Republica Moldova este poate singura ţară europeană, cu angajamente politice asumate în vederea integrării ţării în Uniunea Europeană (UE), în care libertatea de exprimare în mass-media este simulată la modul absolut, fiind subordonată exclusiv factorilor politici, motiv pentru care, deci, presă liberă nu există în această ţară.

Liberalizarea regimului de vize pentru cetăţenii Republicii Moldova, precum şi iminenta semnare a Acordului de Asociere cu UE, ar trebui, implicit, ca Guvernul R. Moldova să-şi revizuiască fundamental, conform normelor europene, atitudinea faţă de mass-media şi, mai ales, să nu fie principalul opresor al libertăţii de exprimare a jurnaliştilor şi a existenţei unei prese cu adevărat libere şi independente.

Începînd cu anul 1991, politicienii cu funcţii înalte în stat, inclusiv cei de astăzi – preşedinţi de ţară, prim-miniştri, miniştri, deputaţi, şefi de agenţii, direcţii etc. –, au privatizat absolut tot ceea ce interesele şi conjuncturile politice le-au permis, fireşte că în mod discutabil. Presei scrise nu i s-a permis să-şi privatizeze nici măcar 2-3 birouri în spaţiul construit exclusiv pentru presă, din veniturile acesteia, pe vremea URSS – Casa Presei.

Acest edificiu este gestionat de Cancelaria Guvernului, redacţiile care mai închiriază mici spaţii aici sînt extrem de puţine, multe dintre ele fiind fantomatice, iar milioanele furate de administratorii precedenţi din chiriile încasate de la agenţii comerciali chiriaşi au făcut obiectul mai multor anchete penale şi procese judiciare finalizate în coadă de peşte.

Întreaga presă din Moldova este imundă din pricina politicienilor sau oligarhilor fără de a căror îngăduinţă nici nu poate exista. Cazul „Moldova Suverană”, ajuns deja la CEDO, este cît se poate de pilduitor: Nebeneficiind de sprijinul nici unui politician sau oligarh, Guvernul, prin abuz judiciar tribal, i-a furat efectiv sigla.

Se pare că Decizia abuzivă a Curţii Supreme de Justiţie, care a admis Recursul înaintat şi semnat personal de secretarul general al Guvernului, Victor Bodiu, era cunoscută din timp în anturajul conducerii PLDM. Astfel, ca un caz unic în istoria Agenţiei de Stat „Moldpres”, aceasta a refuzat să mai încheie contract, contra cost, cu „Moldova Suverană” pe anul 2014 pentru difuzarea ştirilor.

Aşa cum sugeram mai sus, cu riscul de a ne repeta, este evident faptul că decizia politică în care s-a conspirat pentru a ne fura sigla ziarului pe căi juridice abuzive trebuia dusă la îndeplinire. Prin urmare, pentru ca să existe siguranţa că judecătorii Curţii Supreme de Justiţie vor executa comanda politică, autoritatea statului, prin intervenţia personală a secretarului general al Guvernului, s-a implicat personal în acest proces, ca parte procesuală. A fost nevoie de intervenţia directă a autorităţii personale a unui demnitar de rang înalt, iar asta pentru că juriştii Guvernului pierduseră procesul cu noi la Curtea de Apel. N-au vrut să rişte! Cu false lozinci pro-europene în discursurile lor, au recurs la această samavolnicie doar pentru a înlătura de pe piaţă un ziar incomod.

În R. Moldova, dacă un politician sau un patron decide că un ziar sau un jurnalist nu mai trebuie să scrie, atunci acest lucru se va întîmpla cu siguranţă. În acest scop, rivalii politici sau din domeniul afacerilor îşi dau mîna fără nici o problemă. Spre exemplu, Guvernul, condus de PLDM, doreşte dispariţia ziarului „Moldova Suverană”. Logica ar fi ca rivalii politici ai PLDM, inclusiv cei din coaliţia de guvernare, (ar trebui), conform principiilor europene, să dezaprobe acest lucru. Dar nu se întîmplă, iar asta pentru că ziarul nostru îi incomodează inclusiv pe mafioţii mediatici din întreaga presă şi asociaţii ale ziariştilor, care sînt dependenţi şi dependente de aceleaşi structuri politice sau oligarhice.

În cazul „Moldova Suverană”, Guvernul condus de PLDM a reuşit să ne fure marca, în fază juridică naţională, cu ajutorul instanţelor de judecată controlate de către Vlad Plahotniuc. Dată fiind rivalitatea dintre PLDM şi PDM, „justiţia lui Plahotniuc” nu ar fi răspuns solicitărilor „juridice” ale lui Victor Bodiu, secretar general al Guvernului fără aprobarea acestuia. La nivelul tranzacţiilor politico-oligarhice, inamicii se înţeleg de minune, mai ales dacă ajung la concluzia că ziarul nostru este o potenţială ameninţare pentru toţi.

În contextul adevăratei conjuraţii împotriva ziarului nostru, în care sînt complici şi unii ziarişti şi asociaţii de breaslă, aşa cu am mai sugerat, după ce ziarul nostru, programatic, nu există pentru absolut nici o agenţie de ştiri specializată în difuzarea ştirilor apărute în toate ziarele, în nici o revistă a presei, ci doar în rapoartele de specialitate finanţate cu bani europeni, semnătura lui Mihai Conţiu a fost interzisă şi pe forumul VoxPublika, subordonat şi acesta politicianului şi oligarhului Plahotniuc. De ce? Semnătura era deranjantă, în egală măsură, pentru liderii PLDM şi Plahotniuc.

Nici un jurnalist moldovean nu este liber să scrie ce doreşte, să reflecte realitatea brută şi brutală, iar asta pentru că depinde de interesele celui care-i aruncă o brumă de salariu ca să nu facă foamea. Nu-s liberi nici cei finanţaţi de România, iar asta pentru că, în afară de faptul că trebuie să execute o anumită politică editorială, banii sînt insuficienţi sau patronii ziarelor prea ahtiaţi după bani, motiv pentru care trebuie să se vîndă şi unor politicieni sau oligarhi locali pentru suplimentarea finanţărilor.

Sîntem siguri că europenii ştiu, dar îşi amînă, fortuit, observaţiile

Acum, cînd Moldova trebuie să fie un exemplu de zel întru alinierea la standardele europene, politicienii şi oligarhii care domină ţara îşi fac de cap în cele mai sfidătoare modalităţi, iar aici este vorba despre privatizările suspecte, limitarea libertăţii de exprimare, bagatelizarea programului naţional de informare a moldovenilor cu privire la valorile şi beneficiile integrării europene etc.

Fac acest lucru deoarece, în contextul crizei din Ucraina, ştiu că UE este mai concesivă. Ei sînt conştienţi de acest lucru şi ştiu că luminiţa lor de la capătul tunelului este străjuită de gratii. Graba lor febrilă de a mai fura tot ceea ce mai pot este motivată de iminenţa venirii comuniştilor la guvernare.

Actualii guvernanţi nu iau în serios angajamentele care presupun o aliniere a Moldovei la rigorile europene. Spunem asta şi pentru că, rămînînd în arealul mass-media, iată cîteva abuzuri crase, sfidătoare şi total contradictorii cu normele şi valorile europene!

Potrivit Asociaţiei APOLLO, proprietarul Partidului Democrat Vlad Plahotniuc este persoana care controlează cea mai mare parte a pieţii publicitare şi o bună parte din mass-media din Moldova, avînd cinci posturi de televiziune: Prime tv, Publika, Canal 3, 2 Plus, Muz tv şi mai multe posturi de radio.

Asociaţia pentru Dezvoltarea Culturii şi Protecţiei Drepturilor de Autor şi Conexe „Apollo”, în luna Iunie, notifica Consiliul Coordonator al Audiovizualului şi Procuratura Generală că prim-vicepreşedintele Parlamentului Vladimir Plahotniuc este „proprietarul a cinci radiodifuzori cu acoperire naţională”. Este vorba despre posturile de radio Maestro FM şi Prime FM şi posturile TV Canal 3, 2 Plus şi Prime TV. Reprezentanţii asociaţiei afirmau că fondatorul acestora este OTIV Prime Media BV din Olanda, care este deţinută de OTIV Prime Holding. Ultima controlează şi firma OTIV Prime Real Estate, proprietarul Finpar Invest.

Acum înţelegeţi despre ce fel de dezmăţ naţional abuziv şi anti-european este vorba doar pe acest segment mediatic? Cu aşa ceva intrăm în UE?

Aşadar, care jurnalist din Moldova este liber cu adevărat atîta vreme cît toţi sînt plătiţi de politicieni sau oligarhi dintre cei mai imorali cu putinţă? Aceeaşi jurnalişti l-au acuzat pe Vladimir Voronin că ar fi restrîns, pe vremea guvernării comuniste, libertatea de exprimare, deşi avea destule mijloace mediatice care-i erau ostile. Acum, însă, ce se întîmplă? Păi Voronin era un veritabil democrat în comparaţie cu actualii guvernanţi, care îi execută pe toţi cei care îi critică.

Să nu ne lăsăm înşelaţi de aparenţe! Sînt unele ziare sau posturi de televiziune care critică nu guvernarea, ci doar componente ale guvernării, aşa cum, de exemplu, este ziarul „Timpul”. „Componentele” guvernării care sînt criticate avantajează alte „componente” ale aceleiaşi guvernări, iar avantajat este politicianul şi oligarhul care a fost suficient de vizionar încît să priceapă avantajele deţinerii monopolului pe mass-media.

Doi politicieni şi oligarhi aliaţi la guvernare se înţeleg în mîrşăvii anti-europene, se duşmănesc de moarte, şi-au împărţit jefuirea ţării după bunul lor plac, se bat între ei în labirinturile practicii de tip mafiot, iar al treilea, PCRM şi Voronin vor cîştiga. Dacă vor continua tot aşa, vom avea parte de o viitoare guvernare comunistă, care îi va urmării pînă-n gaură de şarpe ca să-i bage în puşcării, după rigori europene chiar, şi de o Opoziţie reprezentată de Mihai Ghimpu. O formulă convenabilă, pînă la un anumit punct, ruşilor, europenilor şi românilor!

sursa: moldova-suverana.md