Moto: “Umblu în plină zi, cu o lampă în mână, în căutarea unui om cinstit.”

Diogene

Una dintre condiţiile primordiale ale jefuitorilor de bănci şi proprietăţi publice este să-şi asigure, după marea lovitură, spatele frontului, adică să calmeze, cu orice preţ, revolta justificată a opiniei publice. Şi, slavă Domnului, criminalii politici de soiul lui Plahotniuc şi Filat au asemenea posibilităţi. Ştim bine că Păpuşarul, de exemplu, deţine monopolul asupra audiovizualului, iar Filat are acces la cîteva posturi de televiziune, inclusiv prin demararea şi promovarea, în ultimul timp, a unei campanii de publicitate, deosebit de ruşinoase prin modalitatea la care a recurs, unde, după cîteva spoturi despre pamperşi, pateuri sau alimente pentru cîini şi pisici, apare şi reportajul plătit de Pinocchio despre “marile” sale realizări de pe timpul cînd era un fel de prim-ministru!

Posturile de televiziune care practică acest gen de presă ar trebui “sancţionate” de CCA pentru faptul că nu afişează pe ecran avertizarea indispensabilă: “Urmează imagini şocante”!, sau “Atenţie, redacţia nu răspunde pentru gogomăniile lui Filat” după care să difuzeze PR-ul dezastruos despre basmul cu zmei al Contrabandistului.

Sigur, aceste reportaje remunerate copios, de speriat copiii, nu au apărut din senin. Brigada de agitaţie a Contrabandistului i-a şoptit că popularitatea sa ieftină, datorată funcţiei, nu calităţilor sale îndoielnice, s-a dus pe apa sîmbetei. “Şăful trebuie menţinut în top cu orice preţ, pînă la alegeri” – a fost verdictul plătit regeşte ai unor sfătuitori unsuroşi “cu foalele-ncinse şi obrajii rumeni”, vorba marelui clasic!

Prestaţia Păpuşarului e şi mai lamentabilă. Aflat 24 de ore după culisele societăţii, acesta fuge de presă ca michiduţă de tămîie. Individul e preocupat de antologia jafului, nu de cîrpirea unei imagini deteriorate definitiv.

În urma noului pact de neagresiune, unul de importanţă locală “Ribbentrop-Molotov”, dintre cei doi criminali politici, Filat şi Plahotniuc, scopul primordial al lustruitorilor de papuci oligarhici este acela de a justifica acţiunile combinate ale acestora, astfel încît societatea să fie în continuare spălată şi “parfumată” pe creieri.

Trebuie să recunoaştem că din oastea de lustruitori ideologici ai celor doi jefuitori de proprietăţi publice, există şi se remarcă prin utilizarea unor tehnici deosebit de perfide doar cîţiva, pe care îi vom boteza, convenţional, chelnerii de lux.

În cele ce urmează nu identitatea lor biologică şi fizică ne interesează, ci, prioritar, modul lor de a acţiona în tandem, tehnicile de manipulare aplicate, capacitatea diabolică de utilizare a hipnozei sociale în distorsionarea realităţii şi inducerii unei stări de beatitudine publică, în masă, chiar dacă piciorul pacientului (statului) a fost deja anesteziat şi urmează, iminent, amputarea…

Privesc, recent, o emisiune de dezbateri în care sunt puse în discuţie temele stringente ale săptămînii, inclusiv jaful secolului – Aeroportul şi Banca de Economii. Printre invitaţii din platou se remarcă doi analişti (anal-itici) politici, de calibru, din zona oligarhiei naţionale. Puşi pe combătut apăsat, vorba clasicului, aceştia au găsit scuzele de rigoare pentru concesionarea Aeroportului, venind cu un argument pueril de genul “Important e să scadă preţul biletelor şi să crească confortul pasagerilor”. Faptul că Aeroportul a ajuns pe mîna unei firmuliţe interpuse şi dubioase înregistrate la Ambasada R.Moldova de la Moscova, (ce coincidenţă, iarăşi din Rusia, unde au fost dosite şi cele 18 la sută din acţiunile Băncii, furate anterior de Păpuşar cu ajutorul judecătorilor raider de teapa lui Orîndaş!)) cu un capital de tocmai 4000 de lei nu interesează pe nimeni. “În presă au apărut speculaţii că, chipurile, ruşii vor controla fluxurile de pasageri’,- se pronunţa cu tupeu cel de-al doilea apologet al plantaţiilor verzi-albastre. Stop! Aici, însă, va trebui să oprim imaginea narativă şi să exclamăm:” Eu sunt Bibicu, nene Iancule!” Eu sunt acela la care analiticul face trimitere fără a mă numi, tehnică pe care o preiau cu veselie. În editorialul “Aeroportul, stâna şi limba română”, mi-am permis să pun unele semne de întrebare peste această afacere curat-murdară. Citez:” Este firesc să ne întrebăm, cum se face că cele mai importante obiective strategice ale Republicii Moldova ajung pe mîna rușilor? După ce că marea majoritate a întreprinderilor de acest calibru au fost demult trecute în patrimoniul economic al “prietenilor” de la răsărit, inclusiv cele din Transnistria, practic, în totalitate! Acum FSB-ul va putea controla în liniște fluxurile populației, ale unor demnitari, va putea racola cetățeni prin șantaj și alte mijloace specifice, avînd la dispoziție acest instrument strategic, numit Aeroport! (sublinierea autorului).

Nici pe departe nu e vorba de o speculaţie de presă, analitici atoatecunoscători! E vorba de securitatea statului, a cetăţenilor şi nu e cazul să faceţi din asemenea lucruri prestidigitaţii de prost gust! Rămîn în continuare îngrijorat de faptul că unul dintre cele mai strategice obiective ale Republicii Moldova va fi controlat de serviciile secrete ruseşti. Iar acestea nu-şi vor cere voie şi nu-i va întreba pe chelnerii de lux ai oligarhiei ce anume au de făcut în R.Moldova pentru a o ţine pe orbita intereselor sale strategice şi ordinare! Prin urmare, nu este vorba, nici pe departe, de speculaţii politice, pentru că pe mine personal mă doare în cot de politica şi politicianiştii moldoivăneşti, inclusiv de stăpînii chelnerilor de lux. Iar lustruitorii de imagini perimate cunosc foarte bine interesul FSB-ului pentru Republica Moldova, fac însă pe fariseii şi încearcă să ne pună ochelari de cai pe ochi.

Şi mai impertinentă mi s-a părut discuţia despre jaful de la Banca de Economii. În faţa unor evidenţe clare ca lumina zilei, şi anume că asemeni Aeroportului, Banca de Economii a fost furată de către Filat, Plahotniuc şi guvernul lor, iar restul e cancan, mi-am concentrat toată atenţia să urmăresc modul în care cei doi analitici vor încerca să demonstreze că albul e negru şi negrul e alb. Şi aproape că au reuşit!

Lustruitorii de imagini au recurs la tactica manipulării în duet, însă pe paliere diferite. În timp ce unul dintre ei lustruia cu grijă paternă orificiile Partidului Comunist, în special ale Comisiei parlamentare conduse de controversatul Reidman, şi asta cu o tenacitate stahanovistă persuasivă, cu intenţia de a ne induce ideea că ceea ce au făcut Filat şi Plahotniuc cu Banca de Economii nu este nimic altceva decît urmarea cu stricteţe a sfatului lui Reidman şi a majorităţii comuniştilor din cadrul Comisiei speciale a parlamentului de a… salva BEM-ul prin jaf! Brusc, acesta a lăudat şi prestaţia Comisiei parlamentare instituite în urma tragicului incident din Pădurea Domnească, despre care ilustrul anal-itic tace de o bucată de vreme cu desăvîrşire! Şi în acest caz Comisia parlamentară a venit cu recomandări, nimeni însă nu le-a respectat, pentru că aici nu era vorba de sfaturi „înţelepte” şi profitabile de a hoţi bănci şi aeroporturi, ci de a trage la răspundere criminalii din Pădurea Domnească! De ce şi-a băgat “magicianul” adulator limba, mă întrebaţi? Pentru a se gudura pe lîngă orgoliul opoziţiei care pînă la această oră nu s-a pronunţat asupra jafului fie că i s-a dat “morcovcă şi capustă”, vorba lui nea Vova, fie pentru că încă nu a sunat ceasul ofensivei, ceea ce mi se pare, deocamdată, mai aproape de realitate.

Pe flancul drept al anal-iticismului oligarhic, ni se băga la cap ideea că Banca de Economii era în criză şi că trebuia salvată. Pornind de la recomandarea Comisiei lui Reidman şi a lui Drăguţan, o altă sculă importantă a sistemului criminalizat, şi anume că BEM avea nevoie de o capitalizare de circa 600 milioane de lei, partenerul de atac mediatic din platou şi de pretutindeni, mare maestru al manipulării rafinate, a exclamat cu convingerea inchizitorului lui Galilei: “Orice am spune ei au salvat Banca. Pentru că statul nu avea bani, ei au capitalizat-o, au introdus banii pentru a o salva!”

V-aţi prins? Unul ne spune că hoţii au ţinut cont, pas cu pas, cuvînt cu cuvînt de recomandarea Comisiei comuniste, a lui Reidman- atoatecunoscătorul, iar altul ne năuceşte cu “silogismul” “irefutabil şi indestructibil” că raiderii au salvat banca prin injectarea de capital! Manipularea a fost atît de bine operată, cu atîta persuasiune, încît cei prezenţi au rămas muţi de uimire. Rezon, în numele constituţiunii, monşerule! “Pe urmă se va vedea, dacă a fost încălcată legea, se va ocupa procuratura, însă acum Banca a fost salvată”. Este inutil să deschidem parantezele cu privire la rolul procuraturii în serviciul de protecţie a Păpuşarului.

După năucitoarele lovituri knockdown, nimeni nu a fost lăsat să facă legătura dintre cele două cifre manipulatorii, jonglate cu atîta dibăcie şi efect de paznicii oligarhiei. De faptul că pentru capitalizarea BEM trebuiau alocate 600 de milioane de lei, şi nu doar 80 pe care i-ar fi introdus, din hoţiile anterioare, şi tot de la BEM, raiderul Păpuşar în frunte cu guvernul din umbră al lui Filat. Ne întrebăm, retoric – să nu fi avut guvernul 5 milioane de euro pentru a salva o Bancă care costă cel puţin un miliard de euro? Dacă, bineînţeles, vroia s-o salveze. Aceşti bani se găseau în fondul de rezervă al guvernului, în ajutorul de 100 de milioane de euro acordat de Guvernul Romaniei, într-un demers (nedepus!) la BERD, Banca Mondială, alte instituţii internaţionale creditoare, la Uniunea Europeană care a finanţat copios aceste guverne porcoase ale monstuoasei coaliţii, de circa 2 miliarde de euro, care au intrat ca apa în nisip, adică în buzunarele fără fund ale hoţilor! Intenţia criminală a guvernanţilor a fost, însă, de a o pierde, de a o acapara prin fraudă şi hoţie de la stat, de la cetăţeni, de la contribuabili şi a o pune pe tapetul raiderului nesăţios! Şi dacă nu i-a dus capul de unde să obţină această sumă ridicol de mică, cel puţin din sursele indicate mai sus, le mai putem sugera un izvor nesecat, prin recuperarea de la Păpuşar a unor mijloace financiare înzecite şi însutite din afacerea Registru, Norma, Casa Media, La Izvor, Victoriabank, ASITO, Metalferos, Gemenii, Codru, Franzeluţa, traficul de carne, inclusiv vie, etc., etc., şi încă şi aşa mai departe!

Pe mine ca cetăţean mă interesează să ştiu cine anume a contractat creditele frauduloase, nu “neperformante”, cum obişnuiesc să spună funcţionarii corupţi şi implicaţi. Presa a scris în repetate rînduri că tocmai controversatul afacerist Ilan Shor a beneficiat de un credit de peste o jumătate de miliard de lei. Din această sumă s-a găsit un fleac de 80 de milioane pentru a obţine controlul asupra instituţiei financiare, nu-i aşa?

Complicitatea statului captiv şi corupt, controlat în totalitate de cei doi bandiţi politici, Filat şi Plahotniuc, este evidentă. A arăta cu degetul la procuratură, SIS, CNA, MAI şi alte instituţii fundamentale ale statului care veghează la buna desfăşurare a jafului, e o banală pierdere de timp.

Nici manipularea celor doi anal-itici nu mă deranjează în măsura în care sunt de-a dreptul stupefiat, dezgustat şi amărît de semităcerea perversă, plină-ochi de laşitate a unui individ pre numele său Filat, dezmierdat mai des Contrabandistul, cel care preferă să-şi ţină capul în nămolul ruşinii, ca un struţ speriat, după ce a primit o lecţie publică de morală de la ex-prim-ministrul Ion Sturza.

Despre feciorelnica tăcere a domnului Leancă cineva îşi va aminti după alegerile parlamentare.

Ce mică e lumea asta relativă!

Domnii cu domnii, chelnerii cu chelnerii!

P.S. Din surse incredibil de credibile, aflăm că la ora actuală, după spotul cu lăudorăşeniile lui Filat despre cum a ajuns cetăţean de onoare al Cotului Morii, este în toi pregătirea unui spot publicitar, de data aceasta în comun cu “infractorul”, amicul şi partenerul său de jaf, Păpuşarul, despre modul în care au reuşit să prade Banca de Economii şi Aeroportul. Vizionare plăcută!