Într-un interviu acordat portalului Tribuna, Alexandru Slusari, vicepreşedintele Partidului „Platforma Demnitate şi Adevăr”, a vorbit despre situaţia politică din Republica Moldova, exprimându-şi opinia cu privire la ceea ce ar trebui să se întâmple în viitor.

Т: Cum apreciaţi situaţia politică post-electorală?

А.S.: Ca fiind una ambiguă. Pe de o parte, alegerile au demonstrat o lipsă aproape completă a sprijinului din partea actualului guvern, evidenţiind astfel ilegitimitatea absolută a acestuia. În ţările normale, după o astfel de înfrângere devastatoare, guvernul şi-ar da demisia imediat. Uitaţi-vă ce s-a întâmplat în Bulgaria. Acolo candidatul puterii a pierdut în al doilea tur, iar guvernul a demisionat după aceasta. La noi însă cei care au obţinut în cadrul alegerilor mai puţin de 2% nu vor să lase puterea nici în ruptul capului. Aceste alegeri au demonstrat în mod clar că majoritatea cetăţenilor noştri, din ţară şi din străinătate, îşi doresc schimbări radicale.

Acest lucru este valabil şi pentru alegătorii care au votat pentru Dodon. Singura diferenţă este că aceştia asociază, în mare măsură, problemele interne cu geopolitica, având în vedere că ţara a fost furată în ultimii 7 ani de pseudoeuropeni.

Pe de altă parte, în ciuda rezultatelor alegerilor, observăm cum încearcă Plahotniuc să instaureze cât mai repede un regim autoritar în Moldova, care, fără sprijinul electoral al populaţiei, nu poate exista decât în condiţii de represiune şi manipulare a unei societăţi divizate prin propagandă în mass-media.

Т: Prin ce anume se exprimă acest lucru?

А.S.: Acest proces durează de la începutul acestui an, începând cu noaptea jurământului Guvernului Filip. Am văzut cum pe 24 aprilie au fost încălcate drepturile fundamentale ale cetăţenilor la libera circulaţie şi demonstraţii. Şi am fost martorii modului în care Plahotniuc atrage în partidul său, prin şantaj şi corupţie, deputaţi, primari, consilieri raionali şi săteşti. Am văzut cum regimul a folosit, fără a ezita, gaze de origine necunoscută împotriva protestatarilor din 27 august.

Însă în ultimele săptămâni regimul a început să acţioneze rapid. Plahotniuc l-a desemnat, ca de obicei, în timpul nopţii, în postul de Procuror General pe cel mai compromis procuror, căruia banca acuzaţilor i s-ar potrivi mult mai bine decât banca de pe care îi acuză el pe alţii. Iar aşa-numitul preşedinte Timofti a aprobat rapid noul Procuror General şi a primit, drept recompensă, o pensie imensă, de 36 de mii de lei pe lună, un birou personal, maşină şi asistent. Parlamentul lui Plahotniuc a lăsat la o parte orice formalităţi şi s-a transformat într-o maşină de vot controlată de GBC. Deputaţii majorităţii, cărora la începutul acestui an Plahotniuc le-a luat şi ultimul gram de ruşine, în schimbul plicurilor cu euro şi al dosarelor penale închise, adoptă legile necesare acestuia în două lecturi, timp de o jumătate de oră.

Regimul a devenit atât de neruşinat, încât înaintează, fără discuţii, legea privind legalizarea bunurilor tuturor funcţionarilor corupţi, în schimbul a 2% din valoarea acestora. Anume astfel are loc lupta cu corupţia, pentru care partenerii noştri de dezvoltare alocă zeci de milioane de euro şi dolari. În loc să confişte bunurile funcţionarilor corupţi, originea cărora aceştia nu o pot explica, Plahotniuc încearcă să legalizeze furtul şi corupţia pentru toată perioada de independenţă, şi mai ales pentru ultimii 7 ani.

În mod paralel, regimul strânge la maxim piuliţele de persecuţie politică a disidenţilor. Are loc practic o răfuială demonstrativă cu activiştii Partidului Nostru. Suntem martorii unei presiuni şi hărţuiri în raport cu avocaţii indezirabili şi activiştii societăţii civile. Se încearcă a închide mass-media independentă, în special Jurnal TV. A început deja persecutarea publică a artiştilor nedoriţi. Niciunul dintre cei care au o poziţie independentă, diferită de ideologia oficială a lui Plahotniuc despre pseudostabilitate şi reforme pentru buzunarul lui, nu poate fi sigur că mâine nu se va trezi cu un dosar penal fabricat.

Т: Unii experţi justifică acţiunile autorităţilor prin dorinţa de a realiza reforme dureroase, dar necesare.

А.S.: Acest guvern nu are nici drept moral, şi nici legal de a realiza reforme într-o ţară, pe care tot ei au adus-o în pragul unei catastrofe social-economice şi a genocidului.

De fapt, ei nici nu vor şi nu pot să realizeze reforme reale. Ceea ce face guvernul din punct de vedere socio-economic este să continue politica social-economică orientată împotriva oamenilor.

Plahotniuc înţelege foarte bine că este urât de 95% din populaţie şi în acest sens nu este ajutat nici măcar de monopolul lui multimedia. Da, el îi poate păta pe alţii prin holdingul său media, însă pe sine însuşi nu se poate albi. Însă fiind obsedat de putere, acesta vrea cu orice preţ să conducă Moldova şi să ajungă prim-ministru. Pentru aceasta el trebuie să se bazeze pe aparatul represiv şi pe sistemul judiciar mituit pe de o parte, iar pe de altă parte – să încerce să îi prostească cât mai mult timp posibil pe partenerii externi, prin angajamentul său faţă de vectorul european. Până nu demult acesta speria Vestul cu tancurile ruseşti şi Dodon. Acum povestea aceasta de groază nu mai merge, din moment ce toţi oamenii inteligenţi au văzut câte voturi a obţinut Dodon pe fundalul profanării ideii europene şi cum acesta a fost ajutat de „europeanul” Plahotniuc.

Ultima linie a retragerii regimului au devenit aşa-numitele reforme structurale, despre care ne spun emoţionaţi propagandiştii proguvernamentali. Însă problema este că, în cazul în care guvernul începe să realizeze adevărate reforme socio-economice şi reforme în domeniul combaterii corupţiei, vor fi rupte toate ramurile pe care se ţine regimul lui Plahotniuc.

Prin urmare, aceştia sunt forţaţi fie să simuleze nişte reforme, fie să le realizeze, dar pe contul cetăţenilor. Simularea este reforma sistemului judiciar. Am văzut cum a fost desemnat Procurorul General şi cine s-a învrednicit de această funcţie. În acelaşi timp, am mai menţionat deja că Procuratura s-a transformat într-un organ de reprimare a opoziţiei faţă de regim şi de eliminare a foştilor asociaţi ai lui Plahotniuc, iar sistemul judiciar o ajută pe deplin în acest sens. În acelaşi timp, pentru a distrage atenţia, ni se demonstrează, o dată pe săptămână, un spectacol cu percheziţii la diferite instituţii publice, unde sunt reţinuţi funcţionari mici şi mijlocii. Însă nimeni nu reacţionează, între timp, la mulţimea de informaţii şi conversaţii telefonice făcute publice ale lui Plahotniuc, Constantin Botnari şi Iaralov, dintre care ultimii pot fi suspectaţi de tentativă de omor, influenţă publică asupra judecătorilor şi procurorilor, de fraudă, precum şi de intimidarea martorilor.

Alte reforme sunt realizate în mod exclusiv pe contul nostru, al tuturor. De exemplu, problema întoarcerii faimosului miliard. În mod ilegal şi nemotivat au fost emise garanţii guvernamentale pentru mai mult de 15 miliarde de lei. Şi iarăşi, niciun oficial nu a fost adus în faţa justiţiei pentru asta. Trebuie să soluţionăm această problemă acum. Despre asta vorbesc toţi partenerii noştri externi, doar că aceştia nu au cerut ca miliardul furat să fie pus pe umerii cetăţenilor. Dacă am avea alţi oameni la putere, şi nu hoţi, ar trebui să fie suspendate pentru câţiva ani garanţiile guvernamentale, să fie scoasă această sumă pe un cont extrabilanţier al Băncii Naţionale şi să se facă tot posibilul şi imposibilul pentru a găsi banii furaţi. Poate că după toate aceste eforturi o parte mică din această sumă ar trebui să fie returnată cetăţenilor. Dar nu 25 de miliarde de lei. Regimul actual nu putea să procedeze astfel. Cei care sunt la putere nu au furat banii pentru a-i returna. Şi atunci au găsit cea mai simplă soluţie – banii să fie returnaţi de cei de la care au fost furaţi, adică de cetăţenii Republicii Moldova.

Exact aceeaşi situaţie este în cazul aşa-numitei reforme a pensiilor. Despre faptul că aceasta ar fi trebuit realizată acum 10 ani au vorbit mai mulţi experţi. Dar de ce este ridicată imediat problema creşterii vârstei de pensionare şi a vechimii în muncă, şi se face referire la experienţa ţărilor dezvoltate? Căci acele ţări în primul rând s-au dezvoltat, au crescut speranţa de viaţă a cetăţenilor şi calitatea vieţii lor, şi abia apoi au crescut vârsta de pensionare. La noi bărbaţii trăiesc, în medie, 67,5 ani. Care este principala problemă a sistemului de pensii şi, în general, a întregului sistem de asigurări sociale? Nu sunt bani în bugetul asigurărilor sociale. Deci cu acest lucru şi trebuia de început. În Moldova au rămas foarte puţini plătitori de contribuţii sociale, în comparaţie cu numărul de pensionari şi alţi beneficiari de prestaţii sociale.

Un pensionar din Moldova este întreţinut de un singur plătitor de contribuţii sociale. În ţările dezvoltate această proporţie este de 3-4 plătitori la un pensionar. Sarcina principală a autorităţilor la această etapă este creşterea semnificativă a veniturilor din contribuţiile de asigurări sociale în Bugetul asigurărilor sociale, mai degrabă decât creşterea vârstei de pensionare. În acest scop este necesar să fie create locuri de muncă, să fie majorate salariile şi, în plus, acestea să fie scoase din umbră. Şi acest lucru trebuie să fie făcut foarte repede. Însă aceasta înseamnă eliminarea tuturor schemelor din umbră, lupta reală împotriva corupţiei, introducerea de stimulente pentru afacerile legale şi pedepse aspre pentru cele aflate în umbră, crearea unei justiţii eficiente şi independente, care să garanteze securitatea afacerilor şi să atragă investitori. Cum vă imaginaţi regimul lui Plahotniuc fără toate cele menţionate mai sus?

Prin urmare, guvernul a ales calea cea uşoară – să plătească pentru tot pensionarii actuali şi viitori. Contrar opiniei societăţii civile, precum că astfel de proiecte de lege importante ar trebui să fie discutate timp de cel puţin jumătate de an, Guvernul lui Plahotniuc, scuipând pe promisiunile de campanie ale propriului candidat la Preşedinţie, adoptă cu viteza sunetului, nerespectând propriile termene de dezbatere publică, reforma sistemului de pensii, care încalcă drepturile pensionarilor ce muncesc, creşte vârsta de pensionare într-o ţară săracă şi nu are nicio justificare financiară pentru majorarea pensiilor în anul următor. Am dat doar câteva exemple, însă numărul acestora este mult mai mare. De exemplu, creşterea de 2,5 ori a amenzilor şi viitoarea creştere substanţială a tarifelor pentru energia electrică. Acestea sunt, de asemenea, o consecinţă a furtului miliardului şi o încercare de a soluţiona problema pe contul cetăţenilor.

Т: Au existat în campania prezidenţială a candidatului antioligarhic comun greşeli grave?

А.S.: Într-o luptă financiară şi informativă inegală am obţinut un rezultat foarte bun. Cred că dacă nu era atacul cu informaţii false, difuzate de televiziunile lui Plahotniuc, la adresa candidatului nostru, aducerea organizată a alegătorilor din Găgăuzia şi Transnistria, precum şi privarea alegătorilor din diasporă de dreptul de a vota, am fi câştigat.

Dintre greşelile grave aş menţiona întârzierea considerabilă în desemnarea unui candidat comun şi absenţa noastră reală în Găgăuzia. În principiu, în contextul lipsei de timp, acestea sunt două greşeli legate una de alta. Dacă în nordul ţării am reuşit, într-un termen scurt, să facem ceva, datorită structurilor de partid ale Platformei DA, atunci în autonomie nu am reuşit să facem acelaşi lucru. Ca rezultat, nici în Găgăuzia, nici în raionul Taraclia nu am avut observatorii noştri, fapt care a dus, în turul doi, la o creştere considerabilă a prezenţei la vot tocmai cu 12 mii, ca urmare a transportării alegătorilor la secţiile de votare. În viitorul apropiat ne propunem să corectăm această greşeală. Primele întâlniri cu alegătorii după alegeri conducerea partidului intenţionează să le organizeze în Găgăuzia şi Taraclia.

Ultimele alegeri pentru Adunarea Populară au demonstrat că locuitorii autonomiei, în pofida preferinţelor geopolitice pronunţate, sunt preocupaţi, în primul rând, de aceleaşi probleme ca şi restul cetăţenilor Moldovei – sărăcia, lipsa locurilor de muncă, familiile dezbinate şi corupţia. Aceştia îşi doresc, de asemenea, o implementare reală a Legii cu privire la statutul special al Găgăuziei. Partidul „Platforma DA” a afirmat în repetate rânduri că priorităţile noastre de astăzi nu ţin de planul geopolitic. Ne dorim să consolidăm întreaga societate, prin soluţionarea celor mai importante probleme socio-economice, care sunt comune pentru marea majoritate a cetăţenilor. În acelaşi timp, pledăm pentru descentralizarea reală şi profundă a republicii noastre. De aceea nu văd niciun obstacol serios în stabilirea unui dialog cu locuitorii Găgăuziei şi ai raionului Taraclia.

Т: Cum apreciaţi acţiunile noului Preşedinte?

А.S.: Aceste acţiuni sunt pentru moment în favoarea regimului actual şi deocamdată nu fac decât să confirme bănuielile noastre privind înţelegerea dintre Dodon şi Plahotniuc. Acesta a repetat o lună întreagă, după 13 noiembrie, că oponenţii săi politici întârzie aprobarea sa în funcţie, în timp ce ştia foarte bine că nici Andrei Năstase, nici Maia Sandu nu au vreo legătură cu procesul intentat de avocaţii diasporei. Astfel, Dodon încearcă, în opinia noastră, să arunce de pe umerii săi responsabilitatea pentru tot ceea ce face acum Plahotniuc.

Cum ar fi trebuit să procedeze o persoană care se consideră preşedinte ales? Din prima zi, fără a aştepta decizia Curţii Constituţionale, acesta este obligat să înceapă lupta împotriva acestui regim criminal, nu cu oponenţii politici din campania prezidenţială. El trebuia, în calitate de persoană aleasă de popor, să se adreseze în primul rând lui Timofti, care a fost ales de doi oligarhi, cu un avertisment sever că, dacă acesta va îndrăzni să numească în funcţia de Procuror General omul lui Plahotniuc, va purta răspundere penală. În acelaşi timp, el era obligat să facă apel la întreaga societate, pentru a ieşi la un protest lângă Preşedinţie. De asemenea, era necesar să fie chemat poporul la un protest faţă de reforma sistemului de pensii, orientată împotriva oamenilor. În acelaşi timp, o persoană care se consideră preşedintele întregului popor este obligată să se opună în mod public şi ferm represiunii politice în creştere.

De la Dodon, în tot acest timp, am auzit doar scâncete precum că Năstase şi Sandu îl împiedică să devină preşedinte, dar nu am auzit nicio plângere la adresa lui Plahotniuc.

Т: Ultima întrebare. Cum vedeţi ieşirea din situaţia actuală, în contextul mişcării rapide, în opinia Dvs., a ţării spre regimul autoritar?

А.S.: Pentru a salva situaţia, este necesară o unire a tuturor forţelor cu adevărat antioligarhice, care acum sunt în măsură să treacă pe plan secundar geopolitica şi să se concentreze doar pe lupta împotriva acestui regim autoritar şi pe alegerile parlamentare anticipate. Este nevoie de un pact antioligarhic. Un pact pentru desfiinţarea statului oligarhic şi trecerea la o economie normală şi democraţie. Ceva de genul Pactului de la Moncloa, care a fost semnat în Spania, în 1977, şi a permis acestei ţări să obţină un progres economic şi politic considerabil după dictatura lui Franco. De asemenea, în opinia mea, este necesar să fie reluate protestele în masă împotriva dictaturii lui Plahotniuc, cerând anularea ultimelor aşa-numite reforme şi iniţierea unei proceduri penale împotriva coordonatorului-şef al mafiei din Moldova.

Ideal ar fi ca procesul de unificare a tuturor forţelor antioligarhice să fie iniţiat de societatea civilă. Acest lucru va contribui la ameliorarea relaţiilor dintre partide. Trebuie să obţinem şi nu trebuie să ne fie frică de alegerile parlamentare anticipate. Ultima campanie prezidenţială a arătat că, în pofida tuturor pârghiilor de putere, financiare şi din mass-media, resursele de falsificare pe care le deţine regimul aflat la putere sunt limitate în ţară, iar în diasporă lipsesc cu desăvârşire. Iar dacă partidele antioligarhice vor reuşi să aleagă o tactică potrivită şi să monitorizeze în comun alegerile, chiar şi aceste resurse vor fi reduse. Dar dacă vom permite actualului guvern să se consolideze, să aplice represiuni pe scară largă şi să organizeze alegerile tocmai în 2018, către acel moment în ţară ar putea rămâne doar opoziţia convenabilă lui Plahotniuc şi controlată de acesta.