Sistemul mixt, introdus de binomul oliharhic  în pofida voinței cetățenilor și recomandărilor Comisiei de la Veneția, este, bineînțeles, colacul de salvare a celor care au pus Republica Moldova pe butuci și au pierdut definitiv încrederea cetățenilor.

Ce este de făcut în această situație? Ce ar trebui să facă partidele antioligarhice și veritabil pro-europene pentru a dejuca scenariul de sute de milioane de euro în care a investit duetul criminal?

Există voci care consideră că boicotul ar fi soluția. Nu participăm la alegeri și, deci, nu facem jocul lui Plahotniuc. Tot unele dintre aceste voci au criticat dur boicotarea referendumului de duminica trecută ce viza demiterea lui Chirtoacă, întrucît, în urma boicotului, primăria capitalei a ajuns pe mâna coordonatorului.

I-aș ruga pe apologeții acestei propuneri să răspundă la câteva întrebări esențiale.

1.Din cele peste 40 de partide, care – în afară de Platforma DA, PAS, PLDM, PN  – ar mai da curs unei asemenea inițiative?

2.Dacă la alegeri vor participa circa 40 de formațiuni politice, scrutinul va fi sau nu validat de comunitatea internațională?

3.Admițând, ipotetic, că boicotul a reușit, cine va conduce în continuare Republica Moldova? Procuratura, CNA, instanțele de judecată, Poliția, Vama, etc.?

Răspunsul la prima întrebare este la suprafață. La doar o simplă trecere în revistă a formațiunilor înregistrate la MJ înțelegi că marea lor majoritate sunt partide-ștampilă și toate acestea încap într-un singur buzunar al lui Plahotniuc. Cu siguranță, peste 85 la sută dintre ele vor mima participarea la alegeri, asigurând o victorie zdrobitoare binomului odios.

În ce privește nerecunoașterea alegerilor, să vedem dacă există, în acest sens, precedente. Nu, nu există și nimeni nu dă garanții în alb că, în urma boicotului, alegerile nu vor fi recunoscute. Dimpotrivă, avem cazuri ieșite din comun când comunitatea internațională a recunoscut alegeri fraudate, cu încălcări grave, la vedere. Nu, nu mă refer la țări de aiurea, ci chiar la scrutinul din 30 noiembrie 2014 și mai ales la cel prezidențial de anul trecut din Republica Moldova, când Plahotniuc a falsificat  alegerile în favoarea lui Dodon.

Și răspunsul la întrebarea a treia nu e greu de intuit. Puterea va fi gestionată pe o perioadă nedeterminată de timp și după boicot de către regimul criminal. Ținând cont de dexteritatea oligarhatului de a inventa stratageme și a rezolva orice prin intermediul Curții Constituționale, ne putem aștepta la o legiferare a guvernării nocturne cel puțin pînă la “alegerile” din 2022.

Pe de altă parte, este evident că participarea la sufragiile din toamna următoare în conformitate cu (ne)regulile mixte ale lui Plahotniuc, cu circumscripțiile croite după chipul și asemănarea cu Dodon, cu finanțare copioasă din miliardele furate, cu un CEC aservit, cu o presă monopolizată, cu o poliție condusă de la GBC nu prevestește nimic bun pentru Opoziție și pentru cetățeni.

Iată de ce înainte de a alege soluția boicotului –  o capitulare evidentă în fața lui Plahotniuc -, este nevoie de o conjugare de eforturi a întregii societăți pentru a deschide calea către alegeri cât de cât libere.

Primele semne pozitive deja și-au făcut apariția. Formalizarea unui bloc electoral antioligarhic și pro-european reprezintă o lovitură năucitoare pentru binomul penal. Și lucrurile, pe această dimensiune, nu se termină aici.

Societatea civilă a venit și ea cu o inițiativă salutabilă privind inițierea unui referendum cu privire la anularea legii strâmbe a lui Plahotniuc și Dodon, plebiscit care are toate șansele de reușită, dacă nu va fi boicotat sau obstrucționat de adepții capitulării.

Deloc mai prejos ca importanță sunt și acțiunile opoziției pe plan extern. Bruxellesul este la ora actuală la unison cu liderii autentic pro-europeni și și-a revizuit temeinic relația cu guvernarea cleptocratică de la Chișinău. Mai multă insistență, mai multă perseverență și regimul va fi pus la perete de partenerii noștri de dezvoltare, inclusiv prin includerea lui Plahotniuc și a ciracilor săi într-o listă Magnitski, cu interzicerea de a intra în țări civilizate și cu înghețarea tuturor activelor deținute de aceștia.

Dosarul penal in rem, instrumentat de DIICOT, în care figurează coordonatorul mafiei și anturajul acestuia, dosarul penal deschis de Scotland Yard, în care Plahotniuc a fost denunțat de killerul Proca drept comanditar al asasinatului lui Gorbunțov sunt elemente care-l pot determina pe acesta să se retragă din viața publică și chiar să răspundă pentru faptele sale când vor fi dovedite.

Dacă regimul nu va înțelege să respecte democrația și valorile fundamentale ale acesteia, să se conformeze condiționalităților dure ale Europei, există posibilitatea inițierii unor acțiuni de protest de nerecunoaștere a alegerilor parlamentare în cazul în care acestia vor fi fraudate.

Ar putea fi ultima soluție, dar și ultima redută în calea libertății pentru poporul Moldovei.

Vasile Năstase