În sfîrșit am aflat – Plahotniuc renunță cu surle și trîmbițe la borta covrigului! Nu va mai fi deputat în Parlament. Dacă un asemenea anunț ar fi fost rodul imaginației unui Mușuc sau Brega, de exemplu, da, ar fi fost o știre! Aceștia și alții ca ei sunt deputați cu gheare de felină. Pentru ei, a fi deputat înseamnă totul sau aproape totul. E un fel de dat, de noroc, de hazard. Mulți aleși ai listelor de partid ar fi gata mai degrabă să-și scoată ochii, să se ia la pumni, decît să plece, de bună voie, din paradisul unui vis accidental și efemer. Pentru care unii au cotizat la greu din agoniseala vînată de Fisc.

În fond, Plahotniuc nici măcar nu a fost un deputat în sensul adevărat, clasic al cuvîntului. Și dacă pentru marea majoritate a legiuitorilor mandatul este unica posibilitate de a-și rezolva problemele existențiale, atunci nu putem spune același lucru despre “titanul” din Grozești. Parcă Zubco, Pleșca, Chetraru, Zumbreanu, Poalelungi, Corochii, ceilalți titulari al listei Magnițki sunt slugi devotate ale Păpușarului pentru că acesta ar fi deputat? Nici pe departe, tot așa cum Filat reprezintă autoritatea supremă pentru Balițki sau Bănăruc fără a fi deputat, ci doar șefuț de partid, asemeni lui Plahotniuc. (În această ordine de idei, cei doi tîlhari politici de lux și-au omogenizat funcțiile, preferînd să toace bani în zonele obscure ale businessului politic.) Prin urmare, dacă acesta n-ar fi oligarh, n-ar vîntura banii cu lopata, n-ar avea material compromițător despre matrapazlîcurile mandarinilor săi, ce valoare ar mai avea “alesul” Plahotniuc? Atacurile raider, preluarea de afaceri profitabile au fost săvîrșite, inițial, cu insigna de deputat la piept? Nu, și trecerea de la o stare la alta a fost invizibilă și imperceptibilă. Prin urmare, un parlamentar de vocație vine în fața Legislativului cu inițiative, cu proiecte de legi, participă la dezbateri, își etalează capacitățile oratorice, spiritul polemic, elocința intelectuală, merge la întîlniri cu alegătorii să ia pulsul politic al momentului!

În afară de niște șușoteli și plimbări sprințare de la o fracțiune la alta, pentru a cloci intrigi și scenarii diabolice, nu am asistat la manifestări parlamentare spectaculoase. Nici inițiative reformatoare nu ne-a fost dat să auzim și să vedem de la oligarh, cu excepția proiectului de modificare a Codului electoral prin introducerea votului mixt, proiect votat în urma unui șantaj fără precedent asupra Contrabandistului de la PLDM. A avut acel proiect anulat, pînă la urmă, și o proiecție socială? Ba deloc! A fost o încercare de a schimba regulile de joc, astfel încît Păpușarul să controleze nu doar actualul parlament ci, în special, pe cel rezultat în urma unui eventual scrutin.

Pe de altă parte “deputatul” Plahotniuc a fost ciuca de bătaie a legiuitorilor, și nu oriunde, ci la loc de cinste, în fața întregii societăți. Nu cred că există pe departe o altă slugă a poporului, care să fi fost criticată cu atîta vehemență și cu atîtea argumente și probe incontestabile de marea majoritate a colegilor săi!  Să ne amintim de dezvăluirile privind implicarea sa în atacurile raider asupra sistemului financiar bancar, demascarea sa de către Înalta Curte de Justiție de la Londra, care a scos vălul de pe fața Păpușarului ca beneficiar final al jafurilor bancare în chestiune. Lovitura de grație a acestuia a venit tot în Parlament, cînd ministrul de Interne a confirmat ceea ce presa trîmbița de aproape un an de zile, și anume că respectivul a fost monitorizat, și, conform presei, mai este încă în vizorul Interpolului, fiind suspectat de legături cu gruparea criminală feroce Solnțevskaia din Federația Rusă. Ne putem doar imagina supliciul, orgoliul rănit și rușinea prin care a trecut Plahotniuc atunci cînd a fost debarcat din prezidiul Parlamentului, rămînînd fără funcția pompoasă de prim-vicepreședinte al subalternului său, Marian Lupu!

Prin urmare, despărțirea de mandat este, pentru Plahotniuc, o ușurare. E ceea ce și-a dorit în ultimii ani după ce a realizat că a călcat în propria capcană, acceptînd să intre în prim-planul vieții publice.

Astfel, gestul de a-și linge rănile în public este unul gratuit, pentru că de fapt “sîngele” demonstrat nu este altceva decît un substituent de culoare roșie, folosit de actori pentru a-și șoca publicul spectator.

Nu e nevoie de prea multă minte pentru a înțelege că gestul emfatic nu este deloc unul temerar, demn de atenția și admirația cetățenilor. Cît de simplu e să afirmi că nu ai frică de pierderea imunității parlamentare, cînd știi foarte bine că Procuratura Generală, CNA, instanțele judecătorești și alte instituții fundamentale ale statului, pe care le-ai capturat, nu vor face nicio mișcare pînă după următoarele alegeri, cu condiția schimbării puterii politice. În realitate este un reflex speculativ, menit nici măcar să scoată monstruoasa coaliție din mlaștina în care a îndesat-o, ci să-și salveze propria piele prin coruperea pasivă și, mai ales, activă a alegătorilor. Aș vrea să văd un asemenea gest din partea oligarhului după alegeri, cînd populația nu se va lăsa profanată și cumpărată de borta covrigului din rețelele sale de magazine ieftine, iar la putere va veni o altă forță politică, una justițiară!

“Cuvintele individ, libertate, capitalism, libertatea de exprimare – sunt numai atât, cuvinte. În spatele ecranului, aceiaşi politicieni, aceleaşi feţe urâte, aceleaşi minţi perfide – cred că numai oamenii perfizi sunt atraşi de politică. Cel perfid, cel josnic, care ştie că poate să facă un lucru numai dacă are putere. Ai nevoie de putere numai când faci lucruri rele, altfel iubirea şi compasiunea sunt de ajuns.” spunea Osho.

Astfel încît mă întreb și eu: de ce Păpușarul nu a plecat definitiv din politică, să nu se mai bazeze pe putere, ci doar pe iubirea și compasiunea cetățenilor, deci să renunțe la funcția de prim-vicepereședinte  al PD, să nu participe la campania electorală pe care chiar ieri a declanșat-o? Pentru că, de fapt, ecuația e simplă – a fi în Parlament înseamnă, pentru el, Păpușarul, o pierdere inutilă de timp, o apropiere vertiginoasă a sfîrșitului oligarhic inevitabil. Chiar în prima sa declarație de lansare a campaniei electorale parlamentare, Păpușarul a tras cîteva minciuni gogonate de l-ar invidia pînă și neîntrecutul în asemenea chestii, Vladimir Fulat. Oligarhul dădea de înțeles că el va fi cel care va deschide un lanț de magazine sociale pe întreg teritoriul Republicii. Sărmanii alegători se vedeau deja cu gențile burdușite cu bunătățurile lui Plahișu, procurate din dughenele oligarhice deschise, practic, în toate satele noastre sărăcite. Păi bine că nu, oligarhul și-a corectat minciuna imediat ce a trecut unda de“șoc” a plecării sale de unde nici nu a fost, și a declarat, mai puțin țanțoș, că el, de fapt, va deschide DOAR trei asemenea magazine, iar prin aceasta va responsabiliza și ajuta statul. Ce minciună gogonată, domnilor alegători! Statul de care vorbește oligarhul este chiar el, Păpușarul, pentru că instituțiile care trebuiau în decursul ultimilor patru ani să deschidă magazine sociale, să majoreze pensiile și salariile sunt controlate unipersonal de “titanul” de Grozești, prin intermediul stimabilei doamne Buliga, membru în Partidul Democrat! Dacă ministrul Buliga nu a făcut în patru ani cît vrea să facă oligarhul în cîteva luni, de ce nu o dă afară și să preia el, oligarhul, personal această funcție. Ar fi simplu – Ministerul Economiei, controlat de Păpușar cap-coadă prin intermediul fostului ofițet SIS V. Lazăr va aduce miliarde la buget, nu în conturile offshore ale stăpînului său, iar Ministrul Protecției Sociale și a trei magazine de stors voturi va ferici societatea pauperizată a Moldovei!

Dacă oligarhul, ghidat de o frica patologică de a-și salva pielicica, a dat startul campaniei electorale, de ce nu i-am urma exemplul și să descifrăm pentru populație  dedesubturile mutărilor sale din noua schemă de atac raider asupra poporului?!