Una se promite la Bruxelles sau la Bucureşti, altfel se procedează în realitate.

Undeva prin 2010, ca orice om gospodar care îşi planifică toate lucrurile din timp, Federaţia Moldovenească de Fotbal a decis că obiectivul major care trebuie atins este participarea la Campionatul European din 2016.

Drept pentru care s-a purces din timp la găsirea unei arme magice care să garanteze succesul, şi anume naturalizarea unui atacant brazilian care să înscrie pentru naţionala de a Chişinău măcar la fel de multe goluri ca şi Pele.

Toate bune şi frumoase doar că înaintea demarării campaniei de calificare, FIFA anunţă Federaţia Moldovenească de Fotbal că Luvannor, brazilianul cu pricina, nu va putea fi folosit în meciurile oficiale din simplul motiv că nu se respecta o condiţie elementară a regulamentului: jucătorul naturalizat trăieşte în Moldova doar de trei ani, şi nu de cinci, aşa cum este stipulat în regulile internaţionale.

Preşedintele din acea perioadă a Federaţiei Moldoveneşti de Fotbal nu a părut prea impresionat de avertizarea primită, fiind sigur că problema se va rezolva „cumva” cu cei de la FIFA: „e drept că brazilianul stă doar de trei ani în ţara noastră, dar între timp s-a însurat cu o moldoveancă, ba chiar şi-a făcut şi cumetri pe aici, e ca şi cum ar fi aici de o viaţă”. Din nefericire pentru aspiraţiile de performanţă ale fotbalului moldovenesc, FIFA nu a înţeles aceste aspecte culturale şi a aplicat – firesc – regulamentul, drept pentru care şi în această vară jucătorii de la naţionala Moldovei, în lipsa unui atacant de valoare care să poată juca şi în meciurile oficiale, vor trebui să privească la televizor Campionatul European de fotbal.

Între maniera de gestionare a problemelor de către Federaţia Moldovenească de Fotbal şi actualul Guvern de la Chişinău condus de către aşa-zişii „democraţi” ai oligarhului Plahotniuc pare să nu existe o mare diferenţă, dublul limbaj fiind împământenit atunci când este vorba despre respectarea regulilor de joc şi a angajamentelor. Adepţi ai „moldovenismului ştiinţific”, pseudo-democraţii lui Plahotniuc – formal conduşi de către Marian Lupu (cel care acuza România de lovitură de stat în aprilie 2009, un politician care declară de fiecare dată cu emfază că vorbeşte limba „moldovenească” şi nu cea română) – au redescoperit brusc România.

La fel cum untura de peşte este rea la gust, dar bună pentru sănătate, aşa şi proaspăt investitul premier Filip, marioneta oligarhului Plahotniuc, şi-a călcat pe principiile „democrato-moldoveniste” şi a efectuat o primă vizită oficială în România pentru a-i cere premierului Cioloş – cum altfel? – „ajutor frăţesc” pentru rezolvarea – măcar parţială – a crizei economice prin care trece Republica Moldova în acest moment. Conştientă că sprijinul financiar ar fi util în cel mai direct mod populaţiei Republicii Moldova şi nu neapărat guvernului gestionat de către oligarhul Plahotniuc, România şi-a arătat disponibilitatea de a ajuta cerând, firesc, anumite garanţii de bună credinţă din partea celor care acum se declară pro-europeni, dar care acum câţiva ani se băteau pe spate cu Narîşkin, preşedintele Dumei de Stat a lui Putin. România, prin premierul Cioloş, a condiţionat oferirea celor 60 de milioane de euro drept ajutor prin respectarea a treisprezece condiţii sensibile în acest moment în politica de la Chişinău, Republicii Moldova cerându-i-se foarte ferm să aibă rezultate concrete în ceea ce priveşte lupta reală (nu televizată) cu corupţia, rezolvarea problemei lipsei de transparenţă în procesele decizionale precum şi alte aspecte legate de îngrijorătoarea lipsă a independenţei instituţiilor care – teoretic – ar trebui să aplice legea: Procuratură, Justiţie şi CNA (Centrul Naţional Anticorupţie). Culmea, acestea sunt exact domeniile sensibile care, conform presei de la Chişinău, i-au adus oligarhului Plahotniuc atât puterea financiară, cât şi cea politică.

Să nu vă închipuiţi care cumva că odată întors la Chişinău, premierul Filip s-a apucat imediat de implementarea acelor puncte solicitate de către Uniunea Europeană prin vocea României. Mai mult ca sigur că oligarhul Plahotniuc chiar a şi pufnit în râs văzând câtă bătaie de cap necesită obţinerea unui mărunţiş de 60 milioane de euro, sumă infimă dacă ne raportăm la averea sa care este estimată, după mai multe surse, la două miliarde de dolari. Drept pentru care, dacă nu a mers cu şmecheria la europeni, „băieţii deştepţi” ai oligarhului Plahotniuc au purces la ceea ce ştiu ei mai bine, mai precis la afaceri bănoase cu prietenii lor din Rusia lui Putin.

În timp ce premierul Filip de voie, de nevoie, dă asigurări că Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană va fi singura cale pe care se va merge, „Ziarul Naţional” de la Chişinău semnalează faptul că „ministrul Octavian Calmâc, vicepremier al Republicii Moldova, a efectuat pe 11 februarie o vizită la Moscova. Pe lângă întâlnirile oficialului moldovean cu ministrul Energeticii al Federaţiei Ruse, Aleksandr Novak, şi vicepreşedintele „Gazprom”, Alexandr Golubev, Calmâc s-a văzut şi cu Karina Ţurcan, membru al Consiliului de Administraţie al companiei ПАО „ИнтерРАО”. „În cadrul întrevederii, oficialii au abordat un şir de subiecte privind cooperarea bilaterală în sfera energetică, situaţia actuală în domeniul aprovizionării R. Moldova cu gaze naturale şi energie electrică din Federaţia Rusă, au stabilit un set de acţiuni necesare pentru dinamizarea relaţiilor între cele două state pe această filieră. (…) Interlocutorii au pus în discuţie problematica furnizării energiei electrice pe teritoriul Republicii Moldova de către concernul rus şi perspectivele de eficientizare a colaborării între companiile de profil din ambele ţări”, mai arătându-se în comunicatul de presă.

Toate bune şi frumoase numai că, aşa cum subliniază ziariştii de la „Naţional”, „Acordul de Asociere cu UE stabileşte la capitolul cooperării în sectorul energetic că Republica Moldova se angajează să îşi apropie progresiv legislaţia naţională de cea a UE şi să urmeze Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice.” Cu alte cuvinte, una se promite la Bruxelles sau la Bucureşti şi altfel se procedează în realitate, reformarea sistemului energetic putând să mai aştepte puţin, poate nu se vor prinde europenii şi vom lua bani în continuare şi din Vest, dar şi din Est.

Probabil că în grandomania sa oligarhul Plahotniuc trăieşte cu senzaţia că va putea să se joace cu Uniunea Europeană aşa cum s-a obişnuit să procedeze zi de zi la Chişinău, cu şantaj şi încălcarea tuturor regulilor şi a angajamentelor, ceea ce – precum bine ştim – este o mare naivitate. Fiecare va fi răspunzător, mai devreme sau mai târziu, pentru tot ceea ce face doar că din toată povestea asta cel mai mult vor avea de suferit în acest moment oamenii simpli care trăiesc în Republica Moldova, departe de localurile de lux în care îşi duc veacul trepăduşii lui Plahotniuc.

Radu Popescu
Sursa: ziaruldeiasi.ro