Ucraina este în fierbere. Ucraina luptă. Pe viață și pe moarte. Pentru ea și pentru noi, pentru Moldova captivă și lașă…

Dictatura cade, dictatorul fuge.

Noi suntem niște spectatori toleranți și comozi. Nu știu ce ar trebui să se întîmple ca să ridicăm capul din lașitate. Suntem furați, presa este închisă în țarcuri, parlamentul “eurointegrator” a băgat ciocul în nisip, nu a fost în stare să ceară încetarea masacrului din inima Kievului…

Nu a fost lăsat de Filat și Plahotniuc. Sau de Dodon. Că e totuna!

Oamenii se revoltă. Fiecare pe rețeaua sa.

Valentin Chilat Cornaci vine cu o ironie subtilă și biciuitoare. Se întreabă: ”Mă miră, de ce guvernantii RM nu cer acum încetarea violențelor în Ucraina? Acum se poate…”Top of Form O super ironie!, domnule Valentin! Bandiții de la putere nu au avut curajul să transmită barem un mesaj de susținere eroilor care luptă pentru integrarea europeană nu doar a Ucrainei, ci și a noastră! Nu au făcut-o cînd era mare nevoie de acest mesaj, când se vărsa sînge nevinovat! Nu au făcut-o pentru că sunt dintr-un aluat cu dictatorul de la Kiev! În schimb oamenii simpli, cetățenii noștri, au făcut acest lucru mereu, cînd era cel mai greu! Și despre asta trebuie să se știe. Următoarea putere politică din Ucraina nu va mai avea de-a face cu lașii și trădătorii de astăzi de la Chișinău, care vor ajunge alături de Ianukovici al lor!!!

Cînd Ucraina era atacată și înecată în sînge, am luat atitudine. Nu în nume propriu, în numele fiecărui cetățean dornic de libertate…

“Nici nu știu cum să mai reacționez… Ce dictator mîrșav e acest Ianu(S) kovici care trage în oameni ca în cîini chiar în ziua pe care a decretat-o de doliu național. Cei mai barbari tirani ai lumii opreau ostilitățile pentru a permite adversarilor să-și îngroape morții. Mă simt neputincios și nu-mi găsesc locul. La câteva sute de kilometri sunt omorîți ziua în amiaza mare niște oameni cărora le împărtășesc ideile și nu știu cum să-i ajut. Dar oamenii ăștia puternici și mari, POT! Domnilor potentați ai acestei lumi, opriți baia de sînge, opriți dictatorul, lăsați-i pe ucraineni să-și îngroape eroii fără a fi împușcați cu lunetele de pe acoperișuri!”

“Privesc, acum, ce se întâmplă în Ucraina. Nu e război civil, e altceva. Poporul Ucrainei luptă,  pe viață și pe moarte cu o huntă militaristă, sîngeroasă și perfidă. Invidiez din toată inima acest popor tînăr și neînfricat. Regret că nu sunt acolo, fizic, să le susțin dreptul la libertate!
Acest popor a demonstrat cu propriul sînge că este european, că merită să-și așeze viitorul în lumea civilizată a istoriei!
Deznodămîntul e aproape! Un popor nu poate fi invins de nicio huntă, oricît de sîngeroasă ar fi!”

Măcar atîta lucru, putea să-l enunțe monstruoasa coaliție?