România trebuie să își folosească președinția UE ca să readucă democrația la Chișinău.

Ce noroc pe noi că Tratatul de la Lisabona a creat un președinte permanent al Consiliului (poziția lui Donald Tusk). Vă dați seama ce era dacă noi, care avem președinția temporară, trebuia să alergăm zilele astea între Berlin, Londra, Bruxelles și Paris cu Brexitul, al cărui impact se pregătește să ne lovească din plin, nu că se face, ci că nu se face, și nici nu prea se poate amîna (că vin alegerile europarlamentare). În zilele dinainte de Lisabona, asta ar fi fost treaba ministrului de Externe. Dar, tot răul spre bine, are cine să facă treaba asta. Nu noi.

Ca atare, uite ce trebuie să facem noi. Tot aud că trebuie să ne urmărim interesele proprii în președinția asta (românii nu pricep cum e cu conflictul de interese și pace, tocmai pentru că avem președinția nu trebuie să urmărim decît interesul general, și credeți-mă că e și al nostru inclus acolo…). Există o enormă problemă europeană care se va materializa mai clar în luna februarie, mai exact pe 24, cînd Republica Moldova are alegeri.

Or, degeaba le cam are. Precedentele (primăria Chișinău) s-au anulat, pentru că nu a cîștigat cine trebuie. UE a tăiat niște bani ca protest. Noi nu am făcut nimic. Cele legislative dinainte s-au ținut degeaba, că un partid cu 19 mandate (al lui Vladimir Plahotniuc) a ajuns să aibă 41 și să controleze o majoritate chiar mai mare (cumpărînd deputați, mai ales socialiști, dar nu numai).

Acest partid e de fapt la putere din 2009, în diferite formule. Primarii fie trec și ei la partidul care trebuie, fie au necazuri cu justiția. Sub înțeleptul patronaj al UE și cu consultanți de ai noștri Moldova a adoptat un întreg sistem de integritate similar cu al nostru (un ANI reșapat care dă certificate oficiale de integritate pentru participare în alegeri pentru candidați), a cărui politizare dramatică, inițial plurală (membrii Alianței așa zis proeuropene și-au împărțit inițial instituții teoretic autonome ca procuratura, Banca Națională, oficiul de spălare al banilor, agenția anticorupție, etc1) a evoluat treptat la un monopol a lui Plahotniuc și compania. Dl. Plahotniuc și partidul (care a avut și are consultanți români, printre care s-au numărat Cozmin Gușă, Radu Magdin, foști consilieri ai lui Traian Băsescu), și o identitate românească paralelă de care SIE nu ar fi străin (sub numele de Vlad Ulinici) e un fel de geniu malign, care a profitat de naivitatea europeană și a dovedit că cine deține anticorupția capătă pînă la urmă toată puterea. Treptat, a cumpărat sau eliminat pe rivalii mai serioși, și într-o viață politică dominată de procedee de bază precum șantajul judiciar, kompromatul sau mita a ajuns să dețină monopolul puterii sub masca unor instituții democratice perfecte. A putut astfel spune UE că nu are ce face cînd se anulează alegerile pierdute de el, tribunale ”independente” iau decizia.

O rezoluție a parlamentului European în decembrie trecut spune toate cele de mai sus, dar nu propune mari soluții2. PSD se pare că a jucat un rol negativ și s-a opus. Sancțiunile colective propuse, din care maximul ar fi anularea acordului de asociere cu UE sunt oricum absurde, cîtă vreme în Moldova există și a existat întotdeauna o partidă anti-UE și pro-Rusia. Care mai poate și spune – just – că în cei zece ani proeuropeni s-a trecut de la capitalismul benign de cumătrie de pe timpul lui Vladimir Voronin la captura statului de către crima organizată sub partidele ”europene”3. Aceștia sunt anii în care au fost spălate peste 21 de miliarde de euro, despre care nu se știe mai nimic, că procesele se judecă cu ușile închise, iar principalul suspect, dovedit în primă instanță, Ilan Shor, e liber și primar ales cu mare majoritate că a dat la votanți transport municipal și internet gratis)4.

Mi se pare mie că asta e ocazia pentru PSD și SIE să ne arate că nu sunt ei sponsorii lui Plahotniuc. România are în parlamentul european președinția comisiei/grupului de lucru cu Republica Moldova și are președinția Consiliului European.

Plahotniuc a depus săptămâna trecută iarăși plîngeri contra opoziției care acum un an au dus la invalidarea alegerilor. E clar că nu se pot ține alegeri libere și corecte cu un stat capturat integral, de la instituții electorale la justiție și Curtea Constituțională (cum noi nu suntem sensibili la proceduri și stat de drept, suspendarea președintelui pro-rus Dodon, o bătaie de joc constituțională, pare o glumă bună, și dacă el e antirus ce contează că mai călcăm o dată în picioare statul de drept).

Ac de cojocul mafioților post-sovietici există, și a fost găsit în Crimeea după secesiune. Consilliul UE a dat, în unanimitate, sancțiuni individuale, prin care averile celor care au participat la secesiunea ilegală (inclusiv civili care au organizat un referendum) au fost înghețate în țările UE și vizele lor Schengen au fost retrase. Dnii Plahotniuc, Shor și lista făcută de consorțiul de jurnaliști de investigație privind laundromatul ar trebuie să fie candidați la aceste sancțiuni. Alegerile nu pot fi libere decît dacă ei nu participă la ele. Americanii au și ei sancțiuni și le dau mai ușor (Magnistky Act), dar noi nu controlăm ce fac americanii.

Înțeleg că se strîng semnături în parlamentul european pentru a fi interpelată Federica Mogherini, că de la EEAS ar trebui să plece propunerea.

Aștept mai ales de la dnii Pașcu, Boștinaru, Cristea (PSD) și de la toți românii din Parlamentul European să semneze acest apel, și de la dna premier Dăncilă, dnul ministru Ciamba și dnul consilier prezidențial Bogdan Aurescu să mobilizeze Consiliul și să discute cu dna Mogherini, dacă se poate nu ca până acum, ci competent și dezinteresat, avansînd interesul democrației și influenței europene, nu al nostru. Recomand să arătăm lui Jean-Claude Juncker că suntem capabili de acțiune colectivă și să ne reunim deja săptămîna viitoare să vedem treptele de urmat. Documentația e deja pregătită de societatea civilă din Chișinău, care rezistă exemplar pe baricade. În English o am eu, dacă are cineva nevoie, deși sunt în America Latină pentru Banca Mondială trimit tot ce e nevoie și vin dacă trebuie, după 27. Dar realmente faptul că am ajuns eu, care mă ocup de Moldova doar la momente grele de tot, odată la zece ani, să trag de mînecă lumea arată că oficial am fost jalnici la capitolul ajutat democrația și integrarea europeană de acolo, deziderat cuprins în toate documentele noastre de politică externă.

Nu fac apel la SIE să facă ceva, că la cîți bani are acest domn cred că demult nu mai e clar cine pe cine controlează. Dacă vor ei să facă ceva vom vedea și judeca după rezultate. Nu m-ar mira de contrariu, să își scoată iarăși anonimii scriitori în pagini de mare audiență ca vara trecută cu lumpendiaspora, că au aerul că sar mai ales în apărarea lumii criminale.

La PSD fac apel deschis însă, că mai nou am identificat în dl. Plahotniuc pe misteriosul ”oligarh rus” despre care sugerau unii prin străinătate că ar avea dl. Dragnea legături.

Hai să vedem dacă le are sau dacă nu le are.

Alegerile din Moldova trebuie să fie libere, deci captorii statului trebuie puși pe fugă înainte. Dacă avem alegeri libere și curățăm instituțiile, nu trebuie să ne temem de ruși. Dimpotrivă. Lumea va vota cu noi, tabăra europeană, dacă nu pune semnul egal între noi și P și nu identifică alianța europeană cu spălătorii de bani, care și-au mai trecut și o amnistie fiscală cu șase la sută.

Putem dovedi leadership măcar pe acest subiect european minimal, care nu interesează pe nimeni altcineva? Că dacă aici nu putem, de restul nu face să mai vorbim.

Alina Mungiu-Pippidi, politolog român

Sursa:jurnal.md