Chiar a doua zi după ce la Chișinău Sfatul Țării, conștientizînd cu responsabilitate și clarviziune certitudinea că România va asigura în perspectiva tuturor cetățenilor Basarabiei un regim democratic și condiții favorabile de dezvoltare în toate domeniile, a renunțat la condițiile stipulate în actul Unirii din 27 martie 1918, la Cernăuți s-a convocat Congresul General al Bucovinei. Era în 28 noiembrie 1918 – dată la care se hotăra decisiv soarta celei de-a doua provincii românești înstrăinate – Bucovina. 76 delegații reprezentau Consiliul Național Român, 7 – C.N. German și 6 – C.N. Polon. Comunele ucrainene erau reprezentate de 13 persoane.

La Congres au participat și o delegație din partea Basarabiei, formată din Pantelimon Halippa, ministru al justiției , Ion Buzdugan și Grigore Cazacu, deputați în S.Ț. Și din partea românilor din Transilvania au venit reprezentanți. În această ambianță, Congresul General al Bucovinei adoptă în unanimitate „Unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare pînă la Ceremuș, Colacin și Nistru cu Regatul României”.

La numai cîteva zile Marele Sfat Național al românilor din Transnilvania, avînd completamente puterea de decizie, hotărăște convocarea la 1 decembrie a Marii Adunări Naționale de al Alba Iulia pentru a consulta poporul – modalitatea cea mai democratică de rezolvare a celei mai stringente nu numai la moment, dar și în ansamblu, probleme românești. 1128 de delegații cu mandat reprezentativ, sosiți din toate localitățile locuite de români din Transilvania, Banat și părțile ungurești, votau cu unanimitate în ședința din sala Cercului Militar din Alba Iulia, cea mai importantă hotărîre din istoria românilor transilvăneni. În calitate de oaspeți de onoare la manifestare basarabenii au fost reprezentați de Pan Halippa și Grigore Cazacliu.

După adoptarea deciziei de unire a românilor din Ardeal, Banat, Crișana și Maramureș cu Regatul României ședința adunării a fost suspendată pentru a aduce la cunoștință celor 100000 de manifestanți, adunați pe Câmpul lui Horea hotărîrile luate. Se producea Ora Astrală a națiunii române, 1 Decembrie devenind Sărbătoarea Națională a tuturor românilor – dată nepieritoare și eternă a Panteonului unui popor ce nu numai a meritat, ci și își merită o soartă și un destin mai bun.

Ca niciodată de atunci, poate cu excepția răscrucii anilor 80-90 ai secolului trecut, parcurgem astăzi momente de maximă încercare și responsabilitate. Destinul ce ne așteaptă și ni-l vom alege singuri nu poate fi susținut și fără învățămintele înaintașilor noștri de acum 95 de ani.