FRICA E DEPĂȘITĂ:  DIVERSIUNEA IDEOLOGICĂ A PCRM CONTINUĂ.

       La scurt timp Voronin, conștientizând faptul că a încetat să mai prezinte interes pentru opinia publică, revoltată de evenimentele din aprilie 2009, și că subiectele “Voronin – criminal de stat” și “Voronin – instigatorul dezordinilor în masă” au devenit plictisitoare și neinteresante pentru mass-media de orientare democratică, a apelat din nou la “calul troian” al său, dar, de această dată mult mai agresiv și mult mai gălăgios.

Au urmat “marșurile” de milioane de lei, cheltuiți în vânt, doar pentru a pune la încercare capacitățile fizice suspecte ale lui Dodon în concurs inegal cu boxerul Muntean și alți “talibani” discreierați din cloaca comunistă, la aruncatul geamantanelor de-a lungul șoselelor, prin raioanele țării.

A reușit să-i ogoiască, un pic, doar inundațiile de proporții, care s-au năpustit năprasnic asupra raioanelor de Vest ale țării și care au provocat prejudicii materiale deosebit de grave, atât pentru stat, cât și pentru locatarii afectați de stihie. Risipind sume financiare enorme în interesele sale subversive, Partidul Comuniștilor n-a putut să manifeste nici voință politică, nici curaj civic și nici inteligență umană pentru a da o mînă de ajutor celor sinistrați!

Dimpotrivă, ei au născocit și au promovat pe toate căile diversiunea ideologică – “bomba românească”, având ca scop compromiterea ajutorului umanitar exclusiv, acordat Republicii Moldova de către statul român, spre deosebire de reacția întîrziată și ursuză, neadecvată a “fratelui mai mare” de la Est.

Este caracteristic faptul, că Voronin, din prima zi de constituire a Alianței, s-a străduit să-i știrbeze imaginea publică a acesteia, în primul rând, în sânul propriului electorat. Poreclind-o “alianța pentru euro”, liderul comunist le-a născocit diferite porecle defăimătoare și fiecărui lider din formațiunea adversă.

De-ar ști Voronin, că, pe la spate, alde “Maric” și “Aleg”, împreună cu “Iuric” și “Igari”, chiar și nepotul lui, cu ochii veșnic rătăcitori, la fel, îl poreclesc ba – “Naftalin”, ba – “Demidrol”, făcând aluzii ingenioase la influența pe care o exercită doar prezența printre ei și monologurile monotone, fără sens, ale președintelui partidului, nu se știe, câți “migranți politici” ar mai apărea prin desișurile politice de pe Bâc (la momentul scrierii articolului de față, Dodon, adevăratul născocitor de porecle a lui Voronin, era încă ”devotat credinței”)!

Ca și orice diversiune ideologică, războiul psihologic, declanșat de către comuniști, are ținte bine determinate atât în interiorul țării noastre – electoratul, generația tânară, cetățenii de naționalități conlocuitoare, pensionarii, etc., cât și  peste hotarele acesteia – cabinetele  țărilor de interes politico-economic prioritar, centrele de forță din Uniunea Europeană și SUA, organismele mondiale și internaționale, Rusia etc.

Scopul subversiv, tainic, al lui Voronin pe această dimensiune este destul de primejdios: prin intermediul unor pălăvrăgeli necontenite, în toate instanțele, despre inevitabilitatea unei “salubrizări a grajdurilor lui Augias” la nivel național, liderul diversanților comuniști se străduie să inducă în eroare și să deprindă opinia publică de peste hotare cu ideea posibilității efectuării unei lovituri de stat  (cu luare de ostatici, cu ocuparea, prin violență, a edificiilor instituțiilor statului, cu  substituirea în forță a organelor publice, cu îndemnuri deschise a cetățenilor țării la nesupunere civică, etc.), în care Partidul Comuniștilor va fi “nevoit” să se implice pentru a stabiliza situația și a prelua  conducerea “normală” a țării.

Dornici de revanșă politică și, de aceea, orbiți de setea de răzbunare, diversanții comuniști își pun periodic  la  încercare, în practică, dispozitivele de luptă: atacă mișelește, în grupe bine coordonate și conduse de către “talibanii” lui Voronon, –  viitorii fruntași ai presupusei “salubrizări”, –  ședințele instituțiilor statului, paralizând activitatea, cât și eficiența muncii acestora.

Ei  elaborează și lansează, una după alta, noi acțiuni de diversiuni ideologice. Una dintre cele mai înverșunate, atât în plan intern, cât și în cel extern, a fost și, în continuare, este diversiunea promovată în cadrul campaniei “președintele a fost ales în mod neconstituțional”. Astfel, instigatorii se străduiesc să deprindă populația cu ideea nesupunerii față de organele publice “uzurpatoare”, mizând pe un potențial distructiv pe viitor, în caz de “răscoală spontană”, pentru a prelua inițiativa la momentul oportun.

Din aceeași substanță toxică a fost născocită și diversiunea “Parlamentul – nelegitim”. Iar această nălucă le-a permis deputaților comuniști să fie absenți la locurile de muncă, dar bine remunerați cu regularitate, și asigurați, deplin, cu toate necesitățile, prevăzute de regulamentul Parlamentului pentru aleșii poporului. Astfel, diversiunea ideologică a dușmanilor democrației și independenței Republicii Moldova s-a transformat într-o diversiune economică fățișă.

                                                                NOI SUNTEM ACASĂ!

     Europa este o stradă. Una din casele amplasate aici, – Doamne ferește, Republica Moldova! – izbucnește în flăcări. Imediat apar pompierii și se apucă de treabă. Dar e bine să știm, că Uniunea Europeană acordă ajutor nu doar din dragoste față de locatarii acestei case, ci pentru ca flăcările să nu se extindă și asupra altor case.

Incendiul este stins și pompierii pleacă. Locatarii sinistrați vor trebui să ridice pe ruinele celei vechi o casă nouă, luminoasă și spațioasă. Europa, fără îndoială, întotdeauna, va veni în ajutor. Numai că – doar în cazurile excepționale! De aceea, este important să știm să alegem, cine vor fi autorii proiectului și cine vor picta conduitele organizării și asigurării securității muncii de pe viitorul șantier, ca să știm cum și în ce termeni va putea fi ridicată clădirea râvnită de popor.

Indiscutabil, de atitudinea personală a fiecărui locatar va depinde stabilitatea seismică și securitatea antiincendiară a viitoarei case comune. Și primul test de maturitate civică în acest sens fiecare, în mod strict individual, îl va susține în cadrul campaniei electorale următoare, anticipate sau ordinare.

În această ordine de idei, astăzi, ca niciodată, este actuala lozincă: “Vigilența este arma noastră!”, folosită anterior  și de către hunta comunistă ca argument politic pe tot parcursul teroarei roșii, pentru exterminarea a zeci de milioane de cetățeni nevinovați. Doar că, acum, vigilența politică merită să fie preluată, cu adevărat, de întreg poporul, pentru a da o ripostă destoinică decisivă diversiunii ideologice a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova. Noi suntem poporul!

David Ostrogorschii