Dezbaterile, puține, care se fac în aceste zile nu vor schimba opțiuni deja cristalizate. Dar măcar de-ar aduce la vot, pe 3 iunie, marea armată a indecișilor, spune Vitalie Ciobanu într-un editorial pentru Europa Liberă.

Suntem în săptămâna de dinaintea turului doi al alegerilor din municipiul Chișinău, avându-i ca protagoniști pe socialistul Ion Ceban și pe Andrei Năstase, candidatul Opoziției unite PAS-PPDA-PLDM, susținut și de alte partide pro-europene și unioniste, dar climatul public este înveninat de încercările puterii de a-și promova favoriții în capitală și în teritoriu.

Astfel, am asistat zilele trecute la un nou episod penibil din telenovela romantică „Inima lui Shor”. Este vorba de ascensiunea politică stupefiantă a unui fost bancher, faimos în toată țara ca principal acuzat de furtul miliardului, al acelui miliard pe care nimeni nu-l caută, întrucât, se zice, l-au și găsit dar nu vor să ne spună unde. Dosarul lui Ilan Shor, infractorul condamnat într-o primă instanță la 7,6 ani închisoare, a fost pasat Curţii de Apel de la Cahul, unde se pare că este tergiversat cu intenție până dincolo de alegerile parlamentare din toamnă, când Shor speră să obțină imunitate de deputat.

În ziua în care Curtea de Apel Chișinău examina recursul Partidului Acțiune și Solidaritate la decizia instanței din Orhei, care a respins contestația Opoziției, condamnatul Shor a organizat o manifestație de zgomote și huiduieli la adresa președintei PAS, firește, sub privirile aprobatoare ale justiției controlate politic.

Când se va scrie cronica acestui nefericit capitol din istoria Basarabiei fenomenul Shor va fi citat ca exemplu ilustrativ pentru ceea ce numim prăbușirea valorilor, descompunerea morală a unei colectivități…

Când se va scrie cronica acestui nefericit capitol din istoria Basarabiei, care se va intitula „Republica Moldova în captivitate oligarhică”, fenomenul Shor va fi citat ca exemplu ilustrativ pentru ceea ce numim prăbușirea valorilor, descompunerea morală a unei colectivități. Nimic nu macină mai mult temelia unui stat decât neîncrederea cetățenilor în instituțiile sale, care în loc să apere legea, îi protejează pe cei ce o încalcă în văzul întregii lumi. Niciodată în cei 27 de ani de independență sistemul puterii în Republica Moldova nu a semănat atât de mult cu un cartel criminal în care oameni politici, magistrați, funcționari corupți, jurnaliști aserviți etc. și-au dat mâna pentru a minți și jefui o țară.

Un alt caz, deja cu consecințe tragice, care a făcut vâlvă în presă și a sensibilizat opinia publică, este omorârea în bătaie a unui tânăr, Serghei Bejenaru, într-un local de noapte din Chișinău de către un grup de luptători K1, asociați unui club sportiv patronat de oameni apropiați de Partidul Democrat. Doi dintre principalii suspecți au primit câte 30 de zile de arest, dar lentoarea cu care s-au mișcat polițiștii și senzația unor tertipuri ale judecătorilor au făcut mai multe voci să acuze implicații politice în acest dosar și să evoce cazul lui Andrei Brăguță – tânărul mort în penitenciar în condițiile unei conjurații dintre gardieni și alți deținuți, la care au contribuit și cei care au decis încarcerarea abuzivă a lui Brăguță.

Sunt detalii ce completează portretul unei atmosfere de violență și de confruntare deșănțată între două tururi de scrutin la alegerile din Chișinău.

Socialistul Ion Ceban și-a construit o strategie bazată pe provocări și șicane: agață în oraș panouri cu inscripții ironice la adresa lui Andrei Năstase (fondurile de campanie ale lui Ceban par inepuizabile!), dă buzna la întâlnirile electorale ale candidatului pro-european cu intenția clară de a-l intimida, de a face scandal. Se postează singur în fața unui microfon, lângă Arcul de Triumf din Chișinău, simulând niște dezbateri la care Andrei Năstase, evident, nu vine, motiv pentru socialiști să se umfle în pene și să-și acuze oponentul de frică.

Nu sunt decât demonstrații de populism și infantilism politic. Dacă Ion Ceban ar fi fost cu adevărat interesat de dezbateri consistente pe teme legate de gestiunea capitalei, ar fi trebuit ca staff-urile de campanie ale celor doi candidați să convină asupra unui scenariu agreat de ambele părți, așa cum se întâmplă în țările civilizate – există formule consacrate (una dintre ele a și fost aplicată la dezbaterile de marți organizate sub egida Promo-LEX la cinematograful „Odeon” din Chișinău). Pentru că, în mod normal, nimeni dintre competitori nu-și dorește să se plieze pe schema adversarului său, să-i facă jocul.

O altă manevră electorală a lui Ion Ceban este că se declară, mai nou, „apolitic”, preluând marota Silviei Radu…

O altă manevră electorală a lui Ion Ceban este că se declară, mai nou, „apolitic”, preluând marota Silviei Radu. Or nu poți evacua politicul din alegerile primarului de Chișinău, mai ales când în finală au rămas doi candidați care reprezintă două tabere politice absolut distincte: cea pro-rusă, conservatoare, și cea pro-europeană anticorupție.

Cu atât mai surprinzătoare este tăcerea Partidului Democrat. Președintele său, Vladimir Plahotniuc, nu și-a mai ținut, marți, obișnuita conferință de presă și a evitat să spună electoratului pe cine va susține în turul 2 la Chișinău – el, ditamai partid de guvernământ și „majoritate absolută”. Mulți au interpretat această breșă din graficul democraților ca pe o eschivă lașă, pentru că nu au curajul să-și asume ceea ce declarau înaintea campaniei electorale, și anume că vor sprijini un candidat pro-european, indiferent de numele acestuia, pentru a nu permite ca orașul să încapă pe mâinile socialiștilor.

Așa că în lipsa unei atitudini oficiale a PD, nu ne rămâne decât să decodificăm simpatiile electorale ale puterii, urmărind televiziunile holdingului (cine rezistă!), care îndată după 20 mai și-a pus din nou tunurile pe Andrei Năstase, zugrăvindu-l ca pe un mare pericol care vine peste Chișinău și peste moldoveni, și menajându-l în schimb pe socialistul Ceban.

În această atmosferă de violență și manipulare mediatică și politică, cetățenii vor trebui să aleagă un edil al Chișinăului. Dezbaterile, puține, care se fac în aceste zile nu vor schimba opțiuni deja cristalizate. Dar măcar de-ar aduce la vot, pe 3 iunie, marea armată a indecișilor, pe tineri mai ales, care pot înclina balanța scrutinului. Se știe că o participare mai numeroasă la vot oferă șanse mai mari candidatului pro-european.

De aceea, oamenii politici s-ar cuveni să se adreseze tinerilor basarabeni – dezamăgiți, înșelați în speranțele lor, că e vorba de locuri de muncă, de locuințe, de oportunități de studii și de afaceri sau de obiective mai generale, mai „idealiste”, cum este integrarea europeană sau Unirea: prieteni, orice mare călătorie spre țelul visat începe cu un prim pas, cu o primă implicare. Îndrăzniți, ieșiți la vot, arătați-vă forța, nu-i lăsați pe cei care v-au îngropat viitorul să-și facă mendrele. Ne așteaptă un mare examen la toamnă – alegerile parlamentare. Deznodământul lor depinde în mare măsură de felul cum vă veți mobiliza duminică, 3 iunie, la Chișinău. Votați, pentru a avea dreptul moral să cereți favoritului vostru să-și respecte promisiunile electorale. Căci dacă nu votezi, nu exiști!

Vitalie Ciobanu/Europa Liberă