Moldoveanului i s-a retezat silit, violent – spiritul jucăuș, ironia, capacitatea de a satiriza tot ce este împotriva tradițiilor și obiceiurilor, a tot ce păta morala populară și creștină.

Departe, departe de mine gândul de a face din poporul nostru un fel de icoană cu sfinți creștini…

Dar cât se poate să trăim cu pistolul la tâmplă?  […]

Da, da, stimate cititorule, suntem o republică subdezvoltată și nu-s simple zvonuri verbale că ONU, UNESCO, ne plasează printre țările primitive (puține de tot) ale Europei.

Da, da, anume strangularea teatrului (o spune și Ion Druță în „Cuvântul”), atât la nivel de tradiție teatrală moldovenească, cât și la nivel de artă profesionistă, mai că nu și-a atins scopul: mancurtizarea poporului nostru, adică prefacerea noastră în robi umili și servili. Era bun, era decorat, premiat și bine hrănit cu „gin și cârnaț” cel care tăcea… […]

Să nu lăsăm viitorului Condrița cu sălile de desfătare!

Să nu lăsăm viitorului o societate de mancurți – creoli fără trecut și fără tradiții!

Să nu lăsăm Viitorului Nimicul!

Să nu lăsăm Viitorului Neantul!