Întotdeauna „Buciumul” a avut porţile larg deschise pentru oameni. Atîta lume i-a trecut pragul de-a lungul timpului, încît nucul din grădină a pierdut şirul pe cîţi i-a umbrit şi cîţi s-au înfruptat din roadele-i. Nici fîntîna din ogradă nu a socotit cîtora le-a potolit setea. Nici laiţele, frumos lucrate, din lemn de stejar nu mai ştiu cîţi şi-au odihnit necazurile sau bucuriile, la şezători sau la priveghi, cu gînduri bune sau triste… 

Buciumul pe toţi i-a adăpostit, indiferent de e zi sau noapte, nu a ales cine e vrednic, supărat sau mulţumit. Aici mereu au încăput la aceeaşi masă ţăranii şi parlamentarii, lăutarii şi bişniţarii, prietenii şi neprietenii. Toată această lume se aduna în jurul unui om. Veneau să-i asculte vorba, să-i ceară sfatul, să-şi spună păsul, la un pahar de vorbă sau la un colţ de masă, iar el ca omul, pe alocuri vesel, pe alocuri trist, mereu şugubăţ, niciodată răuvoitor, a trăit pentru toţi, de dragul lor, cu sufletul vraişte şi cu credinţă în bine şi frumos.

Cînd a plecat, l-au uitat.

Puţini au voit să-şi mai aducă aminte de binele şi frumosul clipelor petrecute împreună, alţii s-au grăbit cu împărţitul, socotind ce şi cît le-ar reveni din acel loc, iar unii şi-au pus gînd rău să închidă porţile Buciumului pentru totdeauna. Au pus lacăte amintirilor şi visurilor acelui om, care a fost Tudor Tătaru.

Astăzi, la Buciumul nu mai este loc pentru oameni sau evenimente de suflet. Doar uşi încuiate, sigilii peste tot şi agenţi de pază înarmaţi.
„ Poveştile la gura sobei” au fost înlocuite cu „ Discoteci sub cerul înstelat”. Festivalul de Satiră şi Umor „Dănilă Prepeleac”,  înlocuit cu „ Adunarea unei găşti cu carnetul de partid potrivit”.

Filmele folclorice şi de comedie, precum  „ Lerui ler pânzele dalbe”, „ Moş Ion în cosmos”, „Polobocul” au fost înlocuite cu filmele dramatice ”Sigilarea Buciumului”, „ Scoaterea actelor pe furiş”, „ Raiduri de noapte la Buciumul”.

Nenumăratele scenarii pentru filmele care urmau să prindă viaţă, au fost închise în şopron, precum şi arhiva de materiale video, foto, poezii, povestiri, la care s-a lucrat ani de zile cu dăruire şi speranţă.

Toate astea cu acordul, bunaştiinţă şi semnătura directă a primarului de Chişinău, Dorin Chirtoacă, care şi-a propus să facă „ schimbarea pînă la capăt” cu lozinca : „fac ordine pentru că sunt gospodar”.

Domnul Primar a emis un ordin, să se facă „ ordine” la Buciumul. Poate că subalternii dumnealui nu îi execută ordinele întocmai, dar ceea ce se întîmplă la Buciumul, nu ştiu dacă poate fi numită ordine!

Acestea sunt planurile de viitor ale primăriei pentru Buciumul?  De ce domnul primar refuză să răspundă la această întrebare? De ce Mihai Ghimpu mai n-a sărit la bătaie cînd l-am întrebat ce planuri are pentru Buciumul? De ce se operează cu tactici hoţeşti de preluare forţată a Buciumului? De ce primarul şi-a asumat rolul de judecător şi de executor judecătoresc? De ce nu s-a ales directorul printr-un concurs transparent? De ce gaşca din primărie crede că eu nu am dreptul să pun toate aceste întrebări? De ce încearcă să-mi închidă gura, terorizîndu-mi familia, propunîndu-mi bani ca să renunţ?

Am datoria de a găsi răspunsuri şi de a duce visul tatălui meu la buna îndeplinire, ca Buciumul să aibă din nou porţile deschise pentru oameni, filme şi evenimente de suflet.

Viorica Tătaru