2018 – Pagina 17 – Glasul.md

Între 2009 și până în 2013, Republica Moldova a fost poate cel mai important și de succes proiect de politică externă al României, cu obiectivul asumat de modernizare a statutului vecin și de apropiere de UE, implicit de România, singura poartă de acces către Vest. Ascultată inițial cu suspiciune și neîncredere, bănuită de agendă revizionistă ascunsă, vocea Bucureștiului a început foarte repede să conteze, iar atitudinea lui să fie apreciată în celelalte cancelarii. Premianta clasei Parteneriatului Estic, Moldova – grație și României – a devenit noua dragoste dar și consolarea Occidentului, dezamăgit de evoluțiile guvernării portocalii de la Kiev și lovit de “Ukraine fatigue”.

Între timp, după 2014, în cancelariile vestice s-a instalat “Moldova fatigue”. Din premiantul clasei Parteneriatului Estic, Moldova a devenit durerea ei de cap. An după an, începând din 2009, România a promovat, mai mult sau mai puțin discret, mai mult sau mai puțin inteligent, dosarul Moldova. A influențat, uneori chiar fără să vrea evoluțiile politice de la Chișinău. Bucureștiul dădea tonul în adoptarea unor poziții la UE sau în cancelariile vestice.

Astăzi, România a ajuns ținta reproșurilor diplomațiilor străine pentru criza din Republica Moldova. Însă, nu e clar în ce măsură România e responsabilă de degradarea dramatică a situației politice, economice, sociale din Moldova. Cum toți fug de eșec și nimeni nu vrea să-l deconteze, e și o doză de comoditate din partea cancelariilor străine care au asistat impasibile la degradarea situației de la Chișinău și au acceptat fără spirit critic toate narativele livrate de București, deși devenise evident că falsificau grosolan realitatea, iar astăzi aceleași cancelarii occidentale caută un țap ispășitor, pentru că mizeria nu mai poate fi ascunsă. Asta nu scutește clasa politică de la București, înalții funcționari din sistemul diplomatic și de securitate care au avut în grijă dosarul Moldova de un decont serios. Și, a doua etapă, după decont, e profilarea unei noi politici care să răspundă obiectivelor României și să readucă încrederea în capacitatea Bucureștiului de a evalua corect situația de la Chișinău și a propune acțiuni menite să consolideze reformele, precum și să readucă încrederea în Occident și în valorile lui tradiționale.

Relațiile dintre România și Republica Moldova din timpul celor două mandate de președinte ale lui Vladimir Voronin, liderul Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), au fost dominate de tensiuni ce au culminat cu expulzări de ambasadori și diplomați în primăvara 2009, în contextul mișcării de protest și violențelor de la 7 aprilie. Din vara 2009, după ce comuniștii moldoveni au eșuat în tentativa de alegere a președintelui de către Parlament, relațiile dintre București și Chișinău au intrat într-o nouă etapă. Pe măsură ce criza politică internă s-a adâncit la Chișinău, relațiile cu Bucureștiul s-au detensionat[1].

Rezultatul alegerilor anticipate a oferit ocazia formării unui coaliții pro-europene, Alianța pentru Integrare Europeană (AIE), în care piesa centrală era reprezentată de Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM), condus de premierul Vlad Filat. Din coaliție făceau parte și Partidul Liberal (PL), condus de Mihail Ghimpu, al cărui nepot, Dorin Chirtoacă, era din 2007 primar al Chișinăului. Din 2009, PL colecta voturile electoratului unionist, pe care-l preluase de la Iurie Roșca liderul Partidului Popular Creștin Democrat, compromis prin participarea la coaliția patronată de PCRM (2005-2009). Mulți ani preferatul Ministerului Afacerilor Externe (MAE), Fundației Culturale Române și Serviciului de Informații Externe (SIE) de la București, Roșca a ajuns astăzi să coordoneze site-ul rusesc de propagandă sputnik.md și să-l promoveze în România, prin traduceri și lansări de carte, pe Aleksandr Dughin, unul dintre ideologii importanți ai curentului eurasiatic, susținător al ideii că Rusia trebuie să se opună cu toate puterile Occidentului și valorilor sale.

În toamna 2009, din AIE mai făcea parte și Partidul Democrat din Moldova (PDM), condus de Dumitru Diacov, dar finanțat și controlat de un personaj misterios, Vladimir Plahotniuc[2]. Al patrulea partid in coaliție era Alianța Moldova Noastră, care-l avea în frunte pe Serafim Urechean. Doar două din cele patru partide aveau relații solide în lumea politică de la București, PDM, partid membru al Internaționalei Socialiste, colaborase și în trecut cu Partidul Social Democrat (PSD) și PL-ul lui Ghimpu, membru al familiei politice europene ALDE, alături de Partidul Național Liberal (PNL), al fostului premier Călin Popescu-Tăriceanu, dar apropiat de grupări politice unioniste, și de unele persoane din anturajul președintelui României, Traian Băsescu.

În acel moment, România avea șansa resetării relației cu Republica Moldova. Contextul extern era favorabil. Lansarea Parteneriatului Estic la summitul Uniunii Europene de la Praga, mai 2009, oferea cadrul instituțional european, în care Moldova se putea reinventa. La București, a doua jumătate a anului 2009 a fost marcată de o puternică criză politică, ceea ce retrograda subiectul Moldova de pe agenda publică din România.

După câștigarea alegerilor prezidențiale de către Traian Băsescu, la sfârșitul anului 2009, fotoliul de ministru de Externe în noul guvern condus Emil Boc, este ocupat de ambasadorul Teodor Baconschi, aflat în post la Paris, care nu se ocupase anterior pe dosarul Moldova, astfel că a adus o viziune nouă, mai proaspătă, fără zgura birocratică depusă pe dosarele bilaterale vreme de aproape două decenii. Iată cum surprinde Baconschi momentul într-o carte de interviuri, una dintre puținele mărturii de acest tip din România:

Începutul anului 2009 a consemnat încheierea procesului dintre România și Ucraina de la Haga, pentru delimitarea platoului continental[4]. Felul agresiv în care a fost prezentată publicului din România soluția Curții internaționale de Justiție, ca o mare victorie națională, comparată cu crearea României Mari, la 1918, a făcut să reprezinte pentru mulți un fel de revanșă istorică în fața Estului. Că se numea Rusia sau Ucraina era secundar. Plutea în aer o agresivitate de națiune frustrată, ce alimenta un naționalism gălăgios, de tarabă, puțin compatibil cu clubul euro-atlantic, în care România abia intrase. Acest episod s-a consumat destul de repede, însă a fost notat de observatorii străini și de ambasade. Astfel că, peste câteva luni, atunci când guvernul de la București folosește contextul revoluției twitter de la Chișinău pentru a schimba paradigma în relația bilaterală România-Republica Moldova, este privit cu neîncredere. Sintagma care se repeta obsesiv era că România avea o “agendă asunsă” în relația cu Moldova.

Deci, în 2009, Bucureștiul era oarecum forțat să schimbe abordarea în relația bilaterală cu Chișinăul, dacă dorea să nu intre în coliziune cu alte cancelarii vestice. Atât președintele Băsescu, cât și Cristian Diaconescu, ministru de externe în 2009, în primul guvern Emil Boc, și mai apoi Baconschi, nu doreau să rămână prizonierii unor abordări depășite, care oricum creaseră mari probleme de percepție României. Schimbarea abordării s-a reflectat și în programele de guvernare, începând cu cel din 2009.

În programul guvernului Emil Boc, votat de Parlament și publicat în “Monitorul oficial”, nr. 907 din 23 decembrie 2009, la capitolul “Politică Externă”, se pot detecta idei proaspete[5]:

Energia și educația sunt menționate ca zone prioritare de colaborare. Parteneriatul Estic a cărui lansare a fost privită cu multă gelozie la București, pentru că arunca într-un con de umbră Sinergia Mării Negre, promovată de România, a fost reevaluat și dintr-o dată se vorbea de valorificarea acestuia. Deci, în document apare multă Uniune Europeană, Parteneriat Estic și mai puțină retorică naționalistă. E o schimbare importantă, care s-a produs treptat după aderarea României la UE, adică după 1 ianuarie 2007.

Realizările consemnate în relația bilaterală din perioada 2009-2012, în timpul guvernelor Boc și Mihai Răzvan Ungureanu, au depășit așteptările. Practic, lista de priorități creionată de București în vara 2009, de ministrul Diaconescu, a fost în mare parte realizată, de la parteneriatul strategic, acordul privind micul traficul de frontieră, deschiderea a încă două Consulate Generale ale României la Bălți și Cahul, inagurarea Institutului Cultural Român “Mihai Eminescu” până la prima ședință comună de guvern, organizată la Iași, și co-prezidată de Ungureanu, cu puține zile înainte de demiterea guvernului său printr-o moțiune de cenzură.

După 2012, guvernul Uniunii Social Liberale (USL, format din PSD și PNL), condus de Victor Ponta, a continuat și dezvoltat vechile proiecte din vremea ministeriatului lui Teodor Baconschi la Externe (decembrie 2009 – ianuarie 2012), și a adăugat câteva noi. Programul de guvernare 2013-2016 e mai stufos, iar subiectului Republica Moldova i se acordă foarte multă atenție[6]. Relația cu Republica Moldova e menționată în document imediat după parteneriatul strategic cu SUA. Se insistă pe sprijinirea parcursului european, pe finalizarea negocierilor Acordului de Asociere cu UE și DCFTA și trecerea la liberalizarea regimului de vize, pentru cetățenii moldoveni. Sunt detaliate proiecte bilaterale în domeniul energetic (gazoductul Iași-Ungheni, liniile electrice aeriene Fălciu-Gotești și Suceava-Bălți etc). Important de subliniat e faptul că PSD care deținea portofoliul Externelor prin Titus Corlățean (2012-2014) n-a revenit la retorica anexionistă și revizionistă[7], pe care o practicase anterior, fapt ce ar fi îngrijorat cancelariile occidentale ci a continuat linia guvernului Boc, adică să trateze într-o paradigmă europeană subiectul Republica Moldova.

Între președintele Trăian Băsescu și guvernul condus de Victor Ponta, în cei doi ani de coabitare (2012-2014) a existat o veritabilă competiție pentru controlul relației cu Republica Moldova, speculată de guvernul Iurie Leancă. Câștigarea alegerilor prezidențiale, din toamna 2014, de către Klaus Iohannis, nu a mutat de la guvern la președinție dosarul relației bilaterale, cum era de așteptat. Președintele Iohannis în afara vizitei din februarie 2015 la Chișinău, unde a mulțumit celor care l-au votat, n-a manifestat interes pentru dosarul Moldova. Următorii miniștri de Externe, din anii coabitării, Bogdan Aurescu (guvernul Ponta, 2015) și Lazăr Comănescu (guvernul Dacian Dioloș, 2016) au interpretat roluri de “tranziție”, continuând proiectele mai vechi.

Or, exact în acești doi ani, Republica Moldova s-a scufundat într-o dramatică criză politică, economică, socială, morală, care a transformat-o din “premiantul” Parteneriatului Estic, în “elevul problemă”, despre Moldova vorbindu-se tot mai mult în Vest ca despre un “stat capturat”[8].

Între septembrie 2009 și ianuarie 2013, când a izbucnit scandalul Pădurea domnească[9], autoritățile de la București au evitat să discrimineze interlocutorii de la Chișinău, preferându-i pe unii în detrimentul altora, astfel încât au lucrat la fel de deschis cu toate partidele importante, PLDM, PL și PDM, și cu liderii lor, premierul Vlad Filat, Mihai Ghimpu și Marian Lupu (Vladimir Plahotniuc). Deși premierul Filat era membru al Partidului Popular European (PPE), la fel ca principalul partid din coaliția de la guvernare din România, unionistul Ghimpu era privit, nu doar la București, ci și în cancelariile lumii, ca politicianul cel mai apropiat de Traian Băsescu. Era vorba de o relație mai degrabă personală, ce nu influența – spre dezamăgirea lui Ghimpu – linia politică oficială a Bucureștiului. La rândul său, democrații moldoveni aveau relații solide cu PSD. Acest echilibru politic între cele trei componente ale AIE s-a menținut până la scandalul Pădurea domnească (ianuarie – aprilie 2013). Atunci, relativul echilibru dintre cele trei partide care formau coaliția de la guvernare, s-a rupt în favoarea PDM.

Cum s-a petrecut asta? Prin acordul de înființare al AIE 2, ale cărui anexe au fost dezvăluite publicului, PDM a obținut control politic asupra Procuraturii Generale și Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției[10]. Cu alte cuvinte, PDM numea conducerile acestor instituții, pe procurorul general și pe șeful departamentului specializat de luptă împotriva corupției. Alt partid, de exemplu PL, numea conducerile unor instituții nu mai puțin importante, printre care Serviciul de Informații și Securitate și Banca Națională a Moldovei. La fel și partidul premierului Filat. Și, deși prin anexele acordului era limpede că partidele din coaliție și-au feliat pur și simplu Moldova, împărțind între ele ministerele și instituțiile subordonate acestora, liderii politici considerau asta ca fiind un lucru normal[11]. În timp, controlul politic asupra justiției, a procuraturii generale și a celei anti-corupție, apoi a tribunalelor și curților de apel, l-a transformat pe Plahotniuc în cel mai influent om de afaceri și om politic din Republica Moldova. El deținea cea mai eficientă armă de luptă împotriva concurenților economici și adversarilor politici. Și putea prezenta cancelariilor occidentale, opiniei publice interne și mai ales internațioanele aceste veritabile reglări de conturi între mafiile ex-sovietice drept luptă anti-corupție, purtată în numele valorilor europene.

Astfel, Plahotniuc a utilizat la începutul 2013 influența pe care o exercita asupra justiției pentru a-l scoate pe Filat din ecuația pentru ocuparea funcției de prim ministru, în noua coaliție AIE 3. Nu era primul derapaj al justiției din Moldova. Anterior avuseseră loc mai multe atacuri raider[12]. Prin intermediul unor decizii judecătorești au fost furate zeci și sute de mii de dolari, prin schimbarea proprietarilor unor bunuri. Însă, hotărârea Curții Constituționale (CC) era ceva nou, influențând dramatic jocul politic, și deschizând o epocă de abuzuri fără precedent în republicile ex-sovietice. Practic, unul dintre jucătorii politici (PDM) manipula arbitrul (adică CC), împingându-l să dea decizii doar în favoarea lui.

Utilizarea brutală a justiției în jocul politic a culminat cu invalidarea în iunie 2018 a alegerilor pentru funcția de primar al Chișinăului. Alegerile fuseseră câștigate de Andrei Năstase, un lider al opoziției pro-europene și anti-oligarhice, care nu e pe placul lui Plahotniuc. Ceea ce nu se întâmplase până atunci nici măcar în Azerbaidjan sau Belarus.

Cel mai probabil, guvernul de la București a citit printr-o grilă politică partizană această criză declanșată de crima de la Pădurea domnească (PSD și PDM sunt membre ale familiei socialiste), iar Ponta și Corlățean au salutat îndepărtatea lui Filat, pe care-l considerau aliat al președintelui Băsescu, marele lor dușman politic[13]. Îndepărtarea lui Filat a deschis calea consolidării influenței guvernului USL asupra dosarului relației bilaterale, în detrimentul președintelui Băsescu, cu care Ponta-Corlățean se aflau în competiție. Că lucrurile au stat cel mai probabil așa, o confirmă cel puțin două detalii. Deși România avea pârghii de influență la Chișinău a preferat să nu le folosească, asistând nepăsătoare la contorsionarea legislației, executată de președintele CC, Alexandru Tănase, un apropiat al Bucureștiului și dușman personal al lui Filat. Înlocuitorul în funcția de prim ministru a lui Filat, fostul ministru de Externe și al Integrării Europene, Iurie Leancă, a intrat într-o relație strânsă cu Ponta, atât de apropiată încât a fost prezent pe Arena Națională, la lansarea candidaturii lui Ponta la alegerile prezidențiale, în toamna 2014, deși Leancă face parte din altă familie politică europeană, cea a popularilor.

Din primăvara 2013 până astăzi, guvernul de la București are un interlocutor favorit, Vlad Plahotniuc. Puțin probabil ca ideologia social-democrată să fie cea care-i unește pe Ponta, Corlățean și Plahotniuc, cel mai bogat om din Moldova. E foarte probabil ca proiectul Plahtoniuc să dateze din vremea guvernării Adrian Năstase. Primul deceniu de după prăbușirea Uniunii Sovietice e destul de cețos în biografia lui Plahotniuc. Totuși, e evident că în anii ’90, el este o autoritate a lumii criminale din Republica Moldova, una dintre multe altele. Misterul se adâncește la începutul anilor 2000, când susținut de membri influenți ai guvernului Năstase, Plahotniuc este numit în 2002 director general al sucursalei Petrom Moldova, cea mai mare sucursală a Petrom, la rândul ei cea mai importantă companie petrolieră din România. Plahotniuc, o autoritate a lumii criminale din Moldova, a fost invitat la Cotroceni de președintele Ion Iliescu și prezentat lui Vladimir Voronin, cu ocazia primei vizite pe care acesta o făcea în România în toamna 2002, în calitate de președinte al Republicii Moldova, drept om de afaceri de succes. Mai încolo, Plahotniuc obține din partea autorităților de la București o nouă identitate, pe numele Vlad Ulinici, cu altă dată de naștere, cu alt pașaport românesc, detalii dezvăluite de presa câțiva ani mai târziu[14]. E plauzibil ca tinerii pe atunci din anturajul premierului Năstase, care mai târziu au ocupat poziții foarte importante în statul român, putând influența relația cu Moldova de care au fost mereu foarte interesați (Ponta, Corlățean, Bogdan Aurescu, Dan Mihalache) să-l fi cunoscut pe Plahotniuc din anii 2002-2004, iar decizia luată la București în 2013 de a paria pe oligarhul care ține statul moldovean în captivitate să fie mai degrabă emoțională, decât rațională. În acest caz, Plahotniuc este mai degrabă un proiect al PSD-ului. Cel mai adesea, atât la București cât și la Chișinău, dar opinia este destul de răspândită printre analiștii străini (occidentali, dar și ruși), se afirmă, sub acoperirea anonimatului, că Plahotniuc ar fi proiectul SIE, ceea ce e dificil de verificat.

Scandalul Pădurea domnească, de la începutul anului 2013, este un punct de cotitură în istoria politică a Republicii Moldova. Inevitabil, acest moment a influențat și evoluția relației cu România. Această criza ea fost rezultatul tensionării relațiilor dintre Filat și Plahotniuc, într-o țară fără tradiții democratice, cu instituții slabe, partide politice construite în jurul unor lideri, nu a unor doctrine, simple instrumente ale luptei pentru resurse. Ca într-o ceremonie specifică mai degrabă al lumii criminale[15], președintele celui mai important partid pro-european, Vlad Filat, s-a umilit în fața lui Plathoniuc pentru că l-a făcut “păpușar”, implorând public iertare, în speranța că se va întoarce în fotoliul de prim ministru. Inutil, Curtea Constituțională a decis că cel acuzat de corupție într-o moțiune de cenzură (document politic) aprobată prin vot nu mai poate ocupa funcția de premier[16]. Astfel, liderul celui mai important partid politic de la Chișinău, PLDM, este în mod bizar îndepărtat de pe prima scenă, unde se consolidează Ghimpu și Plahotniuc, ambii apropiați de București, primul de PNL, dar mai ales de anturajul președintelui Băsescu, cel de-al doilea de PSD. Cele două partide, formau în 2013-2014 USL, coaliție ce se afla la guvernare la București, beneficiind de o compleșitoare majoritate în Parlament.

Cu toate acestea, noua ediție, a patra, a coaliție pro-europene, AIE, construită după alegerile parlamentare din noiembrie 2014, avea în centrul ei tot partidul lui Filat, pentru că PLDM obținuse cel mai mare număr de voturi și respectiv de deputați, dintre partidele pro-europene[17]. Numai că, la câteva săptămâni după alegeri, la începutul anului 2015, s-a detonat bomba: s-a anunțat “furtul secolului”, mai precis “s-a descoperit” dispariția din trei bănci a unui miliard de dolari, o sumă uriașă pentru cea mai săracă țară din Europa[18].

La Chișinău a început un șir lung de proteste, de adunări publice la care au participat zeci de mii de oameni. În primăvară și vară au loc mai multe manifestații maraton, iar în toamnă sunt montate în fața Parlamentului, trei tabere distincte de corturi. Prima a fost cea a protestatarilor din piață, organizată de Platforma Dreptate și Adevăr, ce se va transforma în partid politic peste câteva luni. Celelalte două, înălțate ulterior, sunt ale socialiștilor lui Igor Dodon și, respectiv, ai Partidului Nostru, condus de controversatul Renato Usatîi. Rolul celor din urmă – s-a dovedit foarte repede – era să compromită protestele anti-oligarhice, generate de furtul miliardului de dolari.

Și, în ciuda crizei politice care se tot adâncea, Bucureștiul n-a avut nici o reacție. Ambasade străine, cancelarii occidentale, demnitari de rang înalt atrag atenția asupra derapajelor din Moldova, acuză faptul că o țară întreagă a devenit prizoniera oligarhului Plahotniuc, cer insistent anchetarea jafului din sistemul bancar. Dinspre România liniște. Nici măcar dezvăluirea spălării a aproape 20 de miliarde dolari prin instanțele moldovenești, ai căror beneficiari erau persoane din anturajul președintelui Vladimir Putin, n-a generat semne de întrebare la București[19]. Primul ministru Ponta continua să facă câteva vizite pe an, proiectele româno-moldovenești mergeau mai bine ca niciodată. La ultima vizită efectuată la Chișinău, la 26-27 august 2015, premierul Ponta s-a dus direct la hotelul “Nobil”, pentru a se întâlni cu proprietarul acestuia, oligarhul Plahotniuc, spre stupefacția premierului și a miniștrilor moldoveni care-l așteptau cu garda de onoare la sediul guvernului.

În fața protestelor tot mai intense, răspunsul regimului oligarhic de la Chișinău a fost votarea ridicării imunității parlamentare a lui Vlad Filat (PDM a votat alături de socialiștii și comuniștii pro-ruși) și arestarea fostului premier, la 15 octombrie[20]. Previzibil, un astfel de pas a dus la căderea guvernului și a generat o amplă criză care a zguduit scena politică de la Chișinău. Vârful acestei crize l-a reprezentat tentativa lui Plahotniuc de a deveni el însuși prim ministru al Republicii Moldova. Încercarea a eșuat din cauza mobilizării ambasadelor occidentale din Chișinău și a unui incident bizar, din care rezulta că președintele Nicolae Timofti era șantajat de însuși Plahotniuc[21]. Mai târziu, președintele a a spus că a greșit și a făcut acele declarații sub imperiul emoțiilor[22]. Cert este că, în câteva zile, prin șantaj și corupție, Plahotniuc a reușit să construiască o majoritate parlamentară (adică să controleze peste 51 deputați, dintr-un total de 101), în ciuda faptului că potrivit rezultatelor alegerilor din 30 noiembrie 2014, PDM avea doar 19 deputați, mai puțin decât alte trei formațiuni politice, PSRM, PLDM și PCRM.

Votarea în Parlament a lui Pavel Filip, candidatul PDM la funcția de prim-ministru, depunerea jurământului la miezul nopții, într-un Chișinău paralizat de demonstrații de protest, a fost posibilă și datorită susținerii eficiente pe care Plahotniuc a primit-o de la București, unde tocmai se instalase guvernul “tehnocrat” condus de fostul comisar european, Dacian Cioloș.

La 14 ianuarie 2016, ministrul de Externe al României, Lazăr Comănescu, pare a fi început operațiunea de convingere a Victoriei Nuland, asistentul secretarului de stat, pentru ca SUA sa-l susțină deschis sau măcar tacit pe Plahotniuc și regimul său de la Chișinău. Teza principală promovată de diplomația română era că în numele stabilității, Occidentul ar trebui să-l sprijine pe Plahotniuc. Cei doi demnitari se aflau la Trakai, în Lituania, unde participau la o reuniune informală pe teme de securitate[23]. În aceeași zi, la București, noul ambasador al Republicii Moldova, Mihai Gribincea, era primit la Ministerul Afacerilor Externe pentru a depune copia scrisorii de acreditare. Cu această ocazie, secretarul de stat Radu Podgoreanu, sublinia “complexitatea” fără precedent a situației din Republica Moldova, ceea ce obligă la “formarea cât mai rapidă, la Chișinău, a unui guvern care să asigure stabilitatea țării”[24].

Episodul următor s-a consumat peste doar patru zile. Vizita Victoriei Nuland la București, la 18 ianuarie, a oferit ocazia diplomației române de a continua lobby-ul pentru Plahotniuc, început în Lituania. Interlocutorul doamnei Nuland a fost acum secretarul de stat din MAE Daniel Ioniță, astăzi ambasador al României la Chișinău. Comunicatul e neutru: “Cei doi oficiali au avut un schimb cuprinzător de vederi privind evoluțiile din Vecinătatea Estică a României, fiind abordate cu prioritate situațiile din Republica Moldova, Ucraina și relația cu Rusia”[25]. Deci, nimic despre “stabilitate”. Acesta este comunicatul oficial, pentru că în media de la București, comentatori din anturajul MAE promovează ideea potrivit căreia SUA și România sprijinind “stabilitatea politică” la Chișinău, agrează în acest fel un guvern Plahotniuc. Așa au fost receptate și la Chișinău, în mediile opoziției pro-europene și anti-oligarhice discuțiile de la întâlnirile Victoriei Nuland cu demnitarii români.

În seara de 20 ianuarie 2016, străzile Chișinăului erau ocupate de zeci de mii de oameni care protestau față de felul în care noaptea, fără respectarea procedurilor legale, era investit guvernul Filip. Tot atunci, diplomația română dădea publicității un comunicat prin care se poziționa de partea lui Plahotniuc:

E puțin probabil că în întreaga Centrală MAE de la București sau de la Ambasada României la Chișinău nu era nimeni care să știe că PDM-ul lui Plahotniuc nu câștigase alegerile din 2014, că a obținut doar 19 mandate (din 101) și că și-a construit majoritatea prin șantaj și corupție, ceea ce făcea ilegitimă și imorală această majoritate.

Atitudinea din acel moment a Bucureștiului era oarecum bizară pentru observatorii neutri. În primul rând, executivul PSD condus de Ponta tocmai picase. La guvernare tocmai venise fostul comisar european pentru agricultură, Dacian Cioloș, a cărui experiență politică, cel puțin teoretic, ar fi trebuit să-l facă permeabil la sensibilitățile Bruxelles-ului față de evoluțiile de la Chișinău. Ceea ce nu s-a întâmplat, ba din contră. În al doilea rând, guvernul Cioloș preluase integral nu doar oamenii din conducerea diplomației (fără să încerce măcar să aducă ceva aer proaspăt într-o zonă în care nu s-a terminat tranziția de la Ceaușescu la România euro-atlantică), ci preluase copy-paste și opțiunile politice pe dosarele sensibile, cum este cel al relației cu Republica Moldova. Dacă ar fi de identificat diferențe de abordare în ce privește relația cu Moldova, între guvernele Ponta și Cioloș, acestea ar fi în favoarea guvernului PSD și a ministrului de Externe Corlățean, și nu a lui Cioloș și Comănescu.

Seria acțiunilor de lobby pentru regimul Plahotniuc, desfășurate de Ministerul Afacerilor Externe al României a continuat, la 29 ianuarie, cu un briefing pentru misiunile diplomatice ale statelor UE și NATO acreditate la București, pe tema evoluțiilor politice din Republica Moldova. Briefingul a fost susținut de secretarul de stat Daniel Ioniță, care – previzibil – a accentuat asupra importanței “menținerii stabilității Republicii Moldova”[27]. Stabilitatea pentru București însemna susținerea lui Plahotniuc, dezavuarea protestelor de stradă generate de furtul miliardului și a liderilor opoziției pro-europene și anti-oligarhice, Maia Sandu și Andrei Năstase. Câteva luni mai târziu, s-a dovedit că pretextul, fluturat atunci de Ioniță în fața ambasadorilor, că dacă Plahotniuc pierde puterea vor trebuie organizate alegeri anticipate ce vor fi câștigate de pro-rusul Dodon, era ridicol, fiind anulat de evoluția evenimentelor.

Datorită presiunilor venite de la Bruxelles[28] dezamăgit de felul în care noua echipă “tehnocrată-europeană” de la București a gestionat criza de la Chișinău, guvernul Cioloș a încercat să salveze aparențele printr-o scrisoare, datată 30 ianuarie, ce conținea vagi condiții pentru plate primei tranșe de 60 milioane de euro din împrumutul de 150 de milioane acordat de România Republicii Moldova[29]. Banii erau cel mai important instrument – în condițiile crizei financiare generate de dispariția miliardului – de presiune asupra establishmentului de la Chișinău, pentru a păstra Moldova orientată spre Vest. În condițiile în care Estul, adică Rusia, și dacă ar fi dorit nu avea de unde să dea bani Moldovei, pentru că era confruntat cu sancțiuni internaționale din cauza anexării Crimeei și destabilizării Donbassului și mai ales a scăderii prețului la petrol.

La Chișinău, opoziția neparlamentară, prin vocile celor doi lideri, Maia Sandu și Andrei Năstase, a fost dezamăgită. Și dezamăgită va rămâne până astăzi. Ușile instituțiilor de la București le vor rămâne închise celor doi, nu doar la MAE sau la Cotroceni, ci și la Parlament sau la diverse ministere, unde orice contact cu Sandu sau Năstase este blocat din start.

În februarie 2016, unele personalități influente ale societății civile din Moldova s-au declarat chiar șocate de lipsa de empatie a Bucureștiului cu drama prin care trecea populație de peste Prut. Mai mult chiar, au opinat că guvernul român nu va ține nici măcar la respectarea acelor modeste condiționalități. Ceea ce s-a și întâmplat. Câteva luni mai târziu, la 24 august, într-un lung comunicat de presă, guvernul anunța vizita premierului Cioloș la Chișinău. El era însoțit de o delegație de miniștri (viceprim ministrul și ministrul Dezvoltării Regionale și Administrației Vasile Dâncu; ministrul Energiei Victor Grigorescu; ministrul Finanțelor Publice Anca Dragu; ministrul Justiției Raluca Prună; ministrul Fondurilor Europene Cristian Ghinea; ministrul delegat pentru Relațiile cu Românii de Pretutindeni Maria Ligor. Doar Băsescu dusese peste Prut mai mulți miniștri cu ocazia vizitei din 2010.

Ca și cum 60 de milioane nu erau suficiente, guvernul Cioloș a mai aprobat o asistență financiară suplimentară de 5 milioane de euro pentru investiții în infrastructura preșcolară[31]. E oarecum stranie această disponibilitate a Bucureștiului de a trimite bani la Chișinău pentru infrastructura școlară și preșcolară, în condițiile în care familiile tinere cu copii pleacă în valuri în străinătate, de sărăcie și disperare. Presa din Moldova a publicat reportaje despre inaugurări de școli și grădinițe, renovate cu bani de la București, care sunt închise din lipsă de copii, după ceremonia de tăiere a panglicii.

La 4 martie 2016, printr-o altă decizie bizară, Curtea Constituțională a Republicii Moldova reintroducea alegerile prezidențiale, într-o republică parlamentară. Deși scrutinul prezidențial avea potențialul să spargă frontul anti-oligarhic, prin retragerea lui Năstase și susținerea acordată Maiei Sandu, gruparea pro-europeană, deși a pierdut alegerile, a ieșit întârită. În turul doi, de la 13 noiembrie, s-au confruntat pro-rusul Igor Dodon cu pro-europeana Maia Sandu. Parcă pentru a contrazice narativul Bucureștiului, Plahotniuc l-a susținut pe pro-rusul Dodon să câștige alegerile. Daniel Ioniță, numit la 23 mai 2016, de președinte Iohannis, ambasador al României la Chișinău, n-a mai ieșit cu nici un comunicat de presă și nici n-a explicat fractura logică a diplomației române. Deci, amenințarea rusească era valabilă doar în cazul în care liderii opoziție extraparlamentare Sandu și Năstase organizau demonstrații de protest. Atunci când Plahtoniuc l-a susținut pe pro-rusul Dodon să ajungă președinte, amenințarea rusească nu mai exista.

Bucureștiul a fost extrem de activ în anul 2016, în relația cu Chișinăul. S-au consemnat nenumărate vizite oficiale și încurajări. La 26 ianuarie, Pavel Filip vine la București, cerând deblocarea creditului de 150 de milioane de Euro, promis de România. Discuția cu Cioloș i-a dat mari speranțe, și pe bună dreptate. La 5 aprilie, subsecretarul de stat Răzvan Horațiu Radu, face o vizită la Chișinău, pentru a discuta “complexitatea procesului de armonizare legislativă cu dreptul Uniunii Europene”[32]. La 14 aprilie, un viceministru de Externe moldovean e primit la București de ministrul Comănescu și secretarul de stat Ioniță. Demnitarii români vorbesc, potrivit comunicatului MAE, de “evoluțiile pozitive înregistreate în ultimele luni în ce privește promovarea reformelor”. Comănescu l-a asigurat pe demnitarul moldovean că “România va acorda întreg sprijinul necesar pentru acțiunile de reformă… [Comănescu] a adăugat că progresele pe aceste teme sunt direct relevante pentru întrunirea în perioada următoare a condițiilor necesare transferării primei tranșe a creditului de 150 de milioane de euro oferit de România”[33]. O zi mai târziu, la Bratislava, cu ocazia GLOBSEC, Comănescu se vedea și cu ministrul moldovean de externe, Andrei Galbur, pe care l-a asigurat de “susținerea puternică” pe care România o acordă țării sale[34]. În luna mai are loc vizita de trei zile a ministrului delegat pentru românii de pretutindeni, la Chișinău. Cu această ocazie este fluturată din nou teza “consolidării stabilității” Republicii Moldova[35].

Vârful acțiunilor de lobby diplomatic pentru consolidarea regimului Plahotniuc s-a înregistat în vara 2016, când ministrul Comănescu, însoțit de secretarul de stat pentru afaceri europene din ministerul francez de Externe, Harlem Desir, au vizitat Republica Moldova. Comănescu și Desir erau și co-președinți ai Grupului pentru Acțiunea Europeană a Republicii Moldova, inițiat de fostul ministru Baconschi, în ianuarie 2010. Acest tandem româno-francez pentru promovarea Republicii Moldova la Bruxelles n-a mai funcționat o perioadă. Dar, în urma vizitei lui Cioloș la Paris, unde a fost primit de primul ministrul al Franței, Manuel Valls, alături de care a semnat Foaia de parcurs actualizată a Parteneriatului Strategic bilateral, acest Grup pentru Acțiunea Europeană a fost relansat, iar cei doi miniștri, Comănescu și Desir, au vizitat orașul Chișinău la 16-17 iunie. Mesajul la întâlnirea cu președintele Timofti și cu primul ministru Filip era același: “consolidarea stabilității”. Până și la întâlnirea cu liderii opoziției pro-europene, Maia Sandu și Andrei Năstase, mesajul a fost similar: potrivit comunicatului MAE de la București, cei doi demnitari au subliniat “importanța menținerii stabilității”, iar dezbaterile politice din perspectiva alegerilor prezidențiale din toamnă “trebuie să rămână în cadrele democratice existente și să nu afecteze procesele în curs de relansare a reformelor și de consolidare a stabilității Republicii Moldova”. Cu alte cuvinte, opoziția de la Chișinău să facă bine și să nu deranjeze regimul Plahotniuc, pentru că ar afecta stabilitatea Moldovei. Cei doi miniștri se întâlnesc mai apoi cu experți din societatea civilă, Igor Munteanu, Igor Boțan, Arcadie Barbăroșie etc. Într-un fel aproape neverosimil, Comănescu – potrivit comunicatului oficial MAE – le cere acestora “să mențină imparțialitatea și modul riguros de abordare a temelor de dezbatere publică”[36]. Rezultă că Boțan, Barbăroșie etc nu sunt nici “imparțiali” și nici “riguroși”. Cu ce or fi supărat acești oameni guvernul de la București, de au meritat să fie urecheați de ministrul român de Externe, în prezența unui vice-ministru din guvernul Franței?

Vizita premierului Cioloș la Chișinău (23-25 august), urmată de plata de către România a tranșei din împrumut, chiar înaintea începerii campaniei electorale, n-a ajutat prea mult candidatul PDM, Marian Lupu fiind retras din cursă de Plahotniuc, de vreme ce se clasa pe un loc modest, la mijlocul plutonului de candidați.

Câștigarea alegerilor prezidențiale de către pro-rusul Igor Dodon, cu sprijinul lui Plahotniuc, în mod suprinzător n-a schimbat atitudinea Bucureștiului față de regimul politic de la Chișinău, oligarhul moldovean continuând să se bucure nu doar de încredere ci și de susținerea autorităților de stat din România. PDM are semnat acord de colaborare nu doar cu Rusia Unită, partidul președintelui Vladimir Putin, ci și cu PSD, membru al Internaționalei Socialiste. La ultima ceremonie de semnare, desfășurată la sediul central al PSD, în septembrie 2014, au fost de față, pe lângă premierul Ponta, ministrul de Externe Corlățean și Liviu Dragnea, actualul președinte al PSD[37]. Primul acord de colaborare între PSD și PDM a fost semnat în 2006, de atunci acest document fiind periodic reînnoit.

Victoria categorică a PSD în alegerile din decembrie 2016 a generat doar schimbări stilistice în abordarea relației cu Republica Moldova. Guvernele PSD care s-au succedat în 2017-2018 au redus frecvența contactelor, dar au păstrat direcția nealternată, anume susținerea necondiționată a regimului tot mai autoritar instaurat de Plahotniuc. Dovada cea mai bună o reprezintă cele trei programe de guvernare, rămase neschimbate la capitolul Republica Moldova. Chiar dacă ele preiau mult din programul guvernului Ponta, acum lipsește entuziasmul primului ministru. În doi ani, între august 2013 și august 2015, Ponta vizitase de opt ori Republica Moldova, stabilind un record greu, dacă nu imposibil, de egalat vreodată. În loc de patru vizite pe an, succesorii săi la șefia guvernului, fac o singură vizită la Chișinău, și-l primesc pe omologul moldovean, odată pe an, la București.

Consolidarea situației politice din Moldova și a pozițiilor guvernului Filip la Chișinău se reflectă și în agenda discuțiilor cu demnitarii români. Sintagma “consolidarea stabilității” dispare, locul ei fiind luat de discuții ceva mai concrete despre interconectarea energetică și de transport, precum și despre participarea companiilor românești la precesul de privatizare din Moldova[38]. Instabilitatea politică de la București dar și slaba capacitate a guvernelor PSD de a implementa propriile decizii au făcut ca proiectele să nu avanseze. De altfel, Chișinăul este interesat de tranșele de bani din împrumutul acordat de România, și nu de progresul anumitor proiecte.

Cum anul 2018 este marcat la București, drept Centenarul României Mari, unirea Basarabiei cu României a reprezentat ocazia de a testa relațiile dintre PSD și PDM și felul în care demnitarii moldoveni răspund sensibilităților guvernului României.
La 27 martie, în ziua în care se împlineau (27 martie, pe stil vechi, conform calendarului gregorian, 9 aprilie) 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, Parlamentul României reunit în ședință solemnă a adoptat o “Declarație pentru celebrarea unirii Basarabiei cu Țara Mamă, România”[39]. Documentul consideră “pe deplin legitimă” dorința celor care susțin “unificarea celor două state” și asigură că “România și cetățenii ei sunt și vor fi întotdeauna pregătiți să vină în întâmpinarea oricărei manifestări organice de reunificare din partea cetățenilor Republicii Moldova”. Documentul nu explicitează în ce fel vor fi sprijiniți de la București unioniștii din Republica Moldova, făcând plauzibilă orice speculație.

La ședința solemnă de la București a participat și o delegație a Parlamentului de la Chișinău, condusă de președintele său, Andrian Candu. Însă, președintele Klaus Iohannis a fost absent, mulțumindu-se să transmită un mesaj despre necesitatea “aprofundării parteneriatului strategic” dintre România și Republica Moldova, precum și despre angajamentul Bucureștiului de a susține parcursul european al Chișinăului. Mesajul președintelui României a contrastat puternic cu discursurile președinților celor două camere ale parlamentului, Călin Popescu-Tăriceanu și Liviu Dragnea. Ultimul a invocat în favoarea Unirii Actul final de la Helsinski și le-a cerut celor prezenți la ședința solemnă să fie mai curajoși în înfăptuirea Unirii României cu Republica Moldova. Liviu Dragnea, liderul PSD, principalul partid de guvernământ, vrea unirea cu Republica Moldova. “România a fost puternică atunci când a fost unită. Și va fi unită. Și va fi puternică. Acesta este idealul nostru”[40].

Cu această declarație, Dragnea îi face concurență fostului președinte Băsescu, tot mai activ politic în Republica Moldova în ultimii ani. Traian Băsescu participase la o adunare unionistă la Chișinău, duminică 25 martie, la care s-au strâns cel mult 15.000 de oameni, ocazie cu care s-a adoptat o proclamație prin care se cere Parlamentului de la București să se implice pentru “Reîntregirea națională prin mijloace pașnice”. La mitingul unionist de la Chișinău a luat cuvântul și Traian Băsescu, care le-a cerut celor două parlamente să voteze din nou unirea, ca acum 100 de ani. Mai mult, fostul președinte a cerut ca Unirea cu Republica Moldova să fie al treilea proiect de țară al României, după ce primele două obiective, aderarea la NATO și respectiv la UE, au fost realizate[41].

La mitingul unionist de la Chișinău au mai participat și alți lideri politici de la București. Până la 27 martie, cei mai activi promotori ai unionismului păreau să fie fostul președinte Traian Băsescu, în România, iar în Republica Moldova, liderii Partidului Liberal, condus de Mihai Ghimpu, și al nou înființatului Partid al Unității Naționale, care-l are în frunte pe Anatol Șalaru, fost ministru al Apărării în guvernul de la Chișinău.

În dreapta Prutului, Partidul Mișcarea pentru România condus de Traian Băsescu se află, potrivit sondajelor, la limita intrării în Parlament. Multă vreme partidele cele mai vocale pe tema unirii cu Moldova erau mici, la limita supraviețuirii și se aflau în opoziție. Ele încercau să mobilizeze un segment cât mai mare dintr-un electorat pro-unionist care a evoluat între 18-25% în ultimul sfert de veac, în Republica Moldova. A fost inițial electoratul Frontului Național, apoi al Partidului Popular Creștin Democrat al lui Iurie Roșca și, recent, al Partidului Liberal.

Ponderea celor interesați de unire n-a fost niciodată suficient de mare, cât să poată modifica traiectoria politică a Republicii Moldova. Un recent sondaj de opinie din decembrie 2017, fixează la 21% numărul cetățenilor moldoveni care ar vota unirea cu România. Totuși, mai mult de jumătate (56,2%) ar fi împotriva unirii, potrivit aceluiași sondaj. Dincoace de Prut, în România, un sondaj din ianuarie 2018, înregistrează că doar 27% dintre cetățeni consideră unirea cu Republica Moldova ca necesară sau foarte necesară. Aceste cifre explică de ce tema unirii nu a fost îmbrățișată de partidele mari, până foarte recent. Subiectul era unul favorit al partidelor de nișă, care se adresau unui electorat puțin numeros dar extrem de politizat și activ, care trimitea în parlament aceste partide.

Dacă în Moldova tema unirii a rămas apanajul unor partide mai degrabă mici, în România după 27 martie, proiectul unirii a fost îmbrățișat formal de Liviu Dragnea, președintele PSD, cel mai important partid politic și probabil cel mai influent politician al momentului de la București.

Partidul Democrat din Moldova, care controlează guvernul de la Chișinău, în ciuda faptului că este apropiat de PSD și coleg cu acesta în Internațională Socialistă, nu afișează tendințe unioniste iar statutul partidului fixează obiectivul construirii în Moldova a unei națiuni civice moldovenești, ceea ce Bucureștiul nu vrea să accepte nici măcar ca temă de dezbatere intelectuală, spunând că națiunea moldovenească este un concept inventat de Stalin.

Bătălia pentru controlul Justiției ce se duce în ultimii ani, influențează decisiv agenda guvernului și a majorității din Parlament. Pe lângă această bătălie, există și alte conflicte, chiar ceva mai vechi, între guvern și președinție pentru controlul asupra politicii externe, mai ales asupra dosarului Moldova, întotdeauna unul sensibil din punct de vedere politic.

De la revoluția twitter din primăvara 2009, de la Chișinău, și până astăzi, doar vreme de doi ani, decembrie 2009-ianuarie 2012, președintele și ministrul de Externe au format o echipă, având aceeași culoare politică. E perioada în care dosarul Republica Moldova se afla la MAE. Chiar dacă în sistem, la Cotroceni sau în Aleea Modrogan mai existau blocaje, relația Băsescu-Baconschi asigura coerență politicii estice, în primul rând pe relația bilaterală, București-Chișinău. Odată cu venirea lui Corlățean la Externe, situația s-a schimbat. Între președintele Băsescu și guvernul Ponta a început o competiție acerbă pentru controlul dosarului relației bilaterale cu Moldova. Implicarea personală a lui Ponta, determinarea cu care deblochează multe dintre proiectele despre care de ani buni doar se vorbea și nu se făcea nimic, a făcut ca în 2014, guvernul condus de Ponta să ia fața președintelui Băsescu, a cărui plajă de acțiune miniștrii USL i-au limitat-o doar la discuțiile pe teme de securitate, într-un context regional extrem de tensionat, dominat de anexarea Crimeei de către Rusia și destabilizarea Donbass-ului. Acest context regional modelat de amenințarea rusească și lipsa altor instrumente instituționale l-au împins pe Băsescu să utilizeze tot mai mult serviciile secrete pe care le controla prin Consiliul Superior de Apărare a Țării (CSAT) ca instrumente de politică externă. Victoria lui Klaus Iohannis în alegeri și poziția slăbită a lui Ponta care rămâne premier pentru încă un an, a făcut ca profilarea serviciilor pe zona de politică externă să devină tot mai puternică. Amenințarea rusească pe care serviciile secrete au știut s-o fluture ca să obțină maxim pe profit de pe urma ei (creșterea bugetului alocat, controlul asupra unor ambasade și direcții din MAE) a fost un factor care a favorizat acest curs.

Președintele Iohannis, obsedat să nu semene cu predecesorul său, Băsescu, foarte atent la relația bilaterală, n-a manifestat vreun interes pentru dosarul Republica Moldova. Acest context a favorizat serviciile secrete care și-au consolidat controlul și s-au autonomizat, fiind instituții militarizate, rămase fără direcție, pentru că nu mai au un comandant care să le cheme la ordin.

Blocajul din politica externă a României la nivel de septembrie 2014, când PSD și PDM semnau un protocol de colaborare în sediul de pe bulevardul Kiseleff se datorează nu doar serviciilor secrete și administrației prezidențiale ci și MAE, complet paralizat, instituție în pană de expertiză, și pe care se bat nu mai puțin de patru miniștri, de la vicepremierul Ana Birchall și ministrul de Externe Teodor Meleșcanu și până la miniștrii Afacerilor Europene și Românilor de Pretutindeni.

Deocamdată, România rămâne dependentă de Plahotniuc în politica ei externă față de Republica Moldova și nu dă semne că-și tratează această dependență.

[1] Relații politice, http://chisinau.mae.ro/node/167 (site-ul Ambasadei României la Chișinău, accesat la 14 iulie 2018).

[3] Teodor Baconschi, Legătura de chei. O mărturie diplomatică, Curtea Veche, București, 2013, pp. 68-69.

[4] Pentru detalii și culise, vezi Bogdan Aurescu, Avanscena și culisele procesului de la Haga. Memoriile unui tânăr diplomat, Monitorul oficial, București, 2009, 254 pp.

[7] Această temere a fost prezentă în mai multe ambasade din București, mai cu seamă pentru că numirea lui Corlățean la Externe venea după participarea lui în calitate de ministru al Justiției la epopea suspendării președintelui Băsescu, în vara 2012. Interviuri cu diplomați străini acreditați la București (august – septembrie 2012).

[9] La 23 decembrie 2012, cu ocazia unei vânători în rezervația științifică Pădurea Domnească, se pare că procurorul general Valeriu Zubco, apropiat de liderul PDM Vlad Plahotniuc, ar fi împușcat mortal un tânăr. Plahotniuc ar fi încercat mușamalizarea cazului, temându-se să piardă o piesă importantă din mecanismul său de putere, pe procurorul general, funcție care-i revenea PDM prin protocolul de constituire a Alianței pentru Integrare Europeană. În ianuarie 2013 a izbucnit un imens scandal politic, soldat cu destituirea de către Parlament a procurorului general, destituirea vice-președintelui Parlamentului, Plahotniuc, căderea guvernului Vlad Filat.

[13] Interviu cu un diplomat din European External Action Service (EEAS) acreditat la Chișinău și care vizita Bucureștiul pentru întâlniri cu oficiali din MAE. Acesta nu putea explica ce se întâmplase în relația bilaterală româno-moldovenească și de unde venea susținerea agresivă a lui Plahotniuc care devenise vizibilă pentru ambasadele străine încă de la începutul 2013, chiar până la nivelul diplomaților de rang inferior din Ambasada României la Chișinău (mai 2013).

[14] Armand Goșu, “Republic of Moldova. The Year 2015 in Politics”, in Studia politica. Romanian Political Science Review, vol. XVI, nr. 1, 2016, pp. 30-33.

[15] Pentru fenomenul lumii criminale, din întregul spațiu sovietic, dar mai ales din Rusia, vezi excelenta carte a lui Mark Galeotti, The Vory. Russia’s super mafia, Yale University Press, 2018.

[16] Hotărârea Curții Constituționale nr. 4 din 22.04.2013, http://constcourt.md/ccdocview.php?tip=hotariri&docid=443&l=ro (accesat la 10 mai 2014). “3. În sensul articolelor 1 alin.(3), 101 alin.(2) şi 103 alin.(2) din Constituţie: – Prim-ministrul unui Guvern demis prin moţiune de cenzură pentru suspiciuni de corupţie se află în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile; – În cazul demiterii Guvernului prin moţiune de cenzură pentru suspiciuni de corupţie, Preşedintele Republicii Moldova are obligaţia constituţională de a desemna un Prim-ministru interimar dintre membrii Guvernului, integritatea cărora nu a fost afectată;”

[19] Veaceslav Berbeca, Ion Tăbârță, Puterea hibridă și actorii săi. Operațiunea “Laundromat”: analiza actorilor și acțiunilor întreprinse, IDIS “Viitorul”,http://www.viitorul.org/files/1_3.pdf (accesat la 14 iunie 2018).

[20] Armand Goșu, Euro-falia. Turbulențe și involuții în fostul spațiu sovietic, Curtea Veche, 2016, pp. 177-178.

[23] “Ambele părți au exprimat preocuparea față de situația actuală, subliniindu-se în același timp importanța conștientizării de către actorii politici din Republica Moldova a necesității de a acționa pentru menținerea parcursului european al țării, în consonanță cu interesele cetățenilor săi”. http://www.mae.ro/node/35286 (accesat la 19 iulie 2018).

[28] Interviuri cu funcționari europeni care lucrau în echipele a doi comisari (februarie 2016).

UPDATE 11:50 // „Ceea ce se întâmplă în Republica Moldova trece toate liniile roșii. Este inadmisibil ca nouă să ni se spele mințile prin intermediul unor televiziuni. Avem nevoie de libera exprimare. Propaganda trebuie sa dispară din Republica Moldova. De ce la Moldova 1 nu au acces liderii de opoziție? Avem nevoie de acces la televiziunea publică”, a spus liderul Platformei DA, Andrei Năstase.

UPDATE 11:30 // Mișcarea de Rezistență ACUM și protestatarii din fața la Moldova 1 cer demisia Ecaterinei Stratan.

„Moldova 1 nu este televiziunea guvernării, ci televiziunea poporului! Moldova 1 nu este televiziunea lui Plahotniuc, ci televiziunea cetățenilor! Stop manipulare! Stop cenzura! Stop minciunii! Vrem acces la Televiziunea publică plătită de noi!”, se spune pe pagina evenimentului.

„Holdingul lui Plahotniuc manipulează, minte, intoxică nestingherit opinia publică, căci singura instituție publică de reglementare în audiovizual, CCA, este capturată și ea. În aceste condiții este extrem de important ca instituția publică de televiziune și radiodifuziune, plătită din banii contribuabililor, să informeze corect populația, să fie o porta-voce a poporului, să presteze servicii de programe obiective, să corespundă plenar statutului său de instituție nesubordonată politic, pusă în exclusivitate în serviciul poporului”, spun organizatorii flashmobului.

„Adevărul, însă, este că Moldova 1 tot a lui Plahotniuc este și-i apără cu fidelitate interesele, încălcând grav principiile de activitate a unei instituții publice de televiziune. Moldova 1 este și ea o instituție captivă, ca și alte instituții publice din statul nostru”, continuă reprezentanții Mișcării de Rezistență Națională.

Astfel, joi, 2 august, ora 12:00, cetățenii sunt îndemnați să vină la postul public de televiziune pentru a-și cere drepturile, „pentru a spune răspicat că nu plătesc instituția respectivă pentru ca ea să ne manipuleze și să-i facă jocurile unui criminal”.

„Să cerem conducerii obediente a postului Moldova 1 să înceteze să facă jocuri politice și să revină la normalitate!”, este îndemnul Mișcării ACUM.

Panoul instalat ieri în Chișinău de către diaspora din Londra va fi demontat. Asta după ce autoritățile au dat ordin ca bannerul să fie scos. „Dreptul la exprimare liberă este grav încălcat în Republica Moldova”, afirmă reprezentanții Celulei de criză din Marea Britanie – FreeMoldova.

„În mai puțin de 24 de ore, autoritățile au venit cu o replică la panoul nostru instalat ieri pe strada Ismail din Chișinău și anume au amenințat compania care ne-a ajutat să-l instalăm și au dat ordin să fie scos imediat. Mișcarea FreeMoldova consideră că astfel dreptul la exprimare liberă este grav încălcat în R. Moldova”, susțin membrii FreeMoldova.

„Slujesc țării și poporului, nu dictatorului” – este mesajul care se conține pe un panou stradal din Chișinău, prin care Diaspora din Londra încearcă să sensibilizeze polițiștii din Republica Moldova, astfel ca aceștia să treacă de partea poporului.

„Bannerul nostru este un protest față de actuala guvernare și față de toate instituțiile statului capturate de sistem. Este o scrisoare deschisă a Diasporei către Moldova de a nu ceda presiunilor murdare ale puterii și a lupta până la capăt”, au declarat ieri reprezentanții Celulei de criză din Marea Britanie – FreeMoldova după ce au instalat panoul.

La flashmobul organizat astăzi în fața televiziunii naționale a fost adoptată o rezoluție în care au fost înaintate conducerii Moldova 1 mai multe cerințe.

Mass media audiovizuală din Republica Moldova este în mare parte capturată, monopolizată de binomul Plahotniuc – Dodon. Puținele posturi TV independente sunt sufocate de lipsa acută de finanțe, situație creată în urma monopolizării de către Plahotniuc a pieței de publicitate și a constrângerii de către acesta a donatorilor de publicitate să nu colaboreze cu presa independentă, singura care prezintă un tablou veridic al realităților din țara noastră. Holdingul lui Plahotniuc manipulează, minte, intoxică nestingherit opinia publică, în timp ce singura instituție publică de reglementare în audiovizual, CCA, este capturată.

În aceste circumstanțe este extrem de important ca instituția publică de televiziune și radiodifuziune, plătită din banii contribuabililor, să informeze corect populația, să fie o portavoce a poporului, să presteze servicii de programe obiective, să corespundă plenar statutului său de instituție nesubordonată politic, pusă în exclusivitate în serviciul poporului.

Adevărul, însă, este că Moldova 1 s-a înregimentat în holdingul lui Plahotniuc, îi lustruiește imaginea și-i apără cu fidelitate interesele, încălcând grav principiile de activitate a unei instituții publice de televiziune. Moldova 1 este, așadar, o instituție captivă, obedientă și angajată politic.

Această situație de criză ne obligă să ne apărăm drepturile consfințite în Constituție și anume dreptul la libera exprimare și la informare obiectivă. Dorim ca drepturile noastre de cetățeni să fie respectate și spunem răspicat că nu plătim instituția respectivă pentru ca ea să ne manipuleze și să facă jocurile unui criminal.

În aceste condiții, în calitate de consumatori ai serviciilor de programe difuzate la Moldova 1 și în calitate de contribuabili, cerem următoarele:

1. Conducerea obedientă a postului Moldova 1 să înceteze să facă jocuri politice și să revină la normalitate, să activeze conform principiilor de comunicare democratice, civilizate, euro-conforme.

2. Să fie realizate în mod prioritar emisiuni de dezbateri publice cu participarea liderilor opoziției anti-oligarhice, vis-a-vis cu demnitari de prim rang. Este inacceptabil ca primarul ales al municipiului Chișinău să nu fie invitat nici măcar o singură data la emisiunile de dezbateri de la televiziunea publică!

3. Să fie abordate de urgență cele mai stringente subiecte ale momentului cum ar fi invalidarea alegerilor locale noi, sistarea asistenței macro-financiare a Moldovei de către UE, refuzul recent al FMI de a acorda sprijin Republicii Moldova, legea privind amnistia fiscală etc., cu participarea adevăratei opoziții pro europene și anti-oligarhice: Platforma DA, PAS, PLDM.

4. Cerem reflectarea corectă și echidistantă a acțiunilor, activităților și protestelor opoziției, inclusiv a Adunării Generale a Alegătorilor din data de 26 august curent. De asemenea, cerem ca la emisiunile vizând activitatea opoziției antioligarhice să participe experți cu opinii diferite, nu doar bursieri ai holdingului lui Plahotniuc și Dodon.

Amintim actualei conduceri a instituției publice de televiziune că Moldova 1 nu este postul guvernării, ci televiziunea poporului! Moldova 1 nu este o piesă din panoplia lui Plahotniuc, ci televiziunea cetățenilor!

Stop manipulare! Stop cenzura! Stop minciuna! Vrem acces la Televiziunea publică plătită de noi!

Un panou cu inscripția „Slujesc țării și poporului, nu dictatorului” a fost instalat la Chișinău, la intersecția dintre străzile Ismail și Hâncești. Potrivit grupului Free Moldova de la Londra, ideea face parte dintr-un șir lung de acțiuni pe care diaspora le va întreprinde în luna august acasă.

Urmare a invalidării alegerilor pentru funcția de primar al capitalei, Comitetul Mișcării de Rezistență Națională „ACUM” a anunțat anterior că va întreprinde acțiuni pașnice de nesupunere civică împotriva dictaturii atât în localitățile din țară, cât și în diaspora, acțiuni care vor culmina pe 26 august, curent cu Adunarea Generală a Cetățenilor.

Decât frate cu „oligarho-unioniști”, care au apărut în ultimul timp în Republica Moldova, mai bine solidar cu un rus sau găgăuz care luptă împotriva dictaturii. Aceasta este concluzia istoricului și fostului boxer profesionist din Republica Moldova, Octavian Țicu.

„Dacă nu știați, în Republica Moldova a apărut în ultimul timp o nouă specie de „unioniști” – cei care vor să unească oligarhia lui Plahotniuc cu oligarhia lui Dragnea. Pentru acești „unioniști oligarhici” sau „oligarho-unioniști”, care acționează după principiul talibanismului bolșevic „cine nu-i cu noi este împotriva noastră”, Maia Sandu și Andrei Năstase au devenit cel mai mare pericol pentru românitate, iar toți oamenii care susțin opoziția împotriva regimului oligarhic nu mai sunt „buni români”, ci „stataliști” și „trădători” ai cauzei românești, spune istoricul.

„Decât frate cu așa „români”, mai bine solidar cu un rus, ucrainean sau găgăuz care luptă împotriva dictaturii. Iaca așa metamorfozări în Anul Centenarului Uniri”, este concluzia lui Octavian Țicu.

Decizia majorității deputaților care a stabilit ca următoarele alegeri Parlamentare vor avea loc la 24 februarie 2019 i-a nemulțumit pe politicienii din opoziție.

Ei sunt de părere că data viitorului scrutin este una prea târzie. Unul din fruntașii Partidului Platforma Demnitate și Adevăr, Alexandr Slusari, crede că democrații vor să tragă de timp pentru a recâștiga simpatia alegătorilor.

Interviu cu unul din fruntașii PPDA, Alexandru Slusari

Europa Liberă: Ce părere aveți Dvs. despre această dată care a fost fixată de către majoritatea parlamentară referitor la ziua când cetățenii vor fi chemați la urne, 24 februarie? V-a surprins?

Alexandru Slusari: „Există o explicație de ce data a fost stabilită așa de târziu, aproape la maximum cât ei au putut să facă acest lucru. În primul rând, ei au nevoie să lupte cu acest val de sprijin pe care îl are opoziția reală pro-europeană. După invalidarea alegerilor, nemulțumirea oamenilor este mare și această nemulțumire se transformă într-o simpatie tot mai mare față de Andrei Năstase, Maia Sandu, Platforma DA, PAS și e nevoie de timp pentru a contracara acest val. Doi la mână: rezultatele reformei fiscale. Nu degeaba acestea intră în vigoare de la 1 octombrie, dar nu de la 1 ianuarie, cum în mod normal orice lege fiscală ar trebui să intre în vigoare de la 1 ianuarie. Ei au pus pentru 1 octombrie, astfel încât în câteva luni, după logica lor, oamenii să simtă această relaxare fiscală. Și asta, din punctul lor de vedere, cumva ar ridica șansele guvernării. Și trei la mână: sărbătorile care, din punctul lor de vedere, sunt benefice pentru guvernarea care poate să facă niște show-uri și concerte, începând de la 24 decembrie până la 15 ianuarie și, totodată, pune în dificultate opoziția să colecteze semnăturile pentru candidații în circumscripțiile uninominale, în situația în care marea majoritate a populației se află în verva de sărbători. Iată toate aceste circumstanțe cumulativ au determinat guvernarea să pună data alegerilor pentru 24 februarie.”

Europa Liberă: Dar în aceste șase luni ar putea să scadă din intensitatea protestelor, spiritul protestatar ar putea fi înăbușit?

Alexandru Slusari: „Asta este miza lor. Miza noastră acum nici nu sunt alegerile. Noi suntem concentrați pe 26 august, deoarece înțelegem foarte bine că alegerile care vor fi desfășurate după regulile lui Plahotniuc au să fie o misiune foarte dificilă pentru opoziția antioligarhică. Iată de ce important este acum pentru 26 august să mobilizăm la maximum populația, la maximum cetățenii pentru a da o lovitură de grație acestui regim și să facem tot posibilul ca regulile de joc să fie schimbate, iar Plahotniuc să plece din țară.”

Europa Liberă: Când ziceți Dvs. că așteptați ca regulile de joc să fie schimbate, regulile de joc în timpul jocului nu se mai schimbă. Ce ați vrea să obțineți dvs. în aceste șase luni în calitate de opoziție extraparlamentară?

Alexandru Slusari: „Oare nu se schimbă? Dar dacă noi revenim la normalitatea la care noi am fost până nu de mult? Regulile de joc au fost schimbate contrar prevederilor Comisiei de la Veneția și opiniei partenerilor europeni de către această guvernare. Și dacă noi revenim la sistemul proporțional, asta nu este schimbarea regulilor de joc, asta este revenirea la normalitate, revenirea la standardele și la recomandările Comisiei de la Veneția, dacă noi vorbim despre aspectul juridic, dacă noi vorbim despre aspectul politic, ar fi bine după 26 august noi să fim independenți de această persoană care a capturat statul și regulile de joc să fie făcute în mod normal, conform legislației și alegerile parlamentare să fie desfășurate într-o atmosferă liberă, să fie aceste alegeri maximal libere și corecte, fără dictatură și fără aceste reguli care sunt dictate și cu fraude, cu justiția capturată, cu falsificări, cu corupția alegătorilor…

Regulile de joc au fost schimbate contrat prevederilor Comisiei de la Veneția și opiniei partenerilor europeni de către această guvernare

Dar aceste reguli de joc pot fi garantate, în primul rând, dacă noi dăm jos acest om care a capturat acest stat și aruncă țara tot mai mult în zona gri, în zona dictaturii, dar până la urmă asta o să fie un hău pentru Republica Moldova.”

Europa Liberă: Dl Slusari, Dvs. ziceți că veți insista ca să fie anulat votul mixt, dar deputații care au votat această nouă reformă electorală care prevede votul mixt au spus că nu mai e cale de întoarcere.

Alexandru Slusari: „Nu deputații au spus, asta a spus Plahotniuc. Dacă noi o să fim foarte mulți și-l vom impune pe Plahotniuc să iasă din politică și să plece din țară, o să vedeți cum repede acești deputați își vor schimba părerea. Drept exemplu servește Ianukovici. Parlamentul era de neclintit când țara era condusă de Ianukovici și situația în două zile s-a schimbat, după ce de la putere a fost înstrăinat acest dictator.”

Europa Liberă: Dar vă amintiți că în parlament a fost un consens larg – au votat și deputații din coaliția majoritară, dar și deputații socialiști?

Alexandru Slusari: „Sunt suficiente voturi fără socialiști, ca să fie schimbată această lege, dar noi foarte bine înțelegem că majoritatea parlamentară este condusă nu de președintele parlamentului, nu de liderii fracțiunilor, dar serverul se află în alt loc. Dacă acest server va fi scos din priză, situația se va schimba radical.”

Dvs. nu simțiți un sentiment de déjà-vu din 2015, când a început valul protestatar să meargă împotriva furtului miliardului, împotriva guvernării?

Europa Liberă: Șeful statului Igor Dodon a anunțat și el că vor fi organizate proteste de proporții în toamnă, imediat după ce a fost stabilită data alegerilor de către majoritatea parlamentară. Vor protesta socialiștii, veți protesta și dvs. Se vor intersecta interesele unora cu ale altora?

Alexandru Slusari: „Dvs. nu simțiți un sentiment de déjà-vu din 2015, când a început valul protestatar să meargă împotriva furtului miliardului, împotriva guvernării? În scurt timp a apărut Dodon cu protestatarii în toamna lui 2015 și noi cunoaștem că a făcut acest lucru contra cost. Acum, în toamna 2018, nu este clar pentru ce el trebuie să protesteze sau contra cui el trebuie să protesteze, dacă doi ani acest președinte a dus jocul lui Plahotniuc. Eu înțeleg de ce oamenii pot să fie nemulțumiți de situația din țară și să se alăture la protestele noastre, de exemplu, dar pentru ce Dodon să scoată oamenii la proteste în situația în care el timp de doi ani a avut toate pârghiile pentru a lupta cu această guvernare și nu le-a folosit? Iată acum, cu câteva luni înainte de alegeri, el anunță niște proteste fără nici un scop, fără nici un sens. Este evident pentru noi că el îndeplinește o comandă de la același server care se numește Vladimir Plahotniuc.”

Sursa:europalibera.org

„Moldova 1 este televiziunea poporului, nu a uzurpatorului!”. Este mesajul Mișcării de Rezistență Națională ACUM care va organiza mâine, la ora 12.00, un flashmob în fața sediului postului public de televiziune.

Potrivit reprezentanților Mișcării de Rezistență, mass media audiovizuală din Republica Moldova este în mare parte capturată, monopolizată de Plahotniuc și Dodon, iar uținele posturi TV independente sunt sufocate de lipsa acută de finanțe, situație creată în urma monopolizării de către Plahotniuc a pieții de publicitate și a constrângerii de către acesta a donatorilor de publicitate să nu colaboreze cu presa liberă, singura care prezintă un tablou veridic al realităților din țara noastră.

„Să cerem conducerii obediente a postului Moldova 1 să înceteze să facă jocuri politice și să revină la normalitate!”, este îndemnul Mișcării ACUM.

Câteva modificări legislative operate în ultimii ani, prin care au fost schimbate condițiile de pensionare și de achitare a indemnizației viagere pentru justițiarii moldoveni, au determinat mai mulți judecători și procurori pensionați să se adreseze în judecată pentru a cere pensii mai mari.

Astăzi, fiecare al doilea procuror pensionar are sau a avut un proces în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin care cere pensie în valoare de 75% din salariul procurorului în ultima funcție deținută.

Mai mulți dintre foștii procurori identificați de Centrul de Investigații Jurnalistice, care au obținut în instanță dreptul la pensii de peste 11.000 de lei, sunt soți ai unor judecătoare sau foste judecătoare. În cazul magistraților, fiecare al cincilea judecător din sistem este deja pensionar și, pe lângă salariul generos, beneficiază și de o pensie care în unele cazuri depășește 20.000 de lei pe lună. Chiar și așa, unii magistrați cer recalcul în instanță pentru pensii și mai mari, scrie Anticorupție.md.

Potrivit CNAS, la 1 ianuarie 2018, la evidența instituției se aflau 233 de procurori şi 274 de judecători care beneficiază de pensii sau indemnizații viagere. Conform prevederilor legale, judecătorii care au atins vârsta de 50 de ani și au o vechime în muncă de cel puțin 20 de ani, dintre care cel puțin 12 ani și șase luni au activat în calitate de magistrați, au dreptul la pensie pentru vechime în muncă în proporție de 55% din salariul mediu lunar, iar pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani – de 3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul mediu lunar. Pensia judecătorului, se recalculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar al magistratului în exercițiu.

Cât despre procurori, începând cu luna iulie 2011, aceştia, cu excepția procurorilor militari, au dreptul la pensie conform Legii privind sistemul public de pensii. Procurorul, ajuns la vârsta de pensionare, care a activat cel puțin 15 ani în funcția de procuror, are dreptul la pensie în proporție de 75% din suma tuturor plăților lunare asigurate ale procurorului în exercițiu în ultima funcție deținută.

Din cei 233 de procurori care beneficiază în prezent de pensie în Republica Moldova, potrivit informațiilor furnizate de Casa Națională de Asigurări Sociale (CNAS), 115 au în prezent cereri pe rol în instanță împotriva CNAS, prin care cer pensii în valoare de 75% din suma tuturor plăților lunare asigurate ale procurorului în exercițiu în ultima funcție deținută. Spre exemplu, dacă astăzi, un procuror-șef de direcție din cadrul Procuraturii Generale are un salariu lunar de 19.000 – 21.000 de lei, un procuror pensionar care a deținut aceeași funcție poate pretinde la o pensie de la 12.000 la 16.000 de lei. Norma legală la care fac ei trimitere le-ar permite în unele cazuri să își dubleze pensia. Problema e că, în decembrie 2016, Parlamentul a decis să anuleze această prevedere legală „generoasă” începând cu 1 ianuarie 2018. Procurorii pensionari, unii dintre care plecați din sistem de peste zece ani, au hotărât să profite de anul 2017 pe care l-au avut la dispoziție pentru a cere CNAS ca să le plătească pensia conform normei legale anulate cu începere din 2018. În unele cazuri, instanțele de judecată le-au satisfăcut pretențiile, în altele, similare, cererea procurorilor pensionari a fost respinsă. De mai mult noroc s-au bucurat procurorii soți de judecătoare.

Soțul judecătoarei Iulia Sârcu, fostul procuror Isai Sârcu, a chemat în judecată CNAS la trei ani după ce și-a depus demisia de onoare din funcția de șef al Secției personal din cadrul Procuraturii Generale. Procurorul, care până acum a beneficiat de o pensie lunară de 6.680 de lei, a cerut să îi fie recalculată indemnizația, reieșind din salariul actual al unui procuror în funcția pe care a deținut-o el în momentul în care a atins vârsta de pensionare. Familia Sârcu a obținut în 2017 venituri de peste 640.000 de lei, doar din salariu și pensii. Vicepreședinta Curții Supreme de Justiție beneficiază de un salariu lunar de peste 26.000 de lei și de o pensie lunară de 14.800 de lei.

Pe 27 februarie 2018, Judecătoria Chișinău i-a dat dreptate fostului procuror și a obligat CNAS să îi recalculeze pensia „de fiecare dată din data de 1 a lunii în care a fost şi va fi efectuată majorarea salariului procurorului în exercițiu” și să îi achite diferenţa din mărimea reală a pensiei pentru anii 2013-2014. Decizia e cu drept de atac la Curtea de Apel.

Soții Sârcu locuiesc într-o casă de milioane din str. Basarabilor, mun. Chișinău. Cei doi soți justițiari au intrat în posesia terenului în anul 2002, iar în 2012 au reușit să finalizeze construcția casei, cu două niveluri și mansardă.

În aceeași zi de 27 februarie 2018, aceeași judecătoare, Rodica Berdilo, i-a mai făcut dreptate unui ex-procuror, soț de judecătoare, Gheorghe Nogai. Justițiarul a înaintat în instanță aceleași pretenții față de CNAS, la fel ca Sârcu – anularea unei decizii a Casei de Asigurări Sociale, prin care i-a fost refuzată recalcularea pensiei reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului-șef de secţie din cadrul Procuraturii mun. Chișinău, de fiecare dată când salariul acestuia va crește. Instanța a dispus efectuarea recalculului începând cu 5 aprilie 2013, după creșterea salariului procurorilor cu 35%, și începând cu 1 august 2016, după ce salariul procurorilor a devenit de 90% din salariul judecătorilor.

Nogai a renunțat la funcția de procuror în 2015, pe când era șef-interimar al Secţiei judiciare şi investigaţii generale a Procuraturii mun. Chişinău, beneficiind și de o indemnizație de concediere de 34.000 de lei pentru demisia de onoare.

Cu doi ani mai devreme, în 2013, Comisia Națională de Integritate (CNI) i-a cerut Procuraturii Generale să pornească un dosar penal pe numele procurorului pentru fals în declarația de avere. CNI a stabilit că Nogai a prezentat date inexacte și incomplete în declarațiile de avere, dar Procuratura a ignorat solicitarea. Încălcarea la care se referea CNI ține de casa pe care soții Ala și Gheorghe Nogai și-au construit-o pe un fost teren de sport al liceului Vasile Alecsandri din Chișinău, despre care responsabilii de la Primăria Chișinău afirmau că a fost ocupat ilegal.

Și Ala Nogai, consoarta procurorului, care până în 2016 a activat la Curtea de Apel Chișinău, a scăpat de un dosar penal intentat de procurori în 2014 pentru o decizie adoptată în 2009. Judecătoarea, împreună cu alți trei colegi, Aureliu Colenco, Eugeniu Clim și Valeriu Harmaniuc, ar fi emis o hotărâre ilegală prin care au substituit un imobil cu valoare foarte mare, cu unul cu o valoare mult mai mică, în cazul unui gaj. Procurorii au fost nevoiți să claseze dosarul pentru că CSM a refuzat să elibereze repetat acordul pentru urmărirea penală a magistraților.

Astăzi, soții Nogai, deși pensionari, își continuă activitatea. Imediat după ce și-a depus demisia de la Procuratură, Gheorghe Nogai și-a luat licență de avocat, apărând în procese inclusiv pe Eugeniu Clim. Potrivit declaraţiei de venit pentru anul 2016, soții Nogai dețin și o mică afaceri cu terenurile agricole pe care le dau în arendă. În 2016, soții și-au donat apartamentul de 71 de metri pătrați, primit de la Primăria Chișinău în 1989 și evaluat la circa 380.000 de lei, cel mai probabil unuia dintre copii.

Dacă decizia Judecătoriei Chișinău nu va fi anulată de instanța de apel, pensia fostului procuror ar putea crește de la 6.400 de lei, la circa 9.000 de lei. Ala Nogai beneficiază de o pensie de aproape 12.000 de lei.

Am încercat să îl găsim pe Gheorghe Nogai la un număr de fix sugerat de Uniunea Avocaților, dar nu a răspuns nimeni la telefon.

CNAS, obligat să plătească pensie de 16.599 de lei soțului unei judecătoare

Anatolie Filincov este avocat și soțul cunoscutei judecătoare de la Curtea Supremă de Justiție Svetlana Filincova. Pe 1 februarie 2018, fostul procuror a obținut, printr-o hotărâre a Curții de Apel Chișinău, dreptul la o pensie lunară care ar fi de 16.599 de lei, calculată din salariul unui procuror de funcție cu o vechime de muncă mai mare de 16 ani.

Filincov a activat în cadrul Procuraturii în perioada anilor 1979-1994 şi apoi în perioada 2003-2005, ultima funcție deținută a fost de procuror al Secţiei de conducere a activităţii de urmărire penală a organelor afacerilor interne a Procuraturii Generale, unde i-a fost stabilită pensia pentru vechimea în muncă, în mărime de 80% din salariul mediu lunar potrivit funcţiei deţinute. Până în 2011, Filincov a primit pensia cu recalcul, dar de atunci i-a fost aplicat mecanismul general de indexare a pensiei, la 1 aprilie a fiecărui an, ceea ce „încălcă grav dreptul de proprietate”, a indicat el în cererea depusă în judecată. În prezent, fostul procuror primește o pensie de 4.300 de lei pe lună, de peste trei ori mai mică decât cea a soției sale, de 15.548 de lei.

Numele judecătoarei Svetlana Filincova a apărut de mai multe ori în presă. În 2015, urmare a unei plângeri scrise la CNA de președintele CSM, Victor Micu, magistrata s-a pomenit vizată într-un scandal legat de repartizarea frauduloasă a 22 de cauze civile la Curtea Supremă de Justiție. Procurorii au pornit un dosar pe acest caz, dar ancheta nu a avut finalitate, iar Filincova nu a fost niciodată audiată în cadrul cauzei penale.

Tot în 2015, CNI a constatat că Filincova a ascuns mai multe venituri și proprietăți din declarația de avere, Procuratura Generală urmând să pornească o cauză penală pentru nedeclararea veniturilor de 350.000 de lei ale soțului său din activitatea de avocat, dar și a unor imobile auxiliare și un Porsche Cayenne, deținut în folosință. Magistrata a atacat în judecată decizia CNI și a câștigat procesul. Presa a scris de mai multe ori despre averile cuplului Filincov, mai cu seamă despre casa de pe str. Lăpușna din Chișinău, procurată nefinisată în 2012 și dată în exploatare deja în ianuarie 2013. Astăzi, locuința pe care soții pretind că au cumpărat-o cu 420.000 de lei este evaluată la 2,1 milioane de lei. În 2016, cei doi pensionari și-au cumpărat o Toyota Auris, din 2010 cu 50.000 de lei. Pe site-urile de anunțuri de vânzări, o astfel de mașină costă peste 7.000 de euro.

După același calapod a obținut dreptul la o pensie de peste 10.000 de lei și fostul procuror Alexei Rotarciuc, soțul judecătoarei Dina Rotarciuc. Magistrata de asemenea a cerut în instanță să îi fie recalculată pensia pornind de la salariul de membru al CSM, funcție pe care a deținut-o și care i-ar fi permis o indemnizație viageră de 13.000 de lei și nu de 11.000, cât avea stabilit. CSJ a respins însă, în 2016, pretențiile judecătoarei.

Fostul procuror Valentin Țâmbaliuc de asemenea ar putea avea o pensie de circa 15.000 de lei, după ce, pe 2 mai, Curtea Supremă de Justiție i-a acceptat pretențiile înaintate împotriva CNAS. După ce prima instanță i-a dat câștig de cauză, Curtea de Apel Chișinău a stabilit că pretențiile lui Țâmbaliuc, care a lucrat 19 ani în procuratură și a părăsit instituția în 2003, nu sunt justificate. Totuși, procurorul și-a făcut dreptate la CSJ. Țâmbaliuc are în prezent o pensie de peste 5.500 de lei.

Consilier prezidențial pe probleme juridice în perioada lui Nicolae Timofti, Țâmbaliuc duce o viață mai mult decât îndestulată. Fostul procuror deține două case în Chișinău, una de 150 de metri pătrați și alta de 380 de metri pătrați. Ultima este dată în locațiune Ambasadei statului Quatar pentru o taxă lunară care în 2015 era de 7.000 de euro pe lună.

Cât despre judecători, potrivit unui răspuns al Consiliului Superior al Magistraturii, în sistem activează în prezent 72 de magistrați aflați la pensie, adică aproape a cincea parte din numărul total de judecători. În răspunsul CNAS se arată că, în cazul recalculării pensiilor pentru magistrați, pe rolul instanțelor se află în prezent șapte cauze. „Judecătorul care a atins vârsta de 50 ani și are o vechime în muncă de cel puțin 20 de ani, dintre care cel puțin 12 ani și șase luni a activat in funcția de judecător, are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în proporție de 55% din salariul mediu lunar, iar pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani – de 3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul mediu lunar. Pensia judecătorului se recalculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu”, au explicat reprezentanții CNAS.

A cerut indexarea având pensie de 22.000 de lei și un salariu de 24.000 de lei

Cu o pensie de peste 22.000 de lei, Nicolae Clima, inspector-judecător principal al Inspecţiei judiciare din subordinea Consiliului Superior al Magistraturii, s-a adresat în octombrie 2017 în instanța de judecată ca să-i fie indexată pensia. Nicolae Clima a plecat din funcția de magistrat în mai 2015, după ce a atins plafonul de vârstă, ultima instanță în care a activat fiind Curtea Supremă de Justiție. Peste o lună a revenit în sistem, la Inspecția judiciară. În noiembrie, Nicolae Clima a câștigat procesul. Potrivit hotărârii, „reclamantul a cerut obligarea Casei Naţionale de Asigurări Sociale de a recalcula subsemnatului pensia, începînd cu 01 aprilie 2017, din cuantumul salariului, din care s-a calculat pensia, indexat”.

Aceeași decizie arată că, potrivit Legii privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, salariile de funcție sunt reexaminate anual, de la 1 aprilie, reieşind din cuantumul salariului mediu lunar pe economie realizat în anul precedent. Nicolae Clima susține că pentru anii 2015 și 2016 pensia i-a fost recalculată așa cum prevede legea. CNAS nu i-a recalculat însă pensia pentru 2017, motivul invocat de instituție fiind că el este angajat şi primește salariu.

După ce șeful Inspecției judiciare a câștigat procesul în instanța de fond, CNAS a contestat hotărârea la Curtea de Apel Chișinău. Dosarul i-a fost repartizat aleatoriu fiului lui Nicolae Clima, Vladislav Clima. Ulterior, cauza a fost strămutată la Curtea de Apel Bălți, unde fostul judecător al CSJ a avut din nou câștig de cauză. Șeful Inspecției judiciare s-a judecat cu CNAS și în 2008 – 2009, pe când ocupa funcția de președinte al CSM, la fel cerând recalcularea pensiei. Potrivit Ziarului de Gardă, CNAS a fost obligată să-i recalculeze pensia „reieşind din salariul de funcţie de 8.800 de lei, sporul pentru gradul de calificare de 500 de lei, în total din suma de 9.300 de lei începând cu 16 mai 2008”. În urma procesului, pensia judecătorului a ajuns la circa 7.500 de lei. Împreună cu salariul, venitul lunar al lui Nicolae Clima a constituit în acea perioadă cam 17.000 de lei. În 2017, pe lângă pensia de peste 22.000 de lei, Nicolae Clima a primit și un salariu lunar de aproape 24.000 de lei.

„Garanțiile pentru judecători au fost stabilite de legiuitor pentru asigurarea independenței sistemului judecătoresc. În toată lumea există astfel de privilegii. Este echitabil, nu este echitabil..? Putem vorbi mult despre asta. Nu poate într-o societate să existe o echitate totală”, ne-a spus Nicolae Clima.

Dincolo de pensiile generoase, judecătorii și procurorii din Republica Moldova beneficiază de mai multe privilegii. După ce a fost anulată norma legală care obliga autoritățile publice locale să îi asigure cu spațiu locativ gratuit, procurorii și magistrații au obținut posibilitatea de a-și procura locuințe la prețuri preferențiale în blocuri construite pentru ei pe terenuri oferite gratuit sau la preț diminuat de Primăria Chișinău.

Recent, președintele Curții Supreme de Justiție, Ion Druță, a cerut Curții Constituționale să analizeze constituționalitatea mai multor prevederi ale Legii cu privire la salarizarea judecătorilor și procurorilor. Judecătorii CSJ consideră că magitrații sunt nedreptățiți de stat prin faptul că nu li se oferă indemnizații lunare pentru chirie, dacă nu au o locuință.

O altă nemulțumire vizează sporul pentru vechime în muncă față de salariul de bază. Asta pentru că leafa judecătorilor se majorează odată la şase ani, în timp ce pentru alte categorii de salariați cu atribuții similare, salariile cresc o dată la cinci ani. Curtea Constituțională urmează să examineze sesizarea CSJ.

Nina Cernat a iniţiat procesul împotriva CNAS încă în septembrie 2016, câştigând litigiul în prima instanţă la sfârșitul anului trecut. Magistrata a solicitat să-i fie recalculată și plătită diferența din pensia neachitată pentru perioada aprilie 2015 – aprilie 2016 în sumă de 32.160 de lei și, respectiv, achitarea pensiei majorate începând cu 1 aprilie 2016.

CNAS a contestat decizia instanței de fond, iar cazul a ajuns la Curtea de Apel Chişinău, acolo unde Nina Cernat este angajată și de unde a fost detaşată la CSM în 2016. La începutul acestui an, Nelea Budăi, vicepreşedinta instanţei, a solicitat Curţii Supreme de Justiţie strămutarea cauzei la Curtea de Apel Bălţi. Următoarea ședință de judecată va avea loc pe 12 iunie. „Am cerut recalcularea pensiei în baza legii. Mie mi s-a calculat mai puțin și de aceea am contestat”, ne-a explicat anterior Nina Cernat.

Potrivit declaraţiei de avere a magistratei pentru anul 2017, ea a beneficiat anul trecut de o pensie de aproape 149.000 de lei, adică peste 12.000 de lei pe lună. Salariul pe care l-a declarat ea a fost de circa 340.000 de lei, ceea ce ar însemna aproximativ 28.300 de lei lunar.

De fapt, mai mulți colegi de-ai Ninei Cernat de la Curtea de Apel Chișinău au atras CNAS în judecată. De aproape un an, Ion Pleşca, preşedintele instanței, se judecă cu Casa Naţională de Asigurări Sociale pentru o pensie mai mare. CNAS i-a stabilit o pensie de 9.460 de lei, calculul reieșind din salariul precedent. Judecătorul a cerut să i se plătească 13.370 de lei pe lună, adică 80 la sută din salariu său de acum – 16.700 de lei. Președintele Curții de Apel Chișinău a câștigat procesul în toate cele trei instanțe. CSJ i-a făcut dreptate la 23 mai. „Eu primesc pensia ca judecător de primă instanță, dar lucrez deja de șapte ani președinte la Curtea de Apel Chișinău. Toți colegii mei au pensii mai mari, reieșind din valoarea salariului de la Curtea de Apel. Doar eu am o pensie mai mică. E dreptul meu moral să fie recalculată”, a declarat anterior Ion Pleșca Ziarului de Gardă. Potrivit declarației de avere și interese personale, depusă de magistrat anul trecut, în 2017 magistratul a avut venituri salariale de 260.000 de lei, iar pensia a constituit 114.000 de lei.

Sergiu Arnăut, care din 2017 este cercetat penal într-un dosar de corupere pasivă și trafic de influență, a câștigat procesul cu CNAS la Curtea Supremă de Justiție încă în iunie 2016. Judecătorul a cerut să-i fie calculată pensia în baza ultimei majorări de salariu – 14.500 de lei. Astfel, el a obținut prin hotărârile instanțelor, dreptul de a avea o pensie lunară de 11.600 de lei. Până a se adresa în instanța de judecată, CNAS i-a stabilit lui Sergiu Arnăut, în baza ultimei majorări de salariu, o pensie de 10.800 de lei pe lună, adică cu 800 de lei mai puțin.

Între timp, magistratul, care are statut de învinuit, a fost suspendat din funcție, dosarul fiind la etapa urmăririi penale.

Sergiu Arnăut este cunoscut opiniei publice pentru locuința de lux pe care o deține în cartierul Poșta Veche al sectorului Râșcani din Chișinău. Casa, de 140 de metri pătrați, are și construcții accesorii, toate valorând peste două milioane de lei. O anchetă a Centrului de Investigații Jurnalistice, publicată în 2012, demonstra că imobilul era înscris pe numele soției, în timp ce magistratul nu îl trecuse în propria declarație de avere. Mai mult, Arnăut intrase în conflict cu vecinii săi, după ce a îngrădit un teren de 270 metri pătraţi, ultima bucată de spaţiu public care servea drept teren de joacă şi cale de acces pentru locuitorii din zonă. Ulterior, CNA și Procuratura Anticorupție au inițiat un control concluzionând că, oficial, magistratul și soția lui erau divorțați, deși locuiau în aceeași casă.

Printre magistrații care au câștigat procesul împotriva CNAS este și Ion Muruianu, și el judecător la Curtea de Apel Chișinău. Ion Muruianu a fost președinte al Curții Supreme de Justiție până în 2012, fiind transferat mai târziu la instanța de apel. În litigiul cu CNAS, pe care l-a inițiat în 2014, judecătorul a cerut să-i fie recalculată pensia reieşind „din cuantumul dreptului patrimonial dobândit” şi anume salariul mediu lunar al preşedintelui CSJ. Ion Muruianu a cerut în instanța de judecată să-i fie achiată lunar pensia pentru vechimea în muncă în sumă de peste 16.000 de lei. În mai 2015, el a câștigat procesul la CSJ. După ce judecătorul a obținut câștig de cauză în toate cele trei instanțe, a fost intentată o procedură de executare în privinţa Casei Naţionale de Asigurări Sociale. Ulterior, executoarea Ludmila Ghețiu a încasat de la CNAS, în beneficiul ei, 534 de lei drept cheltuieli suportate în cadrul procedurii de executare și alți 2.110 lei drept onorariu pentru executarea hotărârii instanței de judecată. Nemulțumiți la rândul lor de încheierea executorului, reprezentanții CNAS l-au chemat în judecată atât pe Ion Muruianu, cât și pe executoare. În iulie 2017, instituția a pierdut acest litigiu în instanța de apel.

CNAS i-a recalculat pensia lui Ion Muruianu și în anii care au urmat. Astfel, în 2017, judecătorul a avut o pensie lunară de 22.000 de lei și un salariu de circa 28.000 de lei.

Mariana Iaţco, expertă la IDIS „Viitorul”: „Pe de o parte, suntem toţi egali în faţa legii, pe de altă parte avem o «elită» de judecători şi procurori”

Reforma sistemului de pensionare este favorabilă doar câtorva categorii de pensionari, pe când restul pensionarilor se vor „bucura” de majorări simbolice de la 129 de lei până la 500 de lei lunar, fapt ce creează din start inegalităţi economice şi sociale. Cei mai favorizaţi sunt pensionarii judecători şi procurori, pentru care pensia ar urma să se majoreze cu 2.000 de lei, respectiv cu 729 de lei pentru procurori. Astfel un judecător pensionar ar trebui să ridice o pensie de circa 17.000 de lei, iar un pensionar al Procuraturii circa 6.000 de lei.

Accesarea datelor Biroului Naţional de Statistică denotă o situaţie catastrofală. La finele anului 2017, mărimea medie a pensiei lunare stabilite pentru limită de vârstă a constituit 1.456 de lei, iar valoarea minimului de existenţă în anul 2017, medii lunare pe o persoană – 1.862 de lei. Ba mai mult, constatăm că un pensionar al Procuraturii încasează o pensie mai mare decât salariul mediu pe economie, care în primul trimetru al anului 2018 a constituit 5.906 lei.

Pe de o parte, suntem toţi egali în faţa legii şi a autorităţilor publice şi orice tratament discriminatoriu este condamnat prin lege, pe de altă parte, avem o „elită” – judecători şi procurori, care şi-au creat legi şi regulamente confortabile privind sistemul „lor” de pensionare şi nu cel aplicabil pe principiul general şi echitabil.

Credeţi că un pensionar al sistemului de sănătate publică cu o pensie medie de circa 1.500 – 2.000 de lei, fie chiar şi 3.000 de lei, care îşi desfăşoară în continuare activitatea sa profesională generează o plus-valoare societăţii (tratează şi salvează vieţi omeneşti) mai puţin decât un judecător sau procuror, care „tratează şi salvează” societatea de cetăţenii certaţi cu legea, în condiţiile în care sistemul judecătoresc trece printr-o reformă interminabilă de combatere a corupţiei în rândul magistraţilor?

Bancherul american Bill Browder, considerat iniţiatorul Legii Magnițki din SUA, a postat pe contul său de Twitter un mesaj referitor la introducerea legii Magnițki în Parlamentul Republicii Moldova. „Ultima oră: Parlamentul moldovenesc introduce Legea Magnițki pentru Moldova. Republica Moldova este acum una dintre 9 țări noi în care legislația Magnițki este în joc”, scrie Browder.

Totodată, finanțistul american a făcut trimitere la un articol la acest subiect publicat pe platforma WatchDog.

Proiectul de lege a fost perfectat de un grup de ONG-uri specializate în sfera de bună guvernare şi protecţia drepturilor omului. Din grupul de iniţiativă fac parte Transparency International Moldova, IDIS Viitorul, Comunitatea WatchDog.MD, CPR, PromoLex şi CRJM.

Potrivit autorilor proiectului de lege, în ultimii ani diverse grupări criminale regionale au utilizat băncile din Republica Moldova pentru înfăptuirea celor mai mari tranzacţii de spălare de bani din regiune, prin care au fost transferate zeci de miliarde de dolari din Federaţia Rusă către jurisdicţii offshore. Activităţile suspicioase au culminat cu fraudarea a 1 miliard de dolari din trei bănci moldoveneşti în noiembrie 2014. Una din aceste bănci era Banca de Economii, cunoscută de asemenea pentru implicarea în transferul mijloacelor provenite din schema ilegală de restituire a impozitelor, deconspirată de Serghei Magnitsky. La începutul anului 2008 două companii din Moldova au transferat cel puţin 52 milioane dolari sustraşi din trezoreria Federaţiei Ruse către zeci de companii offshore, după cum relevă o investigaţie realizată de OCCRP.

Între timp, actuala majoritate parlamentară a aprobat un pachet de legi privind amnistia capitalului, fapt care a trezit îngrijorarea reprezentanţilor FMI, Băncii Mondiale, Ambasadei SUA şi Delegaţiei UE în Moldova. Legile privind amnistia capitalului legitimează mijloacele provenite din crimele financiare de proporţii şi subminează angajamentele asumate de guvernarea RM faţă de cetăţeni şi partenerii de dezvoltare internaţionali. Autorităţile din Moldova au acum oportunitatea să demonstreze dacă sunt adevărate intenţiile lor privind combaterea corupţiei şi spălării banilor.

Amintim că „Legea Magnițki” a apărut în anul 2009, când Statele Unite au reacționat la uciderea avocatului rus Serghei Magnițki, ca urmare a faptului că acesta a relatat publicului detalii importante privitor la spălări de bani de proporții în Federația Rusă. Este vorba de aproximativ 400 de milioane de dolari. După aceste dezvăluiri, el a fost prins, deținut 358 de zile și după mai multe maltratări în interiorul izolatorului, a fost ucis.

După acest caz, Statele Unite au adoptat o lege care a fost numită Legea Magnițki. În document este inclusă o listă de 49 de persoane care au fost implicate în torturarea lui Magnițki, iar acestea în prezent au interdicția de a intra în țările care au adoptat această lege – Statele Unite ale Americii, Canada, Maria Britanie, Republica Dominicană și Țările Baltice.

Amnesty International Moldova cere statului respectarea drepturilor protestatarilor pașnici și asigurarea securității publice. Asta după ce la protestul de acum două zile de la Ungheni au fost altercații.

1. Libertatea întrunirilor și dreptul la libera exprimare sunt drepturi constituționale, care trebuie să fie cu strictețe asigurate și protejate de către stat;

2. Dreptul de a fi protejat de către poliție, în cadrul protestelor pașnice, constituie o normă imperativă și o datorie a statului.

Amintim că la data de 29.07.2018, în orașul Ungheni, opoziția a organizat un protest pașnic. Simultan, un grup de protestatari pro-guvern a organizat un contra-protest. În consecință, s-au produs mai multe altercații între protestatarii din ambele grupuri. Aceste altercații nu au fost eficient prevenite și stopate de către forțele de asigurare a ordinii de drept.

Din miliardul sustras din sistemul bancar moldovenesc, 150 de mii de dolari au ajuns în Maldive. Ilan Șor a trimis această sumă către o frumoasă insulă din Oceanul Indian, unde a zburat după finalizarea furtului. Obosit, probabil, de munca înfăptuită, s-a dus într-o vacanță cu familia și prietenii. Printre aceștia – soția unui fost demnitar din echipa lui Vladimir Putin.

În noiembrie 2014, cu câteva zile înainte de terminarea operațiunii „furtul miliardului”, una dintre firmele lui Ilan Șor, implicată în schema jafului, a făcut două transferuri de 150 de mii de dolari pe conturile unei stațiuni impetuoase pe o insula din arhipelagul Maldive. Peste mai puțin de două luni, la începutul lui 2015, familia bancherului falit zbura încolo pentru o vacanță de vis. Fotografii din acea călătorie au fost postate pe rețele de socializare de către soția condamnatului în dosarul fraudei bancare, Sara Șor, interpreta din Rusia cu numele de scenă Jasmin.

Stațiunea în care s-a cazat familia este considerată una dintre cele mai scumpe din lume și pune la dispoziție vile dintre cele mai spectaculoase. Piscine imense, zone în aer liber, acces direct la plajă privată – o izolare totală într-un paradis. „Imaginați-vă plajele de nisip alb și apele turcoaz, întinzându-se cât de departe puteți vedea – și asta este doar începutul!” – astfel îi ademenește pe clienții bogați stațiunea aleasă de Șor. Cu totul departe de realitățile moldave. De exemplu, unul dintre serviciile exclusiviste de care pot beneficia în prezent oaspeții acestui local sunt călătoriile sub apă cu un submarin cu trei locuri.

Din imaginile postate de soția lui Șor pe internet, rezultă că familia a optat în ianuarie 2015 pentru această variantă de cazare din luxoasa stațiune. O vilă cu două dormitoare, pe malul oceanului, cu piscină spațioasă și ieșire privată la plajă.

Stațiunea din Maldive a primit de la offshorul recunoscut de Șor drept al său, Hezburg LLP, două plăți – de 50 și 100 de mii de dolari. Pe 10 și, respectiv, 24 noiembrie 2014. Banii au provenit din creditele frauduloase prin care a fost jefuit sistemul bancar moldovenesc – prima sumă dintr-un credit de la Unibank și a doua – de la Banca de Economii. Vom prezenta pe scurt drumul banilor, care, deși s-a încercat camuflarea lui, poate fi urmărit datorită unui set de documente oferit presei de către avocații lui Veaceslav Platon, care a fost condamnat în dosarul fraudei bancare în baza declarațiilor făcute de Ilan Șor. Prima sumă de 50 de mii de dolari a provenit dintr-un credit de la Unibank. Traseul a fost următorul:

Pe 6 noiembrie 2014, Unibank acordă un credit de 2,1 milioane de euro SRL-ului din Moldova, Contrade. Acesta transferă banii spre offshorul britanic Genyral Trade LP, care convertește 40,5 mii de euro în 50 de mii de dolari, iar peste trei zile, pe 10 noiembrie, expediază 49 de mii 940 de dolari către Hezburg LLP, firmă înregistrată și ea în paradisul fiscal britanic. Ultima companie din lanț adaugă 60 de dolari și trimite în aceeași zi 50 de mii către stațiunea de lux din Maldive.

A doua sumă, de 100 de mii de dolari, transferată stațiunii din Maldive, a provenit dintr-un credit de la Banca de Economii, cu următorul traseu:

Pe 21 noiembrie 2014, BEM acordă două împrumuturi de 19,6 milioane de euro și 24,7 de milioane de dolari companiei moldovenești Caritas Group SRL. De aici banii merg spre firme nerezidente, înregistrate în paradisul fiscal britanic. Caritas Group face mai multe transferuri, inclusiv unul de trei milioane de euro către Spectra Ventures LLP, care trimite banii spre Delta Managemnet LP. Aceasta, la rândul său, transferă suma pe conturile unei bănci din Letonia pentru a restitui un credit overdraft, acordat de această instituție financiară unui alt offshore – Transmark Export LP. În aceeași zi, cele trei milioane de euro sunt expediate către Bannyster LLP. După două zile, pe 24 noiembrie, Bannyster convertește 141 mii de euro în 175 mii de dolari și-i trimite către Ardooks LLP, iar de aici banii pleacă spre Genyral Trade LP, care mai adaugă o mie și trimite 176 de mii de dolari spre Hezburg LLP. În aceeași zi, ultima firmă din lanț, transferă 100 de mii către stațiunea din Maldive.

Toate companiile, prin care au trecut banii, din care, până la urmă, s-a format suma de 150 de mii de dolari, pentru a fi plătită vacanța de vis a familiei Șor, au fost recunoscute de către primarul de Orhei drept ale sale, în cadrul proceselor penale în care au fost condamnați fostul premier Vladimir Filat, fostul deputat Chiril Lucinschi și afaceristul Veaceslav Platon. În același timp, tot Ilan Șor controla băncile din care au fost luate creditele frauduloase, pentru care cetățenii Republicii Moldova vor avea de plătit 25 de miliarde de lei în următorii 25 de ani.

În prezenta ediție ne vom referi la suma de 150 de mii de dolari din totalul de un miliard sustras din Banca de Economii, Baca Socială și Unibank în noiembrie 2014. S-ar părea că nu ar merita atenție o cifră care alcătuiește doar 0,015 procente din totalul banilor dispăruți fără urmă. Dar pe de alta, 150 de mii de dolari înseamnă, de exemplu, un milion 250 de mii de pâini dintr-acelea, pe care le vinde Șor săracilor. Clienții magazinelor așa-numite sociale, deschise de fostul bancher, astăzi primar, vor avea ocazia să facă o comparație între viața lor, în care până și economia de un leu a ajuns să fie vitală, și viața celui care a participat la creșterea datoriei publice cu 25 de miliarde de lei și, astfel, a contribuit la creșterea sărăciei generale.

Suma de 150 de mii de dolari este extrem de mare până și pentru această stațiune luxoasă din Maldive, unde, potrivit site-urilor specializate, cazarea unei familii ar costa între 20 și 40 de mii de dolari pe o săptămână din luna ianuarie. Șor, însă, a mers încolo nu doar cu soția. Cei doi au fost însoțiți de numeroși prieteni. În una dintre fotografiile postate vedem 17 persoane, – 15 adulți și doi minori.

„Cu cei mai iubiți prieteni!” Așa a fost întitulată poza de grup postată pe internet de către soția lui Valentin Yudașkin, renumitul designer de modă din Rusia. Cuplul, cu fiica lor și ginerele, a petrecut vacanța alături de Ilan Șor. În poza de grup poate fi văzut și interpretul Dmitri Malikov, cu soția sa și fiica. Malikov a postat pe internet și o altă fotografie din acea călătorie. Lângă un brad împodobit, despre care soția lui Șor a scris că i-a fost dăruit de către prieteni. Cu fotografie la bradul lui Jasmin s-au lăudat pe rețelele de socializare mai multe dintre persoanele care au petrecut vacanța împreună cu ea. Printre acestea se numără și soția lui Vladimir Kojin, un fost consilier de-al președintelui Federației Ruse. Soția demnitarului rus poate fi văzută și în poza de grup, în care însă nu poate fi identificat și funcționarul. Există o persoană în această fotografie, care seamănă cu Vladimir Kojin. O asemănare care, însă, nu oferă certitudinea prezenței lui. Doar o presupunere. Totuși, despre faptul că din grup ar fi făcut parte și Vladimir Kojin vorbește, în afară de prezența soției sale, un alt detaliu. O altă fotografie, cu fețele mai de aproape, publicată de soția lui Dmitri Malikov. Imaginea a fost editată, dar cam superficial, astfel încât poate fi observat faptul că a fost acoperită cu negru fața unei persoane și este exact omul despre care am presupus mai sus că ar putea fi Kojin. Pentru a nu opera cu supoziții, am telefonat la stațiunea de lux din Maldive și am discutat cu administratorul. Acesta însă a spus că nu oferă informații despre clienți. L-am telefonat pe Kojin, pentru a preciza nu doar dacă a fost prezent, dar și cine a plătit pentru vacanță, având în vedere faptul că suma achitată de firma lui Șor este cu mult mai mare decât cea care ar fi fost necesară pentru cazarea unei singure familii. Kojin a refuzat să discute cu reporterul Jurnal TV.

Ulterior, omul a blocat numărul de telefon de la care a fost apelat și nu a mai răspuns nici când am încercat să-l contactăm cu alte numere.

Vom preciza câteva lucruri. În primul rând, în ceea ce ține de declarația lui Șor că el ar folosi doar banii săi. Toate sumele care au ajuns pe conturile Hezburg LLP au provenit din creditele prin care au fost fraudate Banca de Economii, Banca Socială și Unibank în 2014. Creditele de 13 de miliarde de lei, pentru care cetățenii Republicii Moldova vor avea de întors 25 de miliarde, pentru că așa au decis autoritățile să astupe gaura. Nu au existat alte surse de bani pe contul Hezburg. Acest lucru se vede clar în rulajul bancar al firmei. Iar faptul că această companie, implicată în jaf, îi aparține, a fost recunoscut chiar de către Șor în cadrul mărturiilor pe care le-a depus împotriva fostului deputat Chiril Lucinschi.

O a doua precizare ține de promisiunea bancherului că va răspunde în formă scrisă. Subliniem că toate întrebările expediate de Jurnal TV până acum au fost ignorate. Când reporterul a făcut referire la acest lucru, purtătorul de cuvânt al lui Ilan Șor i-a întors spatele.

Vom face și o a treia precizare. Cu privire la un nou automobil ce face parte din cortegiul primarului de Orhei, înregistrat cu seria de înmatriculare preferată de Șor. Acest Audi, o limuzină descrisă pe siteurile de specialitate cu expresii de genul „super lux”, în valoare de peste 90 de mii de euro, se adaugă la alte peste 40 de mașini, pe care Ilan Șor le folosește fără să le declare în dările de seamă. Realitate pe care am relatat-o într-o investigație anterioară.

Vladimir Kojin a făcut parte din echipa lui Vladimir Putin încă înainte ca acesta să devină omul temut de astăzi. La începutul anului 2000, după plecarea lui Boris Elțin, când Putin fiind premier deținea și interimatul funcției de șef de stat, Kojin a fost numit director al afacerilor președinției ruse. El a deținut această funcție până în 2014, când a fost numit asistent al președintelui Federației Ruse pentru cooperarea tehnico militară. Deși fotografia sa încă mai este pe siteul președinției ruse, responsabilii din cadrul Serviciului de presă al acestei instituții ne-au spus că el nu mai activează acolo de aproximativ o lună. Potrivit informațiilor din presă, omul urmează să ocupe un loc în camera superioară a parlamentului rus, drept senator din partea Moscovei. Kojin a figurat în mai multe investigații jurnalistice cu privire la înstrăinarea terenurilor publice la prețuri derizorii. A apărut și în investigațiile cu privire la palatul de un miliard de dolari pe care îl are Putin la Marea Neagră. A figurat chiar și în dosare penale, în care însă nu a ajuns să fie și judecat.

Fostul consilier al lui Putin este un vechi prieten de-al familiei Șor. În 2011, Kojin a fost prezent la pompoasa nuntă a lui Ilan Șor cu interpreta Jasmin, jucată la Chișinău în Palatul Republicii. Peste trei ani, deja soții Șor au mers la nunta lui Kojin cu o interpretă puțin cunoscută din Rusia, Olyesya Boslovyak. (24) Familiile petrec frecvent vacanțele împreună, iar alături le sunt, de obicei, și soții Yudașkin. Cu toții participă la aceleași evenimente. Chiar înainte de călătoria în Maldive, familiile Șor, Kojin și Yudașkin au petrecut o vacanță la munte în Franța, în localitatea Megeve. În afară de schi, în una din zile, petrecăreții, cel puțin unii, au făcut o călătorie cu elicopterul până în orașul Geneva, aflat la aproximativ 70 de kilometri distanță. ”Zborul spre Geneva”, ”15 minute de plăcere” așa și-au descris emoțiile persoanele care au publicat și poze pentru a-și împărtăși sentimentele în lumea virtuală. La munte, compania a zburat cu unul dintre avioanele pe care le avea Șor. Asta se vede din biletele postate pe internet de unul dintre călători, în care apare denumirea prescurtată a companiei deținute de Șor, Nobil Air, redenumită ulterior Classica Air. Precizăm că în acel moment Nobil Air tocmai se pricopsise cu un avion nou-nouț model Embraer Legacy 650, cu o valoare de aproximativ 25 de milioane de dolari. Într-un material publicat anterior am arătat că și banii plătiți pentru această aeronavă au provenit, cel puțin parțial, din miliardul de dolari sustras din sistemul bancar moldovenesc prin credite acordate lui Șor.

Peste câteva luni după acele călătorii, șeful lui Kojin, Vladimir Putin, a decorat-o pe soția lui Șor cu titlul de artist emerit al Rusiei.

O eventuală anchetă oficială în privința surselor din care a fost plătită vacanța din decembrie 2014 – ianuarie 2015 a familiei demnitarului din administrația lui Putin ar putea scoate la iveală că Ilan Șor a făcut favoruri nu numai unor demnitari moldoveni, cum este cazul fostului premier Vladimir Filat, fapt pentru care acesta a și fost condamnat.

Cât privește familia Șor, se pare că Maldive și anume această stațiune din Maldive sunt una dintre destinațiile preferată de cei doi soți. Aceștia zboară încolo chiar și de două ori pe an, potrivit fotografiilor publicate pe internet. În luna mai 2014, când, la fel, au fost însoțiți de familia Yudașkin, soții Șor au optat pentru această variantă de cazare. O vilă cu trei dormitoare, 2000 de metri pătrați, piscină chiar pe malul oceanului și plajă privată.

Ianuarie 2014. O altă călătorie în același loc. De această dată, în afară de plajă, soții Șor au făcut și o a doua nuntă, potrivit tradițiilor din Maldive. De altfel, unul dintre serviciile oferite de stațiunea de lux este organizarea de nunți.

Printre prietenii soției lui Șor, anume dintre cei cu care îi coincid vacanțele, atât din punctul de vedere al perioadei, cât și din punctul de vedere al opțiunii de cazare selectate, se numără și soția unui alt demnitar din administrația lui Putin. Este vorba despre Tatiana Navka, renumită dansatoare pe gheață, care este soția lui Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Putin. Soția lui Șor și soția lui Peskov nu apar în poze comune în timpul vacanțelor, însă, postează fotografii din aceleași locuri în aceleași zile. De exemplu, perioada 5-19 ianuarie 2017.

În aceeași perioadă, ambele au mers în aceeași stațiune din Turcia și au ales aceeași opțiune de cazare. Sara Șor și Tatiana Navka s-au intersectat și într-o a treia vacanță, în august 2017. Precizăm că femeile nu au postat fotografii cu soții lor în aceste trei călătorii.

Vedem că familia Șor are prieteni influenți în Rusia. Iată ce a declarat Soția lui Ilan Șor într-un interviu, pe 7 octombrie 2014, cu privire la amicii pe care îi are familia sa.

Revenind la vacanța în Maldive din ianuarie 2015, cea pentru care de pe conturile firmei lui Șor, Hezburg LLP, au fost transferate 150 de mii de dolari, vom sublinia următorul aspect. În toate procesele de judecată în dosarul fraudei bancare, fostul bancher declară că el a luat creditele, dar nu pentru sine, ci pentru alte persoane. Filat, Lucinschi, Platon. Șor susține că nu a cheltuit niciun leu în beneficiul său. Anume din motiv că procurorii nu au prezentat în judecată nicio dovadă a faptului că Șor a folosit pentru sine o parte din banii sustrași, instanța a acceptat solicitarea avocaților inculpatului de a-i recalifica una din învinuiri din „escrocherie”, infracțiune care prevede o pedeapsă cu până la 15 ani de închisoare, în „cauzare de daune fără însușire”, un articol din codul penal care prevede până la trei ani de pușcărie. Am expediat o solicitare la Procuratura Anticorupție în care am întrebat dacă procurorii au analizat datele din extrasele bancare ale Hezburg LLP cu privire cele 150 de mii de dolari transferate stațiunii de lux din Maldive și de ce această dovadă nu a fost prezentată în instanța de judecată pentru a păstra învinuirea pentru escrocherie. Un răspuns încă nu am primit.

Precizăm că procurorii dețin rulajele firmei Hezburg LLP și le-au utilizat pentru a-și argumenta învinuirea în dosarul lui Chiril Lucinschi. Presa a obținut aceste extrase bancare de la avocatul lui Veaceslav Platon, Ion Crețu, condamnat și el recent într-un dosar desfășurat cu numeroase nereguli. Începând de la procedurile de emitere a mandatului de arestare și de dare în căutare și terminând cu o sentință în care judecătorul pur și simplu confundă articolele din Codul Penal, plagiază cuvânt cu cuvânt părți întregi din acuzarea procurorilor și nu spune nicio propoziție despre poziția apărării. Ion Crețu a fost condamnat în iulie 2018 la 6 ani de închisoare pentru trafic de influență, după ce, în martie 2014, a fost reținut cu o sumă de 15 mii 700 de euro asupra sa. Avocatul susține că a primit acea sumă drept recompensă pentru serviciile acordate unui client în bază de contract și a prezentat acel document atât în instanță, cât și presei. Lucrurile în acest dosar, care durează din 2014, au început a se mișca în ritm grăbit din februarie 2018, exact atunci când Crețu a făcut rost, prin surse confidențiale, de rulajele bancare ale mai multor firme implicate în furtul miliardului de dolari, inclusiv rulajul Hezburg LLP și a început să facă declarații cu privire la informațiile din extrasele bancare. Atunci s-a emis mandat de arestare și, fără să existe o decizie de judecată corespunzătoare, a fost anunțat imediat în căutare. Omul a fugit din Republica Moldova și astfel s-a alăturat șirului lung de moldoveni fugari, care acuză justiția de condamnări la comandă. Pentru comparație: Ion Crețu, acuzat că ar fi luat mită 15 mii 700 de euro a fost condamnat la 6 ani de închisoare, iar Ilan Șor, în dosarul căruia procurorii i-au incriminat un prejudiciu de cinci miliarde de lei adus cetățenilor Republicii Moldova, că numai pentru cinci miliarde au găsit probe, a fost condamnat la 7 ani și 6 luni, pentru cumul de infracțiuni – cauzare de daune în proporții deosebit de mari și spălare de bani. Și încă nu se știe cât din acest termen îi va rămâne după Curtea de Apel și Curtea Supremă de Justiție. S-ar putea ca Ilan Șor să aibă și acolo prieteni, subiect pe care îl vom investiga pentru una dintre edițiile următoare ale Jurnalului Săptămânii.

Plahotniuc a suferit un eșec lamentabil la Ungheni, încercând să zădărnicească protestul organizat de Mișcarea de Rezistență Națională ACUM, afirmă vicepreședintele Platformei Demnitate și Adevăr, Alexandru Slusari.

Primarul ales al municipiului Chișinău, Andrei Năstase, a adresat un apel către instituțiile internaționale privind investigarea furtului secolului, a spălătoriei mafiei rusești, recuperarea de la hoți a miliardelor furate și aplicarea față de aceștia a sancțiunilor personalizate.

„Analizând tendințele alarmante pentru statul de drept, dar și pentru că pe parcursul campaniei electorale din mai-iunie 2018 am făcut o promisiune fermă cetățenilor care au avut încredere în oferta mea politică pentru Chișinău, am decis, în calitatea mea de Primar General ales al capitalei, să SESIZEZ oficial mai multe organizații internaționale pentru a lansa oficial o anchetă internațională pentru identificarea valorilor financiare sustrase din vistieria țării, înghețarea conturilor din străinătate ale grupurilor și persoanelor asociate schemelor de corupție și spălare de bani din Republica Moldova, inclusiv în ceea ce-l privește pe liderul PD, Vladimir Plahotniuc, și acoliții săi, sechestrarea tuturor bunurilor acestora din jurisdicțiile sesizate, tragerea la răspundere penală a făptuitorilor în conformitate cu normele de drept internațional, aplicarea unor sancțiuni personalizate celor care conduc, de facto, Republica Moldova”, se spune în apel.

Totodată, Andrei Năstase a solicitat anchetarea internațională a spălării a circa 30 de miliarde de dolari ai mafiei rusești prin intermediul instanțelor de judecată din Republica Moldova și a sistemului financiar bancar, aflate pe teritoriul municipiului Chișinău și al țării, instanțe de asemenea capturate de oligarhul Plahotniuc.

Reprezentanților Organizațiilor Internaționale acreditate în Republica Moldova

Execelențe, stimați prieteni,

Prin prezenta scrisoare, dorim să vă atragem atenția asupra unei grave deteriorări a climatului general de exercitare a drepturilor omului și libertăților politice în Republica Moldova, atestând alunecarea spre un regim politic voluntarist, cleptocratic și represiv, care devine principalul adversar al Acordului de Asociere, semnat la 27 iunie, 2014, cu Uniunea Europeană.

Schimbarea abuzivă a sistemului electoral în 2017 (de la proporțional la un sistem mixt dezechilibrat) a ilustrat decizia actualei coaliții de guvernare (PD+PPEM) de a nesocoti recomandările Consiliului Europei și OSCE/ODIHR, culminând cu invalidarea rezultatelor scrutinului local din 3 iunie. Declinul abrupt în aproape orice domeniu de guvernare (mass media, accesul la justiție, autonomie locală, transparență și responsabilitate asupra bugetului public, participarea liberă și finanțarea politică) creează premizele unei consolidări fără precedent a controlului unui grup oligarhic, condus de liderul Partidului Democrat, asupra tuturor structurilor de stat, ceea ce reprezintă în opinia noastră o formă de uzurpare a puterii de stat, calificată de Constituția Republicii Moldova drept ”cea mai gravă crimă contra poporului”. (Art.2, Constituția Republicii Moldova, ”nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau o altă formațiune obștească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu”.

În calitatea noastră de lideri ai unor partide democratice suntem în mod excepțional alertați de lipsa de progrese în investigarea gravelor infracțiuni de fraudare a sistemului bancar din Republica Moldova, ca rezultat al cărora a fost furat 1 mrd $, ori circa 13% din PIB al țării. Grupurile infracționale organizate implicate în această schemă au contribuit la marea ”spălătorie de bani” din 2008-2010, în care grupuri infracționale din Federația Rusă au folosit Republica Moldova drept cap de pod pentru importante rețele ale Federației Ruse.

Surse credibile constată că la ”spălătoria de bani” din Moldova a fost folosită de circa 19 bănci înregistrate în Federația Rusă. Circa 11 mlrd 480 mln $ au fost extrase din băncile rusești în baza unor ordonanțe judecătorești din Republica Moldova, și circa 8 mlrd 538 mln $ au fost tranferate în baza documentelor contrafăcute, acceptate de către judecători chiar și atunci când aceștia înțelegeau caracterul ilicit al tranzacțiilor. Acest model de fraudă s-a făcut cunoscut drept ”conversie” și s-a produs cu susținerea a 14 judecători, care au fost asigurați că vor avea tot sprijinul necesar din partea unor influenți oameni politici și judecători superiori. Comunitatea internațională este conștientă de amenințările pe care crima organizată le implică, adoptând importante convenții privind prevenirea și combaterea spălării banilor, la care a aderat și Republica Moldova, adoptând și o serie de instrumente domestice pentru combaterea spălării banilor și finanțării terorismului.

Cu toate acestea, autoritățile Republicii Moldova au blocat funcționarea mecanismelor de prevenire și combatere a spălării banilor al Consiliului Europei, iar acum mimează atribuțiile pe care le are în acest scop, adoptând documente sterile. Fiind un stat monitorizat de MONEYVAL (Comitetul de experți pentru evaluarea măsurilor de combatere a spălării banilor și finanțării terorismului), guvernarea ar fi trebuit să prezinte, în decembrie 2014, un raport cu privire la implementarea recomandărilor Grupului de Acțiune Financiară (FATF), și, respectiv a măsurilor întreprinse, dar, în loc de raport, guvernarea oligarhică din Republica Moldova a pășit într-un dezastru financiar, ale căror consecințe se resimt și până acum. MONEYVAL constată și în al IV raport de evaluare reciprocă lipsa unor progrese esențiale în domeniul combaterii spălării banilor, inclusiv în ceea ce privește raportarea obligatorie și neîntârziată a tranzacțiilor bancare suspecte, reglementarea și supravegherea instituțiilor financiare, înghețarea și confiscarea actelor criminale sau teroriste.

Reacțiile întârziate ale autorităților pentru a împiedica tranzacțiile suspecte confirmă lipsa de motivație, politizarea excesivă a structurilor. Conform presei de investigații bancare și a unor ofițeri ai CNA și SIS, ambele tipuri de fraude au fost gestionate de către un grup afiliat Partidului Democrat (PD) și au implicat doi dintre cei mai apropiați locotenenți ai actualului lider PD, Serghei Iaralov și Constantin Botnari. Frauda din sistemul bancar al RM a fost executată cu participarea directă a lui Ilan Shor, afacerist din anturajul oligarhului Vladimir Plahotniuc, președinte al Partidului Democrat, deținător în diverse perioade de timp a multiple identități și cetățenii. Ilan Shor este cunoscut ca proprietarul companiei Dufremol (o rețea de magazine duty-free), făcând parte din Consiliul Director al Aeroportului Internațional Chișinău, transmis din 2013 printr-un contract de concesiune de 40 de ani unor companii obscure, care-și are sediul într-un offshore din Cipru. Cu ajutorul instanțelor controlate politic de PD și personal de către oliharhul Vladimir Plahotniuc, după preluarea prin atacuri de tip raider a actiunilor bancare de la acționarii privați si de la stat, Ilan Shor a ajuns să controleze concomitent 2 bănci comerciale – Unibanc și Banca Socială – și o a treia, Banca de Economii, în care Guvernul Republicii Moldova încă mai deținea un pachet majoritar de control. În 2014, capitalul acestor 3 bănci este transferat în mod fraudulos în mai multe jursidicții offshore, fără a întâmpina nici o piedică din partea CNPF, CNA sau Banca Națională. Ulterior, conform schemei criminale, premierii Iurie Leancă și Chiril Gaburici, aflați astazi în posturi cheie ale guvernării PD, prin hotărâri secrete de guvern garantează acoperirea milliardului de dolari de la Banca Națională, bani care ulterior vor fi puși pe spatele cetățenilor pentru a fi returnați cu dobândă timp de 25 de ani! Transferarea unor sume uriașe în offshore-uri indică, potrivit presei de investigație, adevăratul beneficiar efectiv al tranzacțiilor și, anume, Vladimir Plahotniuc, cel care controlează instituțiile de drept și reglementare din țara noastră.

Deși există două Rapoarte ale companiei de investigații Kroll (doar primul a fost făcut public integral după un protest masiv, iar cel de-al doilea doar în sinteză, acoperindu-se numele făptuitorilor), instituțiile de drept, părtașe la jaf, se prefac că investighează propria crimă, la ora actuală nefiind recuperat niciun cent din suma furată. Partenerii de dezvoltare și-au arătat disponibilitatea de a ajuta autoritățile de la Chișinău în identificarea făptuitorilor și recuperarea sumei, printre ei numărându-se și SUA, potrivit Ambasadorului său, James Pettit. Din păcate, propunerea transmisă de diplomatul SUA a rămas fără nici un răspuns. Sunt la curent cu faptul că Biroul Federal de Investigații (FBI) are în derulare o anchetă în cadrul căreia am dat depoziții în calitate de martor și, pe această cale, solicit urgentarea investigației pentru a depista și a bloca conturile beneficiarului final.

La 5 iulie 2018, Parlamentului European a adoptat o Rezoluție dedicată crizei politice din Republica Moldova, ca urmare a invalidării alegerilor locale din Municipiul Chișinău în care, pe lângă solicitările de validare a mandatului primarului ales al capitalei Chișinău și anularea sistemului mixt de vot, s-a solicitat autorităților Republicii Moldova să revină la investigarea fraudei bancare și recuperarea miliardului furat, inclusiv la tragerea la răspundere a făptuitorilor. În replică, însă, la 26 iulie Parlamentul Republicii Moldova a adoptat în grabă și în mod netransparent Legea privind declararea voluntară și stimularea fiscală, prin care, de fapt, se permite legalizarea miliardelor furate din sistemul bancar și rezervele Băncii Naționale, dar și a banilor care au fost scoși de-a lungul anilor din Republica Moldova prin diferite scheme criminale. Prin această lege sunt motivați, în primul rând, beneficiarii acumulării veniturilor din corupție și alte crime economice în detrimentul antreprenorilor onești. Astfel, guvernarea a revenit la o idee a sa obsesivă de a legaliza fonduri nedeclarate anterior, contra unei taxe minore de 3%.

Ca și în 2016, societatea civilă a criticat dur proiectul de lege, numindu-l legalizare a banilor murdari și indicând asupra faptului că guvernarea își propune să legalizeze fondurile extrase prin fraudă din băncile Republicii Moldova. Riscurile țin de stimularea evaziunii fiscale[9], scăderea costului evaziunii, creșterea corupției, riscul de imagine pentru sectorul bancar deja șifonat după dezastrul financiar din 2014-2016, riscul înrăutățirii bruște a relațiilor cu partenerii de dezvoltare și subminarea principiilor statului de drept.

*Imediat au urmat reacțiile partenerilor de dezvoltare ai Republicii Moldova, Consiliul Europei, Delegația Uniunii Europene, Ambasada Statelor Unite ale Americii care au exprimat în unanimitate o atitudine negativă față de aceste acțiuni de legiferare a furtului, a corupției și de stimulare a spălării banilor prin Republica Moldova. În acest sens, riscurile semnalate de societatea civilă sunt reale și pe deplin împărtășite de către partenerii strategici ai Republicii Moldova.

Legea adoptată de majoritatea legislativă controlată de PD va afecta categoric relațiile cu Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială. La 26 iulie, FMI susținea că ”modelul de amnistie fiscală propusă de autoritățile Republicii Moldova nu se încadrează Memorandumului de colaborare semnat de Republica Moldova cu FMI, și că ”vor reduce gradul de conformare fiscală, expunând sistemul bugetar-fiscal unor riscuri semnificative”. Într-un comunicat special, Transparency International-Moldova cere Parlamentului să renunțe la amnistia capitalurilor și la decriminalizarea infracțiunilor economice, care ar ”crea oportunități de legalizare a mijloacelor aparținând unor persoane implicate direct și indirect în scheme frauduloase”.

Analizând aceste tendințe alarmante pentru statul de drept, dar și pentru că pe parcursul campaniei electorale din mai-iunie 2018 am făcut o promisiune fermă cetățenilor care au avut încredere în oferta mea politică pentru Chișinău, am decis, în calitatea mea de Primar General ales al capitalei, să SESIZEZ oficial mai multe organizații internaționale pentru a lansa oficial o anchetă internațională pentru identificarea valorilor financiare sustrase din vistieria țării, înghețarea conturilor din străinătate ale grupurilor și persoanelor asociate schemelor de corupție și spălare de bani din Republica Moldova, inclusiv în ceea ce-l privește pe liderul PD, Vladimir Plahotniuc, și acoliții săi, sechestrarea tuturor bunurilor acestora din jurisdicțiile sesizate, tragerea la răspundere penală a făptuitorilor în conformitate cu normele de drept internațional, aplicarea unor sancțiuni personalizate celor care conduc, de facto, Republica Moldova. De asemenea, solicit prin prezenta sesizare anchetarea internațională a spălării a circa 30 de miliarde de dolari ai mafiei rusești prin intermediul instanțelor de judecată din Republica Moldova și a sistemului financiar bancar, aflate pe teritoriul municipiului Chișinău și al țării, instanțe de asemenea capturate de oligarhul Plahotniuc.

Nu în ultimul rând îmi bazez solicitarea pe faptul că banii furați din vistieria țării, cel puțin o parte considerabilă a lor, provin din fonduri europene și americane, iar contribuabilii străini au dreptul să știe cine i-a furat cu atâta impertinență. Declar cu această ocazie că voi merge personal în orice loc din lume pentru a promova adevărul despre atacurile raider, preludiu al furtului miliardului și al spălătoriei rusești, precum și despre beneficiarul comun al acestor crime, Plahotniuc și complicii săi Leancă, Shor, Iaralov, Botnari și alții.

Sunt dispus să colaborez cu oamenii legii din străinătate care vor ancheta acest caz, punând la dispoziție probe concludente privind jaful miliardului, spălătoria rusească și atacurile raider care dezvăluie legături directe cu grupul oligarhic din care face parte și liderul PD, Vladimir Plahotniuc.

Andrei Năstase, Primar General ales al municipiului Chișinău

iulie 2018

Sursa:jurnal.md

Proiectele de modificare a legislaţiei fiscal-bugetare, promovate de Partidul Democrat înaintea încheierii acestei sesiuni parlamentare, ar putea proteja beneficiarii fraudelor financiar-bancare și ar duce la periclitarea investigaţiilor, precum şi a recuperării ulterioare a mijloacelor extrase fraudulos din sectorul bancar, inclusiv din Banca Națională, avertizează Transparency International–Moldova (TI-Moldova).

Într-o reacție emisă presei, TI-Moldova „îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul, că în ajunul încheierii actualei sesiuni parlamentare, guvernanţii au readus în agenda actelor legislative două idei mai vechi, blocate anterior printr-un efort comun al societăţii civile şi partenerilor de dezvoltare: amnistia capitalurilor şi de-criminalizarea infracţiunilor de ordin economic şi financiar”.

„De această dată, iniţiativele enunţate au fost ataşate procesului de modificare a legislaţiei fiscal-bugetară şi umbrite de intenţiile aparente ale guvernanţilor de a reduce povara fiscală asupra populaţiei şi agenţilor economic”, semnalează sursa citată.

Mai mult TI-Moldova a aflat despre existenţa unui proiect ce ţine de modificarea Legii cu privire la Banca Naţională a Moldovei. Proiectul în cauză nu a fost făcut public, aşa cum o cer rigorile transparenţei decizionale.

„Potrivit documentului, modificările vin să ofere în exces protecţie, siguranţă şi compensaţii responsabililor din cadrul BNM de supravegherea şi gestionarea domeniului financiar-bancar. De rând cu propunerile BNM de a admite gestionarea acesteia de la distanţă[2], un grup de autori propune protecţie angajaţilor BNM de orice urmărire penală şi administrativă pentru „acţiunile sau omisiunea îndeplinirii unor acţiuni în cadrul procedurilor arbitrale la care au fost împuterniciţi să participe de BNM”. Totodată, autorii propun oferirea compensaţiilor băneşti membrilor Comitetului executiv care şi-au încetat mandatul, precum şi personalului BNM care şi-au încheiat raporturile de muncă pentru o perioadă după plecarea din funcţie achitate din fondurile BNM (care, în fond, este o ”plată pentru tăcere”)”, avertizează TI-Moldova.

Autorii susțin cazul adoptării unor astfel de proiecte de către Parlament, sunt iminente o serie de riscuri:

– legiferarea impunităţii persoanelor care au conceput, au realizat, au beneficiat de pe urma fraudelor financiar-bancare, precum şi a celor care nu au întreprins măsuri pentru a preveni fraudele;
– periclitarea investigaţiilor, precum şi a recuperării ulterioare a mijloacelor extrase fraudulos din sectorul bancar, inclusiv din BNM.

În concluzie, TI Moldova cere autorităţilor să stopeze promovarea şi examinarea proiectelor de legi care afectează interesul public și urgentarea investigaţiilor fraudelor bancare şi aplicarea procedurilor ce se impun, inclusiv pe plan extern, pentru securizarea şi asigurarea recuperărilor ulterioare.

Proiectul privind legalizarea capitalului, care a eșuat în 2016, legea cetățeniei prin investițe și nou promovatul proiect privind declararea voluntară sunt niște verigi ale aceluiași lanț criminal. Este opinia vicepreședintele Platformei Demnitate și Adevăr, Alexandru Slusari.

„Am citit cap-coadă proiectul legii privind declararea voluntară și stimularea fiscală. Suspiciunile mele s-au transformat în certitudinea că principalul scop al acestei legi este legalizarea banilor furați din sistemul bancar. Probabil, că guvernarea Plahotniuc este deranjată de avansarea anchetei în SUA și se teme enorm că mijloacele financiare însușite pot fi sechestrate de autoritățile americane”, afirmă Slusari.

Potrivit lui Alexandru Slusari, proiectul de lege prevede că pot fi legalizați banii din orice colț al lumii și nu există nicio restricție privind transferurile din zonele offshore. Totodată, procedura verificării provenienței mijloacelor bănești declarate practic nu există.

„În cererea-tip, declarantul, sub propria răspundere, confirmă că bunurile declarate voluntar nu sunt obținute din activități infracționale prevăzute de Codul penal al Republicii Moldova. Mai mult ca atât, dat fiind faptul că banii sustrași din sistemul bancar au trecut deja prin zeci de firme, declarantul poate fi o persoana interpusă, care formal nu a încalcat legislația moldovenească”, a menționat Slusari.

Vicepreședintele Platformei DA atrage atenția că nu există nicio interzicere de a declara banii pentru cei care au beneficiat de credite din cele trei bănci devalorizate, deși Filip recent a spus altceva.

„Astfel, doamna Tauber, de exemplu, poate ușor să legalizeze orice sumă de bani. Acum îmi este clar definitiv scopul adoptării legii privind acordarea cetățeniei contra cost cu secretizarea beneficiarilor. Subiecții declarării banilor pot fi doar cetățenii RM. Așadar, în scurt timp noi riscăm să aflăm despre niște cetățeni noi, anonimi (care provin preponderent din zona gree a Emiratelor Arabe Unite), care mai apoi vor declara sute de milioane de dolari – o parte din banii furați din sistemul bancar”, a continuat Alexandru Slusari

Proiectul legii privind declararea voluntară și stimularea fiscală prevede că persoanele fizice pot declara voluntar bunurile nedeclarate, acestea vor trebui să indice sursa venitului și să achite o taxă de 3% din valoarea bunurilor liberalizate până la 10 decembrie 2018.

Guvernanții susțin că nu vor putea beneficia de declararea voluntară a bunurilor funcționarii publici, cei care au deținut funcții publice după anul 2009: președinți, deputați, prim-miniștri, miniștri, judecători, procurori, directori și adjuncți ai Serviciul Informații și Securitate, ai Centrului Național Anticorupție, ai Serviciului Fiscal de Stat, ai Serviciului Vamal, ai Băncii Naționale a Moldovei, ai Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică, ai Agenției Naționale pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației, ai Serviciului Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor etc, dar și toți șefii băncilor fraudate și cei care au beneficiat de credite frauduloase, inclusiv de la băncile Investprivatbank, Banca de Economii, Banca Socială și Unibank.

Proiectula fost deja aprobat de Guvern și se află pe agenda de astăzi a Parlamentului.

„Operațiunea jaful secolului nu este finalizată. Gruparea oligarhico-criminală a Partidului Democrat, instaurată la putere, a încercat, încearcă şi va încerca prin toate mijloacele să legalizeze banii furați din rezervele Băncii Naționale”. Declaraţiile au fost făcute de către fostul şef-adjunct al Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor din cadrul CNA, Mihail Gofman.

„Anterior, ei au încercat prin proiectul legii privind liberalizarea capitalului și amnistia fiscală, retras de pe ordinea de zi după presiunea partenerilor externi şi a societății civile. Acum încearcă prin așa numita reformă fiscală introdusă pe ordinea de zi a Parlamentului cu încălcarea tuturor normelor posibile”, a mai spus Gofman.

În context, Mihail Gofman a menţionat că această lege va permite legalizarea banilor furați din rezervele valutare ale ţării.

Controversatele măsuri fiscale, incluse de urgență pe agenda Parlamentului, reprezintă încă un cui în Acordul de Asociere, consideră președintele Partidului Acțiune și Solidaritate, Maia Sandu.

„Stimaţi cetăţeni, miliardul vine înapoi! Doar că nu va veni ca ban întors cetăţenilor în bugetul public, ci ca proprietate a celor care l-au furat”, a spus liderul PAS, cu referire la proiectul legii privind declararea voluntară și stimularea fiscală

„Guvernarea şi-a dat arama pe faţă şi a recunoscut astfel că este implicată în „furtul secolului”. Anume aceasta este esenţa celor trei legi (282, 283, 284) incluse hoţeşte, în câteva ore, fără consultare publică, cu încălcarea gravă a unor proceduri elementare, pentru a fi votate de urgență în Parlament”, a declarat Maia Sandu.

În opinia președintei PAS, sub retorica falsă a unor reforme de ordin fiscal se ascunde o banală spălare de bani şi o legalizare a banului furat de la popor.

„Anul trecut, un proiect asemănător a fost respins în urma presiunii partenerilor de dezvoltare, societăţii civile şi a partidelor de opoziţie. Acum însă guvernarea antipopulară a decis să meargă până la capăt şi să bată încă un cui în Acordul de Asociere. Ei au nevoie urgent de aceşti bani pentru a se menţine la putere, pentru a corupe electoratul şi a frauda definitiv alegerile. ACUM trebuie să ne împotrivim acestui abuz şi să obţinem restituirea miliardului cetăţenilor, și nu grupului de hoţi care se află azi la guvernare”, a mai spus Maia Sandu.

Guvernanții susțin că nu vor putea beneficia de declararea voluntară a bunurilor funcționarii publici, cei care au deținut funcții publice după anul 2009.

Invalidarea alegerilor din Chișinău, câștigate de Andrei Năstase, provoacă îngrijorarea autorităților franceze. Poziția a fost transmisă de Șefa Direcției Europa Continentală a Ministerului Europei si Afacerilor Externe al Frantei, Florence Mangin, aflată în vizită în Republica Moldova.

Potrivit unui comunicat de presă al Ambasadei franceze, Florence Mangin a avut consultări politice cu Secretarul de Stat la Ministerul Afacerilor Externe si Integrarii Europene, Tatiana Molcean.

În cadrul consultărilor, s-a discutat despre legăturile politice, economice și culturale între Republica Moldova și Franța. În diferite sectoare ale agriculturii, industriei și serviciilor, potențialul este puternic pentru un volum mai mare de comerț și investiții între Moldova și Franța, se spune în comunicat.

Oficialul francez a confirmat dorința Franței de a continua să ajute Republica Moldova în implementarea reformelor, dar cu respectarea strictă a condiționalităților stabilite de UE.

Florence Mangin a recunoscut progresele înregistrate în domeniul reformelor economice, dar a reiterat îngrijorarea UE cu privire la modificările aduse anul trecut sistemului electoral, lipsa de independență a sistemului judiciar din Moldova, precum și lipsa urmăririi penale a celor implicați în frauda bancară. De asemenea, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la invalidarea recentă a rezultatelor alegerilor pentru Primăria Chișinău.

Cele două părți au făcut schimb de opinii privind mai multe probleme internaționale și regionale, inclusiv situația din Ucraina.

Un subiect separat al discuțiilor a fost conflictul transnistrean. Ambele părți au reafirmat angajamentul față de o soluție pașnică și durabilă a conflictului transnistrean, în baza suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova în cadrul frontierelor sale recunoscute pe plan internațional.

Precizăm că, pe agenda oficialului european, sunt incluse și întâlniri cu liderii opoziţiei antioligarhice, Maia Sandu, liderul PAS, şi Andrei Năstase, preşedintele Platformei DA, şi deputatul PLDM Vadim Pistrinciuc.

„Haideți să-l măturăm o dată și pentru totdeauna pe uzurpator! Haideți să facem curat ACASĂ și să ne vedem de viața noastră. Pentru că viața este scurtă, nu este timp de pierdut cu toate pocitaniile de doi bani. Acționăm, facem presiune, iar în august ne vedem cu toții, cei de ACASĂ și cei din DIASPORA, hotărâți, gata de izbândă! Eu așa zic, fac și voi face!”.

Este mesajul adresat cetățenilor Republicii Moldova de către primarul ales al capitalei, Andrei Năstase, președinte al Platformei Demnitate și Adevăr.

Publicăm integral mesajul lui Andrei Năstase.

De ani de zile sunt într-o luptă deschisă cu mafia. Am început ca avocat și apărător al drepturilor victimelor regimului comunist și ale celui oligarhic, fie persoane fizice și juridice autohtone, fie investitori străini.

Am continuat și atunci când atacurile raider precedau furtul și spălătoria de zeci de miliarde ale mafiei rusești și autohtone pe care le-am deconspirat, chiar cu riscul vieții.

Am continuat, cu și mai mare îndârjire, când am constatat că Justiția s-a transformat, în totalitate, într-o componentă a oligarhiei, iar cetățeanul rămânea neprotejat în fața mafiei și a statului capturat. Atunci am decis să ies în stradă.

Și nu m-am gândit la altceva decât la o consolidare a societății civile pentru edificarea unei opoziții cât mai puternice regimului antipopular, cleptocratic. Nu mi-am imaginat că voi ajunge să-mi dedic zile și nopți nedormite acestei cauze și că dușmanul nostru comun va ajunge atât de pervers, atât de diabolic.

De fapt, după ce am deconspirat spălătoria de miliarde a mafiei rusești, nu mai exista cale de întoarcere. Acum trebuie să merg și să mergem până la capăt. Nu există alternativă.

Oricât de greu ar fi, nu am cum să renunț! Prea multe sunt în joc! În primul rând este vorba despre speranța oamenilor! A celor de Acasă și a celor peste un milion de alungaţi.Nu aș mai putea să mă retrag, zicând „asta e, am făcut tot ce am putut!” Merg până la capăt și spun asta fără nicio picătură de patetism. E o realitate care trebuie tratată ca atare!

Spun aceasta pentru că trebuie să fiu sincer cu cei care s-au implicat alături de mine în această luptă. Nu le este ușor deloc, știu asta și apreciez mult mai mult decât se vede și pot eu demonstra.

Avem de înfruntat un personaj hidos, plin de focare patologice, un monstru în spatele căruia, de fapt, la o simpla radiografiere, constatăm se ascunde un pitic sociopat frustrat și limitat de orgoliul său de parvenit. Atâta este acest Plahotniuc.

Dimensiunea sa, de fapt, nu se datorează unei minți sclipitoare, ci lipsei totale de umanism, căreia i se închină o armată de robi, de lași, de nevertebrate de toate culorile. El este puternic prin alții, nu prin propria personalitate. Și este puternic nu doar prin cei care îl slujesc deschis, dar, în mare parte, prin cei care îl slujesc din lașitate, din lipsă de curaj, din conformism. Dacă, brusc, s-ar întâmpla ca toți oamenii din sistemul creat de monstrul acesta să plece, el s-ar sparge ca o bulă de săpun.

Poate părea exagerat, dar dictatura nu va cruța pe nimeni. Indiferent de gradul de obediență pe care îl acceptă unul sau altul. Acum, încă nu e prea târziu. Mai avem șanse să izbândim. Dacă ieșim cu toții la lumină. Nimic nu ne va mai salva după alegerile parlamentare, când Moldova va deveni un habitaclu exclusivist al mafiei internaționale, găzduite de proxenetul cu multiple identități.

Plahotniuc și acoliții săi cred că noi suntem un neam de naivi, care poate fi manipulat cu 30 000 de sirieni, care abia așteaptă să fie cumpărat cu un pampers, o strachină de hrișcă, o pungă de cartofi sau cu o majorare de salariu pentru primarii trecuți cu japca la PD, în timp ce și soțiile multora dintre ei tot în străinătate se încovoaie la munci nu din cele mai plăcute.

Oare chiar îi dăm motive reale să creadă așa ceva despre noi?! Nu, nu suntem cu toții așa. Mă uit în jur și văd atâta lume frumoasă, plină de curaj, înțelepciune și determinare.

Haideți să-i arătăm piticului unde îi este locul! Haideți să-l măturăm o dată și pentru totdeauna pe uzurpator! Haideți să facem curat ACASĂ și să ne vedem de viața noastră.

Pentru că viața este scurtă, nu este timp de pierdut cu toate pocitaniile de doi bani. Acționăm, facem presiune, iar în august ne vedem cu toții, cei de ACASĂ și cei din DIASPORA, hotărâți, gata de izbândă! Eu așa zic, fac și voi face!

Distribuiți și spuneți tuturor celor pe care-i cunoașteți că Andrei Năstase nu va renunța niciodată să creadă în destinul curat și cinstit al poporului său.

Iar dacă va trebui ca cineva să plătească vreun preț pentru toată acestă luptă cu dictatura întunecată care ne macină națiunea, acela să fiu eu și toți cei care, împăcați cu propriile conștiințe, au decis că merităm să fim cu adevărat liberi, demni și curajoși!

Doamne Ajută!

Sursa:jurnal.md