Prezența corturilor instalate de protestatari în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, de mai bine de un an, nu-i mai deranjează pe guvernanți. Revendicările lor, care vizează în special sistemul corupt, exploatat de o grupare oligarhică, nu sunt auzite.

Deutsche Welle a realizat un interviu cu liderul protestatarilor pro-europeni, Andrei Năstase, președintele Partidului Platforma Demnitate și Adevăr.

DW: Aș vrea să ne lămurim din start cu acest anunț făcut de Maia Sandu la o emisiune TV și confirmat ulterior de dumneavoastră, despre faptul că veți avea un candidat comun la alegerile prezidențiale. Nu vi se pare că prin modul cum s-a făcut acest anunț s-a irosit un moment politic foarte așteptat de o bună parte din cetățeni?

Andrei Năstase: Anunțul privind necesitatea desemnării unui candidat comun din partea opoziției anti-oligarhice și pro-europene l-am facut chiar eu, în data de 4 martie, atunci când regimul Plahotniuc, aflat sub presiunea celor peste 400 de mii de semnături adunate la inițiativa Platformei Demnitate și Adevăr, a modificat regulile după care va fi ales președintele. Cu doar câteva săptămâni înainte de expirarea mandatului lui Nicolae Timofti, Curtea Constituțională a decis că următorul președinte va fi ales de popor, așa cum cerusem noi. În felul acesta, întreaga scenă politică de la Chișinău a fost aruncată în aer. Majoritatea anti-Plahotniuc care se constituise și se dovedise eficientă între octombrie 2015 și februarie 2016, s-a spart, iar partidele anti-oligarhice au început să acționeze într-o logică de competiție politică, în vederea poziționării cât mai în față a propriilor candidați la alegerile prezidențiale.

Eu spun că avem șanse mari, ca la alegerile din toamnă, să scoatem din captivitatea oligarhică instituția președinției, una dintre cele mai importante în stat. Ar fi un început bun, însă doar un pas, în complicata acțiune de demantelare a sistemului oligarhic care sugrumă Moldova. Pentru asta trebuie să colaborăm între noi, liderii politici care împărtășim valorile democratice și luptăm sincer împotriva regimului Plahotniuc. Maia Sandu este un lider important în acest grup, discut cu ea, dar și cu alți lideri ai opoziției democratice. Împreună încercăm să identificăm un candidat cu șanse reale la victorie, care să reziste la imensa presiune mediatică pe care media oligarhului o va pune asupra lui, și care nu va bate palma cu Plahotniuc a doua zi, după ce se instalează președinte.

De ce nu ați făcut anunțul la o conferință de presă comună, așa cum se face de obicei?

Eu am spus că vreau, că e necesar, că ar fi de dorit, să desemnăm un candidat comun. Am început discuții care n-au avansat prea mult. Nu au fost negociate toate detaliile, nu s-au luat deciziile într-un mod statutar, corespunzător. Nu pot să anunț public o decizie care nu s-a luat. Mai întâi o discutăm și o votăm în cadrul conducerii partidului. Maia Sandu și eu personal am anunțat public intenția de a desemna un candidat comun. Atât. Astfel de decizii se pregătesc temeinic, se dezbat public, nu sunt operațiuni de culise. Eu vreau să schimb felul în care se face politică în Moldova.

Înțelegem că e încă prematur să ne comunicați numele candidatului comun, dar spuneți-ne măcar cum îl veți identifica? Cum vă veți da seama cine este agreat de electorat mai mult și cine mai puțin?

Nu-l pot comunica pentru că nu s-a decis nimic. Operațiunea de stabilire a criteriilor după care se va face nominalizarea va fi una transparentă, nu se va desfășura în secret. Modelul meu de referință este desemnarea candidaților la președinție în România, din partea Convenției Democratice, în 1992, sau a Alianței Dreptate și Adevăr, în 2004. Au fost dezbateri publice, atunci. Cu niște criterii clare, asumate. N-a fost nimic secret, ocult. Au fost consultați experți, în campaniile electorale s-au făcut sondaje de opinie, s-a lucrat pe focus grupuri, s-a studiat profilul psihologic al candidaților. Amintiți-vă cum Stolojan n-a rezistat la presiunea enormă din campanie, a clacat nervos. Și s-a retras în favoarea lui Băsescu, un luptător veritabil care a și câștigat alegerile prezidențiale. Deci, aici nu e vorba de orgoliul candidaților, de cât de buni se cred ei înșiși, ci de rezultatul unei analize atente a liderilor politici, dar și a experților în strategii electorale, pentru a desemna candidatul cu cele mai mari șanse.

Din punctul meu de vedere, viitorul candidat comun trebuie să fie cu adevărat ataşat valorilor statului de drept, respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, având o poziţie intransigentă faţă de regimul oligarhic, demonstrată în timp.

Vorbim de doi potențiali candidați – Andrei Năstase sau Maia Sandu, nu? Sau poate să apară și al treilea?

S-ar putea să fie mai multe nume. Mi s-ar fi părut interesantă o candidatură din zona societății civile, cineva cu notorietate mare și prestigiu. Nu sunt în măsură să dau nume.

Cât despre candidatura mea, Partidul Platforma Demnitate și Adevăr a venit cu această ofertă. Dacă ea va fi îmbrățișată și susținută și de alte forțe politice din opoziție, dacă va avea și girul experților în tehnologii electorale, dacă se va ajunge la concluzia că sunt un candidat cu șanse reale, atunci mă voi bate pentru președinție. În fond, eu nu intru acum în luptă cu Plahotniuc, port acest război de mulți ani. Din păcate cele mai negative prognoze privind evoluția regimului de la Chișinău, făcute de mine în 2011-2013 s-au adeverit. Nu-mi place să fiu o Casandră a Moldovei, nu mă bucură deloc faptul că am avut dreptate.

La negocierile pentru crearea unui singur pol pro-european pentru alegerile prezidențiale participă și președintele PPEM, Iurie Leancă. Anterior ați spus că acesta ar fi „varianta de rezervă a lui Plahotniuc”. De ce mai negociați atunci cu el? S-a schimbat ceva între timp? Și ce anume negociați cu dl. Leancă?

Fiecare formațiune politică care se declară democratică, reformatoare și antioligarhică are dreptul să participe la demolarea oligarhiei. Sigur, am rezerve față de Iurie Leancă, privind relațiile lui cu Plahotniuc, însă, în PPEM se află și un Oazu Nantoi, se regăsesc acolo tineri integri și profesioniști, primari și consilieri care pot aduce plusvaloare proiectului comun de scoatere a țării din captivitate.

Scopul acestei coaliții democratice este să federeze, să adune oameni în jurul unui proiect comun, nu să răspândească suspiciune și să consolideze neîncrederea din societate.

Este adevărat că v-ați evacuat familia din Moldova? A fost o măsură de precauție sau ați avut semnale că ar fi în pericol?

Este adevărat. Întrebarea care trebuie să o punem este de ce a trebuit să fac acest lucru, cu atât mai mult cu cât resimt această despărțire de familie zi de zi, clipă de clipă.

Nu am prea vorbit despre asta public, dar trebuie să o spun pentru ca lumea să o cunoască din prima sursă – amenințările la adresa familiei mele au fost atât de reale și de iminente, încât unica soluție de a-mi proteja soția și cei trei copii a fost să-i stabilesc în străinătate, la adăpostul unor instituții funcționale ale statului german, cu o justiție și sistem de securitate de invidiat. Sute de mii de familii au fost nevoite să plece din cauza regimului Voronin și mai ales Plahotniuc. Este adevărat, nu sărăcia m-a determinat să fac acest pas, ci efectiv teama de a nu li se întâmpla ceva peste care nu aș fi putut trece.

Dar dvs. vă simțiți în siguranță?

Nimeni în Republica Moldova nu se simte în siguranță, dacă a decis să urce pe baricada demnității și adevărului. Sunt hărțuit în permanență, se dau târcoale casei în care locuiesc, mi se deschid site-uri false în care se cere vărsăre de sânge, mi se sparge poșta și mi se verifică corespondența, mi se ascultă telefoanele, mi se fabrică dosare penale pentru fapte de care nu am nici cea mai vagă idee.

Protestatarii arestați în mod ilegal sunt forțați să dea mărturii false împotriva mea și a colegilor mei, sunt urmărit zilnic de mașini cu numere transnistrene aparținînd brigăzilor paramilitare ale lui Plahotniuc, iar mai recent MAI-ului. Mai sunt și altele, dar despre acestea, deocamdată, prefer să anunț ambasadele și instituțiile internaționale.

Ce pârghii ar avea viitorul șef al statului în a distruge sistemul prin intermediul căruia oligarhul-șef ține în prezent, după cum spuneți, Moldova în captivitate?

Că Moldova e un stat capturat de Plahotniuc, o știm nu doar noi, cetățenii, ci și demnitarii de prim rang ai Uniunii Europene, Consiliului Europei, partenerii de dezvoltare și presa din întreaga lume. Este evident că asemenea sistem mafiot construit ani și ani de zile nu poate fi demolat doar în urma scoaterii din captivitate a Președinției. Un președinte combativ, mai ales unul care are mandatul întregului popor și prerogativa stabilită la articolul 84 din Constituție, având acces la orice informație de interes public, va putea fi un actor extrem de eficient care să combată, să limiteze abuzurile altor instituții. Însă, doar după alegerile parlamentare anticipate, după formarea unei noi majorități care să nu mai fie controlată de Plahotniuc, vom trece la depolitizarea instituțiilor de drept, întoarcerea miliardelor furate, tragerea la răspundere a tâlharilor, dezvoltarea economică sustenabilă a țării și ridicarea nivelului de trai al populației.

Cum ar putea viitorul președinte să genereze alegeri parlamentare anticipate?

O coaliție care s-a format și funcționează prin șantaj și corupție nu poate dura mult. Elementare măsuri anticorupție ar putea gripa acest mecanism politic. Și atunci această majoritate de tip mafiot se va face țăndări. Trebuie doar un procuror general serios și hotărât, câțiva procurori profesioniști care să întocmească dosare, câțiva polițiști responsabili și tot acest sistem politic de tip mafiot se va prăbuși. Iar numirea noului procuror general este atribuția președintelui. Răspunzând întrebării dvs, în cazul Moldovei președintele poate genera alegeri parlamentare anticipate doar respectând litera și spiritul Constituției și nelăsându-se intimidat de Plahotniuc.

Da, dar sondajele arată că niște eventuale alegeri anticipate ar avantaja forțele pro-ruse, iar partidul pe care îl conduceți se declară pro-european…

Actualele partide aflate la guvernare de aproape opt ani de zile declară că sunt pro-europene. Chiar așa? Să ții în captivitate un popor e un principiu european? Să partajezi instituțiile de drept e în spiritul Europei? Să jefuiești băncile și rezervele valutare, asta se cheamă vector european?

Să ieșim din această logică manipulatoare, să nu ne mai tot declarăm pro-vest sau pro-est, ci să fim pro-Moldova. E îndemnul meu, dar primul care l-a adus în spațiul public a fost Pirkka Tapiola, ambasadorul Uniunii Europene la Chișinău.

Referitor la sondaje. Lucrurile încep a se echilibra ușor-ușor după ce am propus societății o alternativă politică viabilă. Acum oamenii au pentru cine vota, nu mai pot fi șantajați de regimul odios care ne-a tot speriat cu tancurile rusești. Tancurile rusești huruie în capetele hoților de la guvernare, care se tem patologic de schimbare. Ei sperie cancelariile occidentale cu tancurile rusești pentru a obține sprijin politic ca să fure în continuare. Dar Plahotniuc nu-i fură nici pe americani și nici pe români, pe noi ne fură, pe noi locuitorii celei mai sărace țări de pe continentul european. Scăderea încrederii în UE este rezultatul acțiunilor diversioniste ale mafiei lui Plahotniuc care, fluturând stindardul Vestului, a atins cote de corupție mai mari decât în Est, în Rusia lui Putin. Dacă nu scăpăm mai repede de acest guvern, viitorul Moldovei este cu totul incert.

Care funcție credeți că v-ar pune mai mult în valoare, pentru Moldova: cea de președinte sau de procuror general?

Am declarat de mai multe ori că nu vreau funcții de dragul funcțiilor. Dacă Republica Moldova nu ar fi captiva unui regim odios, dacă aș avea posibilitatea să-mi aduc familia acasă și să trăiesc în siguranță alături de sutele de mii de concetățeni care ar reveni din pribegie, atunci din cele două funcții aș alege-o pe a treia, cea de avocat. Răspunzând punctual la întrebarea dvs., desigur, funcția de procuror general îmi este mai aproape de pregătirea și experiența mea profesională, dar asta în condițiile unui stat democratic în care ingerințele politicului în actul de justiție ar fi de neconceput. Iar un președinte ales direct de popor poate face enorm în acest sens.

Ce ați face în primul rând dacă ați deveni procuror general?

Cu siguranță aș aduce miliardele acasă și aș pedepsi cu asprime pe toți cei implicați în jaful secolului, în spălările de miliarde de dolari, cu confiscarea legală a averilor ilegal obținute. Se poate face, uitați-vă la România!

Care este atitudina dvs. față de un eventual scenariu care ar presupune unirea Republicii Moldova cu România?

Unirea depinde de voința populară. Care deocamdată nu există. Aveți datele din sondajele de opinie. Nu e un proiect susținut masiv nici de populația Moldovei, nici de cancelariile occidentale, nici măcar de România. În acest sens, vedeți declarațiile președintelui Klaus Iohannis, primului ministru și ministrului de Externe al României pe această temă. Cred că ar trebui să ne concentrăm pe democratizare, pe implementarea Acordului de Asociere cu UE. N-o să vină nimeni nici de la București, nici de la Washington și nici de la Bruxelles să ne facă temele. Și avem multe restanțe. Din păcate, tema Unirii cu România a fost utilizată pentru a manipula atât populația, cât și cancelariile străine.

Plahotniuc le vinde românilor proiectul unirii, cu care-i îngrozește pe ruși, iar pe americani îi sperie cu tancurile rusești. Ar trebui să ne trezim și să nu ne mai lăsăm manipulați.

Sondajele și rezultatele alegerilor arată că avem o societate divizată practic 50% la 50% (pro- europeni și pro-ruși) și artificial antagonizată. Lipsește o idee națională care ar uni societatea. În opinia dvs., ce ar putea uni moldovenii?

Divizarea din ultimul timp are și factori artificiali, este o creație de laborator. Din cauza mafiotizării statului, corupției, nepotismului, abuzurilor de tot felul, cetățeanul fiind umilit, călcat în picioare, de la cele 73 la sută din opțiunile pro-europene – culmea! – de pe timpul lui Voronin, astăzi s-a ajuns la circa 40 de procente!

Proiectul nostru ar trebui să urmărească construirea unei societăți democratice, cu instituții funcționale, cu un standard de viață mai ridicat. Asta se face prin conectarea Moldovei la Occident, prin combaterea corupției, sărăciei, nepotismului, responsabilizarea cetățenilor și implicarea lor activă în treburile publice.

Au fost arestați câțiva tineri după ultimul protest antiguvernamental pe care l-ați organizat. Cum îi ajutați să-și recapete libertatea?

Arestarea protestatarilor este una dintre cele mai mari crime comise de Plahotniuc. Fără probe, abuziv, la orele 6 dimineața cu mascați echipați cu arme automate de foc, ca pe timpurile staliniste, au fost ridicați din case niște oameni pașnici, dornici de a-și vedea țara scoasă din captivitatea oligarhului. Acest lucru s-a întâmplat din cauză că MAI a ajuns pe mâna unor indivizi certați cu legea, loiali oligarhului. Chiar de la început, scopul perchezițiilor a fost să găsească “materiale”, “probe” împotriva liderilor Platformei și a mea personal. Tot ce facem noi, însă, este public și transparent.

Prin urmare, prima chestiune, zilnică, de pe agenda mea și a colegilor mei este eliberarea imediată și necondiționată a deținuților politici, niște oameni vrednici, adevărați patrioți ai Moldovei.

Deja am discutat subiectul cu amdasadorul SUA, cu Pirkka Tapiola, cu delegațiile APCE și ale Partidului Popular European. Acordăm asistență, în primul rând juridică protestatarilor și apropiaților acestora, pregătim alte acțiuni de protest în vederea demolării regimului criminal și eliberării celor încarcerați de Plahotniuc.

Sursa:dw.com