În Moldova maşinăria statală a avut de la bun început o temelie dubioasă, şubredă, impregnată de interese personale, de familie şi de partid.

Tare le mai place unor promotori autohtoni ai coeziunii sociale să critice absenteismul la alegeri. „Votaţi, fiţi cetăţeni responsabili, căci patria e în pericol!” ne tot îndeamnă ei ritos ani de zile.
Ei bine, acum, după un nou episod dizgraţios din Parlament, cel de joi, am impresia că luptătorii cu absenteismul ar mai trebui să-şi tempereze elanul, ba chiar să tacă frumuşel şi să se gîndească mai bine la specificul spaţiului acesta ciudat-miraculos.

Aici, s-a tot votat pentru tot soiul de politicieni din zorii tranziţiei, s-a votat cu încredere şi cu lehamite, iar rezultatul a fost mereu prost, căci ţara a stagnat în mai toată această perioadă. Unde sînt acum Ţările Baltice şi unde e Republica Moldova? Şi doar în 1991 toate patru erau cam în aceeaşi situaţie. Dar în Moldova maşinăria statală a avut de la bun început o temelie dubioasă, şubredă, impregnată de interese personale, de familie şi de partid.

Fireşte că cetăţeanul ar trebui în mod normal să voteze. Numai că într-un sistem socio-politic vicios ca cel autohton, nici o votare nu poate schimba esenţa slută, nu poate eradica mişmaşul şi corupţia. Noii conducători calcă pe urmele vechilor guvernanţi care ştiu numai discursuri clamoroase să ţină.

Orice om teafăr e îndreptăţit să se întrebe astăzi, după aproape 24 de ani de independenţă: dacă ţara după atîtea campanii electoarele arată acum ca un muribund, la ce bun toate aceste votări?
Marii făcători de mişmaşuri sînt băgaţi la puşcărie? Nu. Ei se simt în largul lor. De aceea, putem vota sănătoşi o veşnicie. Tot acolo vom rămîne, în băltoaca decăderii morale…

Sursa: europalibera.org