După protestul din 3 mai, când circa 50.000 de persoane au venit în PMAN (iar alte sute au protestat în diaspora) să-și manifeste oripilarea față de crimele actualei guvernări, lucrurile s-au schimbat.

Nu vorbesc despre brusca trezire la viață a troll-ilor de pe internet, a analiștilor angajați la cei doi hoți din fruntea statului, la oameni pur și simplu frustrați în autosufuciența lor de monștri sacri și nici de marii ”eroi” ai subteranelor, care au început să critice care mai de care prestația celor din Platforma Civică Demnitate și Adevăr la meteengul respectiv.

Că a fost bine, dar nu chiar bine, că vorbitorii nu au avut ce spune, că nu s-au dat soluții clare, că rezoluția a fost sub orice nivel, că nu toți cei de pe scenă meritau să stea acolo, că trebuia sa fie așa și așa și iak-așa… Pe scurt, dacă erau alții, adică ei, totul ar fi fost mult mai profesionist și mai nu știu cum… De parcă i-a împiedicat cineva să o facă până atunci sau să-și pună umărul la bătaie acum, zău!
Bun, revin la gândul de început. Când zic despre schimbare, mă refer la conștientizarea puterii populare de către cetățenii RM.

Scepticismul gen ”ei și ce dacă vom protesta – nimic ne se va schimba” a dat un chix cert. Oamenii au înțeles că… se schimbă! Dacă suntem mulți, lucrurile pot fi schimbate! După protestul din 3 mai guvernarea a început să se precipite așa cum nu a făcut-o niciodată de când s-a instaurat la conducere: ședințe de guvern, invitația protestatarilor la întrevederi, publicarea raportului Kroll, arestul la domiciliu a lui Shor, audieri în Parlament…

Și toate în doar o săptămână de la protest. Mișcări puțin eficiente, e adevărat, dar totuși, mișcări ce denotă clar frica față de popor. Nu mai stărui, cred că scopul acestui protest de a ne demonstra în primul rând nouă, cetățenilor, că presiunea populară este extrem de importantă, a fost atins. Acum întrebarea este: ce să facem ca să fim mai eficienți, adică să fim mulți, mult mai mulți?

Evident, primul pas trebuie să fie prioretizarea problemelor, căci este mai mult decât cert, că avem destule. Ce se întâmplă acum? Toată lumea fierbe, simte deslușit criza și încearcă să găsească rezolvări sporadice. Știut lucru, în situații de genul acesta (criminalii aflați la guvernare fură ca în codru, noi suntem supuși unui genocid social, când facturile sunt mai mari decât capacitatea noastră de plată etc.) sporește nemulțumirea, care adeseori este proiectată asupra celor care pledează pentru soluția proprie, considerând-o cea mai bună, mai oportună.

Certurile ajung la conflicte pe viață și pe moarte, iar soluțiile proprii, apărate militant, dezvoltă o agresiune excesivă a unuia față de celălalt. Din nemulțumire solidară față de crimele guvernării, polemicile trec imediat la injurii pline de ură între cetățenii cu opțiuni diferite asupra soluției. Iar atunci când doi se ceartă, indiscutabil câștigă al treilea. Aceeași guvernare, care râde de se prăpădește, când ne aude urlând unul la altul, intransigenți, lipsiți de înțelegere, compasiune, toleranță și determinare de a găsi un numitor comun. Hai să fim sinceri, așa e!

Mai departe. Hai să stăm strâmb și să judecăm drept. De fapt, ce ne dorim cu toții? Să trăim decent, să ne bucurăm de viață, să nu ne fie rușine de noi înșine și să fim în rând cu lumea civilizată. Adică să coabităm într-un spațiu cu reguli normale, aplicabile tuturor în aceeași măsură (altfel spus, justiție independentă), cu viitor palpabil pentru copiii noștri, cu șanse egale de afirmare pentru tineret, cu o asigurare umană a bătrâneților etc.

Altfel spus, raportând la situația obiectivă curentă din RM, cu toții vrem să fie restituit miliardul furat, aeroportul și alte bunuri de valoare jefuite, criminalii să ajungă la pușcărie, să fie asanat sistemul bancar, să fie stopată devalorizarea leului, sa fie racordate la un nivel normal de viață pensiile și salariile, să fie stopate exodul masiv, sărăcia crasă și, în consecință, falimentul RM. Oare nu aceasta e problema prioritară, oare nu asta ne dorim cu toții, indiferent de etnie și limbă maternă, indiferent de deziderate mai generale, fundamentale și, pentru mine cel puțin, corecte și inevitabile legate de unirea cu România sau integrarea în spațiul european? Chiar și cei care tânjesc nostalgic după URSS și poartă aiurea niște funde dungate, crezând că își manifestă astfel demnitatea etnică (fiind de fapt, victimele unor oligarhi ipocriți ca Putin, Rogozin, Dodon, Voronin ș.a.) s-ar mai ogoi, dacă ar trăi mai bine, căci vectorul estic numai de bunăstare nu poate fi numit.

Bun. Prioritatea fiind stabilită, să vedem ce e de făcut. Am văzut că presiunea populară are o influență extrem de mare, deci trebuie să o facem mai puternică. Cum? Nu, cu aia-n drum nu merge, va asigur. Dar cu sute de mii în PMAN ar fi o șansă, pe care o putem materializa numai prin UNIRE în interiorul RM a tuturor cetățenilor afectați de mârșăviile comise de actualii guvernanți. Acest îndemn nu înseamnă să renunțăm la valorile naționale, să trădăm aspirațiile proprii. Nicidecum. Dar asta înseamnă să ne abținem, cel puțin tranzitoriu, de la dezideratele ce scindează societatea, ce ne fragmentează în grupuri relativ mici, incapabile să valorifice revolta firească de sinestătător, astfel, minimalizând presiunea populară asupra guvernării. Abținerea trebuie să fie evidentă și pentru cei care se consideră români cu vederi unioniste, și pentru cei care se numesc români basarabeni, și pentru cei care se consideră în exclusivitate moldoveni, dar și pentru cei care consideră că Rusia este tărâmul făgăduinței.

Tărâmuri ale făgăduinței nu există! Mai ales pentru acei care nu sunt capabili să-și facă ordine în propria casă. Mai ales că visele trebuie să se bazeze pe realități concrete – nimeni, oricât de bine intenționat ar fi, nu va veni să ne măture prin ogradă și nu ne va pune în cratiță copane de curcani bio gratis. Așa dar, momentan, cel puțin, trebuie să renunțăm categoric la certuri proliferate încă de propaganda sovietică, pentru a incita spiritele pe motive etnice.

Acestea sunt distructive și din ele nu vor câștiga cetățenii, fie că vor sau nu vor uniri sau dez-uniri cu diverse entități statale. Din ele au câștig barosan doar criminalii de la guvernare și alți nemernici care așteaptă să profite și mai mult decât au făcut-o până acum. Nu este nevoie să-I ajutăm cu o dedicație inconștientă!
La 3 mai a.c. 50.000 de cetățeni ai RM au spus răspicat că vor miliardul înapoi, justiție independentă, scoaterea instituțiilor statului din captivitate, presă liberă, neadmiterea transformării banilor jefuiți în datorie de stat, îndeplinirea cerințelor înaintate de fermieri etc. Adică ei și-au manifestat dorința și fermitatea de a obține dreptul de a trăi normal. Și eu vreau același lucru! Sunt sigură că și tu, cititorule, ești de acord cu ei și înțelegi că asta este o prioritate.

P.S. Acum e necesar să consolidăm societatea, să învățăm a identifica prioritățile și a ne solidariza pentru binele nostru. Și da, am scris românește, pentru că știu că responsabilitatea în ceea ce privește realizarea solidarității civile revine celor care scriu și citesc (fie și printre rânduri!) ca și mine.
Angela Aramă

Româna este a doua limbă vorbită în birourile Microsoft din întreaga lume, spune un oficial din cadrul Departamentului Comerţului din SUA. Nu este doar o declaraţie măgulitoare la adresa ţării ce găzduieşte Summitul Regional de Securitate Cibernetică, la care participă reprezentanţii a 20 de firme americane de top.

IT-iştii români sunt apreciaţi şi căutaţi de marile companii de profil, datorită pregătirii şi competenţelor în acest domeniu.

„Româna este acum a doua cea mai vorbită limbă, după engleză, în birourile Microsoft din întreaga lume. Datorită combinaţiei dintre cunoştinţele tehnice şi cele lingvistice ale românilor, companii importante precum IBM, Hewlett-Packard şi Oracle şi-au stabilit birourile regionale aici”, a spus Bruce Andrews, adjunctul Secretarului pentru Comerţ din cadrul Departamentului Comerţului din SUA.

Sursa:digi24.ro

Dumitru Călugăru, un elev în clasa a XII-a din Târgu-Jiu, a obţinut medalia de aur cu punctaj absolut la Olimpiada Internaţională de Chimie, care s-a defăşurat în perioada 2-10 mai în Armenia. În cadrul aceluiaşi concurs, elevii din lotul olimpic de chimie al României au mai cucerit alte cinci medalii la ediţia din acest an: o medalie de aur, trei medalii de argint şi o medalie de bronz.

Medaliile de aur au fost obţinute de Dumitru Călugăru (punctaj absolut), elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu şi Andrei Iliescu, elev în clasa a XI-a la Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti. Ambii performeri au fost laureaţi cu aur şi la ediţia precedentă.

Medaliile de argint au intrat în posesia următorilor elevi: Paul Haidu-Gerea (clasa a X-a/Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân” din Constanţa), Cristian Robert Râclea (clasa a XI-a/Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” din Galaţi) şi Silvestru-Alexandru Big (clasa a XII-a/Colegiul Naţional „Alexandru cel Bun” din Gura Humorului). Medalia de bronz i-a revenit lui Tiberiu Alexandru Pană, elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Ploieşti.

Competiţia presupune parcurgerea a trei probe, timp de 5 ore, dintre care două probe teoretice şi una practică/experimentală, toate cu grad de complexitate extrem de ridicat. Prima probă teoretică a cuprins 8 probleme obligatorii, iar a doua a avut ca obiectiv rezolvarea unei probleme (la alegere dintr-un set de trei) pentru fiecare din cele 5 secţiuni incluse: chimie fizică, ştiinţele vieţii, chimie anorganică, chimie organică şi chimie analitică.

La ediţia curentă a Olimpiadei Internaţionale de Chimie „D. Mendeleev” au participat 95 de elevi din 15 ţări. Medalie de aur cu punctaj absolut pentru un gorjean eminent Dumitru Călugăru (18 ani), tânărul care a obţinut la Olimpiada Internaţională de Chimie din Armenia medalia de aur cu punctaj absolut este elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Tudor Vladimirescu“ din Târgu-Jiu şi a obţinut, de asemenea, medalia de aur şi la Olimpiada Naţională de Chimie.  Supranumit „elevul de aur“, Dumitru Călugăru (18 ani) are zeci de medalii obţinute la concursuri, olimpiade naţionale sau internaţionale de chimie la care a participat.

Anul trecut, elevul din Târgu-Jiu a primit titlul de „Gorjeanul anului“ din partea Consiliului Judeţean, tocmai datorită rezultatelor excepţionale. „Competiţiile internaţionale mă surprind tot timpul şi niciodată nu se potrivesc aşteptărilor mele, pentru că acolo subiectele sunt inedite şi diferă de la an la an şi asta constituie farmecul. Nu mă aşteptam să mă clasez pe primul loc la faza naţională, pentru că depinde şi de dispoziţia de moment, şi de cum ţi se par subiectele. Mă aşteptam să fiu pe podium, dar nu pe locul I“, mărturiseşte Dumitru Călugăru, care crede că la acest rezultat a contribuit şi experienţa anilor anteriori.

„Mi-am dorit să termin cu succes, fiind şi în clasa a XII-a, mai ales că particip la Olimpiada Naţională de Chimie din clasa a VII-a“, adaugă elevul.  Tânărul a fost deja acceptat să studieze, din toamnă, la Universitatea Cambridge din Marea Britanie. „Am aplicat pentru mai multe universităţi din Anglia şi am fost invitat la interviuri. Am acceptat oferta de studiu de la Universitatea din Cambridge şi voi urma acolo un curs de ştiinţe naturale, pentru că în acest mod se predau toate ştiinţele: biologie, fizică şi chimie“, explică Dumitru.
Sursa:adevarul.ro

De la revoluţia din decembrie 1989, istoricii şi memorialiştii au recuperat tripla semnificaţie a zilei de 10 mai: 10 mai 1866, ziua în care principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen sosea în Bucureşţi, 10 mai 1877, ziua în care era proclamată independenţa de stat a României, şi 10 mai 1881, ziua în care România devenea Regatul României.

În cei 25 de ani de democraţie, refacerea semnificaţiei lui 10 mai în conştiinţa publică a românilor nu a fost deloc una simplă. Prejudecăţile create timp de aproape o jumătate de secol de comunism, perpetuarea lor perversă, republicanismul convulsiv postdecembrist şi, nu în ultimul rând, comportamentul rău-voitor al clasei politice, adesea susţinut de establishment-ul istoricilor naţional-comunişti, au făcut ca 10 mai să rămână, până nu demult, un fel de paria al calendarului laic.

Însă tripla semnificaţie a zilei de 10 mai are de recuperat şi o a patra semnificaţie. Cum fondarea, independenţa şi forma de guvernământ au fost bazele statului naţional care a creat cetăţeni români, era de înţeles ca ele să fie elementele cu cel mai puternic conţinut simbolic. Dar a patra semnificaţie, înainte de 1945, nu era câtuşi de puţin una marginalizată, nu era mai puţin menită să creeze români egali în drepturi cu ceilalţi, fie că erau sau nu cetăţeni ai Regatului României.

Pe 10 mai 1905, sultanul otoman Abdul Hamid al II-lea, intrat în cel de-al 29-lea an de domnie, semna o iradea sau „firman”, cum era denumit în presa vremii, prin care aromânii din Imperiul otoman erau recunoscuţi ca „naţionalitate” şi beneficiau de învăţământ şi biserică în limba maternă. Diplomaţia de la Bucureşţi se implicase activ în obţinerea recunoaşterii de către statul otoman a aromânilor, mai ales prin persoana generalului Alexandru Em. Lahovary.

Gestul făcut de sultanul Abdul Hamid al II-lea trebuie văzut în cadrul războiului civil din Macedonia, desfăşurat între 1904 şi 1908, un război al tuturor împotriva tuturor, bazat pe alianţe conjuncturale şi instabile. Amiciţiile loiale se puteau transforma peste noapte în duşmănii ireductibile şi invers.

Fiecare dintre bandele paramilitare create şi finanţate de Grecia, Bulgaria, Serbia şi Albania urmăreau să ocupe un teritoriu cât mai mare din Macedonia turcească pe care să-l alipească ţărilor lor, odată ce criza otomană ar fi dus la colapsul Imperiului.

Din motive geografice, aromânii erau singurii care nu puteau beneficia de pe urma unui sprijin direct din partea României şi au fost de altfel singurii care au suferit persecuţii fără a putea riposta ori primi protecţie din partea muribundului stat otoman. De altfel, relaţiile bune cu Imperiul Otoman pe care regele Carol I căutase să le cultive constant şi politica României de susţinere a integrităţii statului otoman în Balcani fuseseră motive suplimentare pentru ca răzbunarea bandelor, greceşţi mai ales, să se reverse cu sălbăticie asupra aromânilor.

Conflictul greco-român îşi avea rădăcinile încă din vremea lui Alexandru Ioan Cuza şi a secularizării averilor mănăstireşţi, iar războiul civil din Macedonia nu era decât o prelungire a sa.

Pe fundalul violenţelor din Macedonia scăpate de sub control, România a acţionat ferm pe calea diplomatică pentru protejarea aromânilor. Presiunile lui Lahovary îşi vor arăta efectele în seara zilei de 9 mai, când Abdul Hamid va emite iradeaua cu următorul text, publicat pe data de 10 mai 1905, data ultimativă până la care România somase statul otoman să acorde drepturi naţionale aromânilor:

MAJESTATEA SA IMPERIALĂ SULTANUL, care în sentimentele Sale de înaltă justiţie şi îngrijire părintească pentru popoarele sale, Îşi întinde binefacerile şi favorurile Sale asupra tuturor supuşilor Sěi credincioşi, fără deosebire de rasă nici de religiune, luând în consideraţiune suplicele supuse, în timpul din urmă, la picioarele Tronului Imperial de către supuşii Sěi Valahi, a bine-voit să ordone ca, în virtutea drepturilor civile, de cari dânşii se bucură cu acelaşi titlu ca şi ceilalţi supuşi nemusulmani, comunităţile lor să desemneze pe Muhtari conform cu regulamentele în vigoare; ca, după cum se practică pentru celelalte comunităţi, membrii Valahi să fie de o potrivă admişi, după regulă, în consiliile administrative şi ca înlesniri să fie acordate de către autorităţile Imperiale profesorilor numiţi de către zisele comunităţi pentru inspectarea şcoalelor lor şi îndeplinirea formalităţilor edictate de legile Imperiului pentru deschiderea nouilor stabilimente şcolare.

Această ordonanţă Imperială a fost comunicată Departamentelor Imperiale respective pentru executarea ei.

Că România era decisă să meargă până la capăt în obţinerea drepturilor pentru aromâni o dovedesc spusele lui Alexandru Em. Lahovary în amintirile sale diplomatice: „o altă circumstanţă favorabilă sporea încă sorţii noştri de reuşită: ne găseam în preajma sărbătorii noastre naţionale, ziua de 10/23 mai. După ceremonialul în vigoare în acel moment la Constantinopol, în astfel de împrejurări, Sultanul, Marele Vizir şi Ministrul Afacerilor Străine aveau obiceiul să trimită şefilor de misiuni felicitările lor, prin mijlocirea unor înalţi demnitari şi funcţionari ai Palatului şi ai Porţii. Aceasta m-a făcut să declar oricui voia să mă asculte că, dacă iradeaua n-avea să fie promulgată până în dimineaţa zilei de 10 Mai, mă consideram obligat să părăsesc Constantinopolul pentru a nu mă vedea în situaţia de a primi felicitările unei ţări care refuza României satisfacţiunile cele mai legitime, mai cu seamă după ofensa atât de gravă ce i se adusese.”

Ziua de 10 mai 1905, ziua naţională a României, primea o a patra semnificaţie, a emancipării naţionale a românilor din Turcia, aşa cum se observă din lecturarea presei. Cotidianul Universul publica, pe 17 mai 1905, editorialul „Zile însemnate”, care începea cu următoarele cuvinte: „Trecem prin zile de mare însemnătate. Întotdeauna măreaţă, ziua de 10 mai a căpătat anul acesta o nouă strălucire prin izbânda cauzei fraţilor noştri din Macedonia, pentru care România a luptat atâta timp. Evenimentul acesta, care deschide larg porţile unei vieţi noi aromânilor, va ocupa, prin înrâurirea ce va exercita, un loc de onoare nu numai în cartea ţării, dar şi în cartea Europei.”

Astfel, 10 mai 1866, 10 mai 1877 şi 10 mai 1881 mai au încă un conţinut simbolic care trebuie redat memoriei publice româneşti: 10 mai 1905, ziua românilor din Macedonia.

Steliu Lambru, istoric

Cooptarea comuniștilor la guvernare de către cele două formațiuni așa-numite ”pro-europene” – PLDM și PDM – a știrbit încrederea germanilor în această coaliție minoritară. Declarația a fost făcută de Sven Irmer, directorul Fundației Konrad Adenauer pentru România și Moldova, în cadrul lecției publice susținută joi de liderul PPEM, Iurie Leancă, și Paul Ziemiak, președinte al Organizaței de Tineret al  CDU Germania, în fața studenților de la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”.

„Nu văd niciun motiv de ce cele două partide aflate acum la guvernare ar accepta orice coaliţie cu Partidul Comuniştilor. Singura scuză pe care o găsesc acum este că aceste partide au dorit să identifice anumite modalităţi de a se debarasa de fostul Prim-ministru. Nimeni în Berlin sau în Bruxelles nu înţelege care ar fi acum starea de a avea orice fel de coalizare cu comuniştii, astfel aducându-i la guvernare. Nu înţelegem şi nu putem accepta asta. Ajungem la concluzia, noi, cei din Germania, că nu mai avem încredere în partidele de la guvernare de acum”, a subliniat Sven Irmer, răspunzând la întrebările tinerilor prezenți la prelegerea susținută de Iurie Leancă și Paul Ziemiak.

Lecția publică cu tema „ Politica. Tineri. Europa” a fost organizată de Fundația Konrad Adenauer (Moldova), Institutul pentru Politici și Reforme Europene din Moldova și Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”. 

Sursa:infoprut.ro

Jucătoarea română Cristina Neagu a câștigat Liga Campionilor la handbal feminin cu formația muntenegreană Buducnost Podgorica, care a învins formația norvegiană Larvik, cu scorul de 26-22 (14-8), duminică, în finala de la Budapesta.

Buducnost a câștigat la pas un meci în care a condus și la nouă goluri. Cu un sfert de oră înainte de final, Buducnost, care mai cucerise trofeul în 2012, conducea cu 21-13 (45). Larvik s-a apropiat la patru goluri, 22-18 (52), dar nu a reușit să se apropie mai mult pe tabelă, Buducnost păstrând avantajul până la final.

Internaționala germană Clara Woltering, portarul lui Buducnost, a fost desemnată cea mai bună jucătoare a finalei.

Cristina Neagu a împărțit trofeul de golgheteră a competiției cu croata Andrea Penezic (Vardar), cu 102 goluri fiecare.

Pentru Buducnost, echipă antrenată de Dragan Adzic, au marcat în finală Katarina Bulatovic — 7 goluri, Majda Mehmedovic — 6, Dragana Cvijic — 4, Cristina Neagu — 3, Radmila Petrovic — 3, Milena Knezevic — 2, Kinga Byzdra — 1.

Pentru Larvik, formație pregătită de Gustav Ole Gjekstad, au înscris: Nora Mork — 10 goluri, Anja Hammerseng-Edin — 6, Kristine Breistol — 2, Sanna Solberg — 1, Marit Frafjord — 1, Linn Sulland — 1, Gro Hammerseng-Edin — 1.

Arbitri au fost ungurii Péter Horváth și Balázs Marton, iar delegați EHF au fost Carmen Manchado Lopez (Spania) și Antonio Goulao (Portugalia).

În finala mică, echipa macedoneană WHC Vardar SCBT Skopje s-a impus cu scorul de 28-26 (16-15) în fața formației ruse Dinamo-Sinara Volgograd. Andrea Penezic a fost cea mai bună marcatoare a învingătoarelor, cu 9 goluri, iar de la învinse s-a evidențiat Ana Kocetova, cu 7 reușite

Sursa:agerpres.ro

Eu am problemele mele şi mă gândesc în altă parte acum. Asta le-a răspuns şeful statului, Nicolae Timofti, jurnaliştilor care l-au solicitat să comenteze jaful de miliarde din Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank. Mai mult, pentru a oferi răspunsuri, Timofti spune că are nevoie să se pregătească minuţios şi să cântărească fiecare cuvânt pentru a nu fi criticat ulterior de presă.

Şeful statului nu a vrut nici ieri să comenteze delapidările din sectorul bancar, iar în loc de răspuns, Timofti a fugit de presă.

Acum două zile, în cadrul audierilor parlamentare pe marginea jafului de miliarde, vicedirectorul SIS, Vadim Vrabie a declarat că preşedintele Nicolae
Timofti este prima persoană care a fost informată încă din 2013 despre furtul din Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank.

Asta chiar dacă anterior, Timofti declara că s-a informat din presă despre tranzacţiile frauduloase şi nu poate oferi prea multe detalii. Rezultatele companiei Kroll, care timp de o lună a investigat jaful din sectorul bancar, arată că gaura financiară din cele trei bănci este de 18 miliarde de lei, bani care putea deveni datorie publică, urmând să fie acoperită de cetăţeni în următorii 15-20 de ani.

Jaful de miliarde de la Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank continuă să şocheze presa internaţională. „Un om de afaceri în vârstă de 28 de ani este acuzat de furtul unui miliard de dolari de la bănci din Republica Moldova timp de trei zile. Suma dispărută într-un mod misterios în noiembrie 2014 reprezintă echivalentul a 12% din PIB-ul Moldovei”, scrie CNN, portalul celei mai importante televiziuni de ştiri din lume.

Banca centrală din săracul stat ex-sovietic a fost atât de nedumerită de fraudă încât a angajat compania de audit Kroll pentru a investiga acest caz. Kroll a depistat că omul de afaceri Ilan Shor a fost creierul din spatele fraudei de proporţii, dar raportul companiei nu a fost publicat imediat, comentează CNN.

Shor este unul dintre cei mai bogaţi oameni din ţară şi este căsătorit cu un star pop din Rusia. Tatăl său a acumulat o mare parte din averea familiei din primele magazine duty-free din Moldova. Preşedintele Parlamentului a publicat raportul confidenţial de la Kroll după ce mii de oameni au protestat la Chişinău la începutul acestei luni. Shor a emis presei o declaraţie prin care a negat orice acuzaţie.

Potrivit raportului, Shor şi asociaţii săi au lucrat împreună în 2012 pentru a cumpăra un pachet de control la cele trei bănci din Republica Moldova şi apoi, treptat, au crescut lichiditatea băncilor printr-o serie de tranzacţii cu entităţi străine. Ulterior, cele trei bănci au acordat credite de milioane de dolari companiilor controlate de Shor.

Astfel, au dispărut peste 767 de milioane de dolari în doar trei zile. Banca Naţională estimează că pierderile totale ar putea ajunge la 1 miliard de dolari. O mare parte din aceşti bani a fost transferată la companii off-shore. O parte din bani a fost apoi depusă în conturi bancare din Letonia pe numele mai multor cetăţeni străini.

BNM a acordat celor trei bănci un împrumut de 870 de milioane de dolari, pentru a menţine economia pe linia de plutire, aşa cum a justificat conducerea băncii centrale.

Moldova este una dintre cele mai sărace ţări din Europa, unde fenomenul corupţiei este o problemă pe larg răspândită. Banca Mondială a subliniat că acest jaf ameninţă să destabilizeze întreaga economie.

Potrivit Kroll, au fost distruse rapoarte importante de la cele trei bănci. Auditorii de la Kroll au recomandat o investigaţie completă pentru a identifica alţi potenţiali beneficiari şi pentru a recupera fondurile.

Ilan Shor a fost acuzat de corupţie şi pus sub arest la domiciliu, conchide CNN.

Despre jaful de miliarde de la băncile din Moldova, dar şi despre protestele de amploare de la Chişinău faţă de abuzurile guvernării au scris un număr impunător de instituţii de presă din străinătate, începând cu Washington Post, Al Jazeera, Le Monde, Stratfor, Fox News, Radio Free Europe, The Economic Times, Kyivpost, etc.

Sursa:jurnal.md