Victoria Iachim este una dintre cei patru absolvenți de liceu, care a obținut 10 pe linie la examenele de Bacalaureat. După 12 ani de multă muncă, atașament și numeroase performanțe la concursuri, pășește cu mult curaj și siguranță în viitor. Este una dintre tinerele care își dorește un viitor în Republica Moldova și speră că va reuși să facă schimbări bune pentru societate.

 Care sunt impresiile tale post-Bacalaureat?

V. I. Am trăit două săptămîni doar emoții constructive, adrenalină maximă, dar îmi plac așa trăiri. Nu a fost dificil pentru mine. După fiecare examen ziceam în glumă „ La acesta am 10, la acesta am 10” și uite că așa și a fost.

Te așteptai să ai nota 10 la toate patru examene?

 V. I. Într-un fel mă așteptam, pentru că știam că am reușit să scriu tot și bine. În afară de română, eram convinsă 99% că voi lua 10. Aveam o frică însă, pentru că mulți care au trecut prin această experiență, chiar și profesorii, încercau să mă convingă că aprecierea este mai mult subiectivă, examinatorii pot fi pretențioși. A fost bine totuși.

Ce reacție ai avut cînd ai aflat că ai 10 pe linie?

 V. I. În dimineața cînd trebuia să aflăm notele, mă aflam în spital. Site-ul era blocat și deja îmi făceam griji. Am rugat-o pe mama să meargă la centrul de Bacalaureat unde am susținut examenele să vadă ce note am obținut. O sunam și îmi zicea că nu mă găsește pe listă. Eu deja aveam mari emoții. Mi-a zis mai întîi că am 10 la română, examen pe care eu îl consideram cel mai greu. Și-mi ziceam că dacă am 10 la română, la restul sigur e la fel. După 15 minute mă sună iar mama și-mi spune: „Vica, ai 10 la toate disciplinele!”. Am plîns. Au fost lacrimi de fericire. Mă întrebau toți: „De ce plîngi, căci e munca ta binemeritată?!” Și pe urmă am constatat: de ce n-aș avea10, dacă eu totdeauna am luat 10! Eu  am muncit foarte mult. Cred că cei care au verificat au fost obiectivi nu doar cu mine, dar și cu restul colegilor. Atît cît știu, atît li s-a acordat, nu cred că a fost altfel, e imposibil.

 Ce trebuie sa faci pe parcursul anilor pentru a obțíne performanțe la BAC?

 V. I. Rețeta perfectă este muncă, răbdare și perseverență. Foarte multă muncă. Eu dedicam zilnic 10 ore temelor pentru acasă. Trebuie să participi la concursuri, pentru că acestea îți inspiră mai multă încredere. Te pun să simți aceeași atmosferă de concurență, unde condițiile sunt severe și n-ai voie să copiezi. Trebuie să-ți placă foarte mult să înveți.

A reușit Ministerul Educației să elucideze frauda la aceste examene?

 V. I. A reușit parțial, pentru că niciodată nu vor reuși să elimine totalmente copiatul. Elevii merg în pas cu tehnica. După rezultatele din acest an, cred că au reușit cît de cît, cu atît mai mult că e prima experiență a practicii pe care au aplicat-o.

S-a criticat și s-a lăudat concomitent modul de organizare a Bacalaureatului. Din punctul tău de vedere, cum ar trebui să se desfășoare examenele acestea, astfel încît să le convină atît elevilor, cît și autorităților?

 V. I. Elevii niciodată n-o să fie de acord cu metodele de la Bac, pentru că, să recunoaștem, ei nu sunt pregătiți. Critică doar acei care nu au învățat și învinuiesc ministerul, în loc să se învinuiască pe ei înșiși. Camerele instalate nu cred că deranjează. Totuși, introducerea aparatelor de bruiaj ar fi o idee. Poate că ar fi bine să propună proba orală de susținere a examenelor.

Atunci ar putea crește corupția, nu crezi?

 V. I. Păi, nici nu știu de unde trebuie de început. Într-adevăr această metodă ar putea ridica nivelul corupției. Este nevoie de reformat mentalitatea societății ca să schimbăm ceva în domeniu. Totuși, copiatul trebuie eliminat chiar din primele clase. De mic copil să fie educat astfel încît să nu copieze. El va deprinde aceasta și va renunța la tentativă. În Franța, de exemplu, dacă cineva copiază și vreun coleg observă, ridică mîna și anunță profesorul. La noi însă, toți tac.

Ce vrei să faci mai departe?

 V. I. Am un vis pe care vreau să-l realizez cu orice scop. Să aplic la medicină, la universitatea din țară, dar și în România. Oricum îmi doresc să activez în Republica Moldova, să devin un specialist bun, lumea să aibă încredere în mine. Inițial îmi doream să fac medicina în Franța, însă m-au convins chiar francezii că se intră foarte greu acolo la această specialitate. Eu îmi doresc prea mult asta și de frică să nu pierd, m-am oprit aici.

Mulți tineri optează să plece totuși, indiferent – la studii sau la muncă…

 V. I. Vreau să-mi continui studiile aici și să fiu aici specialist bun. Sunt convinsă că voi reuși. Studiind situația groaznică din sistemul medical, sunt motivată să rămîn. Am încrederea că voi face o schimbare. Treptat sper să obțin o calificare mai înaltă. Eu nu vreau să plec în altă țară, sunt un patriot determinat.

Fiind conștientă că ai absolvit deja liceul, ce emoții te încearcă?

 V. I. Deocamdată, niciun dor. Deja cînd voi fi la facultate, voi avea alți profesori, alte metode de predare, poate-mi va fi dor de “Gheorghe Asachi”. După liceu, după toate participările la olimpiade și concursuri, mă simt mai încrezută, am mai scăpat de timiditate, care de multe ori mă deranja, și sunt mai informată. Mulți mi-au zis deja că la facultate va fi un regim mai lejer, însă nu și pentru mine, care merg la medicină. Și-apoi că medicina călește, adică voi deveni mai degajată, mai curajoasă.

Îți mulțumesc, mult succes.