Pe 7 ianuarie, în fiecare an, îl sărbătorim pe Sfântului Ioan Botezătorul, născut în cetatea Orini. Venirea sa pe lume i-a fost vestită lui Zaharia de către îngerul Gavriil dar, pentru ca nu a crezut spusele ingerului, Zaharia a rămas mut până la nașterea fiului său.
Misiunea pe pământ a Sfântului Ioan a fost aceea de a pregăti poporul pentru primirea lui Mesia. Mesajul pe care Sfântul Ioan îl transmitea era „Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor!”

Sfântul Ioan a fost un model al smereniei și un îndreptar pentru fiecare întru biruirea mândriei.Pentru că l-a mustrat pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, soția fratelui său, Sfântul a ajuns la închisoare, fiind întemnițat în castelul lui Irod de la Maherus. Și pentru că-l ura de moarte, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, să ceară de la Irod capul Botezătorului. Ca urmare, capul lui Ioan Botezătorul le-a fost adus acestora pe o tipsie de argint, așa cum adesea apare în icoanele creștine.

Din aceasta zi nu lipsesc tradițiile și obiceiurile populare.

În multe sate din Maramureș încă se mai practică obiceiul Vergelului sau spargerea Crăciunului. Fetele de măritat pregătesc coșuri cu mâncare și băutură și, împreună cu feciorii din sat, merg în curtea unde se ține Vergelul. În horă intră fetele care se vor mărita în cursul anului, petrecerea încheindu-se cu o masă mare care, de asemenea, curmă perioada sărbătorilor de iarnă.

Un alt obicei este „Iordăneala”, adică stropitul oamenilor cu agheazmă nouă, luată de la biserică în ziua de Bobotează. Iordănitorii erau băieții care aveau vârsta mai mare de 15 ani. Pe lângă aceasta, cea mai importantă cerință pentru a fi primit în rândul iordănitorilor era să te fi bucurat de sănătate în tot anul. Conducătorul cetei lua de la preot, în ajun, o căldărușă cu agheasmă de la Bobotează, și îi stropea pe toți cei întâlniți, urându-le să trăiască mulți ani și să le fie de bine. De cele ma multe ori, cei întâlniți erau ridicați pe brațe și dusi cu forța la râu sau la lac sub amenințarea că-i aruncă în apă. Oamenii „iordăniți” trebuie să-i răsplătească pe urători, bani cu care aceștia, seara, chefuiesc.

Tradiția mai spune că, de Sfantul Ioan, toată lumea trebuie să fie veselă, să petreacă pentru că cine nu se veselește în această zi va fi trist tot timpul anului.
Tot în această zi întâlnim și „Cumetria Femeilor”. „Cumetria” sau „Țonțoroiul Femeilor” era numită în vechime „Ziua Femeilor” sau „Ziua Babelor”. În cadrul acestui obicei avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite, prin udarea cu apa din fântână sau dintr-un râu. Elemente ale acestei petreceri sunt păstrate și astăzi de femeile din comuna Pantelimon, de lângă București. Femeile se adunau în casa uneia dintre ele și „făceau chefuri și jocuri fără bărbați”. Aceste petreceri erau cunoscute sub denumirea de „Cumetria” sau „Țonțoroiul Femeilor”. Femeile se considerau în această zi mai tari și cu mai multe drepturi decât bărbații, lăsându-și toate obligațiile de soție și mamă în seama soacrelor și chiar a bărbaților.

Sursa: observator.tv