Despre cursul leului şi ce va urmaUltimele zile foarte multă lume mă întreabă ce se întâmplă cu leul şi ce va fi mai departe. Voi încerca să explic cât mai simplu (oricum, oleacă de efort va trebui să depuneţi, îmi pare rău). Deci:

Leul cade nu din cauza unor cauze externe, cum încearcă să ne sugereze BNM. Cauzele externe acţionau pe parcursul întregului an 2014, şi, deşi au dus la deprecierea leului, ea era lentă, controlată şi putea fi dirijată de către BNM. Astfel, pe data de 22 octombrie 2014 (când totul încă era frumos şi paşnic), creşterea dolarului faţă de începutul anului constituia 11% (o nimica toată, comparativ cu Ukraina şi Rusia), iar creşterea cursului euro faţă de începutul anului era de doar 3%.

Însă după aceasta a avut loc marea „afacere” la Banca de Economii şi Banca Socială, când din bănci au fost adunate vreo 17 miliarde de lei, cumpărată pe această sumă valută, care a fost scoasă peste hotare (cam un miliard de euro). Această operaţiune a constituit un şoc enorm pentru economia noastră. Încerc să explic de ce.

Anterior la noi în economie era o anumită cantitate de lei. Şi era, în medie, o anumită cantitate de valută. Valuta permanent intra şi ieşea din ţară – (intra din exporturi, remitenţe, asistenţa primită de la donatorii străini, iar ieşea, în special, la achitarea importurilor). Fluxul de valută şi cantitatea care era în ţară mai varia, evident, dar variaţiile erau nesemnificative şi lente.

Şi brusc, o parte semnificativă din valuta pe care o aveam a fost scoasă din ţară. Deşi importurile au rămas cam la acelaşi nivel, cantitatea de valută la care pot avea acces importatorii este mult mai mică. Evident, după legea cererii şi ofertei, dacă un bun (în cazul nostru, valuta) este puţin, preţul lui (cursul faţă de leu) creşte. Cu aceeaşi cantitate de lei se încerca să se cumpere un bun care a devenit mult mai rar – valuta, de aceasta preţul în lei a valutei creşte. În noua situaţie, preţul de echilibru al dolarului faţă de leu nu mai este de 14,5 lei pentru un dolar, ci mult-mult mai mare. Astfel, dacă de nu întreprins nimic, cursul leului va cădea la noul nivel de echilibru (altfel spus, importurile vor deveni aşa de scumpe, încât noi vom fi nevoiţi să consumăm mult mai puţin din import, ca urmare va începe să se importe mai puţin şi va scădea presiunea asupra cursului).

Din 22 octombrie şi până azi, în mai puţin de patru luni, cursul dolarului a crescut cu 30,3%, cursul euro – cu 16,6%. Acesta încă nu e sfârşitul.

Nu voi începe iarăşi să spun acum cine era responsabil ca astfel de situaţii să nu se petreacă niciodată (Banca Naţională) şi nu voi spune acum cine este principalul responsabil  de aceea că totuşi am nimerit într-o astfel de situaţie (Banca Naţională). Haideţi să vedem ce se poate face reieşind din situaţia existentă, şi ce se va petrece.

Pentru a restabili echilibrul, se poate de mărit cantitatea de valută în circulaţie pe piaţă sau de micşorat cantitatea de lei, pentru a diminua presiunea asupra cursului. BNM a făcut următoarele:

– A intervenit pe piaţă, vânzând valută din rezervele sale. Oricum, pentru a acoperi o gaură de un miliard de euro, ar fi nevoie de un alt miliard de euro (cum şi spunea Drăguţanu la o conferinţă de presă). Astfel, în câteva săptămâni au fost cheltuite peste un sfert din rezervele valutare ale ţării, după aceasta BNM şi-a dat seama că asta nu ajută, şi s-a oprit.

– A mărit rata de refinanţare. Aceasta va duce la creşterea ratelor dobânzilor la credite şi depozite, ceea ce va duce la diminuarea volumului creditelor acordate şi (teoretic) va face să se adune mai mulţi bani la depozite. Astfel, în circulaţie vor rămâne mai puţine lichidităţi în lei, şi se va diminua presiunea de cumpărare a valutei.

– A mărit rezervele obligatorii ale băncilor (în două trepte, una în februarie, alta va intra în vigoare în martie). Astfel, băncile vor fi obligate să reţină mai mulţi bani în conturile lor, ceea ce iarăşi va diminua volumul leilor aflaţi în circulaţie şi va scădea presiunea asupra cursului.

Asta e cam tot ce poate face BNM în situaţia în care am nimerit. Măsurile de diminuare a volumului lichidităţilor de pe piaţă nu au efect imediat şi se vor resimţi peste un timp (2-3 luni). Până atunci dezechilibrul se va menţine (leul va continua să cadă). Despre aceea cu cât, este greu de apreciat, sunt mulţi factori care vor influenţa aceasta, însă, optimist vorbind, ne aşteaptă o criză mai rea ca în 2008, şi poate că şi mai rea ca în 1998. Despre varianta pesimistă nici nu voi povesti aici. Doar după ce cursul leului se va stabiliza, se va putea relaxa regimul monetar (diminua dobânzile şi micşora rezervele băncilor), şi doar după aceasta vor apărea condiţii pentru ca economia să-şi revină.

De ce criză şi cum ea se va manifesta, pe puncte:

– Cea mai directă urmare, scumpirea importurilor. Asta înseamnă nu doar maşini de import şi haine din buticurile de lux. Asta înseamnă energie electrică şi gaz mai scumpe. Asta înseamnă medicamente mai scumpe. Electrocasnice, produse alimentare de import, tot mai scump. Asta înseamnă transmiterea în lanţ a scumpirilor prin intermediul materiei prime de import şi la producţia autohtonă.

– Scumpirea tuturor plăţilor, legate de cursurile valutare. Aceasta se referă în primul rând la creditele exprimate în valută şi la chirii.

– Ca urmare a măsurilor de sterilizare a masei monetare, în curând va începe să se resimtă insuficienţa resurselor băneşti, în primul rând pentru companii. Băncile vor da mai puţine credite, şi creditele vor fi cu mult mai scumpe. Majoritatea contractelor de împrumut presupun modificarea ratei dobânzii dacă se schimbă rata de refinanţare – creditele deja acordate vor deveni mai scumpe. Companiile cu grad mediu şi mare de îndatorare vor nimeri într-o situaţie financiară foarte dificilă, multe vor ajunge în stare de insolvabilitate.

– Ca urmare a factorilor menţionaţi mai sus, activitatea economică se va congestiona sau chiar va intra în recesiune. Blocajele financiare se vor transmite în lanţ, până vor ajunge la salariaţi (disponibilizări, salarii mai mici sau diminuarea puterii de cumpărare a salariilor) şi, ca urmare, la diminuarea consumului. Cetăţenii vor deveni mult mai precauţi în cheltuieli, din cauza aşteptărilor sumbre.

– Cele mai negre zile îi aşteaptă pe importatorii de mărfuri sau servicii (mulţi deja lucrează în pierderi, dar încă nu şi-au dat seama să-şi schimbe modelul de afaceri) şi pe comercianţi (magazine, reţele de magazine, magazine on-line).

Dar să nu zic doar despre părţile rele. Sunt şi unele avantaje:
– Exportatorii primesc deja mai mulţi lei, dacă exportă peste hotare la acelaşi preţ în valută. Ţinând cont de aceea că creşterile de preţuri pe piaţa locală întârzie faţă de creşterea cursului, profitabilitatea lor mai mare va persista un timp.
– Persoanele care primesc remitenţe de peste hotare vor avea la dispoziţie sume mai mari în lei. Iarăşi, peste un timp creşterea preţurilor va ajunge din urmă creşterea cursului şi acest efect se va diminua.

Cam asta e situaţia. Strângeţi-vă centurile, revizuiţi-vă planurile referitoare la vacanţa de vară, şi ne vedem, sper că întregi, de partea cealaltă a tunelului.

Mulţumim, Banca Naţională. Good job.
Sursa:jurnal.md