Dialog cu maestrul Victor Bucătaru, la Muzeul Țăranului Român din București.

Bine ați venit acasă, maestre Victor Bucătaru. Acasă, la București, în România…

Victor BUCĂTARU: Nu chiar acasă, că am venit cu viză! Am stat o oră și jumătate la hotar! Înainte veneam …mai acasă decât acuma.

Ați venit la o dată cu profunde semnificații pentru întregul popor român. Mâine va fi 28 iunie. Ați adus cu Domnia Voastră acest film tulburător, ” Masacrul inocenților sau cronica unui război uitat”, cronică vie a unui război în care basarabenii au fost atrași fără voia lor de către un imperiu muribund. Proiecția acestui film-document este o premoniție? Vreți să trageți un semnal de alarmă?

Victor BUCĂTARU: Nu este o premoniție. Mi-ar plăcea să cred asta. Eu vreau, este adevărat, să trag un semnal de alarmă întregului popor român și, mai ales, celor din partea dreaptă a Prutului, fiindcă, dacă n-ar fi stat la Nistru acea căruță de țărani, care nici armată nu era atunci, poate că Transnistria era până la Siret astăzi! Dar ei, cu prețul sângelui lor, cu prețul jertfirii de sine, au oprit armata unui mare imperiu. O căruță de țărani au oprit armata unui mare, mare imperiu!

Vă mărturisesc că m-au impresionat imaginile pline de viață ale acestui cutremurător film, deși este vorba mai mult despre moarte, de o luptă pe viață și pe moarte. Este un film în care se moare cu adevărat, fără trucaje, fără cascadori, fără ”duble”, fără machiaj. M-a impresionat, printre alte replici ale luptătorilor, ceea ce spune unul din acei tineri veniți la Nistru fără arme, fără gloanțe, dar cu un curaj și o hotărâre exemplare: ” Noi nu luptăm pentru guvernanții de la Chișinău, nu luptăm pentru Snegur, ci pentru pământurile noastre”.

Victor BUCĂTARU: El spune mai multe, Dumnezeu să-l ierte pe acel Cavaler al Ordinului Ștefan Cel Mare, Filipu Pașcu, care a fost un luptător cu adevărat. El spune: ”Noi nu luptăm pentru Snegur, noi luptăm pentru poporul ăsta. O să crească copiii mei mari și-o să mă-ntrebe: Tată, te-ai dus în Afganistan, ai luptat, ai omorât oameni, dar aici n-ai putut să-ți aperi pământul?! Și mai spune încă un lucru: ”Cum să umblu prin Chișinău și să mănânc ”morojână” de pe băț, când pământul îți este ocupat de dușmani?”. Morojână este ceea ce noi numim înghețată, este preluat din rusește. Noi mai spunem și morojână la înghețată. Așa mai spunem noi la înghețată. Da, este adevărat, a căzut în luptă și a avut o moarte de erou. A căzut cu moarte de erou, a lăsat doi copii, copiii sunt mari deja…

Victor Bucătaru se oprește, își șterge o lacrimă, așteaptă câteva momente și mă privește lung, lung, parcă ar vrea să-și transforme gândurile în imagini pe care le vede doar el.

 Ați adus în mijlocul luptătorilor, care se plângeau de lipsa interesul parlamentarilor de la Chișinău pentru starea lor, pentru lupta lor, pentru cauza lor pe scriitorul savantul și parlamentarul de atunci, Ion Vatamanu, președintele Comisiei pentru Cultură și Culte din primul parlament al Republicii Moldova.

Victor BUCĂTARU: Ion Vatamanu mi-a fost frate de cruce, Dumnzeu să-l ierte. Mi-a fost frate-frate! Da, unul dintre luptători chiar spune, la un moment dat: ”Să terminăm cu toți dușmanii, dar în primul rând să terminăm cu dușmanii din Parlament și din Guvern!”. Fiindcă aveam dușmani și în Parlament, și în Guvern.

Luptătorii aveau acest sentiment că erau trădați…

Victor BUCĂTARU: Ei se simțeau nu numai trădați, ei se simțeau și părăsiți totalmente. Atât timp cât șapte luptători formau o echipă și aveau doar cinci arme la dânșii și cei care nu aveau arme așteptau ca unul dintre colegi să fie rănit ca să-i revină arma lui, ca să lupte și el, vă închipuiți ce stare aveau.

Știu că au mai venit în prima linie a frontului și alți români. Au venit Grigore Vieru, Adrian Păunescu…

Victor BUCĂTARU: Nu numai cu Adrian Păunescu a venit Grigore Vieru, ci și cu Doina și Ion Aldea Teodorovici. Au fost și ei cu sufletul alături de cei care luptau pentru pământul strămoșesc, care-și dădeau viața pentru pământul ăsta. Cum să nu vină Vieru, Păunescu, Ion și Doina să-i susțină măcar moral pe cei care luptau acolo?

Îmi amintesc ce declara Doina Aldea Teodorovici despre dramatismul acelor momente, cum luptătorii i-au înconjurat pentru a-i apăra cu trupurile lor de gloanțele cazacilor și ale Armatei a 14-a, ei aflându-se la 300 de metri de 70 de tancuri ale cotropitorilor sovietici, cum au cântat cu toții într-un singur glas cântece românești, iar voluntarii le-au cerut să intervină pe lângă guvernanți să le fie trimise tancuri…

Victor BUCĂTARU: De unde tancuri? Tancuri n-au avut nici până la urmă. Au venit tancurile de peste Nistru!!! Acele tancuri de peste Nistru au făcut un masacru la Tighina, la 19 și 20 iunie 1992.

 Poate ei se gândeau cu speranță la frații de peste Prut…

Victor BUCĂTARU: Eu aș vrea cu adevărat să răspund…Dacă frații de peste Prut au ajutat așa, decent, nu public, dar au ajutat, dar, dacă se implicau frații de peste Prut, eu vă spun că Transnistria era astăzi până la Siret. Era așa cum zic moldoveniștii noștri, era Moldova dodoloață!

În septembrie 2011, în fața Bibliotecii Naționale a Moldovei, la Chișinău, fostul ministru al Culturii din Basarabia, Ion Ungureanu, îmi spunea: ” În noaptea dintre 1-2 martie 1992, Republica Moldova trebuia să fie primită în ONU, însă a început conflagraţia militară la Nistru. Ei, sovieticii, şi-au dat seama că în clipa în care vom fi în ONU, noi devenim stat de drept care-şi poate lua singur deciziile. Şi următoarea decizie pe care ar fi trebuit s-o luăm, dacă n-aveam conflictul militar, ar fi fost Unirea cu Ţara! Nu ne-au dat voie, şi atâta timp cât trupele străine stau pe teritoriul nostru nici nu se poate pune problema despre Unire.”

Victor BUCĂTARU: Astea sunt niște fabulații. Și prin București sunt din ăștia care se dau mari eroi ai neamului, ei deja făcuseră Unirea cu Mircea Snegur și cu alții…

 Mircea Snegur ne tot transmitea să ne ținem de neamuri…

Victor BUCĂTARU: În genere, ceea ce s-a întâmplat în 1991-1992 este o înscenare a KGB-ului, demult pregătită pentru a ne ține cu piatra legată de gât, nu de picior! Pentru a ne ține în țarcul lor! Să nu plecăm cumva.

 Frate Victor Bucătaru, sunteți o fire vulcanică, nu ezitați să dați o replică tăioasă atunci când nu sunteți de acord cu ceva, cu cineva…

Victor BUCĂTARU: Pur și simplu, eu sunt așa, înțepat! Nu las pe nimeni fără replică. Acesta este caracterul meu, așa am fost învățat. Ce am de spus trântesc drept în moalele capului! Fără diplomație! Așa sunt artiștii. Spun direct ce simt, fără cotituri din astea diplomatice.

În afară de ceea ce transmiteți prin film, ce credeți că mai trebuie spus?

Victor BUCĂTARU: Eu sunt un om al faptelor, nu numai de pe ecran, ci și în viață. La orice faptă răspund cu faptă. Nu cu vorbe. Așa m-a făcut mama, așa m-a educat tata. Ce cred că mai trebuie spus? Ce mai trebuie transmis? Iată, sunt deja 23 de ani de la Podul de Flori din 6 mai 1990, dacă nu mă înșel, ne îmbrățișăm, ne îmbrățișăm foarte scurt și pe urmă, pentru mai mult timp, ne despărțim! Ca pe urmă, iar să ne mai îmbrățișăm o dată, așa poate mai pe-ascuns, și iar să ne despărțim. Poate va vrea Dumnezeu să ne îmbrățișăm odată și să nu ne mai dezîmbrățișăm!

Și atunci, frate Victor Bucătaru, ce-i de făcut?

Victor BUCĂTARU: Ce-i de făcut? Trebuie să fie educată o clasă politică, trebuie să creștem o clasă politică autentică. Demnă de acest neam! Pentru că, iată, suntem conduși de urmașii comuniștilor, copiii lor, copiii și nepoții celor care ne-au deportat în `40, în `41 și-n `49, care ne-au dus toată elita în Siberia, care ne-au împușcat și ne-au fiert în gropi de var, care ne-au dat foc și așa am rămas fără elite. Acuma, nepoții lor sunt la putere. Din ciulini nu vor crește niciodată trandafiri! Tot ciulini vor crește! Trebuie mai multă demnitate, mai multă hotărâre, mai mult curaj. Nu trebuie să ne gândim doar la ce vom mânca mâine. Eu, de pildă, beau un ceai și mănânc un pesmete, dar nu m-am vândut niciodată ca să fac un film la comanda lor.

În 7 aprilie 2009, am scris câteva versuri pe care le-am intitulat ”Să se reverse Prutul”, le-am citit unor prieteni din Chișinău, pentru ca în aceeași zi să fie publicate de o agenție de presă din Republica Moldova. Se spune că aceste versuri au fost recitate pe străzile Chișinăului în acele zile. Ce trebuie făcut, domnule Victor Bucătaru pentru ca Prutul să ne cuprindă pe toți? Se va revărsa Prutul vreodată? Va fi el un râu interior al neamului românesc?

Victor BUCĂTARU: Dumnezeu cred că a făcut o greșeală cu Prutul că nu l-a secat!

Așa cum spunea Vasile Alecsandri despre Milcov, trebuie să fie valabil și pentru Prut. Haideți să-l secăm dintr-o sorbire!

Victor BUCĂTARU: Oamenii sunt oameni și, dacă vrea Dumnezeu, îl seacă într-o seară! Să vrem și noi. Vreau să vă spun că avem un neam excepțional. Trebuie să vrea Dumnezeu, dar să vrem și noi!

A consemnat Ion Bădoi

Sursa: opiniateleormanului.ro