Ana Banari a plecat în România plină de ambiție ca să-și descopere propriul Eu. Și-a dorit dintotdeauna să facă studii în afara Repubicii Moldova. Inițial se gîndea la o facultate din Anglia, însă situația financiară n-avea să-i permită, de aceea a trecut Prutul.

A plecat în România după studiile pedagogice de la Universitatea Pedagogică ”Ion Creangă” din Chișinău. Din start și-a dat seama că nu-i ceea ce-și dorește în viață și a optat pentru o specialitate în economie, pentru că, așa cum spune protagonista noastră, niciodată nu e tîrziu să înveți și să-ți realizezi scopul propus. ”Părinților le-am zis că plec la București în ziua cînd am aflat că sunt admisă la Facultatea Științe Economice. Bineînțeles că m-au susținut, cu atît mai mult că mergea vorba de studii și de viitorul meu profesional”, comunica tînăra.

Și-a amintit cu emoții despre primul an trăit în România. A fost primită ca o străină și a trebuit să depună efort pentru a se integra într-alt mediu. Recunoaște că la facultate a beneficiat de atenție din partea colegilor. Un fel de atenție glazurată cu o oarecare curiozitate. După primele cuvinte rostite au întrebat-o de unde vine, căci accentul ei era străin bucureștenilor. Din Republica Moldova le-a spus ferm.  ”La Facultatea Științe Economice venisem doar eu și prietena mea de la Chișinău. Cu ea comunicam în rusă, pentru că ea nu poseda limba română. Colegii ne numeau rusoaicele. Primele săptămîni chiar discutam puțin cu ceilalți colegi, pentru că atunci cînd scoteam o vorbă începeau să rîdă. Mi-am zis că așa nu se mai poate. Prietena mea mi-a sugerat într-o zi: uite, noi avem impresia că ei parcă s-ar strîmba la vorbă. Încearcă și tu. Așa și-am făcut. Să vezi că a funcționat. Mă întrebau cum reușesc să trec atît de ușor de la limba rusă, la limba română. Le-am răspuns foarte sincer că mă strîmb. Mă strîmb la vorbă. Pînă cînd am învățat să vorbesc româna corect”, mărturisește Ana.

”Anul doi de facultate a fost unul mai dinamic, pentru că începusem să lucrez. Eram angajată în calitate de asistent manager la o companie, după care am avansat în calitate de manager financiar”, spune Ana. În ciuda faptului că ieșea la 6 dimineața din casă și revenea la 11 noaptea, basarabeanca înregistra progrese și îi plăcea foarte mult ce face. Dormea puțin, dar și-a zis că: ”doar prin muncă poți obține ceea ce-ți dorești. Asta m-a ambiționat și mai mult”.

Și pentru că avea experiență în domeniu, reușea să obțină note mult mai mari la facultate. Mai mult decît atît, profesorii de la facultate i-au oferit tot sprijinul necesar. ”Țin să mulțumesc chiar și acum doamnei profesoare, Anda Gheorghiu, care mă admiră pînă și-n zilele astea, ne scriem, ne vizităm, ne povestim. Sunt foarte mulți profesori care au avut încredere în mine”, mărturisește tînăra.

Anul trei de facultate și-l amintește plin de mai multe activități. În afară de studiile de bază și job, s-a înscris la două cursuri. ” Aveam nevoie de titlul de manager în resurse umane pentru serviciu. Altfel nu puteam să semnez unele acte, întrucît mă ocupam și cu recrutarea personalului, chiar dacă eram manager financiar. De la alt curs am obținut certificarea E-business manager”, spune Ana. După ce și-a luat diploma de licență nu s-a oprit. La scurt timp a obținut de la Cambridge  altă diplomă în Business.

Și felul cum a învățat engleza e o istorie pentru tînăra moldoveancă. Deși a scris o cerere la facultate să studieze în continuare limba franceză, n-a fost posibil, fiindcă era unica care solicitase să i se predea franceza. ”La prima oră de engleză, o întrebam pe-o colegă ce spune profesoara, căci nu înțelegeam nimic. Tot la prima lecție, ni s-a dat un test, pentru a ne evalua nivelul de cunoaștere a limbii. M-am apropiat de profesoară și am rugat-o să nu mă noteze, dar să-mi ofere timp să învăț. A avut încredere în mine. Am fost autodidact. Limba engleză am învățat-o de pe internet, citeam foarte mult, priveam filme în engleză și am ajuns să fiu eliberată de la examen. Eram cea mai fericită cînd profesoara mi-a spus că mă eliberează cu 8, ținînd cont că nu știam decît două cuvinte în engleză. Cînd am aplicat la Cambridge m-am mai perfecționat și asta fac în continuare”, povestește Ana.

Fiind deja contabil cu acte în regulă, a renunțat să activeze în calitate de manager financiar și s-a angajat la o companie rusească din România în baza diplomei de licență. Nu a stat prea mult acolo, deoarece directorul a găsit de cuviință să transfere toată activitatea afacerii din România în Bulgaria și pentru că această țară nu avea loc în prioritățile de bază ale Anei, a fost nevoită să renunțe și să-și caute de muncă în altă parte. A fost primită în altă companie, tot în calitate de contabil, unde întîlnise un colectiv prietenos. Aici șefa era din Italia.

La un moment dat s-a gîndit că vrea să facă ceva și pentru sufletul ei. Și-a propus să creeze o platformă online, prin intermediul căreia tinerii se pot informa în domeniul resurse umane, contabilitate și legislație ”Platforma își propune să ofere idei, soluții, sprijin în rezolvarea problemelor din urma activităților pe care le întreprind. Site-ul l-am format deja, rămîne să-l încarc cu informații și etapa asta durează mai mult. Va trebui să întrețin o colaborare cu Registrul Comerțului, ca să fiu la curent cu toată legislația din domeniu, să-mi înființez o societate. În România nu e chiar atît de ușor să obțin o aprobare pentru asta, de asta și durează.”

Influențată oarecum și de viața personală, Ana este acum în Istambul. Studiază limba turcă și în același timp colaborează cu o companie, care are nevoie de cunoscători de rusă și engleză. ”Eu îi ajut să recrutăm personalul din Rusia, testîndu-le abilitățile și nivelul de cunoaștere a limbilor rusă și engleză. Cîteodată mergem la conferințe în străinătate. Am fost în Ucraina, Rusia și cred că urmează Elveția. Îmi place ce fac aici. Am un program lejer, fapt care-mi permite să lucrez la platforma pe care am inițiat-o. Cu managerii acestei companii am făcut cunoștință în România și ei mi-au propus să nu mai colaborăm la distanță, din care motiv am ajuns în Istambul”, mărturisește moldoveanca.

Toată această experiență a maturizat-o enorm și a transformat-o într-o persoană mult mai organizată. Pe lîngă aceasta, ”în România am uitat rusismele pe care le utilzam frecvent în vorbire pînă a pleca de-acasă. Îmi place că românii practică o română curată și pe stradă, și la televizor, oriunde, ceea ce la noi, în Republica Moldova lipsește din păcate. Ceea ce nu-mi place la români este că nu se prea țin de promisiuni, dar în general sunt mai amabili, mai sinceri decît cetățenii moldoveni ”.

”Știi, am impresia că cei din Republica Moldova au atîtea oportunități, dar trăiesc cu frica ceea de a se exprima liber, se complexează prea mult și din acest considerent pleacă peste hotare. Și din România pleacă. Situația financiară nu mi-a permis să rămîn în România, de aceea și-am acceptat propunerea de a veni în Turcia să activez. Și nu mi-a fost frică, pentru că am mai avut o experiență de a începe viața de la linia de start. Cît privesc studiile din Republica Moldova, rămâne în urmă față de ceea ce oferă România la capitolul practică. La noi dacă știai toată teoria care ți se propunerea, erai eminent, dar în România prin lucru practic am înțeles domeniul.  ”, ne spune tînăra.

Din păcate, spune ea, nu are pentru ce și pentru cine reveni în Republica Moldova. Părinții sunt stabiliți la Moscova, iar cele două surori își fac studiile în Italia, acolo unde va petrece și Revelionul. Revenirea acasă îi trezește doar amintiri din copilărie, atunci cînd toți ai casei stăteau la o masă, cînd se juca în curtea casei. Numai de dragul casei părintești trece hotarul Moldovei. Nu știe ce să răspundă la întrebarea: Ce s-ar fi întîmplat dacă rămînea în Republica Moldova? E o întrebare pe care frecvent și-o adresează, dar nici nu insistă să găsească răspunsul, deoarece este fericită unde a ajuns.