Calea robilor
O săptămână plină de evenimente cât pentru o viaţă de om.
Comisia electorală centrală a respins organizarea unui referendum pentru care fusese colectate peste 400.000 de semnături. Degeaba protestatarii îi spun Ciocanului de la CEC că potrivit Constituţiei sunt suficiente 200.000 de voturi!
Degeaba sunt invocate şi alte prevederi constituţionale! Tot ce se întâmplă în aceste zile urmăreşte un singur scop: populaţia Republicii Moldova este pregătită în ideea viitoarelor alegeri. Prezidenţiale sau parlamentare, nu contează. Contează altceva – rezultatele viitoarelor alegeri sunt cunoscute de pe acum şi nimeni nu le va putea contesta. Ciocan de la CEC va spune că în registrul alegătorilor figurează 8 milioane de alegători care au votat pentru PD şi aşa va fi. Curtea Constituţională care a creat această harababură va recunoaşte orice rezultat în favoarea micului Plahunia.
Guvernul a stat o habă de vreme pe gânduri, chinuindu-se să găsească vreo modalitate de a uşura viaţa oamenilor aduşi în pragul sărăciei şi al disperării. Şi a găsit! Internetul şi corespondenţa noastră electronică vor fi cenzurate. Guvernul-marionetă spune că astfel vor lupta cu fenomenul terorismului şi cu cel al spălării de bani. Şi când te gândeşti că anume cenzura internetului i-a lipsit că să-i distrugă definitiv pe teroriştii de la Bălţi care au urzit planuri negre de acaparare a Filarmonicii şi a Operei Naţionale!
Şi dacă pui la socoteală faptul că miliardele au fost spălate şi furate fără ca Guvernul să-şi bage nasul în corespondenţa noastră, atunci, da! – ei pot fi înţeleşi. Starea de lucruri se va îndrepta dacă va fi votată această lege extrem de utilă pentru oameni.
Până la un timp, consideram că doar deputata Alina Zotea are genunchii zdreliţi. Mai ţineţi minte cum numiţii genunchi au împiedicat-o să voteze pentru un guvern reformator european? Realitatea însă îmi sugerează ideea că în spatele Alinei se înalţă o generaţie viguroasă de roboţei căliţi de viaţa grea de tranziţie. Odraslele aleşilor noştri continuă să-şi bată joc de robii care lucrează pe plantaţiile taţilor şi mamelor din Parlament. După scandalul cu fiul lui Plahotniuc, Timka, cum se autointitulează el, cel cu maşina de peste un milion de euro, făcută cadou de tatăl iubitor din banii câştigaţi în sudoarea frunţii, credeam că atât aleşii, cât şi progeniturile lor, se vor potoli pentru o vreme.
E adevărat că ne-am amintit fugar şi de fiul Valentinei Buliga pe care blânda mamă a pelincuţelor autohtone l-a aranjat să lucreze la agenţia de aeronautică cu un salariu modest de peste 60.000 de lei lunar. Dar iată că de ceva timp, straniu, nu se aude nimic despre prâslea de la avioane. În schimb, a apărut fătuca Violetei Ivanov, Ritulea, cum se autodezmiardă ea, postând poze cu genţi scumpe, ochelari demenţiali şi maşini de lux în care juna purtătoare de botox îşi hurducă oscioarele delicate. Toate aceste genţi, maşini, ochelari şi alte lucruri de primă necesitate au fost cumpărate din modestul salariu al incoruptibilei deputate comunisto-plahotniuciste.
Urmărind această etalare a probelor de viaţă insuportabilă de deputat, am înţeles de ce Guvernul insistă asupra legii cenzurii internetului. Asta se face în ideea de a ne proteja în viitor de asemenea poze sfidătoare a bunului simţ. Guvernul vrea să ne ferească de suferinţe inutile. Să nu ne punem întrebări la vederea maşinilor, ochelarilor şi a genţilor de firmă ce costă mii şi sute de mii de euro. Să ne concentrăm la întoarcerea miliardului plus dobânzile bancare. Să plătim în tăcere şi supuşenie noile impozite şi taxe inventate de administratorul hotelului Nobil.
Pentru următorii 25 de ani asta ar trebui să fie preocuparea noastră de bază. Să restituim miliardul furat de Plahunia. Să nu ne batem capul cu contraargumente pentru CEC. Să nu ne gândim la viitoarele alegeri. Are cine să-şi bată capul în locul nostru. Are cine să se gândească în locul nostru.
Robii de pe plantaţiile deţinute de Valentina Buliga, Violeta Ivanov şi alţii, ca să nu mai pomenim de micul nostru administrator, au un destin prestabilit.
Steaua nu mişcă, frunza nu tremură. Cu destinul nu te pui. Robii trebuie să moară trăgând jugul.
Val BUTNARU