Nu cred că există un domeniu de importanță națională și strategică al Republicii Moldova care să ajungă a fi în ultimul hal, cum e la ora actuală audiovizualul lui Plahotniuc.

Să ne explicăm. Așa-zisa autoritate (fără autoritate) de reglementare, CCA, a fost partajat politic și  pus pe tavă Partidului Democrat. De ce? Pentru că de acest lucru avea nevoie, personal, titanul de Grozești. Cu mînuțele deputaților liberali și liberal-democrați, (poate că ar fi cazul să-i nominalizăm pe toți acești indivizi ticăloșiți), în 2010 a fost comis un atentat la Codul audiovizual, cînd a fost amendat  în haită articolul fatidic 66, beneficiar final fiind nimeni altul decît Trompetistul Partidului Democrat!!!  Inclusiv acestui gest necugetat, spațiul nostru informațional este distorsionat, bulversat, contaminat de armele ideologice și propagandistice ale Kremlinului. Șovinismul, ura interetnică, neofascismul și neoimperialismul sunt curente care se dau în scrînciob în spațiul audiovizual capturat și controlat de către Păpușar.

În tăcerea complicitară a lui Iurie Colesnic, autor al multor lucrări istorice prin care condamnă crimele imperiale rusești în Basarabia. A lui Ignat Vasilachi, nominalizat de un partid pro românesc, votant al declarației de independență, al mai multor indivizi pentru care plicul oligarhic este mai convingător decît propriile obligații sociale.

Că CCA nu execută nici măcar Hotărîrile irevocabile ale CSJ, că nu reacționează la sesizările privind manipularea canalelor TV, că nu sancționează pirații, că aprobă tacit rearanjarea posturilor lui Plahotniuc pe primele patru poziții ale Moldtelecomului, că nu oprește agresiunea ideologică asupra Republicii Moldova de către Federația Rusă, inclusiv prin intermediul Prime TV al Păpușarului, că nu combate rusificarea în proporție de 90 la sută a audiovizualului e un lucru știut.

La toate acestea se mai adaugă și lipsa de reacție, susținerea tacită a propagandei deschise, fățișe a Partidului Democrat prin intermediul posturilor lui Plahotniuc.

Am pierdut aseară cîteva ore ca să urmăresc cu un profund sentiment de vomă cele patru canale ale Trompetistului – Prime, Canal 2, Canal 3, Publika, butonînd în jurul orelor 21…

Și ce să vezi?

La Publika își lustruia imaginea domnul Lupu, în compania unor “microfoane” de paie. Despre cum PD-ul va purcede la alegeri interne, cum se va reorganiza și va intra în alegeri ca un urs în stupul de albini. ? „Dar veți reuși”, se prefăceau interesate „microfoanele” de paie? Cu siguranță, răspundea plin de energie electorală domnul Lupu, jonglînd, ca de obicei, cu vorbe goale și lipsite de sens.

Butonăm spre Canal 2, cel ce difuzează pe frecvența furată de Păpușar de la TVR1, adică cu acoperire teritorială națională. Urmărim, preț de cîteva minute, cu o scîrbă nedisimulată, un episod dintr-un mediocru, eufemistic vorbind, serial rusesc, într-o „scurtă” pauză de la difuzarea unui alt  interminabil „serial” educativ despre căței și pisici jucăușe, că, deh, avem nevoie și de „produs”  autohton pentru cetățenii turmentați de prostie…

Mergem mai departe, cu „bucurie”, și ajungem la Canal 3, de asemenea unul programat pentru rusificarea „bizonilor”. Culmea, se dau știri în limba „moldovenească”, pentru că, la sigur, română nu e! (Prezentatoarea vorbea, la un moment dat, de un “armistițiu de pace!”) Despre faptul că “frumoasele” știri sunt ambalate în opinii proprii, deocheate, hilare și năstrușnice, în care suspectul de omor este declarat, imperativ, călău nu interesează pe nimeni, nici măcar pe portarul de la CCA. Și nici de bătaia de joc privind folosirea microfonului de la Publika în cîteva așa-zise știri de la Canal 3, lucru transformat în regulă de trepădușii imperiului mediatic al mogulului de pe Bîc.

Rînd pe rînd pe ecranul azuriu al PD-ului se perindă tovarășul ubicuu de partid Lupu  (Figaro ici, Figaro colea!), care în acel moment se afla:

1)    în studioul de la Publika,

2)    pe două monitoare din spatele prezentatoarei de la Canal 3,

3)    evident și în știrea propagandistică de la conferința sa de presă, organizată cu scopul Nobil de a provoca presa oligarhică la “dezbateri”!

Nu ne desprindem ochii de ecran, că iată-iată apare din zări nebănuite și tovarășul cu ochelari de partid Igor Corman. E mult, e puțin? Nu e timp să ne delectăm cu răspunsul, pentru că o propagandă trebuie să fie dinamică, amplă, persuasivă, multidimensională, subliminală.

Inspirat de la Vladimir Ilici, idolul slugii actuale a lui Plahotniuc, care discuta, altădată, cu țăranii în coliba din Razliv, ministrul Transporturilor, Vasile Botnari stă la taifas cu primarii din suburbiile capitalei discutînd, ca un “mareșal”  african, configurarea unei centuri electorale a Chișinăului…

Sătul de propaganda azurie, butonez la “case” mai mari, la Prime, retransmițătorul fidel al operelor comise de Pervîi, din Kremlin.

Mai bine mă abțineam.

Șovinismul neoimperial rus inunda Moldova ca o ploaie torențial-musonică. Putin, deghizat în corespondent de război, alerga nebun prin coclaurile Donbasului, punea mîna pe obuze neexplodate, arătîndu-ne cu lux de amănunte și cu o bucurie pîrdalnică cum au fost măturate forțele ucrainene ale “huntei” de la Kiev de bravii eliberatori ai „opolceniei”. O mătușică plimbată pe bicicletă s-a oprit exact în dreptul fsb-istului cu microfon pentru a-i povesti cum armata ucraineană trăgea zi și noapte peste căsuța ei pașnică.

Pînă aici a mers soldatul, mi-am zis și am trecut, brusc, pe Euronews de unde aflăm că Franța nu va livra Rusiei portavionul Mistral, iar Barack Obama, referindu-se la conflictul armat din estul separatist al Ucrainei, a acuzat Rusia că desfăşoară un “asalt cinic” asupra acestei ţări și a solicitat “angajamente concrete din partea NATO pentru a ajuta Ucraina să-şi modernizeze şi să-şi consolideze forţele armate”. De asemenea, președintele american a susținut că „trebuie să facem mai mult pentru a ajuta alţi parteneri ai NATO, inclusiv Georgia şi Moldova, să-şi consolideze apărarea”.