„Pune, Doamne, strajă gurii mele si ușă de îngrădire împrejurul buzelor mele” (Psalmi 140, 3)

Cunoaștem cu toții, mai mult sau mai puțin, ce a însemnat și mai înseamnă încă, ați păstra credința și limba, pentru românii din spațiile etnogenezei românești, din afara granițelor statului român, care de-a lungul timpului au fost supuși la persecuții, intimidări și presiuni de tot felul ce au dus în mod inevitabil, la pierderea, obârșiei și limbii românești și însușirea alteia străină de adevăr, pentru o mare parte dintre români.

Un caz aparte il constituie românii timoceni din Serbia, care începând cu anul 1833, anul în care sârbii au ocupat militar Timocul, o entitate teritorială locuita din vechime de români și care la momentul ocupării era o populație majoritară, au avut parte de cel mai crud tratament, pe care altfel nu îl avuseseră pe timpul ocupației tucești, timp de sute de ani. Preoții români au fost omorâți, iar în locul lor au fost aduși preoți sârbi, la fel și dascălii români, înlocuiți cu cei sârbi, care nu vorbeau limba româna. Procesul de asimilare forțată a românilor din Timoc a durat sute de ani, și a crescut în intensitate și complexitate.

Azi, când românii timoceni încearcă să își redescopere identitatea și limba, interesele statului sârb s-au insinuat în cel mai perfid mod cu putință, prin încercarea de a inventa un popor artificial care nu are legătură cu poporul român și o limbă care evident să nu poată fi numită românească. Nu este cazul să dezvoltăm aici acest subiect care poate fi studiat cu atenție în zecile de articole din secțiunea români din jurul României, din cadrul România Breaking News și nu numai…

Așa cum de atâtea ori în istorie, neamul românesc și-a găsit sprijinul și suportul în credință și în preoții cu har care au știut să fie reazem în vremurile de restriște și de cumpănă, Biserica Ortodoxă Română prin Eparhia Bisericii Ortodoxe Române Dacia Felix din Serbia, este azi reazemul renașterii atât a conștiinței de neam cât și a limbii române care s-a păstrat într-o formă arhaică, numai bună pentru a fi folosită ca armă de dezbinare între cei care și-au însușit limba română literară și ceilalți. În această situație, condiția preotului reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române este cu totul specială. Pe lângă atenția deosebită pe care trebuie să o acorde pentru creșterea și cultivarea vieții duhovnicești, mai există și cea din perspectiva de îngrijitor al drumului spre această renaștere, regăsire, cum vreți să îi spuneți, drum care, (atenție ) nu beneficiaza de aceleași condiții firești ca în cadrul Statului Român. Pe acest drum, în acest spațiu, există inamici care pândesc orice greșeală, fie din voie, fie fără voie, care să fie speculată, fructificată în sensul dezbinării și zădărnicirii demersului de coagulare a comunității românești din Timoc prin liantul limbii române.

În spiritul celor de mai sus, mă așteptam să se manifeste și anumite fețe bisericești, care au în grijă spațiul timocean, care să manifeste grijă și responsabilitate mai ales în spațiile publice și chiar pe mediile de socializare.

Astfel, sâmbătă, 14 martie a.c., pe pagina de facebook a părintelui Boian Alexandrovici, vicar al Timocului și protopop al Protopopiatului Ortodox Român al Daciei Ripensis, de la Negotin, s-au încins adevărate polemici despre scrierile bisericești în limba română veche. Pe pagina preotului a fost postată de către un alt preot, Ovidiu Doru Ursu, o „Liturghie” din anul 1887, scrisă într-o ortografie de epocă a limbii române. În alte condiții și cu alți oameni, protagoniști ai acestei situații, poate că nici nu ne interesa. Toți suntem într-o măsură sau alta mânați de curiozitate sau chiar pasiune să ne aplecăm spre diverse lucruri care țin de istorie, cărți vechi, rare, etc., dar aici trebuie să ținem cont că altele sun datele problemei. Este vorba de pagina de facebook unui a unui înalt prelat al Bisericii Ortodoxe Române din Timoc și de un material pus tot de un prelat oficial BOR, care se bucură de o atenție specială din partea enoriașilor și a românilor din timoc.

Polemica care s-a iscat, nu m-a lăsat indiferent și mi-am permis să intervin, alături de alți comentatori, printre care și cunoscutul jurnalist basarabean Vlad Cubreacov. Interesant este că după multe comentarii, autorul a șters toate comentariile cu pricina, lăsând în schimb, mai departe, postarea golită de reacțiile adunate și blocarea protagoniștilor. Discuțiile au fost surprinse în schimb (prin captură de ecran) de redactorul Romeo Crîsmaru de la Jurnalul Românesc, care a redat în mod fidel întreagă desfășurare a polemicii într-un articol intitulat Preot din Timoc: Liturghia nu este „Capra cu trei iezi”! (publicat și de site glasul.md – nota noastră).

Dorian Theodor
Sursa: romaniabreakingnews.ro