Votat de Sfatul Ţării la 27 martie 1918
În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România.

Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!
Preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ;
Vice-preşedinte, Pantelimon Halippa;
Secretarul Sfatului Ţării I. Buzdugan

27 martie 1918 – una din cele mai frumoase pagini din istoria românilor

Nu există un fenomen mai înălţător în toată istoria milenară a Basarabiei decât actul revenirii, în anul 1918, a mult pătimitei jumătăţi estice a moşiei Muşatinilor la străvechea matcă românească, după anexarea ei tâlhărească de către Rusia ţaristă în anul 1812. Acest eveniment constituie, totodată, şi una din cele mai frumoase pagini din istoria românilor, prin contribuţia pe care a avut-o la definitivarea unităţii naţionale româneşti la sfârşitul Primului Război Mondial. Problema Unirii a fost studiată,oglindită în lucrările mai multor istorici.Ea a fost împărtăşită şi de masele populare. Chiar şi marii
proprietari au pledat pentru Unire, deoarece ei se temeau că bolşevicii le vor confista pământurile.Reacţionând la pretenţiile nejustificate ale Ucrainei, Sfatul Ţării a adoptat, la 16 martie 1918, o declaraţie de protest ce urma să fie înmânată de către o delegaţie de la Chişinău guvernului ucrainean,căruia i se cerea recunoaşterea independenţei Basarabiei şi era atenţionat asupra faptului că: “Teritoriul Republicii Moldoveneşti în hotarele fostei gubernii a Basarabiei este indivizibil şi nici o parte a Republicii Moldoveneşti nu poate fi ruptă în folosul altui stat”. Toate aceste condiţii au grăbit unirea Basarabiei cu România. De la sfârşitul lunii februarie şi până la şedinţa din 27 martie a Sfatului Ţării, au avut loc mai multe acţiuni care cereau Unirea. Au fost cereri ale intelectualilor, ale proprietarilor de pământ, ale Partidului Naţional-Moldovenesc, ale unor deputaţi din Blocul Moldovenesc al Sfatului Ţării, dar cele mai importante au fost rezoluţiile din 3 şi 13 martie ale adunărilor comune ale zemstvelor şi ale marilor proprietari din judeţele Bălţi şi Soroca. Anume aceste rezoluţii au fost considerate ca cele mai convingătoare cereri de unire. La pregătirea Unirii au participat deputaţii Blocului Moldovenesc, printre care Ion Inculeţ, Daniel Ciugureanu, Pan Halippa, Pan Erhan, Anton Crihan, Ştefan Holban ş.a.
Sursa: wordpress.com