?

Multe, foarte multe lucruri pe care comentatorii lui Vladimir Gheorghevici le trec cu vederea în mod voit, aruncînd opinia publică pe piste greșite în ce privește adevărul despre 7 aprilie.

Să recapitulăm. Prietenul lui Plahotniuc, secondat de finul său controversat, “specialist” în lupte marțiene, forțează și determină niște martori să susțină că la evenimentele din 7 aprilie au fost implicați alți oameni decît cei care au participat cu adevărat. Stepuleac, Gabi Stati, studenți din România, cetățeni sîrbi… Cine i-a pus la cale să determine “martorii” să facă declarații mincinoase, menite să deruteze opinia publică și să-i pună la adăpost pe monștrii provocatori, incitatorii la violențe, incendiatorii celor două edificii ale statului? La ce le-a trebuit? Care a fost rolul finului lui Plahotniuc, Damir, și al echipei sale de “haiduci” în acele tragice evenimente?

De ce acești indivizi bogați, Nichifor și Damir, dar și alții, bineînțeles, afiliați puterii, aceste instrumente devotate ale lui Plahotniuc, mîna dreaptă a lui Voronin, bancherul PCRM și unealta de aplicare a forței coercitive a statului în vederea acaparării afacerilor profitabile ale businessmanilor, au participat la acțiuni menite să demoleze puterea politică care-i adăpostea, care le oferea paradisul financiar-economic, ca niște adevărați sinucigași? Și-ar fi tăiat ei creanga de sub picioare, dacă nu ar fi primit ordine clare, de destabilizare a regimului cu scopul de a încerca debarcarea lui Voronin, unicul om de care se temea, patologic, stăpînul lor, și a asigura plecarea Păpușarului cu banii poporului, acumulați în umbra celor 8 ani de guvernare autoritaristă?

Unde se afla la acea oră însuși Plahotniuc? De ce demnitarii de prim rang, care ulterior au trecut in corpore în structurile de afaceri ale Păpușarului, (pe unii dintre ei i-a numit chiar și regretatul deputat Butmalai, asasinat de tîlharii de lux, în cadrul dezbaterilor tardive și neavenite din 4 aprilie 2014), nu au întreprins nicio acțiune pentru a scoate măștile de pe instigatorii criminali?

De ce deputații PD au tăcut mîlc și nu au venit cu nicio ipoteză legată de dezastrul de acum șase ani? De ce niciun membru PCRM nu a rostit numele cheie al evenimentelor, deși tocmai ei știu cel mai bine care a fost aportul Păpușarului în deturnarea protestelor pașnice? Întrebările sunt retorice, firește, pentru că dacă am răspuns la întrebarea clasică și sacramentală cui anume i-a folosit deturnarea revoluției tinerilor, știm cu certitudine modul în care a operat beneficiarul!

Celelalte chestiuni sunt derivatele unei concluzii fără drept de apel. Cerberii și torționarii de atunci au ajuns să-l slujească in corpore pe oligarh, fiind angajați în serviciile sale speciale. Inclusiv în cele care, formal, sunt ale statului – procuratura și instanțele de judecată!

Botnari, Zubic, Mejinschi, dar și președintele Comisiei de anchetă, avocatul Nagacevski, iată doar câteva nume care și-au găsit adăpost și protecție în sânul afaceristului. De asemenea, judecătorii din iad, cum au fost numiți de presă, sunt în continuare promovați și susținuți de acest Mephisto al politicii moldovenești. Cumnatul său Morozan nu numai că nu a fost tras la răspundere pentru condamnarea tinerilor pe bandă rulantă, a fost implicat și în cazurile legate de atacurile raider. Zilele acestea individul a fost promovat la Curtea de Apel Chișinău, de unde sunt ostracizați magistrații cu verticalitate, printre care Secrieru și Anton.

Oligarhul nu a uitat nici de finul de cununie al lui Mihai Poalelungi, președintele Curții Supreme de Justiție, pe care acesta l-a promovat în funcția de președinte al judecătoriei sectorului Râșcani din capitală. Cu riscul unei dezamăgiri profunde, îndrăzneam să spun,la timpul potrivit, că datorită presei și opiniei publice, președintele Timofti nu va mai semna decretul de numire în funcția de președinte al judecătoriei sectorului Râșcani a lui Oleg Melniciuc, “judecătorul din iad” din 7 aprilie! Aș! Din păcate, am greșit! Domnul Timofti și-a pus semnătura pe un decret al infernului, deși putea să pună piciorul în prag și să devină un președinte al cetățenilor, nu al antijudecătorilor! Și veștile proaste nu se opresc aici. Anul trecut, Timofti l-a uns pe un alt Morozan, Ion ca judecător de instrucție la Judecătoria prost famată, de buzunar oligarhic, Buiucani, municipiul Chișinău, or, potrivit ZdG, acesta, alături de alţi antiJudecători, care au “activat” în aprilie 2009 în Comisariatele de poliţie, a condamnat în doar câteva minute zeci și zeci de tineri…

Nu mai vorbim de ceilalți monștri în mantii negre, de la judecătoria – călău Buiucani, care continuă să condamne oameni nevinovați la fel, pe bandă rulantă, sub umbrela bănoasă a afaceristului, dar și de cei de la Curtea de Apel, CSJ și CSM. Sau de la procuratura la fel de prost famată din sectorul umbrelor guvernante, unde pînă mai deunăzi activa, sub umbrela mafiei oligarhice, procurora-educatoare Elena Neaga, al cărui fiu-beizadea a fost incriminat public de către victima și tatăl acesteia de comiterea unui viol în grup în chiar domiciliul matroanei – mume de Strășeni. Deși cetățenii au vomitat din profunzimi abdominale urmărind scîrboșenia de lux a acesteia, vernisată pe Odnoklassniki, patronii ei au decis să-i schimbe cuibul și să o lase să pîngărească în continuare sistemul terfelit al procuraturii de tip sovietic-stalinist. Despre beizadea, însă, niciun cuvînt. A muțit procuratura învinuită, metaforic, de comiterea unui viol în grup, asupra unei minore. Și atîta timp cît va tăcea, aceasta va fi imaginea ei publică și socială! Și acum să ne întrebăm, de ce doar două persoane au fost condamnate, timp de șasei ani de zile, pentru acțiunile și inacțiunile din 7 și 8 aprilie 2009?

Și de ce aceste două persoane, Papuc și Perju nu au fost arestate în sala de judecată, ci au fost ajutate de către bandiții politici să părăsească țara? Cum rămîne cu Botnari Vladimir – învinuit de neglijenţă în serviciu, cu Iacob Gumeniţă – învinuit de depăşirea atribuţiilor de serviciu de către colaboratorii de poliţie în noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009. Cauza penală se află pe rol în Judecătoria sect.Buiucani, care, deocamdată, nu a pronunţat verdictul.

Da, mai e și cel al unui polițist și… atît!

E vorba de acum condamnatul fugar Perju Ion – învinuit de comiterea depăşirii atribuţiilor de serviciu şi vătămării intenţionate grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii care a provocat decesul lui Valeriu Boboc. Atenție, însă, prin sentinţa Judecătoriei sect.Buiucani din 24 decembrie 2013, Perju a fost achitat pe toate capetele de acuzare. Procuratura Generală, care a solicitat condamnarea învinuitului la 14 ani de detenţie cu privarea de dreptul de a activa în organele MAI pe un termen de 5 ani, a contestat sentinţa de achitare a lui Perju.

Așadar, Curtea de Apel s-a pronunțat, condamnîndu-l, pe bună dreptate, la zece ani de închisoare. Că nu a fost arestat imediat, e clar, s-a acționat exact ca în cazul efreitorului-feltfebel Papuc. Întrebarea care mă preocupă, însă, în aceeași măsură e dacă “magistrații” de la Judecătoria Buiucani vor fi trași sau nu la răspundere penală pentru verdictul illegal de achitare din instanța de fond?

Presupun că nu! După cum presupun că înțelegerea bandiților politici cu Papuc și Perju a fost făcută de nevoie, pentru că, iată, spiritele legate de dosarul 7 aprilie se încing pe zi ce trece, astfel încît au fost selectați doi țapi ispășitori pentru a detensiona situația din societate. Așa cum s-a procedat și în cazul omorului și măcelului din Pădurea Domnească. Mîna maestrului Păpușar se simte pretutindeni!

Asta da justiție, ăsta da stat de drept în cur.s de dezvoltare!

Uneori stai și te întrebi, de unde încape într-un individ de asemenea factură atâta influență, de unde această malefică capacitate de a ține sub control nu doar persoane, ci coșcogemite instituții fundamentale ale statului?!

Ultima ispravă, de acum doi ani, a oligarhului a surprins, fără îndoială, întreaga opinie publică. După ce și-a depus o declarație de avere de adormit mâțele și câinii folosiți ca produs autohton la Canal 2, alias TVR1, oligarhul trebuia să ne prostească cumva, să ne distragă atenția de la documentul său fals și ridicol. Și ce a făcut? L-a scos în evidență pe fostul său partener de afaceri, Oleg Voronin, despre care presa a scris că a fost lăsat cu buza umflată de către Plahotniuc, după ce ultimul i-a confiscat 90 la sută din afaceri. Și l-a făcut… businessmanul anului, la un alt post tv de spălat creieri de fraier. Acum, conform scenariului de doi bani, lumea trebuie să zică: vedeți, nu oligarhul cu identități multiple este cel mai prosper afacerist din Moldova, nu el are cele mai mari bogății, ci feciorul celui mai influent politician, Oleg Voronin! El este răul cel mare, despre el trebuie să vorbiți zi și noapte ca lumea să uite de declarația mincinoasă de averi și proprietăți în care nu se regăsește nici avionul, nici acțiunile jefuite în urma atacurilor raider, nici cele două păcătoase insulițe din parcul La izvor, nici hotelul Codru, Național, Chișinău, nici cele șapte posturi de radio și televiziune cu acoperire națională care ne intoxică cu ideologii imperiale rusești, nici Casa Media cu milioanele sale obținute de la bugetul de stat, nici alte și alte și tot alte zeci și zeci de proprietăți ascunse de ochii opiniei publice prin matrioștele sale fără sfârșit!

Nici de 7 aprilie, bineînțeles!
Și asemenea trucuri, de distragere a atenției, nu sunt singulare. Unul dintre cele mai cu moț a fost, fără îndoială, legat de așa-numita cumpărare a deputaților din monstruoasa coaliție. Un spectacol mai de prost gust nu am privit vreodată! A trecut ceva timp de la show-ul gratis oferit de circarii de la CNA și opinia publică a rămas ca proasta-n prag, așteptînd să vădă cum vor ieși regizorii păpușarului din această glumă stupidă. Vă spunem noi cum au ieșit. Exact ca în cazul dosarelor penale intentate lui Filat și ciracilor săi, aruncate în spațiul public de popencii ceneiști, care au fost închise sau suspendate în urma trocului dintre valoghi. De data asta, tranzacția de împăcare a fost semnată de Păpușar și așa-zisul cumpărător de deputați Veaceslav Platon, după ce scandalul bancar a fost mușamalizat…

Avem, fără îndoială, în această țărișoară trecută prin mașina de tocat și niște oameni de afaceri cumsecade, ingenioși, dar care, iată, se sufocă din cauza nesățiosului oligarh. Oameni care produc, care generează locuri de muncă, care contribuie esențial la constituirea bugetului prin achitarea taxelor și impozitelor au rămas să-și ducă crucea în continuare, fără a fi luați în seamă din cauza unui individ care se joacă cu destinele umane în funcție de propriile interese. Apropo, știe cineva care este contribuția acestuia la bugetul de stat? Comparativ cu, să zicem, președintele Poroșenko, de la Kiev, care în 2013 a declarat venituri de circa 55 milioane de grivne, deci și contribuții pe măsură la fondul social…

Avem, fără îndoială, judecători simpli, onești, respectabili, neimplicați în aceste murdare, criminale scheme oligarhice. Observăm în ultimul timp o pleiadă de procurori tineri care se ridică împotriva sistemului, împotriva corupților, apărînd onoarea întregii bresle și a întregii societăți.

Dar avem, din păcate, un rău al tuturor relelor, o frînă a democrației, a mersului nostru pe calea europeană, a echității și demnității sociale. Avem un individ pentru care îmbuibarea prin orice mijloace a devenit un caz clinic. Acest tâlhar politic de lux are toată puterea, toate instituțiile și pe toți cei puși să le administreze la propriul cherem. Are parlamentul și pe finul Candu, pe nașa Apolski, are Guvernul și pe Gaburici, are BNM și pe Drăguțanu, are ministerul Economiei și pe francezul-african afacerist, are procuratura și pe Gurin, are CSJ și pe Poalelungi, are ministerul Justitiei și pe Grosu… Doar sărăcia și corupția nu sunt ale lui și cresc ca pe drojdii. De ce? Pentru ca toți acești indivizi, cu tot cu instituții acționează în interesul său, nu al statului și cetățenilor. E suficient sa ne amintim doar de “shodca” de la 7 aprilie 2012, în care, ghidati de finul Damir, Poalelungi, Berlinski si alții ca ei îi puneau la cale lui Plahotniuc preluarile de banci. Și în aceeași zi de 7 aprilie, în care tinerii torturați cu exact trei ani în urmă iși bandajau rănile, aceștia aveau dezlegare “la pește” chiar la Condrita, reședință prezidențială întreținută de contribuabili.

Așadar, urmăriți-l cu atenție pe acest personaj pentru care cuvântul controversat este doar un simplu eufemism. Urmăriți-l cum stă acolo sus, pe scaunul său inamovibil, și ne privește ca pe niște plebei. El este judecătorul, el decide, el este cel care a pregătit scaunul electric pentru execuția revoluției din șapte aprilie, secondat de jurații săi credincioși – Filat, Voronin, Lupu, Diacov, Reșetnicov, Reidman…

(Editorial  actualizat.)

Republica Moldova este victima unui război informaţional fără precedent. Posturile TV care retransmit ştiri din Federaţia Rusă dezinformează şi atentează la securitatea statului.

Declaraţia aparţine co-fondatorului Centrului de Informare şi Documentare privind NATO în Moldova, Alla Roşca. Ea cere deputaţilor să ia măsuri imediate în acest sens. De cealaltă parte, preşedintele Comisiei parlamentare Securitate, Veaceslav Untilă spune că pregăteşte un proiect de lege care să interzică difuzarea programelor informative din Federaţia Rusă.

„Noi deja am discutat cu colegii noştri şi eu cred că săptămâna viitoare deja o să apară în parlament asemenea proiect. A venit timpul ca politicienii să-şi spună cuvântul. Mă refer la aceea că trebuie să interzicem pe teritoriul RM, difuzarea ştirilor şi programelor politice. Trebuie să sistăm imediat pentru că este un război informaţional şi acest război informaţional nu o să aducă nimic decât prejudicii statului Republica Moldova”, a declarat Veaceslav Untilă.

Precizăm că în vara anului trecut CCA a suspendat retransmiterea canalului Rossia 24, pe teritoriul Republicii Moldova, până pe 1 ianuarie 2015, pentru propagandă şi manipulare în ceea ce priveşte evenimentele din Ucraina. Deşi au fost depistate aceleaşi ilegalităţi şi la Prime, TV 7, RTR Moldova şi Ren TV Moldova, aceste posturi s-au ales doar cu avertizări şi amenzi. Mai hotărâtă în acest sens s-a dovedit autoritatea audiovizuală din Ucraina, care a sistat retransmiterea a 15 posturi de televiziune ruseşti pe motiv că incită la ură etnică şi război.
Sursa:jurnal.md

Lucruri ciudate continuă să se întâmple în justiţia moldovenească. După ce în luna ianuarie 2015 ex-ministrul de Interne, Gheorghe Papuc, a părăsit nestingherit sala de judecată a Curţii de Apel Chişinău, după pronunţarea unei sentinţe de condamnare la 4 ani de închisoare cu executare şi nu a mai fost găsit până luni, 30 martie, scenariul s-a repetat, comentează Deutsche Welle.

Cu numai câteva minute înainte ca aceeaşi Curte de Apel să pronunţe o sentinţă de condamnare la 10 ani de închisoare cu executare pentru poliţistul Ion Perju, acuzat de omorul protestatarului Valeriu Boboc în noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009 (în timpul intervenţiei în forţă a poliţiei), acesta a părăsit sala de judecată, fără nici o piedică şi are telefonul închis. El a fost găsit vinovat pentru depăşirea atribuţiilor de serviciu şi cauzarea vătămării intenţionate grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii care a provocat decesul lui Valeriu Boboc. În decembrie 2013, poliţistul a fost achitat de prima instanţă. Aceasta după ce procurorii au depus un demers de recuzare a judecătorului care examina cauza, invocând probe privind influenţa exercitată de partea apărării asupra sa. În cele din urmă demersul de recuzare a fost respins, iar hotărârea de achitare a suspectului, emisă de prima instanţă, a fost una previzibilă.

Luni, avocatul poliţistului condamnat a spus că va ataca hotărârea Curţii de Apel privind condamnarea lui Perju la Curtea Supremă de Justiţie.

Judecătorii trăiesc cu frica revanşei comuniste

În luna ianuarie 2015, fostul ministru de Interne, Gheorghe Papuc a fost condamnat la patru ani de închisoare cu executare tot în dosarul „7 aprilie”. El era acuzat de neglijenţă în serviciu, soldată cu moartea tânărului Valeriu Boboc. Papuc nu a fost, însă, încătuşat în sala de judecată. El şi-a luat sacoşa şi a ieşit din sala de judecată. Nu a reacţionat nici procurorul prezent la şedinţă, nici poliţistul de gardă de la ieşire, iar judecătorul nu a asigurat prezenţa în sală a poliţiştilor care să-l ridice pe fostul ministru imediat după pronunţarea sentinţei.

Abia peste aproape 2 săptămâni, autorităţile l-au anunţat pe Gheorghe Papuc în căutare. Avocatul său susţine că fostul ministru inculpat se află în ţară, în timp ce procurorul municipiului Chişinău, Ion Diacov, crede că el a părăsit demult Moldova. În opinia juristului Vladislav Gribincea, „judecătorii moldoveni se tem de executiv şi iau decizii în funcţie de voinţa celor care se află la putere”: „Situaţia domnului Papuc vorbeşte despre o predispoziţie a judecătorilor de a fi extrem de sensibili atunci când este vorba de limitarea drepturilor persoanelor influente sau care au fost influente în Republica Moldova. Probabil, este destul de răspândită în rândul judecătorilor, temerea de a afecta cumva mai-marii acestei ţări. Nu se ştie cine mai revine la putere”, a spus juristul.

Gheorghe Papuc a făcut parte din ultimul guvern comunist al Republicii Moldova. Guvernarea de atunci a încercat să înăbuşe revolta miilor de tineri adunaţi în centrul Chişinăului pentru a protesta împotriva fraudării alegerilor parlamentare din 5 aprilie câştigate de comunişti. Protestele au degenerat în violenţe, soldându-se cu devastarea Preşedinţiei şi Parlamentului, dar şi cu sute de tineri maltrataţi şi umiliţi în comisariatele de poliţie. Valeriu Boboc a fost ucis în Piaţa Marii Adunări Naţionale în timpul intervenţiei în forţă a poliţiei. Noile autorităţi care au preluat puterea ca urmare a alegerilor parlamentare anticipate din 2010, l-au acuzat pe ex-preşedintele comunist Vladimir Voronin de neglijenţă în timpul violenţelor din aprilie 2009, dar dosarul nu a mai ajuns să fie examinat în instanţă. Până în prezent nu se ştie cine a stat în spatele acelor evenimente. Despre condamnarea lui Gherghe Papuc, liderul comunist Vladimir Voronin susţine că „Papuc este o victimă în acest dosar”.

Scheme politice suspecte

Pe 18 februarie 2015, liderul comunist Vladimir Voronin şi deputaţii PCRM care au acces în Parlament ca urmare a alegerilor din 30 noiembrie 2014, au învestit Guvernul actual (condus de Chiril Gaburici), împreună cu deputaţii din Partidul Liberal-Democrat (PLDM) şi Partidul Democrat (PDM). În aprilie 2009, aceste două partide pretins pro-europene luptau pentru decomunizarea Moldovei şi îmbrăţişarea valorilor europene. După alegerile din noiembrie 2014, PLDM şi PDM au preferat o alianţă minoritară sprijinită de comunişti decât o majoritatea pro-europeană sigură împreună cu Partidul Liberal.

Din 2009 până în prezent, mai mulţi fruntaşi au părăsit PLDM, ultimul plecat fiind ex-premierul Iurie Leancă, cel care a anunţat crearea unei noi alternative politice pro-europene pentru Moldova – Partidul Popular European din Moldova.

Deutsche Welle

Jucătoarea română de tenis Simona Halep s-a calificat în sferturile de finală ale turneului WTA de la Miami (Florida), dotat cu premii totale de 5.381.235 dolari, luni seara (marți dimineața în România), după ce a dispus cu 6-3, 7-5 de italianca Flavia Pennetta, cap de serie nr. 15.

Sursa:agerpres.ro

Confiscarea extinsă a averilor este un subiect tabu în România deși avem un număr impresionant de personaje dubioase care și-au construit averile ilicit.

Pe cei mai reprezentativi oameni în acest domeniu, al averilor produse prin acte de corupție îi putem găsi în Parlamentul României, aflați într-o strânsă legătură cu oameni de afaceri și alți binevoitori. Parlamentul României are în prezent peste 40 de persoane acuzate sau condamnate pentru corupție, trafic de influență și acte asimilate corupției.

„Parlamentul României este forul legislativ care ar trebui să realizeze o strategie națională pentru confiscarea extinsă a averilor împreună cu Guvernul României și sistemul judiciar, prin parchet, instanța supremă și Consiliul Superior al Magistraturii. Din păcate nu ne putem aștepta la mai mult de la parlamentarii noștri pentru că această lege promovată și de Uniunea Europeană, iar afecta în primul rând pe ei.”, scriu jurnaliștii de la presaliberă.net.

„‘Ei’ sunt cei care au intrat în istorie pentru ‘Marțea Neagră’, prin tentativa de aprobare a legii amnistiei și grațierii, dar și prin aducerea de noi amendamente la Codul Penal care i-ar fi scăpat de pușcărie.”, se mai arată în articol.

Printr-o decizie a Curții Constituționale confiscarea extinsă nu se aplică în cazul averilor dobândite anterior datei de 17 aprilie 2012, astfel interlopii și corupții pot rămâne cu averile ilicite.

„Monica Macovei a realizat o directivă specială pentru confiscarea extinsă a averilor în cadrul Comisiei pentru Libertăţi Civile, Justiţie şi Afaceri Interne (LIBE) din Parlamentul European, lege care a intrat în vigoare în data de 25 februarie 2014, iar țările membre au obligația de a-și armoniza legislația în termen de 30 luni.

Potrivit raportului directivă UE, toate averile nejustificate obţinute de infractori de-a lungul timpului, dar înstrăinate pe numele rudelor, prietenilor, apropiaţilor, trebuie confiscate pentru a nu reintra în circuitul infracţional şi a face mai puternice organizaţiile infracţionale.”, mai precizează sursa citată.
Sursa: b1.ro

Omul de afaceri Sergiu Lucinschi, suspectat de fapte de coruptie, a fost dus, luni noapte, la sediul central al DNA pentru a fi audiat.

Lucinschi nu a facut nicio declaratie la intrarea in sediul DNA. El a fost adus de anchetatori dupa perchezitionarea domiciliului sau din Voluntari, judetul Ilfov.

Sergiu Lucinschi, fiul fostului presedinte al Republicii Moldova Petru Lucinschi, este cercetat intr-un dosar in care este suspectat de savarsirea unor infractiuni de coruptie si asimilate celor de coruptie, comise in perioada 2014 – martie 2015, potrivit unui comunicat al Directiei Nationale Anticoruptie (DNA).

Surse judiciare au declarat pentru MEDIAFAX ca Sergiu Lucinschi este implicat intr-o cauza de trafic de influenta si santaj instrumentata de procurorii DNA. El este acuzat ca ar fi pretins suma de 4 milioane de euro in perioada decembrie 2014 – martie 2015.
Anchetatorii au facut perchezitii la domiciliul acestuia din Voluntari, judetul Ilfov, au mai spus sursele citate.

Sursa:stirileprotv.ro

Uniunea Europeană îşi exprimă, din nou, îngrijorarea în legătură cu problemele din sistemul bancar al Republicii Moldova.

În cadrul conferinţei de presă pe care a susţinut-o astăzi şeful Delegaţiei UE în RM, Pirkka Tapiola, pentru a prezenta raportul de Progres al RM în 2014, oficialul european s-a referit şi la situaţia legată de Banca de Economii, precum şi la întreg sectorul bancar.

„Mă tem că nu am un răspuns la întrebarea „Cum este posibil să furi atât de mulţi bani de la o ţară mică?”. Am mai spus-o: trebuie să se facă investigaţii profunde, să fie aduşi vinovaţii în faţa justiţiei şi să fie recuperat ceea ce mai poate fi recuperat”, a declarat Pirkka Tapiola.

Totodată, oficialul european a menţionat că autorităţile RM trebuie să întreprindă măsurile necesare ca să se asigure că asemenea lucruri nu se vor mai repeta.

În cadrul conferinţei de presă, şeful delegaţiei UE a vorbit şi despre riscul anulării tranşei UE pentru reforma justiţiei. Precizăm că, acum două săptămâni, Tapiola a declarat, într-un interviu pentru Jurnal TV, că există posibilitatea ca UE să anuleze următoarea tranşă pentru reforma justiţiei în RM şi asta dacă nu vor exista progrese la acest capitol.

În Raportul de Progres al Republicii Moldova pentru anul 2014 în cadrul Politicii Europene de Vecinătate, pe care l-a prezentat astăzi Pirkka Tapiola, Comisia Europeană îndeamnă Chişinăul să intensifice lupta împotriva corupţiei, cu accent pe prevenirea corupţiei. În capul mesei se află şi necesitatea implementării reale a reformei justiţiei. „Reforma Procuraturii a stagnat, iar corupţia a rămas o problemă majoră”, se spune în raport.

Sursa:jurnal.md

Ambasadorul Rusiei insultă românii chiar din București, lipsa de reacție a președintelui, premierului și a ministrului de Externe este inacceptabilă

Condamn cu fermitate atitudinea ambasadorului Rusiei, Oleg Malginov, și cer o reacție publică imediată, tranșantă și categorică a autorităților de la București.
Agresivitatea verbală a ambasadorului Oleg Malginov a depășit cu mult limitele diplomației și nu trebuie să rămână nesancționată public. Ambasadorul Rusiei insultă doi intelectuali români, Vladimir Tismăneanu și Marius Stan, pe care îi cataloghează drept „bădărani”, și dă indicații echipei redacționale a ziarului România Liberă, criticând-o pentru că a preluat un articol de opinie scris de cei doi. “Republicarea despre care este vorba să rămână pe conştiinţa echipei editoriale”, afirmă amenințător ambasadorul lui Putin.
Prim-ministrul Victor Ponta și ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, tac inacceptabil în timp ce cetățenii români sunt insultați și intimidați de reprezentantul lui Vladimir Putin la București.
Președintele Klaus Iohannis tace și el, la fel de inaccpetabil, în timp ce românii pe care îi reprezintă îndură umilințe din partea ambasadorului Rusiei. Același ambasador care se arăta “foarte îngrijorat” de acțiunea procurorilor la rafinăria Petrotel-Lukoil și voia ca ancheta să se facă “nepărtinitor şi obiectiv în cadrul legii şi ţinând cont în mod cuvenit (…) de interesele relaţiilor ruso-române”.
Insultarea unor români și încercarea de intimidare a redacției unui ziar din România sunt „în interesul relațiilor ruso-române”?
Președintele Iohannis, prim-ministrul Ponta și ministrul Aurescu au obligația să răspundă. Oamenii lui Putin devin tot mai agresivi. Ambasadorului Malginov trebuie să i se spună, fără nicio ambiguitate, că au trecut vremurile când Rusia dicta la București. Oleg Malginov trebuie să fie rechemat la Moscova și să fie înlocuit de un “ambasador” care să ne respecte.

Sursa: hotinfo.ro

Direcția Națională Anticorupție are un concurent serios pentru ocuparea spațiului tv. De câteva zile, e un adevărat concurs național de relatat fapte scandaloase ale Fiscului.

Inspectorii antifraudă s-au apucat serios de treabă, începând cu micii întreprinzători și cu țăranii care vând în piață ori pe marginea trotuarului. Au închis un magazin pentru 50 de lei lipsă în gestiune, au confiscat urzicile unei bătrâne și au dat amenzi uriașe pentru un leu cinzeci în minus în casă.

Moise Guran abordează acest subiect, care a creat deja o tensiune națională, într-un editorial postat pe biziday.ro. Jurnalistul afirmă că, atunci când e campanie de sus, ştie toată lumea. Vine garda, controlează sau nu, găsește nereguli sau nu, dar amendează sigur, iar apoi pleacă.

“Prin judeţe şi oraşe, oamenii se cunosc între ei, comisarul şi patronii pot fi şi amici, oricum, ideea e că, atunci când intră Antifrauda în prăvălie, de principiu patronul ştie că are de plătit o amendă proporţională cu vadul comercial, plus o şpagă cam cât amenda. Nu mult… nu mai puţin de 100 de euro, că jigneşti comisarul, şi până la 500, 1000 de euro, dacă magazinul e plasat mai pe centrul târgului”, scrie jurnalistul pe blogul personal.

Asta s-a întâmplat până acum. Campania atifraudă declanșată de ANAF în luna februarie a acestui an este însă diferită.

  “Contextul în care se întâmplă actuala campanie s-a suprapus, în mod nefericit, peste povestea cu ministrul de Finanțe plimbat în cătuşe pe la DNA… Aur, tablouri, milioane… efectul asupra contribuabilului este de augmentare a furiei – Adică ăluia i-au închis magaziunul pentru 50 de lei pe plus în casă, iar pe voi vă conduce mafiotul de Vâlcov… pe ăla de ce nu l-ați prins, măi eroilor de la Fisc? Zbang! Scriem la blog!
  Controalele pe la buticari au fost demarate concomitent cu campania (destul de anemică din păcate) privind loteria bonului fiscal. ANAF a decis să facă asta pentru a pune o presiune dublă asupra comercianților – dacă și cumpărătorul îți cere bon, și mai și vezi că umblă Antifrauda din magazin în magazin, din cârciumă în cârciumă, ai nu două, ci 200 de motive să dai bon fiscal.
  Problema este că, dacă toată lumea dă bon fiscal, inspectorii ăia de la Antifraudă vor fi nevoiți să trăiască din salariul mizerabil de trei-patru mii de lei … Adică ce, dumneavoastră credeați că evaziunea fiscală e sat fără câini? Un inspector fiscal simte evaziunea în aer, din momentul în care a intrat într-un magazin …o amușină… De fapt, oricare dintre noi își poate da seama atunci când intră într-un butic dacă merge cu bon sau fără bon…. e vorba de modul în care te măsoară din privire vânzătorul sau patronul locului… Eşti de la Antifraudă? Ai putea fi… sau nu… nu eşti, dau bon doar dacă cere… Deci, ca să revenim, evaziunea mică, de butic, o ştie şi comisarul de la Fisc, staţi liniştiţi… După atâția ani în care s-au creat adevărate relații simbiotice între comerciant și comisarul care îl controlează, ia şi șpaga, dar îl şi amendează, de fapt relaţia este una de protecţie.
  Acu’, hai să o luăm şi altfel… dacă toată marfa trece prin casă… Dumneavoastră consideraţi că ăla de la Fisc va fi fericit? Ar fi o situație ce nu s-a mai văzut, iar oamenilor le e frică de necunoscut… Adică, de unde o să mai dea buticaru’ suta de euro şpagă? Comisarul are și el rată la bancă, copii de trimis la facultate, o soție cu pretenţii de soţie de comisar, na!, toate astea înseamnă bani. Buticarul, pe de altă parte, îşi pune şi el problema… Păi credeți că e ușor să fii buticar? Dacă va plăti toate taxele, cum dracu’ să mai scoată și profit, când profitul lui este exact TVA-ul ăla pe care nu-l plătește statului.”, notază realizatorul tv în articolul său.”Fără evaziune n-ar mai exista nici corupţie, iar banalul bon fiscal are o putere pe care nu v-o puteţi imagina de a schimba ţara noastră. Iar rostul acestei campanii cu bonuri şi controale este relativ simplu de înţeles… dacă nu cresc încasările din TVA, n-are cum să scadă TVA-ul. “, concluzionează Moise Guran.

Sursa:b1.ro

Avem, în Republica Moldova, cîteva mii de Organizaţii Nonguvernamentale!

Teoretic, suntem o forţă, practic, putem fi o forţă dacă ne unim, dacă ne susţinem dezinteresat, dacă răspundem dezideratelor majore ale timpului.

5 aprilie e un prilej de a ne demonstra adevărata valoare civică şi socială.

Noi nu suntem angajaţii guvernării, ci criticii duri ai acesteia.
Noi nu ne închidem să conspirăm cu ei în birouri guvernamentale şi nu „cîntăm păunii” puterii.
Noi nu acceptăm pomeni de la tîlharii de lux.
Noi suntem vocea poporului.
S-o facem, deci, auzită!

APEL 

către Organizaţiile Nonguvernamentale din Republica Moldova
Stimaţi colegi,
Platforma civică Demnitate şi Adevăr (DA), constituită pentru angajarea într-un dialog larg a segmentelor interesate de depăşirea stării de captivitate a statului şi ancorarea fermă şi nu mimată a Republicii Moldova pe făgaşul integrării europene, ca structură deschisă, neafiliată politic, care şi-a propus drept scop cumularea revendicărilor și opiniilor din partea diverselor segmente sociale pentru articularea și susținerea lor coerentă,
A decis şi a făcut toate demersurile legale privind organizarea la 5 aprilie 2015, a unul Miting de protest şi a Marşului Tăcerii, în vederea comemorării victimelor evenimentelor din 7 aprilie 2009, ucise sau torturate cu bestialitate de instituţiile coercitive ale regimului comunist.
Dezideratele manifestaţiei publice prevăd:
1. Condamnarea tuturor făptaşilor crimelor din 7 aprilie 2009;
2. Identificarea şi judecarea vinovaţilor de distrugerea sistemul financiar-bancar şi sărăcirea cetăţenilor;
3. Reformarea reală a sistemului de drept şi asigurarea unei combateri veritabile şi nu mimate a corupţiei.
În această ordine de idei, facem un Apel special către Organizaţiile Nonguvernamentale din Republica Moldova, forţa motrice a societăţii civile, să participe activ la eveniment, să-şi mobilizeze susţinătorii şi segmentele sociale reprezentative, să-şi expună punctul de vedere prin discursuri şi luări de cuvînt în cadrul mitingului de protest, să facă presiuni asupra guvernării care a deturnat parcursul european al ţării, să informeze în mod obiectiv partenerii noştri de dezvoltare despre abuzurile, crimele economice şi mimarea reformelor de către autorităţi.
De asemenea, la unison, să cerem repunerea imediată şi necondiţionată pe rol a dosarului 7 aprilie în vederea identificării şi pedepsirii tuturor torţionarilor, care au comis crime şi abuzuri asupra tinerilor protestatari.
Acţiunea va avea loc în Scuarul Catedralei din Chişinău, cu începere de la ora 13.00, unde va avea loc Mitingul de protest, urmat de un Marş al Tăcerii desfăşurat până la Parlament, cu revenirea în Piaţa Marii Adunări Naţionale, unde vor fi depuse flori şi aprinse lumânări în memoria victimelor.

Chişinău, 30 martie 2015
Platforma civică Demnitate şi Adevăr (DA)

Raportul de Progres al Republicii Moldova pentru anul 2014 în cadrul Politicii Europene de Vecinătate va fi prezentat astăzi, la Chişinău, de către şeful Delegaţiei UE în Republica Moldova, Pirkka Tapiola.

„Reforma Procuraturii Generale a stagnat, iar corupţia a rămas o problemă majoră. Ţara se confruntă cu probleme serioase în sectorul financiar, care prezintă un risc pentru dezvoltarea economică stabilă. Banca Naţională plasat trei bănci comerciale mari sub administrare specială, reprezentând aproximativ 30% din totalul activelor bancare”, se arată într-un rezumat al raportului.

În document, Comisia Europeană îndeamnă Chişinăului să intensifice lupta împotriva corupţiei, dar cu accent pe prevenirea corupţiei; să implementeze real reforma justiţiei; să ia măsuri  pentru îmbunătăţirea guvernanţei corporative şi de supraveghere în sectorul financiar, în special în ceea ce priveşte consolidarea transparenţei acţionarilor şi a competenţei de supraveghere a BNM, etc.

Săptămâna trecută, preşedintele Delegaţiei Parlamentului European la Comisia Parlamentară de Asociere UE-Moldova, eurodeputatul Andi Cristea, a declarat că Raportul Comisiei Europene trebuie văzut la Chişinău ca un semnal de alarmă şi că nu mai este timp de pierdut în implementarea reformelor.

Oficialul European a declarat că raportul în privinţa Republicii Moldova este „este unul mai puţin bun”, în comparaţie cu rapoartele anterioare.

Săptămâna trecută, comisarul UE pentru Politica Europeană de Vecinătate şi Negocierile de Extindere, Johannes Hahn, a subliniat importanţa Politicii de vecinătate pentru Uniune, precum şi revizuirea în derulare a Politicii de vecinătate.

„Evaluările politice şi economice, precum şi concluziile făcute în rapoartele Politicii Europene de Vecinătate vor ajuta Uniunea Europeană să-şi evalueze abordările faţă de regiune în ansamblu”, a spus comisarul UE  pentru Extindere.

Sursa:jurnal.md

Primari, parlamentari sau angajaţi în instituţii publice au avut în comun în ultimii ani un singur lucru: şpaga pentru contractele cu statul. Dacă unii se mulţumeau cu un procent de 1% din contracte, alţii percepeau un comision de 40%. Cu toţii au ajuns să dea explicaţii la DNA şi au petrecut măcar o noapte în arest.

 Dacă Elena Udrea a fost săptămâni în șir cel mai discutat subiect, prin prisma comisioanelor de 10% pe care le-ar fi cerut pentru Gala Bute, procurorii DNA spun că Radu Mazăre era mai modest când cerea şpăgi şi se mulţumea chiar şi cu 1% din contractele pe care le măsluia. Anchetatorii spun că, în schimbul unei şpăgi de şapte milioane de euro, edilul a încredinţat un contract în valoare de 336 de milioane de euro pentru salubrizarea Constanţei în următorul sfert de veac.

„În ţara asta nu are nimeni de unde să știe dacă mâine sau poimâine va fi liber. În viaţă e bine să te pregăteşti pentru orice”, spunea, recent, Radu Mazăre.

La polul opus, un director administrativ al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, cerea aproape jumătate din valoarea contractelor pe care le semna, fie că era vorba de renovarea căminelor studenţeşti, fie de achiziţia de hârtia igienică sau detergent. Procurorii DNA îl acuză că a cerut 450.000 de lei dintr-un contract de un milion de lei pentru renovarea campusului universitar.

Darius Vâlcov este acuzat de procurori că lua un procent fix de 20% pe vremea când era primar în Slatina. Acesta ar fi cerut a cincea parte din banii alocați pentru reabilitarea rețelei de apă din județ.

Mai puțini bani cerea parlamentarul Theodor Nicolescu, fost vicepreședinte al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. O serie de denunţuri depuse la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie arată că deputatul ar fi cerut un comision de 15% din despăgubirile supraevaluate pe care le aproba.

Nu întotdeauna legea a fost încălcată pentru bani. Unii s-au mulţumit cu mai puţin. Fostul vicepreședinte al Curții Constituționale, Toni Greblă, este acuzat că și-a ajutat finul, un cunoscut interlop din Craiova, să-şi rezolve probleme penale. A primit în schimb o mașină, câteva rochii pentru soție, dar și… capre.

Sursa:digi24.ro

Naţionala României a câștigat la limită, duminică, meciul împotriva Insulelor Feroe din preliminariile Campionatului European din 2016. Tricolorii au şanse de calificare la Euro 2016.

Meciul s-a terminat cu scorul de 1-0 pentru România.

România avea deja acest scor de la pauză, în meciul de la Ploieşti cu Insulele Feroe. Claudiu Keşeru a marcat golul tricolorilor.

Rusescu şi Keşeru au ratat două ocazii mari în primele șase minute ale întâlnirii. Emoţiile au crescut după ce oaspeţii au marcat, dar golul le-a fost anulat pe motiv de offside. Stadionul Ilie Oană a erupt: Maxim a executat o lovitură liberă, iar mingea deviată de zid a ajuns la Keşeru, care a deschis scorul în minutul 21.

Tricolorii au controlat jocul şi în repriza a doua – Maxim, Adi Popa şi Papp au trecut rând pe rând pe lângă gol la aceeaşi fază. Keşeru a ratat dubla după ce a nimerit bara, iar Maxim l-a mai testat o dată pe portarul oaspeţilor. În prelungiri, Pantilimon a scos spectaculos un şut periculos şi România – Insulele Feroe s-a terminat 1-0.

Cu acest succes, tricolorii rămân pe primul loc în grupa de calificare la Euro 2016, cu patru victorii şi un egal, având un singur punct în plus față de Irlanda de Nord.

Următorul meci al României din preliminarii este în deplasare, cu Irlanda de Nord, pe 13 iunie.  

O victorie chinuită, remarcă Eurosport, precizând că României i-au lipsit titulari de bază, în timp ce Le Figaro Sport consideră că România nu a strălucit. Alte publicații sportiveremarcă faptul că România și-a risipit șansa de a fi acumulat un golaveraj mai bun, profitând de faptul că a jucat acasă.

Sursa:digi24.ro

Sportivii români au cucerit două medalii de aur și una de bronz la Cupa Europeană de judo pentru juniori de la Lignano (Italia), desfășurată în weekend.

Ștefania Adelina Dobre s-a impus la categoria 57 kg, după ce a dispus în finală de britanica Bekky Livesey.

Elemer Szocs a ieșit învingător la categoria 73 kg, grație victoriei din finala cu italianul Leonardo Casaglia.

Tot la cat. 73 kg, Marcel Cercea a cucerit medalia de bronz, după o luptă cu sârbul Filip Mosic.

Alin Albu (cat. 55 kg) și Botond Koncz (90 kg) s-au clasat pe locul 7, iar Alexandru Raicu (73 kg) și Andrei Gușă (81 kg) au ocupat locul 9.

La competiție au participat 416 sportivi din 25 de țări, 251 la masculin și 165 la feminin, România aliniind 17 judoka, patru fete și 13 băieți.

Sursa: agerpres.ro

Jucătoarea română de tenis Simona Halep, numărul trei mondial, s-a calificat duminică în optimile de finală ale turneului WTA de la Miami (Florida), cu premii totale de 5.381.235 dolari, după ce a trecut în turul 3 de Camila Giorgi (Italia) în două seturi, 6-4, 7-5.

Halep, ultima româncă rămasă în cursă, nu mai ajunsese până acum în optimile turneului de la Miami. Pentru această performanță, ea a obținut 120 de puncte WTA și 59.185 de dolari.

Într-un prim set foarte echilibrat, Giorgi a început mai bine și a câștigat primul ghem, apoi a condus cu 2-1. Românca a trecut în avantaj, 3-2, dar italianca nu a cedat ușor și a condus cu 4-3, profitând de momentele mai slabe ale adversarei. Jucătoarea din Constanța a câștigat însă următoarele trei ghemuri și și-a adjudecat primul set.

În setul secund, românca a câștigat primul ghem, iar următoarele două au revenit italiencei.

Sportiva din Constanța a restabilit egalitatea, apoi a fost din nou mai bună în trei ghemuri consecutive, având un avantaj de 4-2 și părând aproape de victorie. Giorgi a arătat însă un mental solid și a egalat situația la ghemuri. Halep a avut 5-4 în acest set, dar sportiva din Peninsulă să a mai câștigat un ghem, înainte de a se înclina, meciul încheindu-se 6-4, 7-5 în favoarea jucătoarei din Constanța.

Meciul a durat o oră și 29 minute. Camila Giorgi, cap de serie nr. 30, aflată pe locul 37 în ierarhia feminină, a fost la primul meci contra lui Halep. Ambele au 23 de ani.

În turul următor, Halep o va avea ca adversară pe învingătoarea din meciul care o opune pe belarusa Victoria Azarenka italiencei Flavia Pennetta.

Sursa: agerpres.ro

Despre afacerea cu BEM ştiţi dacă nu totul (căci totul nu o ştiu decât foarte puţini), apoi destul de multe. Presupun că cititorii acestor pagini sunt oameni informaţi sau cel puţin curioşi (altfel nu aţi fi ajuns aici) şi nu este necesar să revin asupra cronologiei acestei drame. Nici opinia mea nu ar avea mai multă „plus valoare” faţă de diversele comentarii deja apărute în spaţiul informaţional.

Un aspect totuşi a fost mai puţin abordat. Voi vorbi despre consecinţe. Şi nu despre consecinţe imediate, care, dacă tot pomenim despre ele, sunt gravisime în sine. Cum n-ai da, dar a deturna (conform unor estimari) 1/5 din PIB! nu poate fi clasificat drept un simplu furt sau act de corupţie… Dacă e să ne amuzăm şi pentru a înţelege proporţia jafului, vă propun un mic exerciţiu: să raportăm această cincime la PIB-ul câtorva ţări-referinţă. Iată ce vom obţine:

SUA: 3483,3 miliarde de $
Germania: 764 miliarde de $
Franţa: 580,5 miliarde de $
Marea Britanie: 569,5 miliarde de $
România: 40,5 miliarde de $
Orice comentariu este de prisos…
Cu toate acestea voi veni cu o afirmaţie care vă poate interloca: nu furtul per se este cel mai grav. Şi, oricât de cinic nu ar suna, nici măcar pauperizarea extremă a unei populaţii şi aşa extenuată de interminabila „tranziţie” (de unde şi încotro nimeni nici nu mai ştie, dar nici nu se întreabă) nu este elementul cel mai greu din rechizitoriul unui acuzator, hélas, imaginar…
Oricât de dure nu ar fi aceste acuzaţii, oricât de dureroasă nu ar fi „lovitura sub/la centură” adusă cetăţenilor ţării, structura economiei naţionale (cu o pondere mare a remitenţelor) şi volumul ei (mic) ar face ca efectul acestui hold-up să fie resorbat destul de rapid, în special în condiţiile unei deschideri spre pieţe enorme mult mai performante.

Înseamnă oare acest lucru că ar trebui să considerăm „furtul secololui” drept un accident (cert, extrem de grav)? Ba dimpotrivă! Căci principala lovitură a fost dată în altă parte…
Ceea ce a fost comprimis a fost însăşi posibilitatea de a spera la o redresare şi restructurare a economiei în viitorul cel puţin previzibil… În orice proces nu contează atât situaţia incipientă, ci dinamica lui, potenţialitatea cu care porneşti la drum. Atunci când ai un Ferrari, nu prea-ţi pasă de avansul pe care-l laşi unei Lade (ţinând cont şi de faptul că circuitul este lung)… Deci succesul cursei rezidă în potenţialitatea acumulată înainte chiar de a te angaja în cursa propriu-zisă… Iar ceea ce a fost pur şi simplu pulverizat prin această „afacere” este anume potenţialitatea…
Pentru a vă explica mai bine metafora de mai sus, am să încep de departe şi am să vă aduc un exemplu din propria experienţă. Participam, nu chiar într-atât de demult, la o rundă de discuţii şi consultări, lansată prin intermediul BRD-ului, referitor la un proiect care îmi părea atunci destul de promiţător şi interesant. Nu voi divulga un mare secret (mai ales acum), căci s-a vorbit despre el şi în mass-media. Se studia posibilitatea creării unii mecanism financiar hibrid, care ar combina principiul de crowd financing cu acel al unui organism de creditare a micului busines şi cu acel de fond de investiţii clasic. Principalul obiectiv era atragerea unei părţi din capitalul acumulat al emigraţilor în investiţii directe în economia Moldovei.
Pentru prima dată am vorbit (vedeţi aici textul) despre un asemenea sistem încă în aprilie 2013. Cu atât mai entuziast am fost atunci când, câteva luni mai târziu, se lansa conceptul şi primele discuţii. Iată ce scriam eu într-un mesaj adresat echipei proiectului în noiembrie 2013:
„Social and historic background: We address a population that has no confidence in the government and particularly in any kind of saving or investment plans that appeal to their earnings… Let’s not forget that people in our target group were misled at least twice (if not 3 times) in the very recent history:
– They were stolen by the extraction of the 50 & 100 ruble banknotes out of the circulation
– They lost all their bank savings in the hyperinflation of the early ‘90s
– They were furbished by the state during the vouchers’ privatization plan.
As a consequence all the funds raised should be 100% guaranteed (neither risk nor taxation should be associated to these fund raisings).
2. Bonds vs. saving plan: Even if the objectives remain the same, there is a strong difference in perception while you talk investment or saving. I would rather present the whole program as a saving plan with ethical add-ons (country development linked) than an investment program.
…
4. Value Proposition: In my opinion, people will only buy a product which gives 100% of security, at a slight higher reword than in their countries. There is no need to offer high rewording. (Even 5% may be high, but here I compare with the French saving plans), but the main focus of the offer should be SECURITY. Aspects linked to the development of their own country are an ethical “nice to have” alibi, but would certainly not be the key buying factor.”
Aş dori să atrag atenţia cititorului la perioadă. Scriam despre securitate şi lipsă de încredere la sfârşitul lui 2013, atunci când părea (cu toate turbulenţele politice ale anului) că suntem pe o cale bună, când sistemul bancar, cel puţin, începea să fie funcţional şi lumea utiliza din ce în ce mai mult infrastructura băncilor (pentru depozite, pentru transferuri, pentru plăţi şi transfer de salarii, etc., etc.). Şi aici ar trebui să ieşim din paranoia ideologică şi să recunoaştem că această stabilitate a început a fi construită încă în perioada guvernării PCRM-iştilor. Chiar şi subsemnatul avea un cont deschis la Victoriabanc (bine, recunosc că l-am închis chiar în 2013, dar nu din cauza „încrederii” sau noţiunii de „risc”)… Maşinăria, cu scârţ, dar părea să se fi urnit din loc. Existau piedici, în special din partea politicului (cu problemele care nu au dispărut nici astăzi); în pofida corupţiei generalizate, dar exista, era acumulată deja, o „potenţialitate” cu care se putea porni la drum. Aveam impresia (şi sunt convins că am dreptate) că era suficient să reglezi nişte supape, să înlături câteva baraje şi avalanşa va porni la vale şi atunci nimic nu-i va putea sta în cale…
Printre altele, ţin să amintesc că în toată lumea este calculat şi monitorizat un indicator, aşa-numitul consumer confidence index (vedeţi aici curbele pentru principalele zone economice: http://data.oecd.org/leadind/consumer-confidence-index-cci.htm ). Este unul din criteriile majore care caracterizează vitalitatea unei economii şi potentialitatea ei de creştere pe un termen scurt şi mediu.
Eu nu ştiu dacă acest indicator este calculat pentru Republica Moldova şi nici nu am intenţia să-l caut (cu atât mai mult cu cât nici încrederea mea în statisticile naţionale (hic!) nu este înaltă). Ceea ce ştiu însă este că fără încrederea cetaţeanului în sistem (a nu se confunda cu indicatorul despre care pomeneam mai sus, deşi noţiunile sunt foarte aproapiate), orice iniţiativă, de genul celei descrise mai sus, dar nu numai, este inutilă.
Şi anume atentatul la această noţiune de „încredere”, atât de şubredă încă în Moldova în acel 2013, constituie crima majoră a artizanilor jafului fără precedent la care am asistat în statul care se cheamă „Republica Moldova”!
Consecinţele? Doar câteva: emigraţia devine astăzi nu o posibilitate de a scăpa de anumite dificultăţi, ci o finalitate, un scop ultim; capital înstrăinat sau menţinut „la colţun”; de investiţii nici nu mai discutăm…; corupţie autoalimentată şi afirmată ca unicul sistem viabil de organizare a totalităţii relaţiilor în societate; activitate economică care trece la „tenebru”, etc., etc.
Pe bune, dacă cineva ar fi vrut intenţionat să bată capacul, anume astfel ar fi procedat…

Sursa:vitalie-vovc.com

Piaţa Marii Adunării Naţionale a fost colorată astăzi în roşu, galben şi albastru. Români din toate colţurile republicii, dar şi de peste Prut, s-au reunit în centrul capitalei unde au elogiat Unirea Basarabiei cu România de la 27 martie 1918. Participanţii la eveniment au interpretat cântece patriotice şi scandat: „Vrem unire!”.

După aceasta, oamenii au mers în marş până în faţa ambasadelor statelor europene şi SUA, unde au cerut sprijin pentru Unire. Participanţii la eveniment şi-au exprimat speranţa că Unirea de la 27 martie 1918 se va înfăptui din nou.

Din Piaţa Marii Adunări Naţionale, unioniştii au mers la ambasadele statelor europene şi a Statelor Unite ale Americii. Participanţii la marş au lăsat scrisori prin care cer sprijin pentru unirea Moldovei cu România.

Evenimentul a fost organizat de Platforma Unionistă Acţiunea 2012. Potrivit lor, la eveniment au participat aproape trei mii de persoane. De cealaltă parte însă, poliţia susţine că au fost în jur de o mie de oameni.
Sursa:jurnal.md

In doar cateva saptamani, 3 companii specializate in servicii financiare au dat faliment. Vineri a fost arestat preventiv presedintele celei mai mari dintre ele.

La Quaestor plasase bani si Ministerul de Externe, presedintele fiind bun prieten cu seful diplomatiei ungare, informeaza StiriTVR.ro.
Cu doar cateva zile inainte de falimentul Quaestor, Ministerul de Externe si-a retras fondurile.
Sunt mii de clienti insa, oameni obisnuiti, care nu-si pot recupera banii, iar suma s-ar ridica la 500 de milioane de euro.
La Budapesta, pagubitii au iesit in strada.
Quaestor si alte fonduri de investitii deja inchise sunt banuite ca au falsificat date si ar fi modificat sistemele informatice pentru a afisa indici neadevărați.
Sursa: news20.ro

Furtul miliardelor din sectorul bancar pune în pericol procesul de ratificare a Acordului de Asociere semnat de Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Asta a declarat deputatul olandez Hans ten Broeke, care sugerează că aceste delapidări ar putea fi un impediment ca Parlamentul Olandei să decidă săptămâna viitoare dacă ratifică sau nu Acordul de Asociere semnat de ţara noastră.

Aflat într-o vizită la Chişinău, oficialul european a recomandat autorităţilor din Moldova să ancheteze furturile din sectorul bancar şi să combată corupţia, dacă îşi doresc să se apropie mai mult de Uniunea Europeană.

„Săptămâna viitoare, Parlamentul din Olanda urmează să pună la vot ratificarea Acordului de Asociere cu Republica Moldova. Vor fi dezbateri dificile, dar sper că vom avea un rezultat pozitiv. Sper că vom ratifica Acordul de Asociere. Dar trebuie să vă spun că acest mare scandal în urma căruia un miliard de euro a dispărut peste noapte din băncile din Moldova, ne transmite un semnal negativ. Acest scandal pune în pericol procesul de ratificare a Acordului de Asociere şi Liber Schimb dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană”, a declarat Hans ten Broeke.

Îngrijorat de situaţia în care a ajuns sistemul bancar din Republica Moldova, deputatul olandez a venit cu recomandări categorice pentru autorităţile de la Chişinău. „Curăţaţi mizeria, curăţaţi mizeria din sectorul bancar. Efectuaţi o investigaţie independentă asupra sistemului bancar. Este foarte important ca fenomenul corupţiei să fie combătut. Sunt o mulţime de lucruri care trebuie făcute, dacă aveţi ambiţia să fiţi parte a unei societăţi transparente”, a subliniat Hans ten Broeke.

„Noi avem nevoie ca Republica Moldova să fie o ţară puternică şi curată, o ţară care să ofere cele mai bune servicii pentru cetăţenii săi. Să fie o ţară democratică, dezvoltată economic, iar fenomenul corupţiei trebuie combătut”, a menţionat în context liderul grupului VVD (Partidul Popular pentru Libertate şi Democraţie din Olanda) în Parlamentul European, Hans van Baalen.

Sistemul bancar din Republica Moldova a fost puternic zdruncinat în ultimii ani în urma unor delapidări de miliarde de lei. Potrivit experţilor, cele mai mari furturi ar fi avut loc după ce statul a cedat pachetul majoritar de acţiuni de la Banca de Economii.

Ulterior, BEM-ul, Banca Socială şi Unibank a acordat credite neperformante în valoare de zeci de miliarde de lei şi a ajuns în prag de faliment. În consecinţă, Banca Naţională a impus administrare specială la cele trei bănci, iar pentru a evita o situaţie de insolvabilitate BNM-ul a acordat un credit de circa 10 miliarde de lei acestor instituţii bancare.

Împrumutul a fost oferit sub garanţia Guvernului şi urma să fie rambursat până la 27 martie, în caz contrar va deveni datorie publică. Responsabilii de la Banca Naţională evită să spună însă dacă BEM-ul, Banca Socială şi Unibank au restituit creditul.
Sursa:jurnal.md