Astăzi se împlinesc 75 de ani de la ocupaţia sovietică a Basarabiei din 28 iunie 1940. Această zi este una tragică în istoria neamului românesc.

Pe 28 iunie 1940 România a primit un ultimatum din partea Uniunii Sovietice, prin care se cerea evacuarea administraţiei civile şi a armatei române de pe teritoriul dintre Prut şi Nistru cunoscut ca Basarabia şi din partea nordică a regiunii Bucovina. În cazul în care retragerea nu s-ar fi făcut în termen de patru zile, România era ameninţată cu războiul.

Armata şi administraţia s-au retras, în perioada 28 iunie-3 iulie 1940, din Basarabia şi nordul Bucovinei, iar trupele sovietice au ocupat, pe lângă aceste teritorii, şi ţinutul Herţa. Teritoriul ocupat de sovietici avea o suprafaţă de 50.762 kmp şi avea o populaţie de 3.776.000 locuitori.

În cea mai mare parte a teritoriului ocupat, sovieticii au proclamat RSS Moldovenească, iar partea sudică a Basarabiei, Bugeacul, şi nordul Bucovinei au fost alipite la RSS Ucraineană. Odată cu proclamarea RSS Moldoveneşti, RSSA Moldovenească, republică autonomă „moldovenească” de la răsărit de Nistru creată în 1924, a fost împărţită între cele două republici sovietice vecine, Moldova sovietică şi Ucraina.

Toate aceste evenimente s-au petrecut în context geopolitic mai larg, în care prin pactul expansionist Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, Germania nazistă şi Uniunea Sovietică îşi împărţiseră în mod imperialist, sfere de influenţă teritorială în Europa Răsăriteană.

(Isidoros Karderinis s-a nascut la Atena în 1967. Este romancier, poet, economolog cu studii postuniverstare în economia turismului. Articolele sale au fost republicate în ziare, reviste site-uri din întrega lume. Poeziile sale au fost traduse în limba franceză. A publicat sapte cărti de poezii și două romane. Cinci din acestea au fost publicate în Statele Unite si Marea Britanie.)

Au trecut exact cinci ani de când Grecia s-a integrat în mecanismul european de sprijin în colaborare strânsä cu Fondul Monetar International (FMI). În acea perioada de timp datele financiare principale dar si critice ale tarii erau urmatoarele: La finele anului 2010 Produsul Intern Brut (PIB) se ridica la 222,151 miliarde. Datoria publica era 148,3 % ca procent al PIB. Somajul se ridica la 12,5 %. Procentul grecilor care trăiau sub limita saraciei (venit sub 60% din venitul national mediu disponibil) era de 27,6 %.
Politica de austeriatate extremä aplicata tarii din ordinul creditorilor internationali în toti acesi ani a înrautaçit mai mult realitatea financiara sociala.

Astfel, astazi PIB s-a redus la 186,54 miliarde. Datoria publica a urcat la 176% ca procent al PIB. Somajul s-a ridicat spectaculos la 26%, lovind mai ales tinerii, mulți dintre care cu studii strălucite au fost nevoiti sa emigreze în străinatate. În această conjunctura critică talente astfel pierduite ar fi putut ajuta țara. Procentul grecilor ce traiesc sub limita saraciei este de 34,6 % sau 3.795.100 de persoane.
În baza datelor expuse mai sus, oricine poate da seama ca programul de consolidare bugetara intr-o çara aflata deja în recesiune înainte de anul 2010 a esuat total si nu este deloc rational, din punct de vedere economic social, sa se continue aplicarea sa. Aceasta politica bugetara restrictivä si masurile de austeritate formeaza o spirala letala datorie- recesiune- austeritate ce exclude orice perspectiva de dezvoltare.

Astfel, insistenta observata în aplicarea ferma a programului de austeritate extrema din partea creditorilor va avea intr-adevar efecte tragice pentru tara. Va conduce la o catastrofa economica totala ce nu se va putea vindeca timp de decenii la o criza umanitara de necrezut pentru nivelul Europei postbelice.

Numarul oamenilor fara locuinta loviçi de saracie, care au aparut deja pe strazile Atenei, va crese rapid. Sinuciderile datorate disperarii dezamagirii create de lipsa posibilitatii de suprvietuire vor continua ritmul frenetic de cresere. Copiii care lesinä la scoala din cauza subnutritiei vor deveni o imagine obisnuita în viata de zi cu zi.
Întrebarea principala care se pune în aceasta perioada critica este ce trebuie facut pentru ca Grecia sa iasa din tunelul întunecos al adâncii crize financiare si sa porneasca pe calea luminoasa a dezvoltarii a progresului.

În primul rand, datoria aflata pe umerii economiei elene este uriasa, insuportabila nu se întrezareste posibilitatea achitarii ei. Deci trebuie searsa cea mai mare parte a valorii ei nominale, astfel încât greutatea creditului sa se restrânga la o valoare sub 100% pentru a deveni viabila, printr-o tehnica care în acelasi timp nu va pagubi celelalte popoare europene. Achitarea datoriei ramase trebuie legata de „Clauza dezvoltarii”, astfel încât datoria sa se acopere ca urmare a dezvoltarii nu datorita unui eventual excedent bugetar.

În al doilea rand, este necesara restructuarea productiei tarii axata pe: a) echilibrarea viabila a balantei curente de plati prin intermediul schimbarii gamei produselor realizate în tara, dând astfel vigoare, prin orientarea spre export, multor ramuri ale economiei elene. b) industrializare prin aplicarea unei politici industriale pe termen lung prin dezvoltarea cercetarii locale si fabricarea unei game largi de produse cu înalta valoare adaugata.

Sectorul de prelucrare este deosebit de critic deoarece este imposibil ca o tara sa spere sa urce în lantul de valori în diviziunea globala a muncii fara crearea bazei necesare de prelucrare care include în primul rând fabricarea de produse industriale finite. c) punerea unui accent deosebit pe turism, la care Grecia dispune de un puternic avantaj comparativ, dar si pe transportul maritim — Grecia are cea mai mare flota comerciala în lume- desigur pe agricultura pentru acoperirea necesitatilor sociale de baza d) exploatarea eficienta a materiilor prime- cum este bauxita din care se produce aluminiu – a eventualelor mari zăcaminte de petrol atât din Marea Egee cât în Marea Ionică.

În al treilea rând, este necesară cladirea unui stat modern eficient rațional ce va functiona cu onestitate si nu va pune nenumarate obstacole birocratice în fata dezvoltarii activitatilor de afaceri, precum lupta eficienta cu “Hydra” coruptiei evaziunii fiscale, încât sa fie anulate efectele financiare, sociale politice multiple pe care le produce sa fie atribuita dreptatea fiscala. Efectele financiare sunt legate pe de-o parte de prejudiciile finantelor statului iar pe de alta parte de influentele negative asupra sectorului privat. Atunci când se consolideaza conceptia ca numai prin mita data persoanelor ce detin functii cheie în administratia publica se poate ajunge la obtinerea rezultatului dorit, investitiile sunt descurajate, concurenta sanatoasa se altereaza întreprinderile care nu participa la astfel de actiuni ilegale imorale sunt condamnate sa se ofileasca. Impactul social politic al coruptiei este deasemenea foarte serios.

Corupția creeaza cetatenilor nemultumire, descurajare un sentiment intens de prabusire a valorilor. Se consolidaza conceptia ca nimic nu funcçioneaza corect ca cetateanul cinstit este nedreptatit. Institutiile sunt subminate destabilizate in final, în ochii cetatenilor, regimul democratic este defaimata. Instituirea imediata a unui sistem fiscal just ce nu va încuraja sau scuza evaziunea fiscala, va contribui hotarâtor la crearea constintei fiscale a contribuabilior deci la creserea importanta a veniturilor publice.
Aceste puncte de vedere trebuie puse în practica fara întârziere astfel încât Grecia sa iasa din starea de coma creata de recesiune, sa fie condusa la mult dorita luminä a dezvoltarii departe de politicile salbatice tara iesre bazate pe austeritate aplicate pâna acum, politici ce constituie vârful de lance al capitalismului financiar în încercarea lui de a se mentine suveran intr-o perioada de criza capitalista generalizata.

Cetatenii europeni pe de alta parte trebuie sa fie solidari cu drama poporului grec, care a fost transformat în ultimii ani în cobai, dat find ca majoritatea covârsitoare a banilor împrumutati de sectorul public elen, nu ajunge la contribuabilii greci ci la banci fie pentru achitarea datoriilor, fie pentru recapitalizarea bancilor elene, recapitalizare al carei cost, în mare masura, cade pe umerii contribuabililor.

În concluzie, Grecia nu rezista sa mai continue politica de austeritate, pentru ca a atins ultimele limite, dat fiind ca atât nivelul de trai cât demnitatea poporului grec s-au prabusit în final acest lucru trebuie înteles de catre creditori. Altfel, momentul conflictului rupturii nu va întârzia.

Nota redacției: Am primit acest material pe poșta electronică cu rugămintea de a-l publica pe site-ul nostru. Am acceptat în semn de solidaritate cu marile probleme cu care se confruntă poporul grec, dar și pentru că Republica Moldova, înpotmolită într-o corupție fără precedent poate intra curînd în incapacitate de plată! E o lecție pe care ttrebuie să o învățăm cît se poate de repede!

Aceste două zile care au mai rămas până la scrutinul de duminică comportă, probabil, semnificaţii aparte. Sensuri şi responsabilităţi chiar. Se aud apeluri la salvarea Chişinăului.

Şi în pofida faptului că nutresc un dezgust profund faţă de ambii candidaţi la postul de primar al municipiului Chişinău, luasem decizia să vă vorbesc azi despre necesitatea votării în favoarea răului cel mic. Fie şi din banalul considerent ca să nu-i oferim lui Dodon tâmpita ocazia să jubileze. Vi-l imaginaţi pe Dodon, omul care trebuie să stea la puşcărie pentru înalta trădare, jubilând alături de Zina Carabina?

Iată de ce mă gândeam să vă vorbesc despre răul cel mai mic. La urma urmei, dacă ambii candidaţi sunt oribili, de ce n-am putea să votăm pentru răul cel mai mic? La urma urmei, nu asta facem de 20 de ani încoace? La urma urmei, nu asta spunem de fiecare dată – în cazul în care va câştiga răul cel mic să ştie măcar că votul meu a fost unul raţional? Şi în cazul în care va câştiga răul cel mic să ştie măcar că asta cred despre el – că este răul cel mic. Nimic altceva.

Şi, cum vă spuneam, mă pregătisem să vă vorbesc anume aceste lucruri, dar văzând dezbaterile de la Jurnal TV am descoperit un lucru uimitor. Nemaiîntâlnit în practica luptelor electorale. Am constatat aseară că răul cel mic nu are nevoie de votul meu. Aroganţa, greaţa chiar cu care răspundea la întrebări, atacurile plahotniuchizate asupra postului de televiziune care l-a invitat să-şi expună punctele de vedere – toate acestea m-au determinat să renunţ la discursul planificat.

Ce să-i faci, dacă nu are nevoie omul de votul meu? Înseamnă că le are suficiente în altă parte. Înseamnă că ştie ce face. Să vorbim azi despre lucruri mai importante.

În ultima vreme tot mai mult este vehiculată idea cum că Republica Moldova este ameninţată de pericolul unui faliment. Într-un studiu elaborat de Fundaţia Universitară a Mării Negre se spune tranşant că Moldova se află în derivă şi că ar putea deveni un stat eşuat. Semnele pot fi citite peste tot. Ideea naţionalizării Băncii de Economii ar putea fi fatală. Autorii studiului fac o paralelă cu Bancorex, un caz foarte asemănător cu BEM.

Pe lângă asta, Fondul Monetar Internaţional a renunţat la vizita planificată. Partenerii europeni şi americani au renunţat la finanţarea unor proiecte aflate în derulare. Scad remitenţele de peste hotare. Cursul leului este unul halucinant. În scurt timp, statul ar putea să nu mai aibă posibilităţi de achitare a pensiilor şi a salariilor.

Iar acest lucru înseamnă default. Adică, faliment.

Sursa:jurnal.md

Jocurile Europene Baku 2015: Echipa feminină de spadă a României va lupta pentru aur
Echipa feminină de spadă a României va lupta pentru aur la Jocurile Europene de la Baku (Azerbaidjan), după ce a învins Rusia în semifinale, cu scorul de 31-24.

Sursa:agerpres.ro

La 23 august 1939, cu doar o săptămână înaintea izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial, era semnat, la Moscova, Pactul de neagresiune sovieto-german, cunoscut și ca Pactul Ribbentrop-Molotov, de miniștrii de externe ai Germaniei și ai Uniunii Sovietice, Joachim von Ribbentrop, respectiv Veaceslav Molotov.

Pactul de neagresiune era însoțit de un Protocol adițional secret care conținea o referire expresă la teritoriile românești: ”În privința Europei Sud-Estice, partea sovietică accentuează interesul pe care-1 manifestă pentru Basarabia. Partea germană își declară totalul dezinteres politic față de aceste teritorii”.
Cimitirul Românesc de Onoare de la Țiganca, Republica Moldova, unde sunt înhumați 1.020 de eroi români căzuți în Al Doilea Război Mondial

Germania a atacat Polonia la 1 septembrie 1939. La 17 septembrie, în Polonia intrau și trupele sovietice pentru a lua în stăpânire partea prevăzută de pactul din 23 august. După ce, la 3 septembrie, Anglia și Franța declaraseră război Germaniei, România și-a anunțat neutralitatea, prin decizia Consiliului de Coroană din 6 septembrie 1939, deși aceasta nu se potrivea cu spiritul acordului româno-polon din 1921, chiar dacă acesta viza numai reacția la agresiunea sovietică.

Din 30 septembrie și până la 10 octombrie 1939, prin ”acorduri de colaborare mutuală”, I.V. Stalin a forțat Estonia, Letonia și Lituania să accepte pe teritoriul lor baze militare și trupe sovietice, ceea ce a însemnat în fapt ocuparea acestor țări baltice. Urma Basarabia, dar războiul sovieto-finlandez (30 noiembrie 1939-12 martie 1940) a amânat pentru o vreme realizarea acestei intenții.

La 26 iunie 1940, ambasadorul României în Uniunea Sovietică, Gheorghe Davidescu, a fost convocat de ministrul sovietic de externe Veaceslav Molotov, care i-a înmânat un ultimatum. Susținând că Basarabia este pământ rusesc, pe care România l-ar fi ocupat în 1918, nota ultimativă cerea ca ”Guvernul Regal al României: 1. Să înapoieze cu orice preț Uniunii Sovietice Basarabia; 2. Să transmită Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei cu frontierele sale potrivit cu harta alăturată. Guvernul sovietic își exprimă speranța că guvernul român va primi propunerile de față ale URSS și că aceasta va da posibilitatea de a se rezolva pe cale pașnică conflictul prelungit dintre URSS și România”.

La 27 iunie, guvernul României a comunicat că ”este gata să procedeze imediat și în spiritul cel mai larg la discuțiunea amicală și de comun acord a tuturor propunerilor emanând de la guvernul sovietic. În consecință, guvernul român cere guvernului sovietic să binevoiască a indica locul și data ce dorește să fixeze în acest scop. De îndată ce va fi primit un răspuns din partea guvernului sovietic, guvernul român își va desemna delegații și nădăjduiește că conversațiunile cu reprezentanții guvernului sovietic vor avea ca rezultat să creeze relațiuni trainice de bună înțelegere și prietenie între URSS și România.”

A doua notă ultimativă a guvernului sovietic a fost prezentată în noaptea de 27/28 iunie, și cerea guvernului român evacuarea în decurs de patru zile a teritoriilor respective și să comunice acceptarea acestei cereri până la 28 iunie, ora 12.

”Guvernul U.R.S.S. consideră răspunsul guvernului regal al României din 27 iunie ca imprecis, deoarece în răspuns nu se spune direct că el primește propunerea guvernului sovietic de a-i restitui neîntârziat Basarabia și partea de nord a Bucovinei. Însă cum ministrul României la Moscova, domnul Davidescu, a explicat că răspunsul menționat al guvernului regal al României înseamnă accederea la propunerea guvernului sovietic, guvernul sovietic, primind această explicație a domnului Davidescu propune: 1. În decurs de patru zile, începând de la ora 14, după ora Moscovei, la 28 iunie să se evacueze teritoriul Basarabiei și Bucovinei de trupele românești. 2. Trupele sovietice în același timp să ocupe teritoriul Basarabiei și partea de nord a Bucovinei. 3. În decursul zilei de 28 iunie trupele sovietice să ocupe următoarele puncte: Cernăuți, Chișinău, Cetatea Albă. 4. Guvernul regal al României să ia asupra sa răspunderea în ceea ce privește păstrarea și nedeteriorarea căilor ferate, parcurilor de locomotive și vagoane, podurilor, depozitelor, aerodromurilor, întreprinderilor industriale, uzinelor electrice, telegrafului. 5. Să numească o comisiune alcătuită din reprezentanți ai guvernelor român și al URSS, câte doi din fiecare parte, pentru lichidarea chestiunilor în litigiu în legătură cu evacuarea armatei române și instituțiilor din Basarabia și partea de nord a Bucovinei. Guvernul sovietic insistă ca guvernul regal al României să răspundă la propunerea sus menționată nu mai târziu de 28 iunie, ora 12 ziua/ora Moscovei/”.

Aflat sub presiunea notelor ultimative și în contextul izolării totale a țării, guvernul român a răspuns la termenul fixat că ”pentru a evita gravele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forță și deschiderea ostilităților în această parte a Europei, se vede silit să primească condițiile de evacuare specificate în răspunsul sovietic”.

Potrivit celor cuprinse în cea de-a doua notă ultimativă se lăsaseră la dispoziția autorităților române 96 de ore. La sfârșitul fiecărei zile, trebuia ca trupele române să fie distanțate de cele sovietice printr-o etapă de marș. În realitate, retragerea s-a făcut sub presiunea forțelor Armatei Roșii care au depășit permanent liniile de demarcație.

Armata și administrația s-au retras, în perioada 28 iunie-3 iulie 1940, din Basarabia și nordul Bucovinei, iar trupele sovietice au ocupat, pe lângă aceste teritorii, și ținutul Herța. Teritoriul ocupat de sovietici avea o suprafață de 50.762 kmp și avea o populație de 3.776.000 locuitori.

Pierderea Basarabiei și a nordului Bucovinei a determinat o schimbare esențială în orientarea politicii externe a României. În urma capitulării Franței în fața Germaniei naziste la 22 iunie 1940, guvernul român a renunțat, la 1 iulie, în plină expansiune sovietică asupra teritoriului românesc, la garanțiile anglo-franceze din aprilie 1939.
A doua zi după fixarea frontierei sovietice pe Prut, adică la 4 iulie, a fost numit un nou guvern, de orientare progermană și cu participare legionară, în frunte cu Ion Gigurtu, care și-a arătat dorința de a adera la Axa Roma-Berlin, iar o săptămână mai târziu a anunțat retragerea României din Liga Națiunilor.

Printr-un decret semnat de I.V. Stalin, la 2 august 1940, în urma discuțiilor din cadrul Sovietului Suprem al URSS, se formează Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, alipită Uniunii Sovietice, incluzând cele șase județe din Basarabia (Bălți, Bender, Cahul, Chișinău, Orhei, Soroca) și cele șase raioane (Camenca, Dubăsari, Grigoriopol, Ribnița, Slobozia și Tiraspol) ale Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenească (formată la 12 octombrie 1924).

La 4 noiembrie 1940, printr-un decret al Sovietului Suprem al URSS, Nordul Bucovinei, Ținutul Herța, orașul Hotin și ținutul omonim, împreună cu partea de sud a Basarabiei (Bugeacul, cu plasele Reni, Bolgrad și Ismail), au fost trecute sub jurisdicția R.S.S. Ucrainene.

Pierderile teritoriale din 30 august 1940, constând în cei 43.492 kmp din Transilvania, cedați sub presiune diplomatică internațională Ungariei, prin Dictatul de la Viena, precum și cele din septembrie 1940, vizând cele două județe din Sudul Dobrogei (Durostor și Caliacra) către Bulgaria au constituit de asemenea consecințe ale pactului de neagresiune Ribbentrop-Molotov.

La 22 iunie 1941, România a intrat în război alături de trupele germane împotriva URSS pentru refacerea integrității teritoriale.
Sursa:agerpres.ro

Corupţia instituţională rămâne o problemă majoră în România, afectând toate structurile societăţii, relevă raportul Departamentului de Stat pe tema drepturilor omului, care constată că în anul 2014 au existat tentative ale politicienilor de compromitere a justiţiei şi de intimidare a jurnaliştilor, precum şi acte de discriminare.

“Probleme majore privind drepturile omului includ rele tratamente aplicate de Poliţie şi Jandarmerie, hărţuirea deţinuţilor şi a romilor, inclusiv moartea a cel puţin unei persoane din cauza violenţelor poliţiştilor. Corupţia instituţională rămâne o problemă răspândită care afectează toate structurile societăţii. Discriminarea sistemică împotriva romilor afectează accesul acestora la servicii educaţionale adecvate, la locuinţe, servicii de sănătate şi oportunităţi de muncă”, se precizează în raportul Departamentului de Stat american pe anul 2014 privind „Practici în materie de drepturile omului”.

Alte probleme semnalate în cursul anului 2014 în România se referă la condiţiile proaste din închisori şi tentativele continue ale unor politicieni de a compromite independenţa justiţiei, arată Raportul internaţional privind situaţia respectării drepturilor omului, la capitolul referitor la România.

„Instituţiile guvernamentale nu au luat măsuri eficiente pentru retrocedarea bisericilor greco-catolice confiscate de fostul regim comunist. Ameninţări personale şi profesionale la adresa jurnaliştilor au subminat libertatea presei. Au fost semnalate violenţe continue şi cazuri de discriminare a femeilor, activităţi şi declaraţii antisemite, iar presa a continuat să publice materiale cu caracter antisemit”, subliniază raportul, citat de Mediafax.

Totodată, în document se precizează că s-au răspândit în continuare puncte de vedere antisemite, rasiste, xenofobe şi naționaliste pe internet, iar instituţiile guvernamentale nu au acordat asistenţă adecvată persoanelor cu dizabilităţi şi au neglijat persoanele instituţionalizate cu dizabilităţi.

„Romii au fost discriminaţi sistematic de către societate. Discriminarea homosexualilor, lesbienelor, bisexualilor şi transsexualilor (LGBT), dar si a persoanelor bolnave de HIV/SIDA, în special copiii, de către societate, au continuat să fie o problemă. Drepturile angajaţilor au fost în continuare o problemă. Sistemul judiciar a luat măsuri pentru punerea sub acuzare şi pedepsirea funcţionarilor de stat care au comis abuzuri, dar autorităţile au amânat în mod repetat procesele referitoare la presupuse cazuri de abuzuri ale Poliţiei, multe dintre ele încheindu-se cu achitarea poliţiştilor”, constată raportul Departamentului de Stat american pe anul 2014.

Sursa:digi24.ro

Andreea Chiţu a adus a doua medalie de aur pentru România la Jocurile Europene. Judoka în vârstă de 27 de ani a câştigat finala categoriei de 52 de kilograme, în faţa unei adversare din Franţa, Annabelle Euranie. Chiţu a primit două medalii pentru performanţa de la Baku.

La judo, Jocurile Europene şi Campionatele Europene s-au disputat în acelaşi timp. Este al doilea titlu continental pentru Chiţu, după cel de la Celiabinsk, din 2012.
„Mă bucur foarte mult că am auzit imnul azi și sunt foarte fericită că am reușit să obțin aurul. A fost o competiție dificilă, dar a fost cu dublă bucurie, să spun așa, pentru că, pentru noi, la judo, a fost și Campionatul European”, a spus Andreea Chiţu.

Larisa Florian a ratat medalia de bronz la 52 de kilograme, după ce a fost învinsă prin ippon de Mareen Kraeh, din Germania. Loredana Ohâi a fost învinsă în optimi la 57 de kilograme, de olandeza Sanne Vehagen.

Corina Căprioriu a încheiat pe locul 7 la 57 de kilograme, Violeta Dumitru a fost eliminată în primul tur la 48 de kilograme, iar Monica Ungureanu a pierdut în optimi, la aceeaşi categorie.

Sursa:digi24.ro

Ziua de 26 iunie a fost proclamată Ziua Drapelului Național al României, prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.

Conform acesteia, ziua va fi marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.

Scurtă istorie a Zilei Drapelului Național

În 1834, când Țările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conștiința națională cerea unitatea și libertatea țării, domnitorul Țării Românești, Alexandru D. Ghica Vodă, a obținut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustorești și oștirii”

Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben și roșu), cel atribuit armatei era compus din trei (roșu, galben și albastru) și un vultur la mijloc. Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc.

O informație o descoperim printre mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat și stabilit în Muntenia în 1830, profesor și director al „Colegiului Sf. Sava” din București 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleșuva (zona Comarnic – jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt.

Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol național cu cel puțin un deceniu înainte de oficializarea sa.

În timpul revolutiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al națiunii în prima zi a victoriei revoluției burghezo – democratică (1848 – 1849), 14/26 iunie, când a vut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la București și promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului național.

Revoluționarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât și cei din Țara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripționat lozinca: „Frăția”: „Dreptate – Frăție” și dându-i denumire de „stindard al libertății”. O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înțeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naționale“, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis și roșu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical și vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben și apoi roșu fâlfâind“. În Adunarea populară desfășurată pe dealul Filaretului din București, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluției, ”zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore. Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălțat „flamura cea mare tricoloră a națiunii române”, a întregii națiuni române.

Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel național in 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală. Primul drapel din 1859, aflat în uz pina in 1862, a avut fîșia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fîșia roșie sa fie dispusă pe partea superioară. După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene.

Ziua Drapelului Național a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluționar a decretat ca Tricolorul – roșu, galben și albastru – să reprezinte steagul național al tuturor românilor; cele trei culori împărțite în mod egal reprezintă principiul egalității, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, pe lângă țara noastră mai existând alte trei țări europene tradiționale cu steagul tripartit în mod egal și vertical: Franța, Italia și Belgia.

Câteva zeci de persoane s-au adunat joi în fața Procuraturii Generale, pentru a protesta față de inacțiunile instituției în legătură cu „furtul secolului”.

Manifestanții au cerut demisia procurorului general Corneliu Gurin, pe care îl consideră „complice” al „oligarhilor” de la conducere în cazul devalizării instituțiilor bancare. Ei au transmis și mesaje celorlalți angajați ai instituției, pe care îi îndeamnă să acționeze conform cerințelor funcțiilor pe care le ocupă, dar nu la indicații politice.

Potrivit protestatarilor, „Procuratura Generală, a ‘monitorizat’ inofensiv crimele comise de-a lungul anilor, limitându-se doar la informarea factorilor supremi și politici de decizie din țară despre acestea, fără să întreprindă măsurile necesare în vederea combaterii lor, astfel, putem constata că aceste instituții sunt influențate politic și se încalcă principiul separației puterilor în stat”.
Ei au transmis și o scrisoare publică Procuraturii Generale, prin intermediul căreia au cerut ca „Procuratura Generală să-și îndeplinească atribuțiile în conformitate cu legislația Republicii Moldova, colaboratorii să-și respecte obligațiile de serviciu și să întreprindă măsuri concrete pentru pedepsirea indivizilor, inclusiv din interiorul Procuraturii Generale care încalcă legea și servesc unor interese criminale”.

„Cerem demisia imediată a procurorului general, domnului Corneliu Gurin și îi amintim că pe data de 7 iunie, 2015 demisia lui a fost cerută de peste 60.000 de protestatari, mai mult, cerem pornirea unor anchete disciplinare și crearea unui audit intern, pentru că colaboratorii acestei instituții poartă răspunderea pentru neimplicarea sau ne-exercitarea atribuțiilor de serviciu”, se mai arată în scrisoarea manifestanților.

Sursa:independent.md

Recent, a apărut un articol în ziarul BezirksRunschau, care prezintă începutul activităţii mişcării ” Wir Grainer”, dar şi implicarea cetăţeanului austriac de origine română, Jorj Colesnicov în campania electorală din luna septembrie. Alegerile vor avea loc în oraşul Grein din Austria Superioară.

” În Grein s-a format un nou partid: „Wir Greiner“.
Grein. Iată o mare surpriză. Recent, în oraşul Grein s-a înfiinţat un nou partid- „ Wir Greiner“ , care va participa la alegerile locale din acest an. Iniţiativa îi aparţine lui Jorj Colesnicov şi lui Josef Breinesel, fost consilier local al oraşului.
„ Dorim să susţinem creativitatea celor din Grein indiferent de meserie sau de origine.

„ Wir Greiner“ îşi propune să devină o porta-voce pentru toţi locuitorii oraşului.

Nimeni nu este exclus şi nu trebuie să se simtă exclus. Noi nu luptăm împotriva unui partid, însă dorim să le oferin celor din Grein şansa să aleagă mai bine“, Colesnicov şi Breinesel îşi susţin ferm punctul de vedere.

Programul.

În momentul de faţă, se studiază extrem de atent listele candidaţilor. O direcţie prioritară a mişcării o constituie necesitatea implicării în proiect a locuitorilor din Grein. Altă direcţie, susţine întrunirea membrilor Consiliului şi conceperea programului propriu zis al partidului ,în cel mai scurt timp posibil.

„ Dezvoltarea regională durabila, acesta este scopul nostru, astfel dorim să găsim susţinere în politica locală. Resursele, omul şi natura sunt în strânsă interdependenţă în tot ce înseamnă Sustenabilitate. Grein-ul e casa mea, de aceea simt nevoia să contribui la bunăstarea lui“, a subliniat Jorj Colesnicov.

Grein-ul ar putea deveni o „grădină a raiului“, dacă îşi va propune să experimenteze, astfel, noua mişcare va susţine agricultura locală, deschizând o piaţă de desfacere a mărufurilor agricole. În plan cultural, se urmăreşte înfiinţarea unei biblioteci inter-culturale.
Josef Breinesel cunoaşte realitatea şi problemele oraşului, de aceea va lua contact cu listele civile existente, discutând cu oamenii o posibila colaborare sau adeziune la ideile platformei.

La alegeri vor participa atât candidatii precedenţi, cât şi cei care s-au impus recent. Totodată, se vor integra şi cetăţenii de origine străină în politica locală, urmărindu-se integrarea lor. “

Sursa: diasporatv.eu

Proaspătul raport anual despre țările în tranziţie din Europa Centrală până în Asia Centrală arată că nivelul de democratizare a Republicii Moldova nu s-a schimbat în 2014, față de 2013. Raportul organizației Freedom House menține Moldova în categoria regimurilor hibride, aflate între democrație și autoritarism. Moldova rămâne pe ultimul loc în această categorie a regimurilor hibride și se situează după Georgia și Ucraina.

Studiul examinează șapte indicatori: guvernarea democratică la scară națională și scară locală, proces electoral, societate civilă, presă independentă, justiție independentă și corupție. La toate cele șapte categorii, Moldova nu a avansat, dar nici nu a regresat, obținând aceleași note ca în 2013, deşi studiul punctează câteva deficiențe. Bunăoară, la capitolul proces electoral se amintește că excluderea din cursă cu doar două zile înainte de alegerile parlamentare a partidului pro-rus condus de Renato Usatâi a trezit îngrijorare. La capitolul corupţie se precizează că deşi au fost adoptate mai multe legi anticorupţie, rezultatele se las aşteptate. „Nesoluţionarea cazurilor scandaloase şi netransparente privind pierderea controlului statului asupra BEM şi concesionarea Aeroportului Chişinău continuă să ridice întrebări despre voinţa politicului de a lupta împotriva corupţiei de nivel înalt”, se arată în studiu.

Expertul de la Centrul independent Expert-Grup Dionis Cenuşă e de părere că lucrurile stau mult mai prost decât sunt prezentate în raportul Freedom House:
„Raportul trece în revistă mai multe evoluţii negative din diverse sectoare, dar totodată lipseşte o corelaţie directă dintre nota acordată pentru sector şi involuţiile din sectoare care au fost observate pe parcursul anului 2014. Din punctul meu de vedere, cel puţin la capitolul guvernare locală am avut un regres major legat de referendumul din Găgăuzia, care a demonstrat că atât Constituţia, cât şi legislaţia în vigoare nu este respectată cel puţin de către autonomia găgăuză. În ce privește guvernarea democratică la nivel naţional, am avut regrese legate de capturarea instituţiilor de către grupuri oligarhice, care până la urmă au dus la criza din sectorul bancar. Desigur că nu este o involuţie care a început în 2014, dar ceea ce s-a întâmplat în sectorul bancar în 2014 demonstrează ineficienţa şi caracterul captiv al mai multor instituţii, între care BNM, Procuratura, MAI sau SIS. Toate aceste demonstrează că situaţia din sectoare este în regres şi, de aceea, notele trebuiau, din punctul meu de vedere, schimbate în sens negativ.”

Dar iată explicația expertului Leonid Litra, cel care semnează constatările despre Republica Moldova în raportul Freedom House:

„Notele reflectă opinia Freedom House şi opinia Consiliului Academic de pe lângă Freedom House. Atunci când am făcut acest raport am sugerat note mai proaste pentru câteva domenii, dar în urma consultărilor poziţia mea nu a fost acceptată. Notele finale sunt cele acceptate de majoritatea celor care decid asupra scorului. Eu am rămas în minoritate. Am propus note mai proaste, între altele, la capitolul corupţie şi mass-media. Cei care au decis scorul au considerat că nu există argumente suficiente pentru a considera că situaţia s-a înrăutăţit. Plus la asta, există şi o dimensiune regională care trebuie luată în calcul, adică compararea Moldovei cu alte state. Dacă punem nota şase, cea mai mică, la domeniul corupţie, de exemplu, iar un alt stat cu o situaţie incomparabilă obţine tot şase, atunci nota Moldovei trebuie ajustată.”

Precizăm că studiu cuprinde perioada de până la 31 decembrie 2014. El nu acoperă nici scandalul miliardului de dolari sustras din trei bănci, numit „furtul secolului” despre care s-a aflat mai târziu, nici constatările raportului Kroll ce au urmat, nici dosarul penal al principalului suspect în acest furt, Ilan Shor, ales de curând primar la Orhei, nici dosarele penale ale unui alt proaspăt primar, cel de la Bălţi, Renato Usatîi, nici coaliția minoritară, sprijinită din umbră de PCRM, formată după alegerile parlamentare și nici intenția partidelor puterii să naționalizeze Banca de Economii, intenție criticată dur de partenerii externi, care insistă pe lichidarea băncilor cu probleme și care au și înghețat o parte din finanțările destinate Moldovei. Pornind de la toate acestea, Leonid Litra nu exclude că anul viitor Republica Moldova va înregistra un regres în raportul Freedom House.

Sursa: europalibera.org

Politică şi bani negri, o combinaţie dintre cele mai toxice cu putinţă. O combinaţie care alterează profund o societate şi care este în mod clar prezentă în societatea românească. Mai nou, o recunosc deschis lideri politici de toate culorile. Schema declanşează un adevărat principiu al domino-ului: din momentul în care un partid acceptă astfel de bani de la „donatori”, aceştia se transformă în recuperatori cu dobândă a sumelor investite. Iar mecanismele ilegale de recuperare a acestor sume i-au adus acum în faţa procurorilor DNA.

Primul scandal public legat de finanțarea unei campanii electorale a avut loc în 1995. Ion Iliescu a fost acuzat de presa vremii că s-ar fi folosit de banii din prima campanie de brand a țării – Eterna și fascinanta Românie. Vorbim de aproape șase milioane de dolari.
Ani la rând, politicienii s-au ferit să recunoască finanțarea partidelor și campaniilor lor electorale din bani negri. A fost nevoie de condamnarea lui Adrian Năstase pentru a pune pe tapet această problemă. În dosarul „Trofeul calității”, fostul premier a fost acuzat că a strâns, în mod ilegal, peste 1,6 milioane de euro pentru campania sa electorală din 2004. Banii proveneau din taxele de participare cerute unor firme prezente la concursurile de specialitate organizate de Inspectoratul de Stat în Construcții.

Relu Fenechiu, fost ministru şi deputat PNL: A închide un prim-ministru pentru o chestiune pe care mulți politicieni au făcut-o mi se pare o mare greșeală, au găsit diverse forme pentru a-și finanța campaniile electorale din surse negre.

A urmat condamnarea miliardarului Ioan Niculae pentru finanţarea ilegală, cu un milion de euro, a campaniei social-democratului Mircea Geoană din 2009. În schimbul banilor, fostul șef al Consiliului Județean Brăila, social-democratul Gheorghe Bunea Stancu, promitea că va influenţa desemnarea miniştrilor economiei și a şefilor Romgaz şi Transgaz. Fostul şef de campanie, Viorel Hrebenciuc, a susţinut că Mircea Geoană ştia cum i se finanţează campania prezidenţială. În același an, sediul de campanie al candidatului Mircea Geoană, precum și cel al PSD sector 5 București, ar fi fost renovate cu bani primiți ca mită de Marian Vanghelie. Tot cu astfel de bani ar fi fost strânse, contracost, semnăturile necesare înregistrării unui candidat la alegerile europarlamentare din anul 2014 și plătite unele manifestări electorale organizate de fostul primar.
În 2008, Vanghelie avea venituri oficiale anuale de peste 25.000 de lei, dar cheltuia aproape un milion, din care 90.000 de lei au fost donați către PSD.
Fost ministru al Comunicaţiilor, Gabriel Sandu a fost pus în această funcţie special pentru a aduce bani la PDL. Potrivit propriilor declaraţii, în timpul mandatului său a contribuit cu circa cinci milioane de euro la trezoreria de partid. Banii ar fi fost folosiţi atât pentru parlamentarele şi europarlamentarele din 2008, dar şi pentru campania prezidenţială a lui Traian Băsescu din 2009.
În acest proces, Gabriel Sandu ar fi fost asistat de alți oameni de afaceri, precum Dorin Cocoș, implicat direct în scandalul Microsoft. În rechizitoriul întocmit de procurori, Cocoș arată că a dat PDL, fără nicio chitanță, peste două milioane de euro pentru campania prezidențială din 2009.

Fostul șef al CJ Buzău, Cristinel Bîgiu, ar fi folosit și el o parte din banii dobândiți din infracțiuni pentru campania din 2008 a fostului candidat liberal la prezidențiale, Crin Antonescu. Dintr-o mită de un milion de euro, 250.000 ar fi luat calea trezoreriei PNL.
Omologul său de la Mehedinți, social-democratul Adrian Duicu, dona, în 2013, 36.000 de lei la partid, aproape 90% din câștigurile familiei declarate pe acel an. În 2014, ministrul Eugen Nicolicea îl acuza pe Mircea Geoană că, în 2009, a primit de la Duicu 40.000 de euro ca să-l excludă de la șefia PSD Mehedinți.

Un alt politician care a recunoscut practica banilor negri a fost Elena Udrea. Dar numai după ce împotriva fostului ministru au început anchetele. „Când am spus că toate partidele se finanțează din bani negri, toată lumea m-a acuzat pe mine. (…) Ne mirăm de fiecare dată și ascundem mizeria sub preș. (…) E o realitate. (…) Este vina tuturor. Și a celor care acceptă pungile din campanie, și a politicienilor”, spunea, recent, Elena Udrea.

Aflată sub control judiciar în dosarul „Gala Bute”, Elena Udrea a făcut, în perioada 2011-2012, zeci de donații fără chitanțe în valoare totală de 1.537.200 lei. Alți 265.000 de lei au fost înregistrați în catastifele PDL, ca donații în numele unor persoane care nu dispuneau de veniturile pentru astfel de sume.

Urmărit penal pentru luare de mită şi abuz în serviciu, despre președintele CJ Prahova, Mircea Cosma, se spune că lua comisioane ilegale de 10% din valoarea fiecărui contract cu statul. Banii s-ar fi dus la PSD.
Cu un buget de un miliard de euro anual la nivelul Primăriei de Sector 1 a Capitalei, rețeaua liberală Moisescu-Chiliman și-ar fi luat partea ani la rând din orice contract de achiziție publică atribuit vreunei firme. Potrivit procurorilor, 10% din fiecare mită primită lua calea filailei PNL de sector, condusă de cei doi politicieni.

Sebastian Ghiţă, deputat: Partidele sunt croite prost. Ele generează oameni care nu sunt crescuți pe criterii de performanță, ci pe criterii de clientelism de corupție. Vă referiți la bani negri? Numai de bani negri, să nu ne ascundem după deget.
În prezent, Sebastian Ghiţă este acuzat de mai multe infracţiuni, printre care „spălarea” a circa 130 milioane de lei. 279.000 de lei din banii economisiţi astfel au fost folosiţi pentru coruperea alegătorilor prahoveni cu tigăi, pentru a-l vota ca deputat la alegerile din 2012. În 2014, Ghiţă ar fi folosit 350.000 de euro pentru o campanie de influenţare a alegătorilor din Republica Moldova, în beneficiul candidatului prezidenţial Victor Ponta.

Condamnările care au fost decise în instanţă în ultimii ani în aceste cazuri de finanţări ilegale sunt recunoașteri ale unei rea¬li¬tăți. Dar dincolo de acest prag nu se trece. De fiecare dată, tabăra adversă cere la TV demisia rivalilor, lăsând impresia unui război pe viață și pe moarte. În Parlament, însă, legea finanţării partidelor politice a fost modificată pentru a lăsa mână liberă finanţărilor mascate, sub umbrela împrumuturilor primite de la persoanele fizice şi juridice. În fapt, banii negri pot fi acum spălaţi ca bani de campanie, decontaţi de stat.

Sursa:digi24.ro

Mircea Băsescu, care se afla în arest la domiciliu în dosarul privind mita pe care ar fi primit-o de la familia lui Bercea Mondial, va fi cercetat sub control judiciar. Se menţine însă interdicţia de a părăsi judeţul Constanţa, a decis, miercuri, Curtea de Apel Constanţa. Decizia este definitivă, anunţă Mediafax.

Curtea de Apel Constanţa a decis, miercuri, ca Mircea Băsescu şi Marian Căpăţână să fie cercetaţi sub control judiciar în dosarul în care sunt judecaţi pentru trafic de influenţă, respectiv complicitate la trafic de influenţă. Se păstrează astfel decizia Tribunalului Constanţa în cazul celor doi. Decizia instanţei este definitivă.

Mircea Băsescu şi Marian Căpăţână au cerut, săptămâna trecută, Tribunalului Constanţa înlocuirea arestului la domiciliu cu controlul judiciar. Instanţa a admis solicitările acestora, însă decizia a fost atacată la Curtea de Apel Constanţa.

Mircea Băsescu nu are voie să părăsească judeţul Constanţa şi să se apropie sau să comunice cu participanţii la comiterea infracţiunilor şi cu martorii din dosarul privind mita pe care ar fi primit-o de la familia lui Bercea Mondial.
La rândul său, Marian Căpăţână nu poate părăsi municipiul Bucureşti şi nu se poate apropia de participanţii la comiterea infracţiunilor şi de martorii din dosar.

Cei doi trebuie să se prezinte la instanţă ori de câte ori sunt chemaţi, să informeze instanţa cu privire la schimbarea locuinţei şi să se prezinte la organele de poliţie desemnate cu supravegherea lor.

”În caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care le revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive”, a dispus Tribunalul Constanţa.

Mircea Băsescu este judecat, alături de Marian Căpăţână, în dosarul privind mita pe care ar fi primit-o de la familia lui Bercea Mondial. Cei doi au fost arestaţi preventiv după ce familia lui Bercea Mondial a făcut publice înregistrări făcute pe ascuns de fiul acestuia, ce ar proba traficul de influenţă de care este acuzat fratele fostului preşedinte al ţării Traian Băsescu.

Sursa:digi24.ro

În nordul extrem al României se află un monument unic în lume. Biserica jumătate catolică, jumătate ortodoxă din satul botoşănean Hilişeu Crişan este veche de 200 de ani şi are o legendă care a traversat secolele.

La 56 de kilometri de municipiul Botoşani, traversând ţinutul Dorohoiului, aproape de ultima graniţă a Uniunii Europene, în nordul extrem al României lângă vestiţii Codrii ai Herţei, se află un sat numit Hilişeu Crişan. În aparenţă pare un sat sărac, tipic nordului uitat al României, un cătun aproape de graniţa cu Ucraina, unde în afară de animalelele din gospodării, casele joase din chirpici şi câţiva ţărani luaţi cu muncile câmpului sau adunaţi la crăşmă nu ar mai fi nimic de văzut. Pe partea stângă a drumului, dinspre Dorohoi către Hilişeu Horia, este un monument amplasat chiar la marginea şoselei indică existenţa unui monument istoric de categoria A, adică de interes naţional. Pe deal se zăreşte un monument uluitor prin frumuseţea sa: o veche biserică ortodoxă din lemn, frumos decorată, înlănţuită de un zid cu sfinţi şi o clopotniţă ce aduce aminte de mănstirile catolice ale benedictinilor.

Propriu-zis, pe deal se vede o biserică unicat, aşa cum nu se mai găseşte nicăieri în lume şi care pentru prima dată de la Schisma din 1054, uneşte în trupul ei catolicismul şi ortodoxia. ”Este biserica jumătate catolică, jumătate ortodoxă. Un unicat, o adevărată bijuterie arhitectonică a unor vremuri de mult apuse”, spune Dănuţ Huţu, directorul Direcţiei de Cultură din Botoşani. ”O îmbinare uluitoare de stiluri” Pe vizitator prima dată îl întâmpină masiva clopotniţă a lăcaşului de cult, cosntruită din cărămidă, pe bază de piatră.

Zidurile ca şi clopotniţa au influenţe baroce, semănând mai mult a incintă de mănăstire apuseană şi pe care nimeni nu s-ar aştepta să le găsească în nordul României. Pe zid, tot de influenţă barocă se află 13 statui catolice, schulptate direct în piatră. Sunt impozante fiindcă sunt făcute în mărime naturală şi îi reprezintă pe cei 12 apostoli alături de Iisus Hristos. Trecând de poarta, tot de influneţă catolică, se ajunge în faţa unei biserici ortodoxe din lemn, care este defapt inima acestui complex bisericesc. Impresionează prin dimensiunile şi vechimea ei. Este o biserică ţărănească de acum mai bine de 200 de ani, ridicată din bârne groase de stejar, peste care a fost decorat cu grijă lemnul. Acoperită cu draniţă şi un frumos pridvor făcut ”din bardă” completează această construcţie ortodoxă după model ucrainian. Un balaur cu două capete, străjuieşete pridvorul alături de cinci rozete, simboluri misterioase, a căror însemnătate sau înţeles nu a fost descifrat nici astăzi. Dincolo de uşile masive de lemn, interiorul bisericii se deschide cu smerenie. Impresionează în lumina diafană, lăsată să intre atât cât trebuie de ferestrele înguste, catapeteasma din lemn de tei.

”Este un adevărat model al măiestriei artei lemnului această catapeteasmă. Este lucrată cu foiţă de aur şi este formată din şapte rânduri de icoane în coloane cilindrice, cu sculpturi vegetale, ramuri, frunze şi fructe poleite cu aur.”, spune preotul paroh din Hilişeu Crişan, Gabriel Derscariu, care îngrijieşte de vechea biserică. Totodată în interior se află un jilţ boieresc din lemn masiv, împodobit cu icoane şi simboluri ciudate, alături de un amvon sculptat cu măiestrie în lemn, protejat de un uriaş vultur sculptat. ”Este o îmbinare uluitoare de stiluri. Când vorbim de stiluri atât de diferite, oricine s-ar aştepta să iasă un kitsch. Nu este vorba despre aşa ceva aici. Este artă curată. Meşterii au reuşit să armonizeze aceste două stiluri diferite în aşa măsură încât a rezultat o capodoperă”, spune Dănuţ Huţu. Biserica boierului Biserica jumătate ortodoxă, jumătate catolică a început să fie ridicată în anul 1802.

Atunci toată ţinuturile de până la Dorohoi aparţineau mari familii boiereşti Curt. Istoricii spun că erau mari proprietari de pământuri, unde cultivau în principal grâul roşu, bogăţia, ţinuturilor Botoşanilor. Centrul stăpânirii boierilor din familia Curt, unde avea şi conacul era satul de astăzi Hilişeu Crişan. ”Pe vremea boierilor se chema satul Curt. Că aici avea casa lui mare. Era bine, spune bunicul meu cu boierii ai lui Curt. Era grâu mult şi satele astea erau bogate. Şi boierii erau foarte bogaţi”, spune un bătrân din Hilişeu Crişan. În 1802, Vasile Curt ridică pentru oamenii din sat o biserică din lemn cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”. Este biserica ortodoxă din lemn care se află astăzi în mijlocul complexului.

” Boierul Curt a făcut mai mult pentru el această biserică, dar şi pentru sătenii locului. Biserica s-a dorit a fi una boierească, curtea boierului fiind în partea de răsărit a bisericii. Are un farmec deosebit”, precizează părintele Derscariu. Pisania de deasupra uşii bisericii din lemn arată şi când a fost terminată de boierul Curt : 21 mai 1802. Se spune că biserica a fost ridicată pe ruinele unui schit de călugăriţe. Nu se ştiu multe lucruri despre aceste schit, moştenire rămânând doar numele pădurii, ”Călugăriţa”, care înconjoară biserica. Iubirea boierului Curt În anul 1832, biserica ortdoxă de lemn din satul boierului Curt, se îmbogăţeşete cu o fastuoasă clopotniţă catolică, cu un zid de aceeaşi facturi şi 13 statui baroce. Proabil localnicii au rămas muţi de uimiri, nu mai văzuseră aşa ceva niciodată, biserica satului devenise jumătate ortodoxă,jumătate catolică. Cel care a ordonat modificările în 1832 a fost chiar fiul boierului Alecu Curt. Legenda locului spune că a făcut toate acestea din iubire pentru o femeie. Mai precis pentru tânăra lui soţie, Ana Curt. Povestea spune că abia se căsătorise cu ea şi era foarte îndrăgostit de tânăra, de origine bistriţeană

Ana Berneasca, cum o chema de fată, era însă catolică, în timp ce Alecu era ortodox. Biserica este defapt un simbol. Pentru a arăta că iubirea uneşte până religiile, Alecu a ordonat construirea de elemente catolice. Soţia sa ar fi venit cu ideea înconjurării bisericii ortodoxe cu ziduri şi simboluri catolice. Legenda spune că defapt simbolul era acesta : biserica ortodoxă era reprezentantă de Alecu, iar Ana Curt era zidul şi clopotnia catolică. Alecu devenise inima Anei. Dealtfel în curtea bisericii au fost îngropaţi cei doi soţi. Deşi este un monument arhitectonic unic în Europa, fiind şi singura biserică în care se intră prin clopotniţă, biserica familiei Curt, a fost lăsată în paragină de comunişti. Nici după 1990, autorităţile centrale nu s-au sinchisit să o ajute. Nici măcar să o promoveze. Este o perlă arhitectonică ascunsă şi neştiută din nordul României. Turiştii care o vizitează fascinaţi au auzit despre ea, de la oamenii care au descoperit-o întâmplător. Primarul comunei spune că se străduie singur de ani buni ca să o repare.„ Dorim să sensibilizăm autorităţile judeţene şi naţionale să ne dea atenţie şi să ne ajute să îl punem în valoare. Am intervenit cu bani de la comună pentru lucrări de stopare a alunecărilor de teren, şi am reparat acoperişul clopotniţei. Am vrea să fie introdusă şi într-un circuit turistic naţional„, spune primarul comunei Hilişeu Horia, Ioan Butnaru.

Sursa:adevarul.ro

Deputatul român, Sebastian Ghiţă, este acuzat că ar fi folosit bani negri în avantajul lui Victor Ponta în timpul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale din 2014, cumpărând alegători inclusiv din Republica Moldova.

Procurorii DNA Ploieşti au depistat că Sebastian Ghiţă a obţinut importante sume de bani în mod nelegal, prin traficarea influenţei, sau aparent legal din fonduri publice, ulterior banii fiind „spălaţi” printr-o multitudine de operaţiuni financiare, iar o parte din aceştia ar fi fost folosiţi pentru coruperea alegătorilor la alegerile parlamentare din 2012 şi prezidenţiale din 2014.

Potrivit DNA, Sebastian Ghiţă a conceput, iniţiat şi coordonat o „activitate de corupere a alegătorilor din Republica Moldova, la alegerile prezidenţiale din anul 2014, în scopul obţinerii de voturi pentru candidatul Ponta Victor Viorel. Suma remisă de inculpat pentru influenţarea opţiunilor electorale a fost în cuantum de 350.000 de euro”.

Aceste noi infracţiuni se adaugă celei iniţial reţinute în sarcina inculpatului cercetat, în dosarul cumnatului premierului român Victor Ponta, Iulian Herţanu, pentru sprijinirea unui grup infracţional organizat.

Sebastian Ghiţă nu are voie să-şi desfăşoare activitatea în calitate de deputat în Parlamentul României. De asemenea, el nu are voie să părăsească oraşul Ploieşti fără încuviinţarea prealabilă a procurorului.

Sursa:jurnal.md

Preşedintele Curţii de Apel Chişinău, Ion Pleşca, ar putea rămâne în această funcţie pentru încă patru ani. Decizia a fost luată de Consiliul Superior al Magistraturii, care a propus spre aprobare şefului statului candidatura lui Pleşca pentru fotoliul de şef al acestei instanţe.

Dezbaterile însă au fost aprinse, întrucât unul dintre membrii CSM a considerat că scandalurile în care a figurat magistratul, inclusiv participarea la vânătoarea fatală din Pădurea Domnească, trezesc dubii în privinţa integrităţii sale. Această situaţie manifestă cu lux de amănunte toată gravitatea problemelor cu care se confruntă sistemul nostru judecătoresc, afirmă liderii de opinie.

„Asta nu e alegere, asta-i o numire, împingerea persoanei dorite în fotoliu să mai stea acolo încă o perioadă de timp. Situaţia aceasta manifestă cu lux de amănunte toată gravitatea problemelor cu care se confruntă sistemul nostru judecătoresc. Procedura de formare a instanţei, inclusiv alegerea, numirea preşedinţilor trebuie să fie ireproşabilă. Aparenţele create şi semnalele trimise societăţii sunt absolut oribile, la nivelul descalificării întregului sistem judecătoresc”, a comentat avocatul Stanislav Pavlovschi, fost judecător la CEDO, în cadrul emisiunii „Ora Expertizei”, la Jurnal TV.

Teodor Cârnaţ, membru CSM care s-a opus înaintării lui Pleşca la şefia Curţii de Apel, afirmă că decizia a fost luată într-un mod nedemocratic. Şi asta pentru că nu poate fi vorba despre democraţie atunci când trebuie de ales „din unul – unul”.

„Pentru mine a fost surpriză din cauza că cunosc faptul că unele persoane doreau să-şi înainteze candidatura la funcţia de preşedinte al Curţii de Apel, însă în cele din urmă am văzut că acest corp de judecători de la Curtea de Apel Chişinău n-au dorit să-şi realizeze până la urmă intenţia. La fel, pentru mine a fost o surpriză când m-am uitat că Colegiul de Selecţie l-a apreciat pe domnul Pleşca cu 120 de puncte. De când sunt membru al CSM, de un an jumătate, astfel de punctaj este pentru prima dată la un candidat care aspiră la funcţia de preşedinte. E bine ca prin lege să fie determinat că minim pentru a candida la funcţia de preşedinte trebuie să fie doi, acest lucru ar fi democratic. Când eşti pus în situaţia să alegi din unul, atunci nu e democratic. Atunci, nu mai avem nevoie de CSM”, a menţionat Teodor Cârnaţ.

De aceeaşi părere este şi avocatul Roman Zadoinov. „Pentru ca să poţi alege trebuie să ai din cine alege. În practicile europene, spre exemplu la Curtea Europeană, trebuie să prezinţi din partea Guvernului unui stat trei candidaţi. Aşa şi în acest caz, trebuiau să existe încă doi candidaţi cel puţin pentru a respecta principiul democratic, că altfel în viziunea mea s-a primit cum cu domnul Putin, ştiţi cum, un singur Putin, un singur Lukaşenko şi atât, alţi candidaţi nu există. Nu cred că nu există niciun judecător în afară de domnul Pleşca la Curtea de Apel care nu doreşte să aibă aşa o funcţie. Eu cred că au fost descurajaţi ca să îşi prezinte cererea de a candida”, susţine avocatul.

La rândul său, jurnalistul Vasile Năstase afirmă că Ion Pleşca este promovat de oligarhi şi că restul judecătorilor au fost puşi în situaţia în care să nu-şi înainteze candidatura. „Pleşca este un om care a fost băgat pe uşa din spate, el este omul sistemului criminal şi ceea ce s-a întâmplat confirmă acest lucru. Ceilalţi judecători au fost descurajaţi, sută la sută au fost descurajaţi să nu participe. Cum poate fi descurajat un judecător? Judecătorii noştri, cam 90 la sută au schelete, au probleme cu dosare. Sunt o grămadă de lucruri care ne fac să credem că această băgare prin uşa din spate de către oligarhi a lui Pleşca este ca un fel de mulţumire a tot ceea ce face el pentru această oligarhie criminală.
Pleşca vorbeşte inepţii, el spune că ceea ce s-a întâmplat în Pădurea Domnească, de fapt, a fost o chestie legală şi el se bazează pe o sentinţă a primei instanţe care nici măcar nu a ajuns încă la Curtea de Apel. Noi avem o lege încă din 94 în care acea rezervaţie este rezervaţie de stat în care scrie negru pe alb: vânătoarea în Pădurea Domnească este interzisă. Doi la mână, peste 50 de mii de oameni i-au cerut demisia în Piaţă, deci există rezoluţia din 3 mai, există expres numele lui Pleşca, i se cere lui demisia. Cum domnule, ce fel de obraz poţi să ai tu ca să mai candidezi odată la chestia asta?”, a declarat jurnalistul Vasile Năstase.

Ieri Ion Pleşca a fost propus pentru un al doilea mandat în funcţia de preşedinte al Curţii de Apel Chişinău, prin decizia Consiliului Superior al Magistraturii. Dezbaterile pe marginea acestei propuneri au fost destul de aprinse. Unii membri ai CSM i-au adresat lui Pleşca mai multe întrebări legate de vânătoarea din Pădurea Domnească din 2012, despre care acesta a subliniat că a fost absolut legală.

Amintim că la vânătoarea fatală din 23 decembrie 2012, unde a fost împuşcat mortal Sorin Paciu, au participat mai mulţi oameni de afaceri alături de funcţionari, judecători şi procurori. Printre aceştia şi preşedintele Curţii de Apel, Ion Pleşca, consilierul liberal Iurie Nastas şi fostul director Moldsilva, Ion Lupu. Comisia parlamentară de anchetă a constatat că vânătoarea a fost ilegală, iar procuratura a încercat să tăinuiască incidentul. Deşi Anatolie Zagorodnîi, preşedintele comisiei parlamentare de anchetă în cazul Paciu a cerut suspendarea lui Pleşca pentru că a încălcat codul etic al judecătorului participând la vânătoarea din Pădurea Domnească, cererea a fost respinsă de CSM. Astfel, Ion Pleşca a rămas în funcţia de preşedinte al Curţii de Apel.

În 2013, Ion Pleşca declara mai multe imobile în Chişinău, în valoare totală de trei milioane şi jumătate de lei, dar şi credite ce depăşesc această cifră de cinci ori. Cum a obţinut împrumuturi fabuloase de 17 milioane de lei, acesta a refuzat să explice. De asemenea, Pleşca nu a spus nici cine i-a dat o maşină de cel puţin 40 de mii de euro.

Sursa:jurnal.md

Profesorul de logică şi de metafizică, dascălul de gazetărie mereu actual, mentorul de gândire al unei întregi generaţii, „filozoful” în gazetărie şi „gazetarul” în filozofie, polemistul bătăios, Nae Ionescu se situează în viaţa bucureşteană ca elev al lui N. Iorga şi ca moştenitor spiritual al lui V. Pârvan.

„Profesorul de nelinişti”, cum zicea N. Steinhardt, s-a format înainte de primul război mondial (când a început războiul avea 26 de ani). C. Rădulescu-Motru a fost nu numai profesorul său, ci şi acela care i-a orientat destinul, primindu-l printre colaboratorii „Noii Reviste Române” şi trimiţându-l apoi la doctorat, în Germania, la München. Ulterior, în 1920, C. Rădulescu-Motru îl va introduce în corpul universitar ca asistent al său, încredinţându-i cursurile de logică, de teoria cunoştinţei şi metafizică şi tot el va fi acela care îl va lansa pe fostul său student în câmpul unei ziaristici care îi va aduce lui Nae Ionescu gloria, la fel de mare ca şi cea a renumitelor sale cursuri universitare. Alături de C. Rădulescu-Motru, P. P. Negulescu a fost cel de-al doilea dascăl care a contribuit la formarea intelectuală a viitorului doctor münchenez. Admirator fanatic al lui N. Iorga, care i-a fost profesor şi mentor spiritual, Nae Ionescu nu va ezita, după ani de zile, să polemizeze cu profesorul său1.

Influenţa lui Nae Ionescu s-a propagat în medii diferite, dar a rodit mai bogat în mediul universitar, începând cu anul 1922. În viaţa universitară, Nae Ionescu se situează ca un descendent direct al lui N. Iorga şi se recunoaşte ca unul „din elevii săi cei mai „puri”, crescuţi adică în realismul istoric, fenomen românesc dinamizat de N. Iorga”. Cronologic însă Nae Ionescu apare ca un „descendent” al lui V. Pârvan. „Căci de la 1926 încoace are în faţa sa o masă de studenţi care crescuseră sub magia lui V. Pârvan şi care nu-şi mai găseau nici un maestru spiritual.”2 Nae Ionescu va gândi în continuare orientarea spirituală, căci studenţii „nu caută la Universitate numai o bună şi precisă învăţătură”, ci mai ales „o metodă de viaţă şi de gândire, un maestru spiritual, adică un om destul de sincer ca să nu şovăie” şi „destul de viu ca să nu piară el însuşi, copleşit de conştiinţa acestei zădărnicii”3. „Profesorul” se dovedeşte de la bun început un tip socratic prin refuzul oratoriei şi al metafizicii exterioare. „El va readuce metafizica la punctul ei iniţial: cunoaşterea de sine. De la prima sa lecţie de metafizică – problema fiinţei va rămâne centrul de preocupări teoretice ale profesorului Nae Ionescu. Structură antioratorică, el introduce în Universitate tehnica socratică a lecţiilor familiare, calde, dramatice. Creează repede un stil, pe care îl imită studenţii: vorbire directă, fraze scurte, exemple frivole.”4 Nae Ionescu va susţine metoda gândirii cu „mintea proprie”, cu priză la real şi cu perceperea vieţii ca ipostază vie a realului. Mulţi dintre tinerii care vor săvârşi marea deschidere a culturii române spre universal au fost discipolii lui Nae Ionescu. Deşi personalităţi complexe şi total diferite, ei s-au simţit apropiaţi prin aceleaşi crezuri şi prin dezbaterile atât de actuale în acea vreme – „cunoaşterea de sine”, „autenticitatea”, „trăirea”, „experienţa” pe care le aflaseră în ideile lui Nae Ionescu. Datorită metodei „socratice” a „Profesorului”, foştii săi elevi sunt „atât de personali, atât de rotunjiţi sufleteşte, chiar atât de deosebiţi între ei”5.

Mircea Eliade va fi unul dintre acei care au trăit cu intensitate „aventura” cunoaşterii, enunţată de Nae Ionescu. Simpatia dintre Mircea Eliade şi Nae Ionescu a fost reciprocă. Discipolul vede în profesorul său un mentor spiritual care se adresează studenţilor chemându-i să reflecteze asupra diverselor probleme şi învăţându-i să le rezolve singuri printr-o reflectare proprie. Datorită lui, Mircea Eliade pătrunde la „Cuvântul” şi devine cunoscut într-un cerc larg de intelectuali. Profesorul îi intuieşte posibilităţile şi îi supraveghează lecturile filozofice care se înmulţesc simţitor: Bacon, Kant, Steiner. Mircea Eliade a păstrat o adâncă recunoştinţă faţă de mentorul său spiritual, dovadă este iniţiativa sa de a aduna într-o culegere articolele politice ale lui Nae Ionescu, scrise în 1926-1933. Acestea vor fi publicate în 1937, la Editura Culturii Naţionale sub titlul Roza vânturilor, însoţită de o scurtă prefaţă a autorului şi cu o amplă, elogioasă postfaţă a îngrijitorului ediţiei – Mircea Eliade. Aceasta va fi singura carte, apărută în timpul vieţii sale6. După moartea lui Nae Ionescu (15 martie 1940), s-a constituit un Comitet pentru editarea operei sale, alcătuit din foşti studenţi şi colaboratori ai profesorului (Const. Floru, Const. Noica, M. Vulcănescu) care au beneficiat şi de sprijinul altora, sub coordonarea academicianului Octav Onicescu. Acest comitet a editat patru cursuri celebre: Istoria logicei (1941, cu un memorabil portret al lui Nae Ionescu, scris de V. Băncilă), Metafizica (1942 – este vorba de cursul despre Cunoaşterea imediată, ţinut în 1928-1929), Logica generală (1943), Metafizica II (1944 – este vorba de cursul despre Cunoaşterea mediată, ţinut în anii 1929-1930).

Diana Vrabie

24 iunie, 1991: Parlamentul României a declarat nul Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939.

Pactul Ribbentrop-Molotov, cunoscut și ca Pactul Stalin-Hitler, a fost un tratat de neagresiune încheiat între Uniunea Sovietică și Germania nazistă, semnat la Moscova, la 23 august 1939 de ministrul de externe sovietic Viaceslav Molotov și ministrul de externe german Joachim von Ribbentrop, în prezența lui Stalin.

Scopul declarat al acestui pact era, din punctul de vedere oficial al Germaniei, ca cel de-al Treilea Reich să-și asigure flancul estic în perspectiva iminentei invadări a Poloniei, petrecută, de altfel, cu o săptămână mai târziu, la 1 septembrie 1939. Pe de altă parte, Uniunea Sovietică voia să câștige timp, să prevină temporar o invazie germană, întrucât Armata Roșie avea prea puțini ofițeri superiori, după executarea multora dintre ei din ordinul lui Stalin, în frunte cu mareșalul Tuhacevski, sub pretextul unui complot imaginar.

În realitate, ambele țări agresoare voiau să se asigure, cel puțin oficial, că vor avea spatele „acoperit” în procesul expansionist de împărțire în două a ceea ce rămasese neocupat și/sau neîmpărțit din Europa. Cruzimea și cinismul celor doi dictatori, Hitler și Stalin, s-au repercutat timp îndelungat, prelungind cel de-al Doilea Război Mondial cu Războiul Rece și cu scindarea Europei în două prin Cortina de fier între anii 1945-1989. În acești 45 de ani, Europa Occidentală a progresat prin practicarea democrației și a economiei libere în toate țările aflate la vest de Cortina de fier, în timp ce Europa de est, aflată la est de Cortina de fier, a avut parte de regimuri totalitare mai dure sau mai puțin dure, dar toate aservite Kremlinului, și cu economii centralizate, de stat.

Doi tineri din Republica Moldova au pus pe roate o afacere cu renumitele bomboane Bucuria din Republica Moldova şi au deschis mai multe standuri la staţiile de metrou din Bucureşti.

Victor Taşca, 28 ani, şi Sergiu Tuhari, 27 ani, au deschis primele chioşcuri cu bomboane Bucuria la metroul bucureştean în 2013. Rând pe rând, cei doi moldoveni au deschis unităţi la mai multe staţii de metrou şi au ajuns la un total de 7 chioşcuri la Piața Unirii 2, Piața Unirii 1, Gara de Nord, Piața Romană, Metrou Nicolae Grigorescu şi Metrou Piaţa Univerităţii.
Încă din primul an de funcţionare firma Tuta Prima Invest, prin care sunt comercializate comboanele a realizat un profit de aproape 17.000 de euro la o cifră de faceri de 124.000 de euro, potrivit datelor de la Registrul Comerţului.
Anul trecut, firma celor doi tineri a avut o cifră de afaceri de 340.000 de euro şi un profit de 22.000 de euro.
Sursa: economica.net

Ambasadorul SUA la NATO a declarat că, prin Tratatul de la Washington, SUA au un angajament obligatoriu din punct de vedere juridic să-şi apere aliaţii din cadrul NATO în cazul unui atac armat, el subliniind că Statele Unite îşi iau foarte în serios obligaţia de a-şi apăra aliaţii, inclusiv România.

Întrebat dacă armata SUA va apăra România în cazul unui atac al Rusiei, chiar dacă alţi aliaţi precum Marea Britanie, Germania sau Franţa n-ar oferi sprijin militar, ambasadorul Statelor Unite la NATO, Douglas Lutte, a declarat: „Da, Statele Unite vor răspunde la un atac armat asupra oricărui aliat din cei 27. O lectură atentă a Tratatului de la Washington (…) indică faptul că fiecare membru (NATO) are o responsabilitate individuală şi în mod concertat cu alţi aliaţi pentru a răspunde unui atac armat”.

„Statele Unite au un angajament obligatoriu din punct de vedere juridic prin Tratat să răspundă individual şi în mod concertat cu cei 27 de aliaţi. Este important să amintim că avem o responsabilitate individuală şi colectivă, iar SUA iau foarte în serios acest lucru. Şi cred că cea mai bună dovadă că luăm foarte în serios obligaţia noastră de a ne apăra aliaţii, inclusiv România, este că suntem aici”, a spus Lute, referindu-se la prezenţa şi participarea trupelor americane şi a altor trupe aliate la exerciţiile derulate în Europa de Est în ultimul timp.

„Prin umare nu doar spunem (că ne apărăm aliaţii) prin intermediul Tratatului de la Washington şi a articolului 5, dar o şi facem prin prezenţa noastră continuă. Puteţi avea mare încredere că Statele Unite ale Americii sunt aici. Asta înseamnă să fii aliat”, a explicat ambasadorul american la NATO, în cadrul unei discuţii telefonice cu jurnaliştii europeni, care a avut loc vineri.

Referitor la un sondaj publicat recent de Pew Research Center, potrivit căruia cetăţenii din vestul Europei sunt reticenţi în ceea ce priveşte folosirea forţei militare pentru a apăra un aliat NATO împotriva Rusiei, Douglas Lute a explicat că acţiunile celor 28 de ţări membre ale Alianţei Nord-Atlantice arată „o imagine foarte diferită” de rezultatele sondajului.

Diplomatul american a dat ca exemplu misiunea din Afganistan, demarată în urmă cu 12 ani, la care participă toate cele 28 de state membre şi 13 sau 14 parteneri ai Alianţei, dar şi deciziile luate de liderii NATO la summitul din Ţara Galilor, de anul trecut.
„Un alt exemplu este Readiness Action Plan. Nu doar SUA participă la exerciţiile derulate de la Marea Baltică până la Marea Neagră. Suntem alături de toţi ceilalţi aliaţi”, a subliniat Douglas Lute.

Sursa:gandul.info