Noul director general adjunct, care a fost desemnat săptămâna trecută la Serviciul Vamal, Grigore Ioniţov, este unul dintre activiştii Partidului Democrat, care a făcut propagandă politică la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014.

Asta rezultă dintr-o înregistrare audio ce a fost publicată de portalul de ştiri Omega.md. Potrivit sursei, cel care a fost numit la conducerea vămii ar fi făcut presiuni asupra funcţionarilor Întreprinderilor de Stat în perioada ultimului scrutin parlamentar.

Atunci, Ioniţov îndeplinea funcţia de director al Departamentului Identificare, Înmatriculare a Mijloacelor de Transport şi Calificare a conducătorilor auto din cadrul Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor.

Grigore Ioniţov a fost înregistrat în noiembrie 2014 în timp ce ar fi făcut presiuni asupra angajaţilor Centrului de Resurse Informaţionale al Întreprinderii de Stat Registru. Potrivit omega.md, Ioniţov îi anunţa pe funcţionari că într-o perioadă de două săptămâni trebuie să prezinte o listă cu datele de identitate a cel puţin 20 de persoane care vor vota pentru Partidul Domocrat.

Despre faptul că Ioniţov a fost implicat în campania electorală, vorbeşte şi directorul Centrului de Investigaţii Jurnalistice, Cornelia Cozonac, care afirmă că, potrivit unor informaţii, Ioniţov s-a ocupat nu numai de agitaţie ci şi de donaţiile electorale.

Totodată, unii comentatori susţin că prin numirea în funcţie a lui Grigore Ioniţov Partidul Democrat continuă procesul de infiltrare a oamenilor săi de încredere în instituţiile statului.

Responsabilii din cadrul Serviciul de presă al Partidului Democrat nu au răspuns la telefon pentru a oferi o reacţie.

Amintim că săptămâna trecută Guvernul a creat un nou post în cadrul Serviciului Vamal, cel de şef adjunct, şi l-a numit în această funcţie pe Grigore Ioniţov.
Sursa:jurnal.md

Deşi a trecut o lună de la înaintarea revendicărilor înaintate de către Forumul Civic, guvernarea a ignorat solicitările acestuia de a crea o platformă de dialog cu societatea civilă şi opoziţia protestatară, mimând o serie de acţiuni forţate, menite să creeze impresia opiniei publice naţionale şi a partenerilor de dezvoltare ai Republicii Moldova privind disponibilitatea realizării unor reforme.

Declaraţiile aparţin reprezentanţilor Forumului Civic care au făcut astăzi apel către comunitatea internaţională, finanţatorii externi şi partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova să susţină în continuare eforturile societăţii civile şi ale mişcării protestatare, insistând pe îndeplinirea condiţiilor.

Totodată, Forumul Civic îndeamnă întreaga societate civilă şi opoziţia protestatară să facă abstracţie de culorile politice, afilierea ideologică şi de altă natură, să se consolideze şi să protesteze masiv, prin acţiuni comune şi conjugate, împotriva dictaturii oligarhice care a capturat statul.

„Concluzia noastră este că, în aceste zile, guvernarea nu a făcut nimic altceva decât să mimeze nişte reforme şi că în continuare nici nu are de gând să implementeze revendicările Forumului Civic. În scrisoarea premierului român Cioloş, dar şi în concluziile miniştrilor de Externe ai UE, condiţiile înaintate coincid într-o măsură foarte mare, dacă nu totală, cu revendicările Forumului Civic. Deci acele revendicări nu au fost supte din deget, s-au bazat pe identificarea problemelor şi soluţionarea lor de urgenţă. Implementarea lor este absolut vitală pentru un mic progres al unor reforme, pentru a ieşi din această criză profundă în care ne-au băgat guvernanţii noştri. Numai din cauza faptului că instituţiile statului sunt capturate de interesele private ale unei persoane şi ale grupului restrâns de pseudo-politicieni din jurul acestei persoane, ne aflăm în această criză profundă”, a declarat directorul executiv al Institutului de Politici Publice, Arcadie Barbăroşie.

Una dintre revendicările Forumului Civic, dar şi a partenerilor de dezvoltare, a fost reforma Procuraturii Generale. Modul în care a fost votată această lege demonstrează că guvernanţii nu sunt capabili să implementeze reforme decât sub o monitorizare strictă, au spus reprezentanţii Forumului Civic.

„Modul în care a fost aprobată legea cu privire la PG demonstrează cu brio că guvernarea nu vrea să facă reforme. Legea a fost discutată în comisii, cu o mulţime de amendamente care-i deturnau sensul. După ce a fost avizată de Comisia de la Veneţia vin „inventatorii” din Parlament cu o mulţime de amendamente. Peste noapte, acest exerciţiu este dat peste cap. Argumentul – că nu a fost coordonată cu conducerea. Cine este această conducere? Autorii amendamentelor le-au retras, iar legea a fost votată de parlament în formula iniţială. Acest lucru este o demonstraţie a faptului că această guvernare nu poate realiza reforme decât dacă e monitorizată de cineva. Presupun că au fost telefonaţi şi li s-a spus: retrageţi aceste amendamente, ele nu sunt în concordanţă cu ceea ce s-a realizat”, a menţionat Arcadie Barbăroşie.

Că guvernarea mimeză reforme o demonstrează şi legea prin care a fost amendat Codul Audiovizualului şi care reduce numărul licenţelor de emisie ce pot fi deţinute de o persoană, de la cinci la două. „Dar cele care sunt deja, rămân până le expiră termenul, cu alte cuvinte până la „paştele calului”. Argumentul – că sunt proprietate privată. Este un argument absolut fals. Este în vigoare legea demonopolizării care spune că sectorul trebuie demonopolizat”, a explicat directorul executiv al Institutului de Politici Publice.

Reprezentanţii Forumului Civic susţin că guvernanţii au ignorant total apelul la dialog propus de societatea civilă, inducând în eroare partenerii de dezvoltare că de fapt, acest dialog a fost iniţiat.

„Au fost invitate câteva ONG-uri, participante la acest forum. Forumul îi reprezintă însă toţi cei care au iniţiat acest forum, nu doar ONG-urile. S-a venit cu jumătăţi de măsură. Dialogul care nu a fost iniţiat, de aici şi acele reforme trunchiate. Această guvernare şi-a dovedit incapacitatea de a iniţia un dialog cu societatea civilă. Se cereau doar 10 zile pentru a iniţia aceste reforme. Le-a reuşit performanţa de a vota un guvern timp de jumătate de oră, ar fi trebuit să se grăbească şi la implementarea reformelor”, a spus secretarul Platformei „Pro Europa”, Lilia Snegureac.

Şi plasarea în arest la domiciliu a grupului Petrenco, chiar în ziua în care raportorii APCE au venit la Chişinău pentru a vedea în ce condiţii sunt deţinuţi, a fost doar praf în ochii partenerilor de dezvoltare, spun membrii Forumului Civic.

„Circumstanţele arată că nu există voinţă politică de a restabili legalitatea în acest caz, de a trata acest grup în conformitate cu legea. Grupul a fost mutat în arest la domiciliu în ziua sosirii raportorilor APCE. Asta denotă faptul că autorităţile au încercat să arate mai bine în faţa partenerilor internaţionali. Nu s-au condus de lege, dar de dorinţa de a arunca praf în ochi partenerilor de dezvoltare. Cu câteva zile înainte de această decizie, a fost luată o altă decizie de acelaşi complet de judecători, care a constatat că nu există argumente pentru a-i elibera. Condiţiile în care au fost plasaţi în arest la domiciliu sunt echivalate cu tortura. Obligaţia de a suna la fiecare două ore este tratată de Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului drept o condiţie inumană, calificată drept tortură. La fel, brăţările la picior sunt aplicate criminalilor extrem de periculoşi. La ultima decizie adoptată câteva zile în urmă, când venise câţiva europarlamentari ca garanţi, s-a refuzat eliberarea lor, iar în text se spunea că eliberarea lor „va stimula repetarea de către alţi oameni a aceloraşi acţiuni”. Deci protestele sunt descurajate de guvernanţi”, a spus fostul ambasador al ONU, Alexei Tulbure.

La capitolul revendicări îndeplinite s-ar putea regăsi înregistrarea de către Ministerul Justiţiei a Partidului „Platforma Demnitate şi Adevăr”. Însă în condiţiile unui stat de drept, această procedură ar fi durat cel mult 15 zile, nu 50 de zile de cât au avut nevoie autorităţile RM, spune liderul partidului.

„La Ministerul Justiţiei a fost dus tot pachetul necesar pentru schimbarea denumirii partidului şi înregistrarea noului preşedinte al acestui partid. Le-a trebuit 50 de zile care să facă acest lucru. Asta în condiţiile în care toate documentele erau prezentate. Nici măcar un simpatizant nu a contestat deciziile congresului partidului, consiliului sau biroului politic. Le-a trebuit 50 de zile şi indicaţia cuiva. Întrebarea este a cui? Nu cred că este o realizare. Cineva a furat miliardul, ca în fiecare an să dea la fiecare raion mită de un milion. Aşa ceva nu este posibil într-un stat de drept, iar aceste lucruri trebuie curmate”, a declarat Andrei Năstase.

În loc să purceadă la îndeplinirea revendicărilor populare, guvernarea mimează reforme, persecută protestatarii şi pune piedici în procesul de colectare a semnăturilor pentru referendum, a adăugat preşedintele Platformei DA şi unul dintre liderii protestatarilor.

„Obstacolele create sunt de neimaginat. Deja e puţin spus stat capturat, e o dictatură oligarhică, în care dictatura se extinde la nivel local. În fiecare sat este câte un afiliat PD şi corupt de acest partid. Este o sărăcie lucie. Ieri am fost în satul premierului Filip. Să nu ajungă RM în starea în care se află casa de cultură din acest sat. Azi protestatarii sunt anchetaţi penal şi administrativ şi această guvernare nu are de gând să ne lase în pace. Facem apel către instituţiile internaţionale să monitorizeze cum sunt realizate revendicările”, a mai spus Năstase.

Vă prezentăm textul integral al Declaraţiei Forumului Civic:

La 20 şi 29 ianuarie 2016 s-au desfăşurat cele două ediţii ale Forumul Civic cu genericul „Consolidarea societăţii civile în lupta cu regimul oligarhic”, cu participarea reprezentanţilor mişcării protestatare, ai organizaţiilor necomerciale, inclusiv ai partidelor de opoziţie. În cadrul acestora s-a constatat că, prin metode de corupţie politică, practic toate instituţiile statului au ajuns în captivitatea unui clan politico-oligarhic. Forumul Civic, în calitate de platformă deschisă care exprimă voinţa cetăţenilor Republicii Moldova, şi-a manifestat profunda îngrijorare faţă de degradarea situaţiei politice, economice şi morale, precum şi în legătură cu eşecul guvernării de a deschide un dialog constructiv cu societatea civilă şi capacitatea acesteia de a realiza reforme urgente.

Legitimitatea şi credibilitatea celor care conduc în prezent instituţiile statului sunt profund deteriorate. Partidele politice de la guvernare nu şi-au onorat angajamentele faţă de cetăţeni. Statul şi instituţiile sale au devenit nefuncţionale în raport cu cetăţenii, cenzura şi manipularea din mass-media a atins cote maxime, anchetarea în cazul sustragerii a peste un miliard de dolari din averea statului supranumită „Furtul Secolului” a rămas fără finalitate, degradarea sectorului bancar continuă, întreprinderile de stat sunt exploatate în scopuri personale şi de partid, cinismul şi lipsa de respect faţă de propriii cetăţeni au luat proporţii fără precedent.

În aceste circumstanţe, Forumul Civic a întins o mână de ajutor guvernării, disponibil fiind pentru iniţierea unui dialog cu guvernanţii, mediat de o instituţie internaţională prestigioasă şi credibilă.

Forumul Civic a considerat necesară întreprinderea unor măsuri concrete de către guvernare în vederea stabilizării situaţiei economice şi politice, presupunând identificarea unui set de condiţii indispensabile pentru asigurarea funcţionării sistemelor: financiar-bancar; de drept şi anticorupţie; de informare publică; de asociere în partide politice.

Singura soluţie identificată pentru repunerea instituţiilor statului în serviciul cetăţenilor este organizarea alegerilor parlamentare anticipate, concomitent cu alegerea directă a Preşedintelui Republicii Moldova, imediat după pregătirea condiţiilor necesare pentru un scrutin liber şi corect. Pentru asigurarea desfăşurării unor alegeri libere şi corecte, participanţii la Forumul Civic au identificat setul unor condiţii fezabile ce urmau a fi îndeplinite în termen de 30 de zile.

Cu regret, după o lună de zile de la cea de-a doua ediţie a Forumului Civic, constatăm că guvernarea a ignorat solicitările acestuia de a crea o platformă de dialog cu societatea civilă şi opoziţia protestatară, mimând o serie de acţiuni forţate, menite să creeze impresia opiniei publice naţionale şi partenerilor de dezvoltare ai Republicii Moldova privind disponibilitatea realizării unor reforme.

Şi aceasta în condiţiile în care revendicările populare înaintate guvernării pe parcursul a mai bine de un an de zile, cerinţele Forumului Civic şi condiţionalităţile finanţatorilor externi şi ale partenerilor de dezvoltare sunt convergente şi urmau a fi realizate în regim de urgenţă.

În aceste împrejurări facem apel către comunitatea internaţională, finanţatorii externi şi partenerii de dezvoltare ai Republicii Moldova să susţină în continuare eforturile societăţii civile şi ale mişcării protestatare, insistând pe îndeplinirea condiţionalităţilor noastre comune, menite să asigure supremaţia legii, democraţia şi un trai decent într-un stat de drept.

Totodată, Forumul Civic consideră necesară amplificarea presiunii protestatare paşnice asupra guvernării şi îndeamnă întreaga societate civilă, opoziţia protestatară să facă abstracţie de culorile politice, afilierea ideologică şi de altă natură, să se consolideze şi să protesteze masiv, prin acţiuni comune şi conjugate, împotriva dictaturii oligarhice care a capturat statul, în conformitate cu Preambulul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, şi anume dreptul la revoltă asupra tiraniei şi a asupririi, inclusiv să-şi exercite suveranitatea populară în mod direct.

Republica Moldova pare să fie un stat capturat de oligarhi, care controlează instituţiile publice, sistemul judecătoresc şi sectorul economic. Este una dintre concluziile celor doi coraportori ai Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care au fost recent într-o vizită de documentare la Chişinău.

„Am fost asiguraţi că Republica Moldova îşi menţine angajamentele asumate în faţa Consiliului Europei. Totuşi unii reprezentanţi ai societăţii civile şi-au exprimat îngrijorarea şi şi-au manifestat lipsa de încredere în Parlament, Guvern şi în alte instituţii ale statului. Această părere pare să fie una răspândită. Totodată, se pare că există un sentiment comun că statul este capturat de oligarhi, care ar controla o bună parte dintre instituţiile publice, sistemul judiciar şi cel economic, ceea ce ar putea avea efecte devastatoare pentru democraţia acestei ţări. Recentul scandal bancar, generat de dispariţia unui miliard de dolari, a întărit frustrările şi disperarea populaţiei acestei ţări. O bună parte dintre tineri, mai cu seamă cei care au studii universitare, nu-şi mai văd viitorul în ţară şi preferă să plece peste hotare. Acest lucru poate avea efecte negative pe termen lung”, se spune în declaraţia publicată pe site-ul APCE.

În acelaşi timp, coraportorii APCE s-au arătat nedumeriţi că şedinţele de judecată în cazul fostului premier Vladimir Filat, suspectat că ar avea implicare directă în fraudele din sistemul bancar al Republicii Moldova, se desfăşoară cu uşile închise.

„Având în vedere că acest caz se referă la cea mai importantă fraudă din istoria acestei ţări, sperăm că audierile vor deveni deschise, deoarece cazul este unul de interes public, iar procesul trebuie să fie cât mai transparent posibil”, susţin membrii APCE.

Totodată, coraportorii au salutat eliberarea din închisoare a fostului deputat Grigore Petrenco. Ei şi-au exprimat speranţa că acesta va avea parte de un proces echitabil. Reprezentanţii APCE şi-au exprimat îngrijorarea că protestele din 20 ianuarie, ziua în care a fost învestit Guvernul Filip, au degenerat în violenţe. Ei au cerut să fie desfăşurată o anchetă corectă în acest caz, fără falsificarea probelor, şi au făcut un apel către forţele de ordine.

„Rugăm poliţia să dea dovadă de reţinere în folosirea forţei excesive. Sperăm că autorităţile se vor abţine de la acţiuni care i-ar reduce la tăcere pe cei care critică guvernarea”, spun coraportorii APCE.

Valentina Leskaj şi Ogmundur Jonásson au efectuat o vizită în Republica Moldova la începutul acestei săptămâni. Ei au vrut să se informeze în privinţa evoluţiilor politice de la noi şi, totodată, să examineze condiţiile de detenţie a fostului premier Vladimir Filat şi a ex-deputatului Grigore Petrenco.
Sursa:jurnal.md

Reprezentativa de rugby a României a învins formația Rusiei cu scorul de 30-0 (5-0), sâmbătă, pe stadionul „Emil Alexandrescu” din Iași, într-un meci din Cupa Europeană a Națiunilor.

”Stejarii” au reușit patru eseuri în acest meci și au obținut astfel și punctul bonus ofensiv.
Stelian Burcea (31), Florin Vlaicu (43), Viorel Lucaci (62) și Jody Rose (78) au reușit încercări, două transformate de Vlaicu (41, 78), care a mai marcat și două lovituri de pedeapsă (43, 58).

Cele două echipe au jucat în câte 14 oameni din minutul 68, când Bitiev și Gorcioaia au văzut cartonașul roșu. Rușii au avut și un cartonaș galben în prima repriză, primit de Garbuzov (28), ”stejarii” profitând atunci de superioritatea numerică pentru a deschide scorul.

România a reușit a treia sa victorie consecutivă, după cele obținute cu Portugalia la Cluj-Napoca, scor 39-14, și cu Spania la Madrid, scor 21-18. Rusia avea și ea două victorii, ambele acasă, 22-20 cu Spania și 46-20 cu Germania.
În meciul de la Iași, Valentin Calafeteanu a bifat al 80-lea meci pentru naționala României.

Au evoluat echipele:

România: 1. Constantin Pristaviță, 2. Otar Turașvili, 3. Horațiu Pungea, 4. Johan Van Heerden, 5. Valentin Popârlan, 6. Viorel Lucaci, 7. Mihai Macovei (căpitan), 8. Stelian Burcea, 9. Valentin Calafeteanu, 10. Jody Rose, 11. Stephen Shennan, 12. Florin Vlaicu, 13. Paula Kinikinilau, 14. Mădălin Lemnaru, 15. Cătălin Fercu. Selecționer: Lynn Howells.
Rezerve: 16. Eugen Căpățână, 17. Mihai Dico, 18. Paul Rusu, 19. Marius Antonescu, 20. Andrei Gorcioaia, 21. Tudorel Bratu, 22. Florin Ioniță, 23. Sabin Strătilă.

Rusia: 1. Alexei Volkov, 2. Stanislav Selski, 3. Inokenti Zîkov, 4. Andrei Garbuzov, 5. Evgheni Elghin, 6. Viktor Gresev, 7. Pavel Butenko, 8. Anton Rudoi, 9. Alexei Șcerban, 10. Ramil Gîsin, 11. Denis Simplikevici, 12. Vladimir Rudenko, 13. Igor Galinovski, 14. Vasili Artemiev (căpitan), 15. Iuri Kușnarev. Selecționer: Aleksandr Pervuhin.
Rezerve: 16. Nazir Gasanov, 17. Azamat Bitiev, 18. Evgheni Pronenko, 19. Andrei Temnov, 20. Dmitri Krotov, 21. Rușan Iagudin, 22. Serghei Ianiușkin, 23. Mihail Babaev.

România va juca următorul meci tot la Iași, cu Germania, pe 12 martie.
Sursa:agerpres.ro

Delegaţia UE a organizat astăzi o întâlnire între câţiva reprezentanţi ai Comisiei Europene, aflaţi la Chişinău pentru a examina starea de lucruri, şi liderii opoziţiei – Andrei Năstase, Maia Sandu, Igor Dodon şi Renato Usatîi.

În cadrul întrevederii care a avut loc la sediul Delegaţiei UE, reprezentanţii opoziţiei le-au spus oficialilor europeni că actuala guvernare nu face decât să mimeze reformele şi că schimbarea poate avea loc doar prin alegeri anticipate.

„Ei încearcă totuşi să realizeze dialog între guvernare şi popor, spunând că această guvernare este dispusă la dialog. Am explicat că acest dialog a fost profanat anume de guvernare, pentru că la toate chemările noastre, inclusiv după rezoluţia Forumului Civic din 29 ianuarie, aţi văzut că nu a existat niciun răspuns. Mai mult decât atât, tentativa de a discuta cu societatea civilă s-a soldat cu două chesiuni – unu: guvernarea a ales să vorbească doar cu unii, cu ONG-urile, şi doi: a încercat să corupă aceste ONG-uri. Iată ce înseamnă dialog pentru această guvernare criminală, controlată doar dintr-un singur punct de coordonare”, a declarat liderul Platformei Demnitate şi Adevăr, după întrevedere.

Potrivit lui Andrei Năstase, guvernanţii încearcă acum să dea vina pe protestatari pentru toate problemele din ţară. „A rămas să mai spună că opoziţia a furat miliardul, că în rest le-au spus pe toate. Că opoziţia se face vinovată de criza economică şi politică, că opoziţia e vinovată genocidul social la limita căruia se află populaţia RM. Am menţionat că cei care sunt cauza problemelor nu pot fi şi soluţia rezolvării acestei probleme”, a mai spus Andrei Năstase.

„Ceea ce vedem astăzi, demisia procurorului general, care va fi înlocuit probabil de o altă sculă a lui Plahotniuc, adoptarea legii cu privire la procuratură, sunt mimări în disperare pentru că au nevoie de finanţare. Şi aşa înţeleg ei să obţină această finanţare, prin miciuni şi mimări. Domnul Tapiola înţelege cel mai bine ce reprezintă aceşti bandiţi, cred eu. Dumnealui înţelege tot şi, din păcate, Lupu şi Ghimpu umblă prin Europa şi spun că Tapiola încurcă reformelor”, a punctat Andrei Năstase.
Sursa:jurnal.md

Instalaţi în varii ficţiuni, ne cumpărăm un strop de calpă veşnicie. În sfera politică, preţul lor e libertatea noastră. Moldova ilustrează şi costul eşecului reformei româneşti şi tragedia societăţilor postcomuniste.

E curios cât de lesne amăgim şi ne autoamăgim. Cât de uşor izbutim să ne ascundem îndărătul unor ficţiuni verbale şi nonverbale. Ne facem promisiuni ferme, dar intenabile. Ne clamăm speranţe invincibile, dar zadarnice, ataşamentul veşnic la o iubire, loialitatea neclintită faţă de o comunitate, o divinitate, un tărâm. Apoi, invariabil parcă, urmează trădarea. Ne trâmbiţăm, bătându-ne poate cu pumnii în piept, dragostea perpetuă pentru un pământ strămoşesc, pentru o ţară care sfârşeşte prin a se reconfigura sub impactul cine ştie cărui cataclism, ori prin a se deteriora treptat şi a ne dezamăgi, coruptă fiind, pas cu pas, chiar de elitele ei.

În intervalul dintre declaraţiile noastre de loialitate şi prăbuşirea vizibilă a raporturilor de devotament pe care le întreţinem cu obiectul angajamentelor noastre, chipurile eterne, ne simţim protejaţi. Ne bucurăm în consecinţă de linişte şi de stabilitate. Ne cufundăm în pace. Cu preţul minciunii, părem ori poate suntem eficienţi.

În spatele ficţiunilor verbale ne cumpărăm astfel un strop de calpă veşnicie, despre care intuim de la un moment dat că nu va dura mult defel, dar de care avem senzaţia că nu ne mai putem lipsi. N-or fi ele utile. Totuşi, iluziile sunt „un leagăn plăcut”, ca să împrumut o expresie utilizată de Cioran în „Schimbarea la faţă a României” pentru a desemna (efectul) „soluţiei” unor „mari culturi”, precum „cea greacă, sau franceză”, deficienţele celor mici fiind “aşa de mari încât, lăsate în cursul lor firesc degenerează în caricaturi”. Nu mă pot împiedica să reflectez, citind aceste rânduri, la grotescul unor “pro-europeni” care au prefăcut Republica Moldova în fieful oriental al unei mafii eurasiatice.

Mai greu de spus este de ce oare continuăm să ne întreţinem iluziile chiar şi când realizăm că prelungirea artificială a duratei lor de întrebuinţare este rea, căci face dificilă, dacă nu chiar imposibilă, câştigarea pariului cu realitatea dură.

Degringolada Bătrânului Continent şi impactul asupra Europei răsăritene

Multe asemenea ficţiuni proliferează şi în spaţiul politic. Uniunea Europeană şi-a supravieţuit, nominal, sieşi, deşi pare clar că, în fond, a murit odată cu despărţirea Franţei şi Austriei de Germania, în siajul crizei migraţiei. Structurile şi birocraţia ei, purtate de inerţie, vor mai rezista un timp. Cât timp? Cine ştie. E clar însă că dezagregarea ei are un efect extrem de pernicios asupra Europei răsăritene.

Azi, când lumea s-a schimbat din temelii sub impactul globalizării, al crizei migraţiei care a desfiinţat Europa aşa cum o ştiam, al expansiunii militare şi propagandistice a Rusiei şi al anilor de neoizolaţionism american, ni se destramă, fatal, şi iluziile despre Republică Moldova. Şi, mai ales, despre independenţa ei prezumtivă, în fapt nicicând existentă, după războiul moldo-rus pentru controlul zonei nistrene, încheiat în 1992.

Privind spre fosta Moldovă sovietică descoperim o ţară uimitor de grav avariată. Ficţiunile au dominat mult prea mult timp această entitate în mare măsură artificială, greu de definit, şi populaţia ei multietnică. I-au guvernat discursul politic şi diplomatic aşa cum l-au administrat şi pe a-l altora, purtate în jurul conflictelor îngheţate. De pildă a celui moldo-nistrean. Negocierile 5+2 de pildă n-au soluţionat chestiunea esenţială. Au rezolvat ce-i drept, după cum scrie Armand Goşu, unul dintre cei mai competenţi experţi în istorie postsovietică, “ o sumedenie de mici probleme concrete, foarte importante pentru comunitatea de acolo, de la repararea unui pod la restabilirea legăturilor feroviare.

Dar aceste mici înlesniri au inclus şi neajunsul alimentării iluziei potrivit căreia se va ajunge la potou pe spinarea paşilor mici ai unei realpolitik dibace. Când, de fapt, asemenea litigii nu sunt pur şi simplu doar interetnice şi culturale, ci şi confruntări de sisteme, care se tranşează, în genere, doar după degringolada militară sau economică finală a celui autoritar, antiliberal şi antimodern.

Totuşi negocierile 5+2 au supravieţuit ani la rând. De ce? Au reprezentat de la Bruxelles, Berlin şi Washington până la Bucureşti, Kiev şi Moscova o formulă aproape iliescistă, „pentru liniştea noastră”, menită să escamoteze convenabil dorinţa vestului şi, nu în ultimul rând a Germaniei, de a evita pe cât posibil orice conflict cu Rusia, indiferent de gravitatea malversaţiunilor Kremlinului.

Moldova şi pariurile ei pierdute

Fosta republică sovietică Moldova e o ţară la propriu şi la figurat mică. E mai diversă şi mai inconfortabil diversă, căci contradicţiile ei naţionale i-au fost utilizate multiplu de stăpânii şi colonizatorii ei în spiritul lui divide et impera, decât majoritatea statelor de dimensiunile ei minuscule. Colac peste pupăză, e strivită între ţări şi puteri parţial foarte ostile, dar integral ambiţioase. S-a trezit la un sfert de veac de la ieşirea din dublul ei coşmar sovietic şi comunist şifonată serios de o istorie dificilă, a cărei noimă le-a scăpat celor mai mulţi locuitori ai ei şi al cărei potenţial de tragedii, crime în masă şi memorie trădată include pogromurile şi Holocaustul românesc.

E, parţial, depopulată de efectele mizeriei şi ale tendinţelor migratoare fireşti în epoci de globalizare. E dotată cu o geografie blândă, dar grevată de un trecut plin de capcane, de un prezent sufocat de oligarhie şi de un viitor inexistent, de vreme ce se află într-o poziţie strategic nu doar vulnerabilă, ci nesustenabilă.

Concomitent e lipsită de repere consensuale. Are o Biserică scindată, între Patriarhia Moscovei şi Patriarhia Română, cu ierarhi parţial corupţi, folosiţi ca pârghii de stăpâni rămaşi mental, în parte, cantonaţi în totalitara logică a vechilor poliţii politice. E chinuită, concomitent, de o elită şi o oligarhie postcomunistă fără vreo ruşine. În aceste condiţii Moldovei i-ar fi fost oricum greu să iasă la lumina unei economii eficiente, neminate de corupţie, a democraţiei şi statului de drept.

Efectele unificării ratate

În plus, indiferenţa stranie a multor români faţă de ideea reunificării cu fraţii de aceiaşi limbă şi de acelaşi sânge, din cauza căreia Bucureştiul, cum pe drept regretă Armand Goşu, n-a prezentat decenii la rând “nici un proiect (unionist) serios” s-a perpetuat cu efecte catastrofale. La umbra ei, eşecul unionismului în sfertul de veac despărţind prăbuşirea imperiului sovietic de expansiunea celui putinist a devenit inevitabil. Cuplat cu tergiversarea reformei şi a democratizării României şi cu degringolada occidentală, eşecul unionist i-au pecetluit destinul.

Va fi greu de explicat de ce vestul a omis să investească economic şi ideologic îndestulător într-un teritoriu mic, dar strategic valoros, lăsându-l să devină un stat eşuat. Sigur, se poate argumenta credibil, împreună cu Armand Goşu, că Occidentul n-a investit din cauza incapacităţii moldovenilor de a-şi construi o justiţie funcţională şi a combate corupţia şi pentru că “guvernele succesive de la Chişinău au fost ostile investiţiilor occidentale, cum sunt şi azi”.

Perfect adevărat. Dar mai există diplomaţia şi ceea ce se numeşte soft-power, influenţa mediatică, dacă se doreşte exercitarea ei, pe scurt, o raportare adecvată în termeni de interes şi atenţie. Dar au lipsit.

Sistemul, ficţiunile şi mafiotizarea

Aceste carenţe explică uşurinţa cu care în stânga Prutului s-a impus o restrânsă gaşcă politico-economică ajunsă, sub girul lui Vlad Plahotniuc, să se înstăpânească politic şi economic. S-a înşurubat un sistem care controlează „economia prin taxarea fluxurilor de capital ce intră şi ies din ţară, acumulând frustrare publică, eliberată apoi periodic prin răbufniri sociale”, după cum nota Răzvan Dumitru în paginile revistei 22.

Potrivit lui, „acest control este exercitat de monopoluri prezente în toate sectoarele economice şi asigurat cu sus¬ţi¬nerea instituţiilor statului, care sunt con¬trolate direct sau prin oameni loiali de ace-iaşi oligarhi. Din aceste monopoluri administrate privat, dar protejate politic sunt ex¬trase resursele menţinerii sistemului, atât politic, cât şi economic. Din monopolul comerţului şi al altor servicii destinate populaţiei, al schimburilor şi transferurilor la vedere şi ascunse din bănci, din convertiri şi spălări de bani trăieşte bine” reţeaua oligarhiei, cu tot cu rude, clienţi şi prieteni.

Modelul mafiotizării statelor slabe, transformate de poliţiile lor politice, vremelnic cel puţin, în plăci turnante ale crimei organizate şi în spălătorii de bani, e comun, ce-i drept, întregului spaţiu postcomunist şi priveşte toate societăţile postsovietice. Dar o ţară postcomunistă mică, precum Republica Moldova ar fi fost mai lesne de salvat şi reformat decât cele mari şi mijlocii, precum Rusia, Ucraina sau România.

Sub impactul mafiotizării, al descoperirii proporţiilor în care s-a devalizat ţara, în cursul unui proces, în interiorul căruia furtul unui miliard de dolari n-a constituit decât un episod, ce-i drept dramatic, erodarea credibilităţii guvernării aşa-zis „pro-europene” s-a accelerat enorm. N-a mai fost nevoie de multă propagandă rusă şi de agitpropul variilor facţiuni ale oligarhiei pentru ca moldovenii să se înfurie. Pentru ca să nu mai accepte, în covârşitoarea lor majoritate, să se lase guvernaţi de o coruptă clică în numele unei ficţiuni.

A încă uneia. A fanteziei pro-europenismului. Încât regimul Plahotniuc, instalat în taină, la adăpostul nopţii, precum o curvă trişând în iatacul stăpânei, prin învestirea guvernului Pavel Filip, creditat fictiv ca pro-european de girul jenat al României şi al vestului, s-a văzut nevoit să cârmuiască aşa cum s-a înscăunat. Nedemocratic, dacă nu anti-democratic, conducând împotriva voinţei manifeste a poporului guvernat.

Care, culmea tragediei sale, s-a reprogramat la furie, din mânia pe care i-au iscat-o şi alimentat-o falşii europeni, ajungând să cotizeze plenar la ficţiunea propăşirii sale la umbra euroasiatismului rusesc. La fantezia belşugului care s-ar putea obţine din preluarea, de către basarabeni, a unui rol „hermetic”, de Hermes Trismegistos, pendulând rentabil şi nu tocmai onest, între Rusia, Ucraina şi români.

Un viitor incert

Or, adevăratul destin al Republicii Moldova nu poate fi decât unul european. Şi, ipso facto, unionist, dacă România îşi va proba durabil vocaţia democratic europeană. În cele din urmă, viabilitatea unei ţări depinde de aderenţa unei mase critice a populaţiei sale la demnitate şi adevăr. Ce şanse are partidul omonim, al cărui nume trădează intuiţia formidabilă a celor care au inventat platforma DA?

Ieşirea aproximativă, dintr-un totalitarism depăşit nici după un sfert de veac, a României postceauşiste a demonstrat în chip incontestabil că a construi şi mai cu seamă a construi democraţii reale, ne-fracturate, ne-originale, ne-defectate e net mai greu decât a critica o putere plenar discreditată. Dar însăşi apariţia acestui protest articulat e remarcabilă, semn clar că în societatea informaţională şi globală nici o oligarhie nu mai e la adăpost de schimbări. Iar dacă explodează mămăliga, de revoluţii.

Ficţiunile sunt sau par din capul locului cu totul altceva decât simple construcţii, menite să ne ajute să ne refulăm neajunsul de a fi nestatornici, failibili, muritori, de a ne escamota carenţele, erorile sau, cine ştie, impotenţa. Au scopul de a ne crea un alibi şi un adăpost comod, când realitatea ne confruntă tot mai crunt şi mai necruţător cu probleme aparent prea complexe pentru a nu ne contrazice credinţa în capacitatea noastră de a le rezolva rapid. E probabil ca, iniţial, să lipsească unei majorităţi covârşitoare conştiinţa futilităţii unor asemenea ficţiuni.

La socoteala de pe urmă

Cu atât mai dur e şocul ieşirii din halucinaţii. Cu atât mai greu suportabilă e priveliştea obscenităţii lumii gogonate în care ne-am complăcut. Cu atât mai atroce e confruntarea cu oribilitatea integrală, nemachiată, a fizionomiei finale a unui Dorian Gray vicios, păcătos şi îmbătrânit literalmente în rele, ajuns la capătul fatal al drumului, la al cărui debut surâzător, rozaliu şi optimist un tânăr îşi vânduse sufletul Satanei contra unei făgăduieli deşarte.

Ridurile de pe chipul său desfigurat de moarte obturează priveliştea unor copii lăsaţi de izbelişte în oraşele basarabene de părinţi plecaţi la muncă, femei vânzându-şi trupurile în lupanare occidentale, bătrâni ucişi cu zile din lipsă de pensii, medicamente şi spitale. E un spectacol de Oliver Twist, Dickens şi secolul XIX.

Fapt e că datele problemei basarabene nu s-au schimbat esenţial doar pentru că oribilul regim sovietic s-a văzut substituit la Chişinău, de o altă administraţie, în parte mafiotă. Nu le va modifica înlocuirea unei guvernări rele cu alta, mai rea sau nu mai puţin rea. În lumea actuală, aşa cum e configurată, nu se întrezăreşte, realist vorbind, şansa supravieţuirii, pe termen lung, a ţărilor mici în zona gri dintre puteri. Nici eventualitatea perpetuării unor state eşuate, acaparate de structuri mafiote. Mai devreme sau mai târziu vor trebui plătite oalele sparte.

Vor achita o parte din notă nu în ultimul rând politicienii români care şi-au ratat menirea firească de a-i ajuta concret, economic, politic şi moral pe fraţii de dincolo de Prut să iasă din marasm şi să renunţe la sinucigaşele ficţiuni stângiste, pro-ruse şi independentiste. Dar preţul cel mai piperat al deceniilor de abandon în braţele celor mai diverse iluzii şi ficţiuni confortabile riscă să-l plătească, din nefericire, basarabenii.

Cum se converteşte un blestem în binecuvântare? Se vor putea demantela reţelele securisto-oligarhice din fostul univers comunist care împiedică edificarea democraţiilor? Are statul de drept vreo şansă? Într-un editorial dedicat condamnării definitive, pentru corupţie, a oligarhului român Dan Voiculescu scriam în context, în 2014, că ex-securistul „Felix ar fi vrut să se afişeze ca erou şi cavaler-mântuitor, care a răpus presupusul balaur băsist (generator de independenţă a justiţiei) şi merită prin urmare să conducă România”.

Nu ştiam atunci că tenebrosul său ev nu va lua sfârşit nici după ce avea să ajungă după gratii, întrucât ficţiunile puse în circulaţie de imperiul său economico-politico-mediatic aveau să supravieţuiască şi să continue să ucidă minţi.

Ştiu, în schimb, că libertatea vine ori de câte ori un copil e auzit îndrăznind să strige că împăratul e gol, iar lumea se trezeşte şi luptă, omorând balaurul minciunii.

Sursa:Deutsche Welle

Cererea de demisie a Procurorului General, Corneliu Gurin, este un gest determinat de presiunile interne şi externe, comentează liderul Platformei „Demnitate şi Adevăr”, Andrei Năstase.

Totodată, reprezentantul protestatarilor afirmă că momentul în care Gurin a ales să plece din funcţie este parte a scenariului ad-hoc elaborat de Vladimir Plahotniuc, pe care îl numeşte uzurpator al puterii de stat.

„Cererea de demisie a Procurorului General este un gest determinat de presiunile interne şi externe, iar momentul ales, finalizarea aşa-zisei reforme a instituţiei, este parte a unui scenariu ad-hoc elaborat de uzurpatorul puterii de stat, disperat de faptul ca nu mai poate păcăli partenerii financiari şi de dezvoltare ai R. Moldova.”, a menţionat Andrei Năstase.

Liderul Platformei „Demnitate şi Adevăr” a adăugat că este important ce va urma după această demisie.

„Esenţiale sunt următoarele acţiuni sau inactiuni. Desemnarea sau nedesemnarea unui Procuror General integru, profesionist, dispus sa investigheze furtul miliardelor de lei, spalarile de miliarde de dolari, devalizarile bugetelor de stat municipale şi locale, condamnarile la comandă politică şi mafiotică.

Pentru reforme şi schimbări reale e nevoie de voinţă politică, pe care actuala guvernare ilegitimă şi antipopulara nu o are.

Rocadele unor scule ale regimului Plahotniuc nu mai impresionează pe nimeni.”, a conchis Andrei Năstase.

Precizăm că astăzi procurorul general, Corneliu Gurin, a anunţat în plenul Parlamentului că-şi depune mandatul. Asta în condiţiile în care, anterior, demisia lui Gurin a fost cerută la toate protestele organizate de Platforma Demnitate şi Adevăr, dar şi în Parlament de forţele de opoziţie. Totodată, Gurin a decis să se lasă de funcţie la o zi după ce Uniunea Europeană a criticat dur acţiunile Procuraturii Generale care, în plină criză, a procurat 14 automobile noi.
Sursa:jurnal.md

Una se promite la Bruxelles sau la Bucureşti, altfel se procedează în realitate.

Undeva prin 2010, ca orice om gospodar care îşi planifică toate lucrurile din timp, Federaţia Moldovenească de Fotbal a decis că obiectivul major care trebuie atins este participarea la Campionatul European din 2016.

Drept pentru care s-a purces din timp la găsirea unei arme magice care să garanteze succesul, şi anume naturalizarea unui atacant brazilian care să înscrie pentru naţionala de a Chişinău măcar la fel de multe goluri ca şi Pele.

Toate bune şi frumoase doar că înaintea demarării campaniei de calificare, FIFA anunţă Federaţia Moldovenească de Fotbal că Luvannor, brazilianul cu pricina, nu va putea fi folosit în meciurile oficiale din simplul motiv că nu se respecta o condiţie elementară a regulamentului: jucătorul naturalizat trăieşte în Moldova doar de trei ani, şi nu de cinci, aşa cum este stipulat în regulile internaţionale.

Preşedintele din acea perioadă a Federaţiei Moldoveneşti de Fotbal nu a părut prea impresionat de avertizarea primită, fiind sigur că problema se va rezolva „cumva” cu cei de la FIFA: „e drept că brazilianul stă doar de trei ani în ţara noastră, dar între timp s-a însurat cu o moldoveancă, ba chiar şi-a făcut şi cumetri pe aici, e ca şi cum ar fi aici de o viaţă”. Din nefericire pentru aspiraţiile de performanţă ale fotbalului moldovenesc, FIFA nu a înţeles aceste aspecte culturale şi a aplicat – firesc – regulamentul, drept pentru care şi în această vară jucătorii de la naţionala Moldovei, în lipsa unui atacant de valoare care să poată juca şi în meciurile oficiale, vor trebui să privească la televizor Campionatul European de fotbal.

Între maniera de gestionare a problemelor de către Federaţia Moldovenească de Fotbal şi actualul Guvern de la Chişinău condus de către aşa-zişii „democraţi” ai oligarhului Plahotniuc pare să nu existe o mare diferenţă, dublul limbaj fiind împământenit atunci când este vorba despre respectarea regulilor de joc şi a angajamentelor. Adepţi ai „moldovenismului ştiinţific”, pseudo-democraţii lui Plahotniuc – formal conduşi de către Marian Lupu (cel care acuza România de lovitură de stat în aprilie 2009, un politician care declară de fiecare dată cu emfază că vorbeşte limba „moldovenească” şi nu cea română) – au redescoperit brusc România.

La fel cum untura de peşte este rea la gust, dar bună pentru sănătate, aşa şi proaspăt investitul premier Filip, marioneta oligarhului Plahotniuc, şi-a călcat pe principiile „democrato-moldoveniste” şi a efectuat o primă vizită oficială în România pentru a-i cere premierului Cioloş – cum altfel? – „ajutor frăţesc” pentru rezolvarea – măcar parţială – a crizei economice prin care trece Republica Moldova în acest moment. Conştientă că sprijinul financiar ar fi util în cel mai direct mod populaţiei Republicii Moldova şi nu neapărat guvernului gestionat de către oligarhul Plahotniuc, România şi-a arătat disponibilitatea de a ajuta cerând, firesc, anumite garanţii de bună credinţă din partea celor care acum se declară pro-europeni, dar care acum câţiva ani se băteau pe spate cu Narîşkin, preşedintele Dumei de Stat a lui Putin. România, prin premierul Cioloş, a condiţionat oferirea celor 60 de milioane de euro drept ajutor prin respectarea a treisprezece condiţii sensibile în acest moment în politica de la Chişinău, Republicii Moldova cerându-i-se foarte ferm să aibă rezultate concrete în ceea ce priveşte lupta reală (nu televizată) cu corupţia, rezolvarea problemei lipsei de transparenţă în procesele decizionale precum şi alte aspecte legate de îngrijorătoarea lipsă a independenţei instituţiilor care – teoretic – ar trebui să aplice legea: Procuratură, Justiţie şi CNA (Centrul Naţional Anticorupţie). Culmea, acestea sunt exact domeniile sensibile care, conform presei de la Chişinău, i-au adus oligarhului Plahotniuc atât puterea financiară, cât şi cea politică.

Să nu vă închipuiţi care cumva că odată întors la Chişinău, premierul Filip s-a apucat imediat de implementarea acelor puncte solicitate de către Uniunea Europeană prin vocea României. Mai mult ca sigur că oligarhul Plahotniuc chiar a şi pufnit în râs văzând câtă bătaie de cap necesită obţinerea unui mărunţiş de 60 milioane de euro, sumă infimă dacă ne raportăm la averea sa care este estimată, după mai multe surse, la două miliarde de dolari. Drept pentru care, dacă nu a mers cu şmecheria la europeni, „băieţii deştepţi” ai oligarhului Plahotniuc au purces la ceea ce ştiu ei mai bine, mai precis la afaceri bănoase cu prietenii lor din Rusia lui Putin.

În timp ce premierul Filip de voie, de nevoie, dă asigurări că Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană va fi singura cale pe care se va merge, „Ziarul Naţional” de la Chişinău semnalează faptul că „ministrul Octavian Calmâc, vicepremier al Republicii Moldova, a efectuat pe 11 februarie o vizită la Moscova. Pe lângă întâlnirile oficialului moldovean cu ministrul Energeticii al Federaţiei Ruse, Aleksandr Novak, şi vicepreşedintele „Gazprom”, Alexandr Golubev, Calmâc s-a văzut şi cu Karina Ţurcan, membru al Consiliului de Administraţie al companiei ПАО „ИнтерРАО”. „În cadrul întrevederii, oficialii au abordat un şir de subiecte privind cooperarea bilaterală în sfera energetică, situaţia actuală în domeniul aprovizionării R. Moldova cu gaze naturale şi energie electrică din Federaţia Rusă, au stabilit un set de acţiuni necesare pentru dinamizarea relaţiilor între cele două state pe această filieră. (…) Interlocutorii au pus în discuţie problematica furnizării energiei electrice pe teritoriul Republicii Moldova de către concernul rus şi perspectivele de eficientizare a colaborării între companiile de profil din ambele ţări”, mai arătându-se în comunicatul de presă.

Toate bune şi frumoase numai că, aşa cum subliniază ziariştii de la „Naţional”, „Acordul de Asociere cu UE stabileşte la capitolul cooperării în sectorul energetic că Republica Moldova se angajează să îşi apropie progresiv legislaţia naţională de cea a UE şi să urmeze Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice.” Cu alte cuvinte, una se promite la Bruxelles sau la Bucureşti şi altfel se procedează în realitate, reformarea sistemului energetic putând să mai aştepte puţin, poate nu se vor prinde europenii şi vom lua bani în continuare şi din Vest, dar şi din Est.

Probabil că în grandomania sa oligarhul Plahotniuc trăieşte cu senzaţia că va putea să se joace cu Uniunea Europeană aşa cum s-a obişnuit să procedeze zi de zi la Chişinău, cu şantaj şi încălcarea tuturor regulilor şi a angajamentelor, ceea ce – precum bine ştim – este o mare naivitate. Fiecare va fi răspunzător, mai devreme sau mai târziu, pentru tot ceea ce face doar că din toată povestea asta cel mai mult vor avea de suferit în acest moment oamenii simpli care trăiesc în Republica Moldova, departe de localurile de lux în care îşi duc veacul trepăduşii lui Plahotniuc.

Radu Popescu
Sursa: ziaruldeiasi.ro

Mihai Ghimpu a avut astăzi o cădere nervoasă la şedinţa Parlamentului. Liderul PL s-a enervat foc pe deputaţii din PLDM şi PSRM, care au încercat să afle cum intenţionează majoritatea parlamentară să stabilizeze şi să modernizeze Republica Moldova în condiţiile în care statul este capturat.

„Am adus Moldova la sărăcie. Şi voi din opoziţie, toţi aţi guvernat înainte, nu vă uitaţi la mine. Toţi cei din Parlament aţi fost la guvernare. Absolut toate fracţiunile. Straniu e că cei care au contribuit prin tăcerea lor ca şeful lor să fure Banca de Economii, Vama, Fiscul, azi sunt cu mâinile dezlegate şi dau vina pe alţii. Această declaraţie este o intenţie să schimbăm lucrurile. Nu prin declaraţii, nu vorbe, nu mitinguri în piaţă şi peste tot să blocheze construcţiile şi tot ce este în RM ce se mişcă şi se dezvoltă. Cine a sărăcit ţara, domnilor din dreapta mea? Cine a furat miliardul? Voi, şeful vostru care stă acolo, pe Bernardazzi. Încă aveţi voce să vorbiţi? Ştiţi ce spun ruşii? Probe au fost prezentate de procurorul general aici, în sală, şi vor mai fi prezentate. Poporul rus, un popor cu o cultură mare, are o vorbă: „Cia bî korova mîceala? Tiho!”, a spus Ghimpu.

Liderul PL s-a enervat şi mai tare când deputaţii i-au amintit de ilegalităţile de la Primăria Chişinău. „Astăzi mizeria şi sărăcia vă revine vouă, fiindcă voi aţi tăcut. Lasă tu Primăria Chişinău, Primăria Chişinău, Primăria Chişinău…!”, a adăugat liderul PL cu dispreţ.

Ghimpu a ajuns însă în culmea mâniei când deputatul PSRM Grigore Novac i s-a adresat cu „Ludmila Fiodorovna”, cu aluzie la porecla „Iuda Ghimpu”.

„Cu părere de rău, suntem nevoiţi să constatăm că acel exerciţiu democratic la care a fost supus, de fapt, a fost supusă Ludmila Fiodorovna, a avut totuşi consecinţe grave. Şi aici, când ne sunt aduse învinuiri precum că noi am participat nu ştiu unde…”, a spus Novac, dar nu a reuşit să-şi încheie enunţul.

Intervenţia acestuia l-a scos din sărite pe Ghimpu. „Vă avertizez, domnule preşedinte, încă o dată le mai oferiţi lor dreptul de a vorbi despre ceea ce nu ţine de ordinea de zi, fracţiunea PL părăseşte sala! Nu vă jucaţi cu noi! De ce le faceţi jocul lor?”, a strigat Ghimpu la preşedintele Parlamentului.

Ameninţarea lui Ghimpu l-a lăsat rece pe liderul PSRM, Igor Dodon. „Ludmila Fiodorovna, tăceţi acolo, că nu vă aude nimeni”, a spus Dodon şi şi-a continuat nestingherit discursul la tribuna Parlamentului.

Sursa:jurnal.md

Cel mai dureros dosar împotriva guvernării comuniste la CEDO, în urma căruia magistraţii europeni au obligat Guvernul Republicii Moldova să achite despăgubiri de aproape 7 milioane de euro unei companii germane, după ce regimul Voronin a exercitat presiuni dure asupra acesteia, punându-i beţe în roate şi cauzându-i pierderi considerabile, este folosit acum de valeţii oligarhului Vladimir Plahotniuc drept pârghie pentru defăimarea Platformei Demnitate şi Adevăr, prin atacarea liderului acesteia, Andrei Năstase.

Astfel, asistăm acum la tentative de transformare a unui dosar care a scos la iveală mârşăviile regimului Voronin într-un instrument de manipulare şi intoxicare a societăţii prin persoane şi mijloace întreţinute pe banii furaţi de la cetăţeni de-a lungul guvernării pretinse proeuropene.

Este vorba despre decizia CEDO din decembrie 2008, în cazul companiei germane Unistar Ventures GmbH contra Moldovei, reprezentată la Înaltă Curte de către Andrei Năstase şi Vitalie Nagacevschi, privind obligarea Guvernului RM de a achita despăgubiri de 6,7 milioane de euro. Toată povestea începe la 3 martie 2000, când Unistar Ventures a semnat un contract cu Administraţia de Stat a Aviaţiei Civile (ASAC), în temeiul căruia compania aeriană de stat Air Moldova a fost reorganizată într-o companie aeriană moldo-germană cu răspundere limitată. Guvernul Moldovei, reprezentat de ASAC, urma să contribuie cu 31 de milioane de lei, reprezentând 51% din capitalul statutar, iar Unistar Ventures urma să contribuie cu 2,38 milioane de dolari SUA, reprezentând 49% din capitalul statutar. Compania nou-creată a fost declarată succesor de drept al companiei aeriene de stat Air Moldova.
În 2000 şi în 2001, Air Moldova SRL a primit de la Unistar Ventures, prin intermediul Dresdner Bank, în trei tranşe, suma de 2,38 milioane de dolari SUA, aşa cum prevedea contractul. Ulterior, Air Moldova SRL a încheiat un contract cu un producător brazilian de aeronave pentru cumpărarea a două aeronave Embraer 145. Preţul aeronavelor era de aproximativ 39 de milioane de dolari, dintre care 15% urmau să fie plătite de companie, iar restul urma să fie finanţat de către Dresdner Bank şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare prin intermediul unui credit acordat pe un termen de zece ani. Air Moldova SRL a plătit atunci un avans nerambursabil de aproximativ 3,7 milioane de dolari producătorului brazilian de aeronave.

Odată cu venirea la guvernare a Partidului Comuniştilor, în 2001, asupra companiei au început să fie exercitate presiuni din partea statului, iar în iunie 2002 directorul Air Moldova a fost demis din funcţie. Unistar Ventures s-a adresat atunci în judecată, împotriva Administraţiei de Stat a Aviaţiei Civile, susţinând că schimbarea directorului a fost contrară statutului companiei. În doar câteva săptămâni, ASAC a intentat acţiunea proprie împotriva Unistar Ventures, solicitând declararea nulă a contractului din 3 martie 2000, prin care a fost creată compania Air Moldova SRL. Instanţele din Moldova au dat dreptate ASAC şi în 2002 Air Moldova SRL a fost reorganizată în companie de stat, iar partea germană a depus o cerere la CEDO.

Totodată, compania Unistar Ventures şi-a revendicat investiţiile făcute, însă la 6 aprilie 2006 Centrul Naţional de Expertize Judiciare a întocmit un raport „tehnic-ştiinţific”, care constata că cele peste 2,38 mil. dolari SUA, investite de compania germană în Air Moldova SRL, nu au fost folosite în activitatea comercială a Air Moldova SRL, şi că, prin urmare, „Unistar Ventures nu putea pretinde la nicio parte din profitul realizat în perioada anilor 2000-2002 şi nu putea fi responsabilă de pierderile suportate”.

În aprilie 2007, după ce plângerea Unistar Ventures a fost declarată admisibilă de către CEDO, reclamantul şi Guvernul RM au hotărât să angajeze o companie de audit străină care să determine suma care i se datorează Unistar Ventures. La 21 septembrie 2007, Guvernul şi compania germană au încheiat un contract cu o Deloitte & Touche, o companie de audit. La 23 aprilie 2008, Deloitte & Touche a emis un raport potrivit căruia investiţiile companiei reclamante constituiau 2,38 milioane de dolari SUA, plus partea de profit a companiei reclamante, care constituia 13 milioane de lei (peste 984 de mii de euro).

În plângerea depusă la CEDO, Unistar Ventures a invocat, în primul rând, că presiunea exercitată asupra sa începând cu ianuarie 2002 şi procedurile ulterioare au fost rezultatul implementării de către Guvern a programului Partidului Comuniştilor. Potrivit companiei germane, condiţionarea executării hotărârii din 6 august 2002 de verificarea de audit a avut scopul să tergiverseze sau chiar să împiedice rambursarea banilor investiţi de aceasta. Şi Ambasadorul Statelor Unite ale Americii în Moldova în acea perioadă luase atitudine în acest caz, declarând într-un interviu că unele companii străine, inclusiv Unistar Ventures, au fost private de investiţiile lor în Republica Moldova fără a fi compensate.

Unul dintre argumentele invocate de Guvern a fost că Unistar Ventures trebuia să prezinte dovezi privind investiţia sa în fondul statutar al Air Moldova SRL. De cealaltă parte, Curtea de Conturi a Republicii Moldova, în hotărârea sa din 26 decembrie 2002, a stabilit în mod clar mărimea investiţiei în fondul statutar. Mai mult, faptul că Unistar Ventures a transferat companiei Air Moldova SRL suma de 2,38 milioane de euro nu a fost contestat, iar documentele contabile ale companiei au arătat acea sumă ca şi contribuţie a companiei germane în fondul statutar al Air Moldova SRL. În orice caz, banii nu puteau fi transferaţi pentru alte scopuri, întrucât nu exista niciun alt motiv decât plata aportului social. Faptul că banii au fost introduşi în fondul statutar a fost, de asemenea, stabilit de către două companii independente, KPMG şi Ernst & Young, în rapoartele lor anuale de audit pentru anii 2000-2003, care au probat şi confirmat că Unistar Ventures a investit 2,38 milioane de euro în capitalul statutar al companiei.

În unul dintre materialele emise din maşinăria media a oligarhului Plahotniuc se spune că „decizia CEDO e una care se bazează pe procedură şi nu ia în calcul modalităţile abuzive prin care a fost schimbat statutul Air Moldova”. Cu alte cuvinte, se pune la îndoială corectitudinea deciziei luate de Curtea Europeană, un lucru grav. Or, în decizia Curţii se spune clar: „La 25 iulie 2000, o subdiviziune specializată a Ministerului Justiţiei a examinat legalitatea documentelor de constituire a companiei. Aceasta a adoptat o decizie conform căreia compania a fost înregistrată legal şi că toate documentele de constituire erau în ordine şi în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova. La 2 august 2000, ca urmare a unei scrisori a unui deputat din Parlament, Procuratura Generală a verificat legalitatea constituirii companiei. În concluziile sale scrise, ea a declarat că toate documentele de constituire erau în ordine şi că prevederile privind crearea unei companii cu participarea statului au fost pe deplin respectate.”

Examinând dosarul, CEDO a constatat, în unanimitate, violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO.

„Curtea notează că nu se contestă faptul că Unistar Ventures a investit în compania Air Moldova SRL 2,38 milioane de euro. Această sumă a fost reflectată în rapoartele de audit anuale ale companiei din anii 2000-2002 şi în hotărârea Curţii de Conturi din 26 decembrie 2002. Mai mult, deşi Guvernul a insistat asupra faptului că controlul de audit făcut de Centrul Naţional de Expertize Judiciare a fost necesar pentru a stabili suma exactă a investiţiei făcute de Unistar Ventures, Curtea notează că înseşi întrebările adresate de Guvern Centrului Naţional de Expertize Judiciare sugerează că suma investiţiilor era bine cunoscută de acesta”, se spune în decizia Curţii Europene.

Astfel, CEDO a decis să acorde reclamantului, Unistar Ventures, 6,7 milioane de euro cu titlu de prejudiciu material, 3 mii de euro – cu titlu de prejudiciu moral şi 9,855 de mii de euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.

„Curtea acceptă faptul că întreprinderea reclamantă a suferit un prejudiciu material ca rezultat al încălcării articolului 1 al Protocolului nr. 1 care a fost constatată mai sus. Curtea consideră că reclamantul este în drept să-şi recupereze investiţia pierdută şi o parte din profitul întreprinderii mixte proporţional cotei sale de participare în capitalul social. Luând în consideraţie circumstanţele cauzei examinate şi făcând propria evaluare, Curtea acordă întreprinderii reclamante suma totală de EUR 6,700,000 cu titlu de prejudiciu material. Curtea consideră că întreprinderii reclamante trebuia să-i fi fost cauzate inconvenienţe considerabile şi nu numai în administrarea zilnică a afacerilor întreprinderii. Hotărând în mod echitabil, ea acordă întreprinderii reclamante EUR 3,000 cu titlu de prejudiciu moral”, a decis CEDO.

Link de accesare a deciziei CEDO
http://justice.md/file/CEDO_judgments/Moldova/UNISTAR%20VENTURES%20GMBH.pdf

Sursa:jurnal.md

Un premier, cinci miniştri, 16 deputaţi şi cinci senatori au fost trimişi în judecată în 2015, de cinci ori mai mulţi decât în urmă cu doi ani, fiind cel mai mare număr de demnitari investigaţi de DNA într-un an, a declarat Codruţa Kovesi, joi, la bilanţul instituţiei.

„În 2015, au fost trimişi în judecată peste 1.250 de inculpaţi pentru fapte de corupţie la nivel înalt şi mediu. Au fost trimişi în judecată de cinci ori mai mulţi miniştri şi parlamentari decât acum doi ani: un prim-ministru, cinci miniştri, 16 deputaţi şi cinci senatori. Este cel mai mare număr de demnitari investigaţi de DNA într-un an”, a spus Kovesi.

Procurorul şef al DNA a precizat că instituţia pe care o conduce a instituit în 2015 măsuri asigurătorii de aproape jumătate de miliard de euro.

„Sunt cele mai impresionante cifre de la înfiinţarea DNA”, a spus Kovesi.

Sursa: news.ro

Pentru prima dată în istoria Republicii Moldova, Platforma „Demnitate şi Adevăr” a reuşit să consolideze societatea, mă refer la societatea civilă: cetăţeni, ONG-uri şi partide politice extraparlamentare şi să creeze un front comun împotriva oligarhilor, a mafioţilor şi bandiţilor care ne guvernează într-un mod perfid.

Astfel a comentat jurnalista şi publicista Angela Aramă activitatea Platformei DA de la un an de la lansare.

„Cred că este ceva absolut deosebit ceea ce s-a întâmplat în acest an şi eu sper că rezultatele vor fi pe faţă de acum încolo. Dacă vom reuşi să menţinem acest spirit solidar, pentru că pe măsură ce creşte consolidarea societăţii civile, creşte şi opoziţia celor de la guvernare”, a declarat Aramă pentru Jurnal.md.

Totodată, jurnalista remarcă şi faptul că prin intermediul protestelor de amploare cetăţenii au reuşit să atragă atenţia partenerilor de dezvoltare la fărădelegile care au loc la momentul actual în ţară.

„Presiunea populară înseamnă foarte mult şi am reuşit să consolidăm cetăţenii nu doar în interiorul ţării, dar am reuşit să atragem şi atenţia partenerilor de dezvoltare asupra crimelor pe care le comite guvernarea. Din interior şi din exterior presiunea s-a văzut şi are o mare importanţă indiferent de reacţia guvernanţilor”, a menţionat aceasta.

Angela Aramă a mai afirmat că atacurile declanşate asupra preşedintelui CMAN, Andrei Năstase, denotă faptul că guvernarea se teme de societate şi de liderii mişcării protestatare, care nu pot fi manipulaţi.

„Cu cât mai feroce sunt atacurile, cu atât este mai clar că Platforma DA şi liderul acesteia, Andrei Năstase, contează foarte mult pentru populaţie şi pentru ceea ce îşi doresc cetăţenii Republicii Moldova. Atacuri furibunde desemnează tocmai că guvernarea se teme de Platforma Demnitate şi Adevăr, se teme de consolidarea societăţii, se teme de liderii care nu sunt şantajabili”, a conchis jurnalista.

Majoritatea moldovenilor consideră că alegerile parlamentare anticipate reprezintă unica şansă pentru Republica Moldova, arată rezultatele unui sondaj prezentat astăzi de Centrul de Investigaţii Sociologice şi Marketing CBS-AXA.

Oamenii au fost întrebaţi ce atitudine au faţă de posibilitatea alegerilor parlamentare anticipate. 32,5 la sută dintre participanţi consideră că alegerile anticipate reprezintă unica soluţie reală de a ieşi din criza instaurată de conducere, 18,6% cred că un scrutin anticipat ar putea oferi o şansă de a ieşi din criza instaurată de conducere, iar 14,7 la sută susţin alegerile, dar nu sunt siguri că ar putea fi de ajutor.

Dintre cetăţenii care nu susţin organizarea alegerilor anticipate, 8,8% nu văd niciun motiv pentru aceasta, 8,2 la sută consideră că alegerile anticipate oricum nu ar schimba nimic, iar 3,3 la sută se tem că la conducere ar putea veni partidele de opoziţie.

Aproape 11 la sută dintre participanţii la studiu nu au avut un răspuns.

Sondajul a fost realizat în perioada 5-13 februarie, pe un eşantion de 1491 de persoane şi are o marjă de eroare de 3%.

Sursa:jurnal.md

Punct de sprijin

Parlamentul a cerut protestatarilor despăgubiri de 750 098 de lei.

Secretariatul Parlamentului a adresat o scrisoare Partidului Socialiştilor, Partidului Politic „Partidul Nostru” şi Platformei Civice „Demnitate şi Adevăr”, prin care solicită achitarea pierderilor materiale provocate în timpul protestelor din 20 ianuarie. Scrisoarea e semnată de Ala Popescu, secretar general al Legislativului şi, prin coincidenţă, rudă cu Marian Ilici. Aţi citit corect – secretar general al Parlamentului, nici mai mult, nici mai puţin! De parcă acesta ar fi ONU sau PCUS. Şi nu Legislativul nostru care s-a transformat într-o piaţă de vânzare-cumpărare a deputaţilor asemenea vitelor – angro şi la bucată, după caz. În care parcă există o majoritate de adunătură, dar care nu face absolut nimic pentru popor, dar o duce bine mersi din contul acestui popor. În care slugile poporului se plâng de salarii mici, dar nu le scoţi de acolo nici cu tractorul. Care este umbrela politică a tuturor fărădelegilor comise de actuala guvernare. Şi care este adevăratul provocator al protestelor din stradă.

Ei, iată că acest for suprem (of, Doamne, iartă-mă!) cere despăgubiri. Cică a fost creată o comisie care a estimat pagubele. E interesantă această socoteală. Mai întâi – cine a stabilit că aceste trei formaţiuni se fac vinovate de deteriorările cauzate? A fost cumva vreo anchetă? S-a finalizat cumva aceasta? Am auzit că a fost pornită. Am auzit chiar că erau pregătite şi arestările. Ca să nu mai zic de alte scenarii macabre care se pregăteau. Dar am văzut cu toţii imaginile. Liderii chemau oamenii să nu intre în Parlament şi ne putem doar imagina ce se putea întâmpla dacă era invers. Ştim că au fost provocatori – şi de o parte, şi de alta. Cineva s-a ocupat de aceştia? Sigur că nu. De ce s-a renunţat la arestări – e o întrebare bună. Pentru că s-au speriat de ce poate să urmeze. Şi au preferat să meargă pe filiera deja bătătorită. Cerem despăgubiri, îi purtăm pe lideri prin judecăţi, ca să aibă treabă – procedeu inventat pe timpurile lui Voronin. Găsim uşor un (sau mai mulţi) jujucă de judecător care va tergiversa la infinit procesul şi tot aşa.

Citiţi, în continuare, materialul pe zn.md

Astăzi se împlineşte un an de la înfiinţarea Platformei Civice „Demnitate şi Adevăr”. Structura civică a apărut în contextul în care moldovenii pierduse sentimentul că se află sub guvernarea legii şi nu a intereselor obscure ale clanurilor politice.

„La 24 februarie 2015, la Biblioteca Naţională, nişte temerari, diferiţi din foarte multe puncte de vedere, posibile poate doar în R. Moldova, constituiau o platformă civică menită să consolideze societatea moldoveneasca în lupta cu oligarhia hoaţă, cu cei ce ne puneau în pericol prezentul şi viitorul, atât pe plan naţional, cât şi european”, îşi aminteşte astăzi avocatul Andrei Năstase, liderul Platformei DA.

Astfel, un grup de personalităţi din diferite domenii au ieşit în cadrul unei conferinţe de presă pentru a anunţa înfiinţarea Platformei DA.

A urmat un dialog intensiv cu diverse segmente sociale care s-au solidarizat cu Platforma DA, au fost organizate o serie de pichetări şi proteste cu zeci de mii de cetăţeni revoltaţi. Totul a culminat cu o Mare Adunare Naţională, în cadrul căreia a fost format un Consiliu şi înfiinţat un Oraş al Demnităţii şi Adevărului în Piaţa Marii Adunări Naţionale.

Membrii Platformei DA au iniţiat procedura de modificare a Constituţiei, astfel ca preşedintele Republicii Moldova să fie ales direct de cetăţeni, iar numărul deputaţilor să fie redus. A urmat extinderea activităţilor şi pe tărâm politic, după ce un masacru iminent, pus la cale de regim a putut fi evitat in extremis, în câteva rânduri.

„Convocarea Forumului Civic fără precedent în Republica Moldova cu o primă rezoluţie istorică, ce unea sub drapelul de stat, indiferent de culoare politică şi geopolitică, toţi cetăţenii protestatari în vederea conjugării eforturilor împotriva dezmăţului oligarhic, este poate realizarea cea mai importantă a societăţii civile din cei 25 de ani de „independenţă”, afirmă Andrei Năstase.

Vă prezentăm cronologic evenimentele de la formarea Platformei Civice „Demnitate şi Adevăr” şi până astăzi.

La 24 februarie 2015, un grup de personalităţi din diverse domenii au anunţat înfiinţarea Platformei Civice „Demnitate şi Adevăr”. Platforma s-a declarat o structură deschisă, neafiliată politic, coordonată de grupul de iniţiativă, constituită pentru angajarea într-un dialog larg al segmentelor interesate de depăşirea stării de captivitate a statului şi ancorarea fermă şi nu mimată a Republicii Moldova pe făgaşul integrării europene.

„Realizările guvernării din perioada 2009-2014 au înşelat dramatic aşteptările cetăţenilor. În această perioadă am asistat la un şir neîntrerupt de scandaluri publice, provocate de fărădelegi grave, neelucidate de organele abilitate din lipsă de voinţă politică de a reforma sistemul judiciar. Ultimul semnal, că lucrurile în Republica Moldova puteau degrada iremediabil, a fost târgul ruşinos şi obscur de instaurare la guvernare a unei aşa-zise coaliţii minoritare”, se spune în manifestul Platformei DA.

Fondatorii Platformei „Demnitate şi Adevăr” sunt:

Oazu Nantoi, politolog, expert;
Igor Boţan, politolog, expert;
Valentin Dolganiuc, ex-vicepremier, semnatar al Declaraţiei de Independenţă;
Stanislav Pavlovschi, ex-judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului;
Mihai Manole, ex-ministru al Finanţelor, ex-ambasador în SUA;
Olesea Stamate, avocat, specialist în reforma justiţiei;
Mariana Kalughin, jurist, expert anticorupţie;
Cornelia Cozonac, jurnalist, specialist în investigaţii;
Angela Aramă, jurnalist, specialist în audiovizual;
Alexandru Cozer, jurnalist;
Vasile Zgardan, inginer, semnatar al Declaraţiei de Independenţă;
Vasile Năstase, jurnalist, semnatar al Declaraţiei de Independenţă;
Dinu Plîngău, student;
Andrei Năstase, avocat;
Nicolae Misail, reprezentantul organizaţiei „La strada”.

Pe 5 aprilie 2015, Platforma DA a organizat primul protest antiguvernare, atunci fiind marcaţi şase ani de la tragicele evenimente de pe 7 aprilie 2009. Protestatarii au cerut condamnarea tuturor făptaşilor crimelor din 7 aprilie 2009, identificarea şi judecarea vinovaţilor de distrugerea sistemul financiar-bancar şi sărăcirea cetăţenilor, dar şi reformarea reală a sistemului de drept şi asigurarea unei combateri veritabile şi nu mimate a corupţiei.

Manifestanţii au adoptat o rezoluţie prin care au cerut autorităţilor să investigheze cât mai rapid jaful băncilor, să returneze resursele financiare furate, să depolitizeze justiţia şi să adopte măsuri urgente în vederea deconspirării proprietarilor mass-media, însă clasa politică a ignorat aceste revendicări. Protestul s-a încheiat cu un Marş al Tăcerii, până la Parlament. Ulterior, oamenii au aprins lumânări în memoria eroilor tragicelor evenimente din 7 aprilie 2009.

A urmat protestul de amploare din 3 mai 2015. Aproximativ 50 de mii de oameni au protestat la Chişinău faţă de guvernarea coruptă, iar la final au aprobat o rezoluţie în care au înaintat mai multe revendicări, printre care publicarea imediată a investigaţiei companiei Kroll care a identificat actorii furtului sistemului bancar, demiterea conducătorilor de la instituţiile care au admis Furtul Secolului, neadmiterea declarării acestor miliarde furate drept datorie de stat, stoparea propagandei partinice, depolitizarea CCA, etc.

Concomitent cu protestul de la Chişinău, mitinguri similare au avut loc în mai multe oraşe din Europa.

Ignoranţa guvernanţilor faţă de revendicările populare a scos din nou moldovenii în stradă pe 7 iunie 2015. În timp ce zeci de mii de oameni cereau demisia guvernării corupte şi restituirea miliardelor furate în scuarul catedralei, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, Partidul Liberal făcea campanie electorală şi îndemna mulţimea să-l voteze pe Dorin Chirtoacă la alegerile locale, duminica viitoare. Protestatarii i-au huiduit minute în şir pe liberali.

Protestul de amploare din centrul Chişinăului s-a încheiat cu un marş. Zecile de mii de manifestanţi au pornit de la Arcul de Triumf şi au mărşăluit până în faţa sediului Centrului Naţional Anticorupţie.
Solidari cu protestatarii de la Chişinău au fost şi moldovenii stabiliţi în Franţa, Spania, Germania, Irlanda, Italia şi chiar Statele Unite ale Americii.

A urmat Marea Adunare Naţională din 6 septembrie 2015. Peste 100 de mii de oameni din toate colţurile ţării s-au adunat în centrul capitalei pentru a participa la protestul organizat de Platforma Civică „Demnitate şi Adevăr”. Manifestanţii şi-au cerut ţara înapoi, au scandat lozinci împotriva oligarhilor şi au solicitat demisia guvernării.

Oamenii au declarat că nu pleacă acasă până nu sunt auziţi de cei de la guvernare. Aşa a apărut Oraşul Demnităţii în care oamenii au instalat sute de corturi şi în care ulterior au protestat în regim non-stop faţă de regimul oligarhic.

Manifestanţii au votat o proclamaţie cu mai multe revendicări adresate puterii, printre care demisia şefilor mai multor instituţii ale statului, a preşedintelui ţării, a Executivului şi Legislativului, deconspirarea proprietarilor mass-media, alegerea preşedintelui ţării de către popor, pedepsirea vinovaţilor pentru frauda din sistemul bancar, toate culminând cu organizarea alegerilor parlamentare anticipate în condiţii echitabile pentru toţi concurenţii electorali.
Atunci un grup de contact al Platformei a mers la Guvern, pentru a-i înainta premierului revendicările protestatarilor şi a cere o reacţie imediată. Şeful Guvernului de atunci, Valeriu Streleţ, a declarat că a fost cu ochii pe manifestanţi şi că a dispus formarea unui grup de lucru pentru a analiza cerinţele societăţii. Ulterior, a anunţat protestatarii că şeful statului şi preşedintele Parlamentului refuză să vină la discuţii, i-a invitat însă pe membrii structurii la Ministerul Agriculturii.

Din nou, solidari cu protestatarii din Piaţa Marii Adunări Naţionale au fost şi moldovenii stabiliţi peste hotare. În Spania, Marea Britanie, Franţa, Irlanda, Grecia, România şi Statele Unite ale Americii zeci de moldoveni au ieşit în stradă pentru a cere demisia guvernării corupte şi restituirea miliardelor furate.

Pe parcursul întregii zile cât a durat protestul Jurnal TV a fost bruiat şi exclus din grila de programe în mai multe localităţi din ţară. Oamenii au acuzat compania de stat Moldtelecom că ar face jocurile oligarhilor, care vor să boicoteze mitingul organizat de Platforma Civică „Demnitate şi Adevăr”.

Ecoul protestului antiguvernamental de la Chişinău, la care au participat peste o sută mii de oameni, a ajuns în presa internaţională. Un număr impunător de instituţii media din străinătate a relatat despre mitingul de amploare, în cadrul căruia protestatarii au cerut ţara înapoi, demisia preşedintelui ţării şi alegeri anticipate.

Pe 13 septembrie 2015 Platforma Demnitate şi Adevăr a organizat un nou protest de amploare. În cadrul mitingului de amploare din centrul capitalei, membrii şi simpatizanţii Platformei au vorbit despre necesitatea creării unui partid al poporului, din care să facă parte oameni cu integritate ireproşabilă.

Atunci zeci de mii de oamei au aprobat o rezoluţie prin care au solicitat Consiliului Marii Adunări Naţionale să purceadă la edificarea unei mişcări politice de alternativă şi a unei liste nominale a unui guvern de încredere populară. „Programul noii mişcării politice şi a garniturii de guvernare va avea la bază realizarea revendicărilor Proclamaţiei Marii Adunări Naţionale din 6 septembrie 2015, precum şi demararea procesului de investigare şi tragere la răspundere penală a uzurpatorilor puterii de stat, a beneficiarilor furtului de miliarde şi a recuperării prejudiciilor cauzate.Noua mişcare politică şi Garnitura de guvernare emanate de Marea Adunare Naţională, vor fi selectate pe baza principiilor de integritate, profesionalism şi transparenţă, elaborate şi testate de proiecte de genul “Moldova curată”,” Parlamentul curat” şi de către presa liberă, care şi-a probat profesionalismul”, se spune în rezoluţie.

A urmat o lună în care Consiliul Marii Adunări Naţionale a insistat constant pe implementarea consecventă şi etapizată a revendicărilor, dar fără succes. Pentru că şi de această dată s-au lovit de un zid al ignoranţei, un nou protest de amploare faţă de guvernarea oligarhică, organizat de Platforma DA, a avut loc pe 4 octombrie.

Cetăţenii au cerut, din nou, demiterea şi trimiterea la puşcărie a politicienilor corupţi. Totodată, membrii Consiliului Marii Adunări Naţionale au anunţat că vor iniţia procedura de colectare a semnăturilor pentru iniţierea unui referendum privind alegerea şefului statului de către popor.

Protestatarii au ajuns şi la Parlament, iar ulterior la Global Business Center, acolo unde Plahotniuc îşi are oficiile. Spiritele s-au încins după ce din mulţime au fost aruncate spre clădire sticle din plastic, ouă şi roşii, iar un grup de oameni s-a îmbrâncit cu poliţiştii în încercarea de a intra în clădire. Reprezentanţii Consiliului Marii Adunări Naţionale, au declarat ulterior că nu exclud faptul că în mulţime s-ar fi infiltrat provocatori.

La 13 decembrie 2015, mai mulţi reprezentanţi ai structurii civic au format partidul politic „Platforma Demnitate şi Adevăr” iar noul şef al formaţiunii politice a fost ales reprezentantul protestatarilor din Piaţa Marii Adunări Naţionale, Andrei Năstase.

Noul partid a fost creat ca o alternativă la actuala clasă politică, se declară pro-european şi îşi propune să lupte pentru condiţii decente de trai pentru cetăţeni, implementarea reformelor şi scoaterea ţării din captivitatea oligarhilor.

Următorul protest de amploare a fost unul spontan, organizat pe 20 ianuarie 2016, în ziua în care Parlamentului a votat de urgenţă şi sărind peste toate procedurile legale un Guvern condus de Pavel Filip, considerat om docil al oligarhului Vladimir Plahotniuc.

Mii de oameni au înconjurat clădirea Parlamentului la apelul Platformei DA faţă de învestirea Guvernul Filip. S-au mobilizat atunci atât simpatizanţi ai forţelor de dreapta, cât şi susţinători ai partidelor de stânga. Oamenii au cerut dizolvarea Parlamentului şi declanşarea alegerilor anticipate.

Pe 29 ianuarie 2016, membrii susţinători ai Platformei DA şi ai Consiliului Marii Adunări Naţionale, dar şi a liderilor partidelor de stânga, au manifestat i împotriva Guvernului Filip, în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Manifestanţii au scandat lozinci antiguvernamentale, au cerut anticipate şi alegerea preşedintelui ţării de către popor.

În aceeaşi zi, mai mulţi reprezentanţi ai societăţii civile au votat o rezoluţie prin care au convenit că singura ieşire din criza în care se află ţara o reprezintă alegerile anticipate. S-a întâmplat în cadrul unui Forum Civic organizat de Consiliul Marii Adunări Naţionale şi Platforma Demnitate şi Adevăr sub genericul „Consolidarea societăţii civile în lupta cu regimul oligarhic”. Participanţii au făcut un apel către întreaga societate să facă abstracţie de culori politice, afiliere ideologică şi să se consolideze pentru a protesta împreună faţă de stoparea dictaturii.

La cea de-a doua ediţie, Forumul Civic, organizat de Platforma Demnitate şi Adevăr, Consiliul Marii Adunări Naţionale şi societate civilă, a înaintat guvernării o listă de revendicări privind demisia şefilor mai multor instituţii de stat, dialog între reprezentanţii protestatarilor şi guvernare, mediat de oficiali europeni, şi pregătirea terenului pentru organizarea alegerilor anticipate, fiind stabilit un termen limită de o lună.

În prezent, un grup de iniţiativă format de Platforma DA şi Consiliul Marii Adunări Naţionale continuă colectarea semnăturilor pentru modificarea Constituţiei, astfel ca alegerea şi demiterea şefului statului prin vot direct şi reducerea numărului deputaţilor de la 101 la 71. Totodată, oamenii vor ca imunitatea parlamentară să fie limitată. Pentru iniţierea unui referendum de modificare a Constituţiei sunt necesare cel puţin 360 de mii de semnături pentru fiecare dintre cele patru chestiuni ale plebiscitului.
Sursa:jurnal.md

Fostul ministru și europarlamentar, Adrian Severin, a fost condamnat la 3 ani și 3 luni, cu executare de ÎCCJ. Decizia nu este definitivă, iar Severin poate face contestație la completul superior, tot la ÎCCJ.

Adrian Severin a fost trimis în judecată în septembrie 2013, fiind acuzat că, în perioada decembrie 2010 – martie 2011, a acceptat promisiunea a doi jurnalişti de la publicaţia britanică „The Sunday Times”, care efectuau o investigaţie sub acoperire, de a-i plăti 100.000 euro anual în schimbul depunerii de amendamente în comisiile de specialitate ale Parlamentului European, pe de o parte, şi a votării împotriva altor amendamente ce nu corespundeau intereselor societăţii comerciale pe care aceştia pretindeau că o susţin, pe de altă parte.

„La suma menţionată se adăuga şi suma de 4.000 de euro pe zi pentru orice acte efectuate de parlamentar, în legislativul european, în legătură cu depunerea de amendamente. În contextul discuţiilor din perioada ianuarie – martie 2011, Adrian Severin le-a pretins celor două persoane, potrivit înţelegerii, suma de 12.000 euro, lăsându-le să creadă că are influenţă asupra a doi deputaţi din Comisia juridică, a raportorului Comisiei pentru afaceri economice şi monetare din legislativul european, precum şi asupra unui alt membru al Parlamentului European, pentru a-i determina să introducă un amendament la proiectul de Directivă al Comisiei Europene privind garantarea depozitelor bancare, în sensul intereselor clienţilor companiei pe care cei doi susţineau că o reprezintă”, susţin procurorii.
Potrivit DNA, în vederea încasării sumei de 12.000 euro, Adrian Severin a emis o factură pe care a trimis-o pe mail uneia dintre cele două persoane.

Trei europarlamentari – Adrian Severin, slovenul Zoran Thaler şi austriacul Ernst Strasser – ar fi acceptat „să-şi vândă serviciile” unor jurnalişti ai ziarului „The Sunday Times”, care pretindeau că se ocupă cu acţiuni de lobby. Reporterii au propus mai multor membri ai Parlamentului European să le plătească 100.000 de euro pe an în schimbul „ajutorului” pentru adoptarea unor amendamente.
Conform anchetatorilor, Adrian Severin a depus amendamentul prin intermediul unui coleg, iar întrebat de unul din jurnalişti dacă a fost uşor să-l convingă pe colegul deputat să depună amendamentul, Severin a răspuns că până la un anumit punct i-a fost greu, dar că în cele din urmă acesta a acceptat ideea, „însă a fost o adevărată muncă”.

Eurodeputatul sloven şi cel austriac au demisionat din Parlamentul European, renunţând astfel la imunitatea parlamentară, în schimb Adrian Severin a refuzat, susţinând că este vorba de „o înscenare pusă la cale de persoane care au acţionat ca agenţi provocatori şi cu o motivaţie politică”.

Sursa: stiripesurse.ro

Centrul de Jurnalism Independent a făcut public azi, 23 februarie, raportului trimestrial „Elemente de propagandă, dezinformare şi război informaţional în spaţiul mediatic autohton”.

În perioada 1 noiembrie 2015 – 31 ianuarie 2016, experții media au analizat următoarele surse: presa scrisă – Ziarul Naţional, Panorama (versiunile online ale acestor publicaţii); audiovizual – Publika TV, Prime TV, Jurnal TV, Accent TV, RTR Vesti, Ren TV; Presa online – Gagauzinfo.md, Novostipmr.com, Sputnik.md, Deschide.md.

Potrivit raportului, cele mai frecvente abateri de la normele deontologice la prezentarea echilibrată a faptelor şi la reflectarea obiectivă a realităţii au fost constatate în materialele difuzate de Publika TV, RTR, REN TV, Novostipmr.ru și Sputnik.md.
Printre încălcările deontologice cele mai dese se numără informaţii dintr-o singură sursă, exagerarea faptelor și folosirea etichetărilor în știri, manipularea și promovarea intereselor proprietarilor de media.

Totodată, CJI a constatat că tehnicile de manipulare informaţională sunt utilizate atât la relatarea evenimentelor interne cu încărcătură politică majoră, cât şi a subiectelor de politică externă referitoare la situaţii de conflict.

”Prin conţinutul difuzat, unele media monitorizate au susţinut şi promovat linia politică a proprietarilor lor şi au prezentat o imagine distorsionată a realităţii. O parte din instituţiile media monitorizate au transmis informaţii dintr-o singură sursă, au exagerat faptele, au prezentat informaţie comentată, au folosit etichetări, au selectat surse care emit acelaşi mesaj, în detrimentul informării echilibrate şi pluralismului de opinii, au favorizat prin text şi imagini unii subiecţi ai ştirilor şi i-au defavorizat pe alţi”, se menționează în concluziile raportului.

Sursa: topmedia.md

Deputatul PSD de Ialomiţa Marian Neacşu a fost condamnat definitiv de judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la şase luni închisoare cu suspendare pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, după ce şi-a angajat nelegal fiica la biroul său parlamentar, informează Agerpres.

Instanţa a stabilit în cazul deputatului PSD un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.

Un complet de cinci judecători de la instanţa supremă a admis apelul declarat de Parchetul General şi l-a condamnat pe Marian Neacşu la şase luni închisoare cu suspendare, după ce acesta primise la instanţa de fond, în februarie 2015, o amendă penală de 2.000 de lei.

Marian Neacşu este secretar general al PSD, el ocupând funcţia de chestor la Camerei Deputaţilor.

Deputatul a fost trimis în judecată în decembrie 2013 de procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub acuzaţia de conflict de interese, ancheta fiind deschisă în urma unei sesizări depuse de Agenţia Naţională de Integritate.

Potrivit procurorilor Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul PÎCCJ, Marian Neacşu, în calitate de deputat, a formulat cererea de angajare a fiicei sale, Cristina Monica Neacşu, în cadrul biroului său parlamentar şi apoi a avizat contractul de muncă pe perioadă determinată (iulie 2009 – decembrie 2012) în baza căruia s-a realizat în mod direct un folos material pentru aceasta.

Sursa: stiripesurse.ro

O echipă de experți ai FMI se va afla la Chișinău în perioada 23-29 februarie, pentru a urmări evoluțiile economice și politicile macro-economice trasate de noul Guvern.

Vizita misiunii FMI coincide cu eforturile puterii oligarhice, care a învestit Guvernul premierului Pavel Filip, de a-și subordona segmentele de putere pe care până acum nu le controla, în virtutea algoritmului politic de repartizare a funcțiilor între partidele din vechea și eșuata coaliție de guvernare.

Bani din „pușculița” oligarhului? Cât îi va costa acest gest ulterior pe moldoveni?

Imediat după învestirea noului Guvern și după ce România, UE, FMI, Banca Mondială și SUA au condiționat deblocarea finanțării Republicii Moldova de implementarea de facto a reformelor prevăzute în Acordul de Asociere semnat cu UE, la Chișinău au început miracolele economice: carburanții s-au ieftinit, tarifele la unele servicii au scăzut, s-a anunțat majorarea pensiilor, iar începând cu 20 februarie, în magazinele din Chișinău (nu și în alte localități) a reapărut „pâinea socială”, comercializată la prețul de 3 lei bucata (0,13 eurocenți). Și asta în condițiile în care țara nu are încă buget pentru 2016, iar cu o lună în urmă autoritățile anunțau că începând cu luna februarie nu vor mai fi bani nici pentru pensii și salarii.

Culmea, cel mai mare producător de pâine SA „Franzeluța” (cu capital majoritar de stat), conducerea căreia a fost schimbată după învestirea actualului Guvern, produce „pâine socială” din credite. Posturile de televiziune aservite puterii oligarhice au prezentat revenirea pe raft a „pâinii sociale” ca pe un triumf al politicii economice a noului Guvern.

Confort pentru procurori… pe bani europeni

Chiar dacă noul ministru al Finanțelor anunța la începutul mandatului că „de la bugetul de stat nu vor fi finanțate alte cheltuieli decât achitarea pensiilor și salariilor” și că „nu se vor face nici un fel de achiziții, nici măcar pixuri, calculatoare și mobilă”, jurnaliștii de investigație de la Chișinău au dezvăluit că Procuratura Generală a cumpărat recent zece automobile „Skoda Octavia” pentru procurori şi trei maşini „Skoda Superb” pentru adjuncţii procurorului general, în valoare totală de aproximativ 5 000 000 de lei moldovenești, iar „Mercedes”-ul de serviciu al procurorului general a fost înlocuit cu un BMW nou de lux în valoare de 1 000 0000 de lei.

Rezultatele licitaţiilor nu apar în baza de date de pe pagina web a Agenţiei Naționale de Achiziţii Publice. În noiembrie 2014, Procuratura Generală a achiziționat alte 22 de automobile în valoare de 4,9 milioane de lei din fondurile oferite de Uniunea Europeană „pentru susţinerea implementării Strategiei de reformă a sectorului justiţiei”. Tot din bani europeni și bugetari, la sfârşitul anului trecut, Procuratura Generală a cumpărat şi computere pentru procurori în valoare de 4,5 milioane de lei, și 2000 de scaune de birou în valoare de jumătate de milion de lei.

„Casa Albă” din SUA ar trebui să fie geloasă pe „casa albă” din Moldova

Tot jurnaliștii de investigație au demonstrat, săptămâna trecută, cu ajutorul unei drone, luxul în care trăiesc mai mulți demnitari de stat, cunoscuți pentru servilismul lor față de regimul oligarhic care a preluat conducerea Moldovei. Casa celui mai servil dintre aceștia este o copie a Casei Albe de la Washington, doar că proprietarul a mai îngrădit, pentru confortul personal, și 40 de ari de pădure.
Palatul a fost construit într-un singur an, iar proprietarul, deputat în Parlament (funcție incompatibilă cu orice altă funcție remunerată), a beneficiat de un salariu de aproximativ 7 500 de lei lunar (echivalentul a 340 de euro).

Chișinăul face totul invers

Principalele condiții puse de partenerii de dezvoltare ai Moldovei, pentru deblocarea creditării, sunt: scoaterea justiției și anchetei de sub control politic, demonopolizarea pieței mediatice, perfecționarea legislației financiar-bancare (pentru a exclude scurgerea banilor din țară, așa cum s-a întâmplat în 2014) și învestirea unui guvernator profesionist și apolitic al Băncii Naționale a Moldovei.
Cu două săptămâni în urmă, în pofida protestelor zgomotoase, Consiliul Superior al Magistraturii l-a reales pe Mihai Poalelungi în funcția de președinte al Curții Supreme de Justiție. Presa scrie că Poalelungi ar deservi regimul oligarhic, iar Tatiana Răducanu, singurul membru al Consiliului Superior al Magistraturii care a votat împotriva candidaturii lui Mihai Poalelungi, susține că acesta „a asistat pasiv la luarea unor decizii dubioase”.

Mașinăria mediatică de magii și ficțiune

Tot cu două săptămâni în urmă, Guvernul lui Pavel Filip a respins și inițiativa de demonopolizare a pieței mediatice. Culmea, potrivit presei, pe lângă cele 7 instituții audiovizuale pe care le controla până acum (4 dintre ele au acoperire națională), „oligarhul șef al țării” și-a mai achiziționat recent două posturi de televiziune. Asta după ce partenerii de dezvoltare au cerut demonopolizarea pieței mediatice.

Principalul suspect gestionează bani publici

Despre reformarea sectorului financiar-bancar (o altă condiție a donatorilor externi) nici măcar nu se discută, iar controversatul om de afaceri Ilan Shor, principalul suspect în dosarul „jaful secolului”, care a recunoscut prin autodenunț că a participat la acțiuni ilegale, gestionează astăzi bani publici în calitate de primar al orașului Orhei din Republica Moldova.
Săptămâna aceasta o investigație RISE-Moldova descrie o schemă proaspătă prin care Ilan Shor ar urma să demoleze actualul Palat al Sindicatelor din centrul Chișinăului și să construiască în loc un centru comercial de peste 40 000 de metri pătrați. Potrivit investigației jurnalistice, tranzacția se află în fază finală.

Kroll tace

La 5 octombrie 2015, cu puțin timp înainte să fie demis (cu votul deputaților PD, al socialiștilor și comuniștilor) guvernul liberal-democratului Valeriu Streleț, compania americană Kroll a fost contractată pentru efectuarea celei de-a doua etape a investigaţiei „jafului secolului” din Republica Moldova.

În contractul semnat între BNM şi Kroll se menționează că cea de-a doua etapă a investigaţiei va dura 16 săptămâni, Kroll obligându-se să înceapă recuperarea activelor. La 20 de săptămâni, însă, de la semnarea contractului cu Kroll – tăcere. Nu se știe absolut nimic despre această investigație internațională.

Răsplătit cu funcția de guvernator al BNM?

Luni, 22 februarie, s-a încheiat procedura de depunere a dosarelor pentru funcția de guvernator al Băncii Naționale a Moldovei. În total în concurs s-au înscris 9 candidați. Doi dintre aceștia, Valeriu Chiţan și Victor Timotin, au figurat pe lista electorală a Partidului Democrat (partid care, în prezent, deține controlul total asupra puterii în Moldova) la alegerile parlamentare anticipate din noiembrie 2010.

Timotin, care a candidat pe locul 12 în lista PD, cu o lună înainte de scrutin, a fost retras din lista democratilor și înlocuit cu finanțatorul PD, controversatul businessman Vlad Plahotniuc. Deși nici Timotin, nici Chițan nu se laudă în CV-urile lor cu legătura lor cu PD, informația este confirmată de hotărârile Comisiei Electorale Centrale din perioada alegerilor. Reieșind din aceste „coincidențe” analiștii politici deja intuiesc cine va „câștiga” concursul pentru funcția de guvernator BNM.

Fiscul, atras în „trust” printr-un ex-consilier de-al lui Voronin

Tot luni, 22 februarie, cu o zi înainte ca la Chișinău să ajungă misiunea FMI, a fost numit în funcție noul șef al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. Este vorba de Sergiu Puşcuţă, fost consilier în probleme financiare al ex-preşedintelui comunist, Vladimir Voronin. Pușcuță l-a înlocuit în funcția de șef al fiscalității pe Ion Prisăcaru, ajuns în această funcție pe linia Partidului Liberal-Democrat – partid expulzat de la putere de o combinație parlamentară patronată de PD.

La o întâlnire avută cu șeful Delegației UE la Chișinău, Pirkka Tapiola, președintele interimar al liberal-democraților, Valeriu Streleț, a menționat că „practic, un singur partid a acaparat toată puterea în stat. Este un precedent periculos!”. Streleț i-a mai spus oficialului european că situaţia actuală este una fără precedent, iar majoritatea parlamentară a fost creată prin corupere şi şantaj.

Privatizare moldovenească

În aceste condiții, pentru a acoperi golurile financiare, guvernarea a anunțat scoaterea la vânzare a 18 întreprinderi de stat – unele companii foarte mari cu rulaje de sute de milioane de lei, cum ar fi: SA „Tutun-CTC”, Magazinul „Unic” și SA „Barza Albă”. Unii experți economici suspectează gruparea oligarhică că va încerca să profite de complicațiile economice din țară pentru a prelua, cu bani puțini, aceste companii profitabile. Ciudat, dar pe pagina web a Agenției Proprietății Publice nu există nici măcar o scurtă prezentare a activelor scoase la vânzare. În opinia economiștilor, aceste procese nu au cum să nu fie observate de experții FMI care vin la Chișinău.

„Scopul misiunii FMI este de a actualiza informația privind evoluțiile economice recente și de a discuta politicile promovate de autorități pentru menținerea stabilității macroeconomice și perfecționarea guvernării. Misiunea nu are mandatul de a negocia un program de asistență financiară”, se arată într-un comunicat al FMI.

În pofida optimismului afișat de oficialii moldoveni, toți prietenii externi ai Moldovei, inclusiv România, au declarat că nu vor trimite nici un cent în Moldova dacă nu vor vedea reforme palpabile în domeniile problematice, iar raportorul UE pentru Republica Moldova, Petras Auštrevičius, aflat săptămâna trecută într-o vizită la Chișinău, a declarat că viitorul memorandum cu FMI „nu trebuie să fie doar o bucată de hârtie, ci trebuie implementat imediat”. Anterior, ministrul Economiei, Octavian Calmâc, a menționat că speră ca misiunea FMI abilitată cu dreptul de a negocia condițiile noului memorandum de creditare să vină în Moldova în luna martie.

Opinie

Într-un comentariu pentru „Ziarul Național”, Dumitru Alaiba, șefului Secretariatului Consiliului economic de pe lângă prim-ministrul R. Moldova, care susține că s-a retras „în concediu din cont propriu”, menționează că „acest Guvern abia începe să comită crime împotriva acestei țări. Cred că acest Guvern este principalul pericol pentru parcursul nostru european. (…) Putin nu-și poate dori o situație mai bună decât actualul regim de la Chișinău, care se acoperă cu Europa și topește zi de zi sentimentul proeuropean al cetățenilor. Nu poți să speli 20 de miliarde de dolari din Rusia fără să ai prieteni foarte influenți la Kremlin”, scrie Alaiba.

Vitalie Călugăreanu

Sursa: DW-Chișinău

Bucureştiul va privilegia oraşele şi comunele din Republica Moldova care au înfrăţiri cu localităţi din România. Declaraţia a fost făcută astăzi de premierul român Dacian Cioloş la Adunarea Generală a Asociaţiei Comunelor din România.

La eveniment au fost prezenţi şi primari din Republica Moldova.

Dacian Cioloş a menţionat că doreşte, în afara relaţiilor la nivelul celor două guverne, să stimuleze cooperarea la nivel local între România şi Republica Moldova. „Vrem să privilegiem acele comune sau acele oraşe din R. Moldova care au înfrăţiri cu comune sau oraşe din România”, a spus prim-ministrul.

„Daţi-mi voie să vedem că avem un obiectiv comun. România şi Republica Moldova: Nu desfiinţării comunelor şi satelor. Da, unificării statelor!” a spus atunci Emil Drăghici, preşedintele Adunării.

La Adunarea Generală a Asociaţiei Comunelor participă, printre alţii, aproximativ 400 de primari de comună din România, primari din Republica Moldova, preşedintele Comitetului European al Regiunilor (CoR) Markku Markkula, diplomaţi străini.
Sursa:jurnal.md