Cazul lui Andrei Brăguţă, bărbatul de 31 de ani care a murit în penitenciar, trezeşte consternare şi peste Prut. Într-un editorial publicat în Ziarul de Iaşi, expertul politic român Radu Popescu, fost consultant politic la Chişinău, compară acţiunile colaboratorilor de drept din prezent cu acţiunile poliţiei de pe vremea comuniştilor.

„Pe vremea comuniştilor lui Voronin la Chişinău circula o glumă: „De ce este Poliţia inima Partidului? Pentru că ea bate, bate, bate…”. Îşi începe articolul Radu Popescu. Expertul de la Bucureşti aminteşte despre mai multe atrocităţi ale poliţiei în timpul regimului comunist, printre care şi cazul lui Valeriu Boboc, dar şi al tinerilor arestaţi abuziv atunci şi torturaţi sălbatic în penitenciarele din Chişinău.

„Pe 15 martie 2009 Alexei Vlasai, un tânăr nevinovat din Chişinău, are ghinionul de a fi confundat de către poliţişti cu un infractor dat în urmărire. Fără nici o avertizare prealabilă acesta este împuşcat în cap şi este ucis pe loc în scara blocului în care locuia. O „eroare” ca atâtea altele care aveau loc în perioada de teroare a ultimelor luni ale regimului comunistului Voronin. Tânărul ucis de către poliţişti este apoi înmormântat tot în prezenţa poliţiştilor, pentru a preveni eventualele proteste ale oamenilor indignaţi.

Pe 7 aprilie 2009, în toiul Revoluţiei Tinerilor din Basarabia, Valeriu Boboc este ucis în centrul Chişinăului ca urmare a loviturilor aplicate de poliţia lui Voronin. Comisia de anchetă organizată ad-hoc a constatat că Valeriu Boboc a decedat de fapt ca urmare a intoxicaţiei „cu un gaz necunoscut”, asta în ciuda imaginilor cu rănile care îi acopereau tot corpul ca urmare a bătăii primite de la poliţişti. Tot atunci, în aprilie 2009, sute de tineri de peste Prut au fost arestaţi abuziv şi torturaţi sălbatic în penitenciarele din Chişinău pentru simplul fapt că au cerut repetarea alegerilor parlamentare trucate de către comuniştii lui Voronin. Erau ultimele zbateri ale regimului comunist opresiv care guverna pe atunci Republica Moldova”, scrie Radu Popescu.

„2010, 2011, 2012 au fost apoi ani care au urmat cu semne bune pentru ceea ce se întâmpla peste Prut. Comuniştii lui Voronin dispăruseră de la putere, reformele şi proiectele europene începeau să încolţească la Chişinău, iar Republica Moldova părea să se apropie, poate cu o viteză mult prea mare, de Uniunea Europeană. În guvernul de la Chişinău apăreau oameni tineri, competenţi şi foarte bine văzuţi de către guvernele occidentale. A fost perioada în care mulţi chiar au crezut că se poate ca Republica Moldova să revină pe drumul corect. Colaborarea cu Bruxellesul şi cu Bucureştiul funcţiona perfect, iar primele reforme – cele de la Ministerul de Interne şi cel al Justiţiei – erau date drept exemplu de către cancelariile occidentale”, afirmă expertul.

„Viteza prea mare cu care Chişinăul ardea etapele apropierii de Uniunea Europeană nu a putut rămâne neobservată şi, printr-un lung şir de coincidenţe ciudate, dar petrecute şi în alte ţări ex-sovietice care îndrăzneau să ridice capul, începând cu 2013 Republica Moldova a început să fie trasă pe dreapta (sau pe stânga, mai degrabă, la cum arată actuala conducere de peste Prut) pentru a nu ieşi cu totul din raza radarului de la Est. Ca într-un joc de domino, cabinetele pro-europene cad unul după altul, astăzi având la Chişinău un guvern controlat în totalitate de către oligarhul Plahotniuc, politicianul cu cel mai mic capital de încredere din toată Republica Moldova (conform cercetărilor sociologice independente). Tot printr-o coincidenţă, dispariţia pro-europenilor de la guvernare este însoţită, la puţin timp, de instalarea la Preşedinţia Moldovei a lui Igor Dodon, fan declarat al lui Vladimir Putin”, remarcă în continuare Radu Popescu.

Pentru ca restauraţia să fie completă,  contină expertul de la Bucureşti în articolul său, în noul guvern încep să se regăsească în funcţii cheie personaje care jucau roluri esenţiale în Ministerul de Interne sau cel al Justiţiei pe vremea lui Voronin. Poliţişti, procurori sau judecători direct implicaţi în oprimarea tinerilor în aprilie 2009 au ajuns astăzi să fie şefi în ministerele „europene” ale Justiţiei sau Internelor, iar reformele de până atunci au început şi ele, la rândul lor, să fie „reformate”,

„Acum trei săptămâni, pe 15 august, Andrei Brăguţa (un tânăr de 32 de ani) ajunge pe mâna poliţiştilor după ce s-a luat la harţă cu ei fiind oprit pentru că mergea cu o viteză peste limita legal admisă. Este încătuşat pentru 72 de ore şi dus într-un centru de detenţie preventivă. Ulterior este învinuit de aplicarea forţei fizice asupra unui poliţist (provocându-i „vătămare corporală neînsemnată”) şi primeşte un mandat de arest pentru 30 de zile. Conform presei de la Chişinău, tânărul este dezbrăcat şi trântit pe ciment într-o celulă în care mai erau alţi patru deţinuţi violenţi. „Victima a fost bătută pe parcursul unei ore şi jumătate. Aceştia l-au lovit cu mâinile şi picioarele peste cutia toracică, cap şi membrele inferioare. Victima a cerut ajutor prin bătăi în uşă, inclusiv la gardieni erau adresări şi din partea celorlalţi codeţinuţi. Poliţiştii au auzit şi au venit la uşă făcând doar observaţii”, a spus Ion Caracuian, procuror şef al Secţiei de Combatere a Torturii de la Procuratura Generală”, menţionează Radu Popescu.

„La câteva zile după ce tânărul Andrei Brăguţă fusese arestat, părinţii săi sunt înştiinţaţi că fiul lor a decedat în penitenciar. Ulterior, într-o emisiune televizată, noul Ministru al Justiţiei de la Chişinău a anunţat şi ce s-ar fi întâmplat cu victima: „Cine v-a spus că Andrei Brăguţa a fost ucis? Raportul de expertiză prezentat de procurori şi avocaţi arată că persoana a murit din cauza unei tuberculoze purulente”.

Poate că este doar o coincidenţă faptul că multe dintre persoanele aflate în 2009 în anturajul comuniştilor lui Voronin se regăsesc acum în primele linii ale actualei guvernări aşa-zis „pro-europene” de peste Prut, însă, cu siguranţă, diferenţa dintre 2009 şi 2017 o reprezintă milioanele de euro oferite ca ajutor Chişinăului de către Bucureşti şi Bruxelles pentru „reformele din Ministerul de Interne şi cel al Justiţiei”. La fel ca şi cum ai strânge cu prietenii o sumă importantă pentru cineva drag necesară mersului la un tratament costisitor împotriva fumatului, iar la sfârşit reuşita să fie sărbătorită prin aprinderea unei ţigări de foi în cabinetul medicului”, conchide expertul de la Bucureşti.

Sursa:jurnal.md