Ceva timp în urmă, într-un material pe care l-am intitulat “Este în siguranță R. Moldova”? (vezi: jurnal.md; glasul.md), am încercat să analizez dintr-o perspectivă cât mai realistă situaţia din Republica Moldova, sub aspectul siguranţei statului. După lectura articolului, mai multe persoane mi-au sugerat să revin asupra acestui subiect.

Având în vedere evoluţia ultimelor evenimente, trebuie să ne fie clar, întâi de toate, cine sunt prietenii țării noastre și cine sunt cei care-i doresc răul. Prietenii ne dăm ușor seama cine sunt – cei care ne susțin, fără a ne impune nimic și fără a ne amenința: statele-membre UE şi reprezentanţele lor diplomatice la Chişinău, Ucraina şi autorităţile ucrainene. Aceştia acţionează deschis în beneficiul R. Moldova şi al cetăţenilor ei.

Forţele ostile, din câte se vede, sunt reprezentate de Federaţia Rusă, fiind susținute de administraţia Preşedintelui și de serviciile speciale (GRU, SVR, FSB). Se pare că ele se conduc după un principiu pomenit odată și de marele filosof Spinoza: „fiecare are atâta dreptate câtă putere are”. Urmează aşa-zisa coloană a cincea, reprezentată de unele partide şi formaţiuni politice anti-europene, cum ar fi „Patrioţii Moldovei”, condus de Mihail Garbuz, PSRM şi personal Igor Dodon; PSD-ul lui Victor Şelin; asociaţia „Родина – Евразийский Союз”, reprezentată de Igori Tuleanţev; organizaţia obştească „Ravnopravie”, în frunte cu Valeri Klimenco; unii reprezentanţi cu viziuni extremiste din PCRM. Toţi aceştia îşi caută doar binele propriu. Dar „nu eşti bun de nimic dacă eşti bun doar pentru tine” (Voltaire).

Lista poate fi continuată cu reprezentanţii forţelor extremiste din UTAG (unii dintre ei ar fi, din câte se spune în unele cercuri, în soldă la serviciile secrete ruseşti; aceiași oameni mai zic și că başcanul Formuzal ar deţine anumite imobile în regiunea transnistreană şi în Federaţia Rusă, dar şi că dl Constantinov, preşedintele Adunării Populare, nu ar fi tocmai un om sărac). Între aceste forţe se pot regăsi cu uşurinţă şi unii oameni ai bisericii, cum ar fi episcopul Marchel şi părintele Anatol Cibric.

Un rol aparte îl are şi presa pro-rusă (în special canalele ruseşti retransmise). În ultimele zile, „Pervâi canal” din Rusia ne-a servit o mostră oribilă de manipulare crasă a opiniei publice, scuipând în toate normele deontologice. S-a anunţat cu surle şi trâmbițe despre suspendarea, prin decizia CCA, a canalului Rossia 24, sancționarea și amendarea altor câteva canale locale. Fără îndoială, lista acestora poate fi şi trebuie lărgită.

Nu este exclusă, credem, nici implicarea în diverse activităţi a foştilor militari şi angajaţi ai serviciilor speciale, originari din Republica Moldova. Potrivit unor informaţii vehiculate în mediul foştilor colegi din cadrul Ministerului de Interne, o parte din ei ar fi în slujba serviciilor de securitate ruse, coordonate din umbră de un fost coleg al lui Vladimir Putin din perioada activităţii acestuia în Germania. Dânsul și-ar avea biroul de lucru în sediul unei firme din Chişinău, patronul căreia este bănuit de sponsorizarea mai multor activităţi la limita legalităţii.

Or, evident, pentru organizarea activităţilor destabilizatoare este nevoie de sume impunătoare de bani. Întrebarea care se cere pusă este: de unde vin banii? (inclusiv pentru organizarea unor spectacole în sălile prestigioase din Moscova). Una dintre surse ar putea fi oamenii de afaceri din Rusia, originari din Moldova, dar e posibil și ca niște reprezentanţi ai bussines-ului din republică să participe și ei la finanțare. Dar oare numai ei? Dacă s-ar dori, provenienţa banilor ar putea fi identificată cu uşurinţă.

Ce ar putea urma?

Din câte se pare, Federaţia Rusă urmează să-şi intensifice prezenţa în Republica Moldova prin infiltrarea în acest spaţiu a unor emisari specializaţi în organizarea campaniilor de PR. Din experienţa anilor trecuţi (să ne amintim de campania anti-Chirtoacă, de ziarele-clonă etc), știm că aceştia sunt foarte bine dotaţi tehnic, dispun de sume impunătoare de bani, pentru a închiria apartamente în diferite raioane ale oraşului. Sunt buni specialişti şi pot activa în grupuri mici sau de sine stătător. Despre unul din ei, Vladimir Bruter, expert al Institutului Internaţional de cercetări în domeniul politicii umanitare din Moscova, originar din Moldova, am auzit prin 2004-2005. Apropo, se crede că o tentativă de desantare a specialiştilor PR în Republica Moldova a avut loc în aprilie 2014. La puţin timp, însă, aceştia au dispărut. Dar acţiunea ar putea să se repete. Impactul activităţii acestor specialişti este extrem de nociv.

Ce trebuie să întreprindă statul?

Cred că se cere, în primul rând, securizarea frontierei cu Ucraina, cu regiunea transnistreană, dar şi acordarea unei atenţii sporite aşa-zişilor „turişti” din Federaţia Rusă sosiţi în Moldova cu trenul sau avionul. Apoi, ar trebui adoptate o serie de amendamente la legislaţie în scopul minimalizării riscului de apariţie a separatismului şi formaţiunilor paramilitare(se pare că leguitorii s-au trezit). Mi se pare importantă şi extinderea spaţiului de recepţie a posturilor naţionale de radio şi TV pe întreg teritoriul RM, inclusiv în raioanele din stânga Nistrului, controlate de autorităţile de la Tiraspol, aşa încât mesajul european să ajungă în cele mai îndepărtate colţuri ale ţării.

De asemenea, având în vedere intenţia Federaţiei Ruse de a pedepsi Moldova prin introducerea unor noi embargouri, este esențială și identificarea unor resurse financiare pentru asigurarea cu credite preferenţiale a producătorilor agricoli. Aceste acţiuni neprieteneşti ale Moscovei se conturează tot mai evident.