Făuritorii sau călăii propriei speranţe…, de Vasile Năstase
De câteva luni de zile suntem minţiţi şi furaţi fără întrerupere, ziua în amiaza mare. Suntem minţiţi şi furaţi cu o obrăznicie nemaiîntâlnită. Oriunde te întorci, neapărat dai de chipul hâdos al Partidului Democrat! Deschizi televizorul, e acolo, întrupat în plahotniuci, lupi, cormani, sîrbi, babuci, filipi, bulige sau canzi. Toţi şăgalnici şi berbanţi, vorba marelui clasic, plodiţi în autobuzele vesele ale minciunii.
Este de prisos să mai accentuez faptul că posturile în cauză îşi bat joc de noi, cetăţenii şi consumatorii de programe, că sfidează legea şi o calcă în picioare împreună cu patronul său, mogulul Plahotniuc. Este de prisos să spunem că în reportajele propagandistice apar aceleaşi feţe idioate care mustesc de minciună şi dezgust. Butonăm să fugim cât mai departe de falsetul primei goarne oligarhice, Prime, campion la poveşti cu zmei albaştri! Surprize, surprize! Scăpând de dracu, dăm de tat-su! La Publika continuă maratonul propagandistic, nesimţit şi electoral al „mecenatului” pe bani furaţi Plahotniuc, scăldându-şi imaginea şifonată în chihlimbarul Andreei Marin.
Că această acţiune este ilegal difuzată de trompeta mogulului, e clar şi pentru ciocanul lui Pokaznoi, de ce este însă şi nesimţită, e cazul să explicăm!
În primul rând pentru că Plahotniuc nu are dreptul moral să participe la acţiuni caritabile.
În al doilea, pentru că asemenea chestiuni nu se fac în scopul cerşirii de voturi în plină campanie electorală.
În al treilea rând, pentru că oamenii cu adevărat plini de compasiune pentru copiii bolnavi nu-şi afişează gesturile în public, şi, mai ales, la Publika.
În al patrulea, pentru că donaţii din bani furaţi nu înseamnă caritate, ci fariseism.
În al cincilea, pentru că bunurile jefuite de Păpuşar de la stat ar fi acoperit de sute de ori necesităţile Centrului Mamei şi Copilului, dacă ar fi fost scoase în mod legal la licitaţie.
În al şaselea rând, pentru că în afară de oligarh au fost o mulţime de alţi donatori pe care trîmbiţele nesimţite i-au lăsat să zacă în anonimat…
În al şaptelea, pentru că legea interzice radiodifuzorilor să facă propagandă făţişă unui anume personaj implicat în campania electorală pe liste de partid, pentru care lucru li se iau imediat licenţele de emisie.
În al optulea rând, pentru că nu e creştineşte să-ţi faci imagine pe seama copiilor bolnavi.
În al nouălea, pentru că faptele caritabile constituie o taină a sufletului…
În al zecelea, pentru că nu-l poţi şi nu e frumos să-l minţi şi să-l păcăleşti pe Dumnezeu…
…Ieşi în oraş, dai nas în nas cu Păpuşarul zglobiu, care se iţeşte ca un clovn sadea de pe billboard-urile ruşinii.
Ridici ochii spre cer să-ţi odihneşti privirea de imaginile măscăricilor, însă „pelincuţele” agăţate de sârmele de electricitate nu te lasă să scapi de zoiniţele oligarhice ale pământului.
Partidul Democrat s-a transformat în hrăpăreţul personaj al lui Ilf şi Petrov din 12 scaune, părintele Fiodor, care se iţea şi în aşternutul soţilor Bruns, şi din scaunul de toaletă, şi de după icoane, doar-doar să pună mâna pe briliantele râvnite.
Adică pe voturile cetăţenilor. Dacă nu ne-am săturat de condiţia sclavagistă impusă prin mîrşăvenie de această grupare politică infractoare, dacă vrem cu orice preţ să rămânem captivii unor impostori, unor criminali travestiţi în politicieni, dacă lecţia civică, protestatară din 16 noiembrie, dată de poporul român, nu înseamnă un îndemn la curăţenie şi implicare, dacă cineva înţelege că democraţia e un fel de resemnare şi complicitate la readucerea mafioţilor la putere, dacă nu ne-am săturat de Contrabandişti, Păpuşari, Şăfi şi alte asemenea personaje malefice, dacă jafurile de proporţii de bănci, aeroport, proprietăţi publice, mijloace financiare bugetare nu contează în gândirea şi discernământul nostru electoral, atunci, cu adevărat, suntem nişte călăi ai propriei noastre speranţe, ai viitorului urmaşilor urmaşilor noştri!
Moldova proeuropeană este unica noastră alegere, cu condiţia aplicării unei terapii de şoc, prin eliminarea electorală a partidelor “estice”, dar şi a celor care ne mint zi de zi cu bombonica „occidentală”. Acum, prin vot, putem schimba judecătorii corupţi cu tot cu poalelungii, pleştele şi melniciucii lor, procurorii, cu tot cu gurinii lui Plahotniuc. Acum, prin vot, putem stârpi corupţia şi pe marii corupţi, ieşind din cercul vicios al statului captiv, generator de umilinţă şi sărăcie.
De fapt, nu răul cel mic este ecuaţia acestor alegeri, ci răul cel mare, primul din buletinul de vot!
Moldova fără bandiţi, Moldova fără „putinişti”!