Urmăresc cu mare atenţie ce se întâmplă în Ucraina. Sunt solidar cu lupta pe care acest popor o duce cu invadatorii ruşi, dar şi plăcut surprins de forţa de care dau ucrainenii dovadă în aceste momente extrem de dificile pentru ei. 

Iar lupta este dată, deopotrivă, atât de popor cât şi de clasa politică, care în aceste momente dă semnale corecte şi ia decizii care rezonează cu dorinţa cetăţenilor. Decizii ale Kievului care sunt, detaliu extrem de important, pe placul Occidentului, dar se dovedesc şi a fi extrem de utile.

Ştim deja foarte bine că Ucraina îi are, în funcţii cheie, printre alţii, pe Nathalie Jaresko, ucraineancă ce a locuit mai bine de 30 de ani în SUA şi care a revenit acasă pentru a pune umărul la salvarea ţării, în frunte Ministerului Finanţelor, dar şi pe letonul Aivaras Abromavicius, care e ministru al Economiei.

Un alt lituanian, Algirdas Semeta, fostul comisar european pentru impozitare, uniune vamală, audit şi antifraudă, se ocupă de reformele anticorupţie, fiind considerat practic al treilea om ca putere în Ucraina, după preşedintele Poroşenko şi premierul Iaţeniuk.

Totuşi, poate cea mai importantă funcţie, chiar dacă e mai mult simbolică, e cea ocupată de fostul preşedinte georgian Mihail Saakaşvili, care este consilier pentru reforme al lui Petro Poroşenko. Saakaşvili este extrem de apreciat în Ucraina, în primul rând pentru că în 2004 a luat o Georgie poate chiar mai coruptă decât este astăzi Ucraina, transformând-o într-una dintre cele mai atractive ţări la nivel global pentru investiţii străine.

Saakaşvili: La Kiev trebuie implementate aceleaşi reforme ca la Tbilisi

Reformele sale anticorupţie, extrem de dure şi controversate, au transformat Georgia în cea mai puţin coruptă ţară printre statele CSI, iar se pare că principala sa misiune la Kiev este de a implementa aceleaşi politici.

De altfel, de când a fost numit în calitate de consilier al lui Poroşenko, Saakaşvili a avut mai multe ieşiri publice în care a afirmat necesitatea implementării aceloraşi reforme şi în Ucraina, în special în sistemul judecătoresc.

În opinia sa, asupra judecătorilor nu trebuie aplicată legea lustraţiei, ci pur şi simplu o bună parte dintre ei să fie concediaţi, aşa cum s-a procedat şi în Georgia, în primii ani de preşedinţie a lui Saakaşvili.

„De multe ori când încerci să reconstruieşti o clădire, se întâmplă ca zidurile să cadă peste tine. Este necesar de a construi o clădire nouă. Este imposibil ca acest sistem judecătoresc, aceşti judecători, să lupte cu corupţia. În Georgia am condamnat în jur de 12% din judecători, dar în Ucraina trebuie eliminaţi cel puţin 25%”, a declarat sâmbătă Mihail Saakaşvili în cadrul unei emisiuni la un post ucrainean de televiziune.

Abromavicius: Este nevoie de puncte vamale de control comune la frontiera cu UE

Ministrul Economiei a demarat deja mai multe reforme de sistem care odată implementate ar trebui să-şi facă resimţit efectul în câţiva ani. Totuşi, mi-a atras în special atenţia o pledoarie a sa în faţa deputaţilor ucraineni în favoarea instituirii punctelor vamale de control comune la frontiera Ucrainei cu UE, odată cu intrarea în vigoare, la 1 ianuarie 2016, a Acordului de Liber Schimb cu Bruxellesul.

În opinia lui Abromavicius, această decizie va contribui la dezvoltarea schimburilor comerciale cu UE, dar şi va reduce din corupţia sufocantă care afectează această ţară.

O astfel de măsură, pe lângă latura economică, extrem de importantă, va avea şi o însemnătate simbolică şi va reprezenta încă un semnal că Ucraina are o singură cale – cea a integrării europene.

De ce sunt importanţi oamenii străini în funcţii cheie

Sunt multe alte exemple de lucruri bune pe care echipa guvernamentală de la Kiev le-a implementat sau încearcă să le implementeze şi care ar servi drept exemplu şi pentru Chişinău. Am venit însă doar cu acestea două pentru că, în opinia mea, sunt extrem de importante şi pentru Moldova.

Aşa cum a spus Saakaşvili, sistemul putred de corupt nu mai poate fi modificat prin niciun fel de reformă. E nevoie de schimbări radicale şi de căderi de capete. După 5 ani de guvernare aşa-zis „proeuropeană” la Chişinău, Moldova a devenit, conform topurilor internaţionale, o ţară chiar mai coruptă decât până în 2009. Asta în ciuda faptului că partenerii occidentali au acordat sute de milioane de euro pentru aşa-zisa „reformă în justiţie”.

S-a dovedit că „reforma” moldovenească este falimentară, de asta şi trebuie urmat exemplul Georgiei, unul care a funcţionat aproape perfect într-o ţară care avea exact aceleaşi probleme ca ale noastre.

La fel şi reformele în economie. Iar chestia cu punctele vamale comune la frontiera cu UE (România) ar fi pentru noi un lucru chiar mai important decât pentru Ucraina, întrucât ponderea încasărilor din impozitele vamale în bugetul de stat este mult mai mare decât în cazul ţării vecine. Cu siguranţă, dacă nu ar exista corupţia endemică de la vamă, aceste încasări ar creşte considerabil, iar noi ştim că după ce au fost arestaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare sute de funcţionari vamali români, le arde de orice, numai nu de mită.

Dar pentru a implementa astfel de reforme este important ca în funcţii cheie să existe oameni care au demonstrat că pot face acest lucru în ţările lor de origine, aşa cum se întâmplă în Ucraina.

Plus că este mult mai greu pentru Parlamentul de la Kiev să spună „nu” unor proiecte venite de la Semeta, Saakaşvili sau Abromavicius decât din partea oricărui alt funcţionar ucrainean. Deoarece în spatele acestor proiecte stau expertize profesioniste, dar, cel mai important, stau SUA şi UE.

SUA şi UE de care corupţii de la Chişinău, în frunte cu Plahotniuc şi Filat, se tem de moarte.