„Oamenii au început să se sature de frica indusă de sistemul de la guvernare, iar în aceste condiţii rezultatul scrutinului din 24 februarie nu mai pare a fi unul atât de previzibil şi favorabil alianţei neformale dintre „democaraţi” şi socialişti, partidele aflate la putere.”

Editorial de Radu Popescu, fost consultant politic în Republica Moldova

La sfârşitul anului 2018, prin raportul de activitate al Guvernului prezentat în Parlamentul de la Chişinău, premierul Filip le-a explicat moldovenilor că actuala guvernare „a făcut în trei ani de zile mai mult decât toate guvernările anterioare la un loc. Salarii şi pensii mai mari, alocaţii şi indemnizaţii majorate, drumuri mai bune. Iar în 2019 lucrurile bune trebuie să continue”, a conchis premierul Filip însă, între noi fiind vorba, ultimul sondaj mai relevant apărut la Chişinău cu puţin timp înainte ca guvernanţii de peste Prut să îşi prezinte „realizările” arată că 71% dintre moldoveni consideră că ţara lor merge într-o direcţie greşită, 77% spun că din punct de vedere economic în ultimele 12 luni în Republica Moldova situaţia a rămas la fel sau s-a înrăutăţit, iar 62% consideră că în următoarele 12 luni situaţia economică va rămâne la fel sau se va înrăutăţi şi mai mult.

În finalul cercetării sociologice mai aflăm că 93% dintre cetăţenii de peste Prut consideră că în Republica Moldova corupţia a ajuns o problemă mare sau foarte mare pentru ţară, iar din acest motiv putem doar bănui că sociologii nu au apucat să îi intervieveze pentru sondajul IRI / Gallup şi pe membrii executivului de la Chişinău care se pare că trăiesc într-o realitate paralelă rarefiată de aburii optimismului.

Acum câteva zile, de data aceasta la Bucureşti, un alt premier remarcabil – doamna Viorica Vasilica Dăncilă – a declarat că executivul din România „a reuşit într-un singur an ceea ce alte guverne nu au atins într-un mandat întreg: creşterea veniturilor bugetare, creşterea veniturilor pensionarilor, creşterea salariilor, fonduri mai mari pentru investiţii” şi a ţinut să precizeze că „şi în anul 2019 guvernanţii vor continua să ofere o viaţă bună românilor” citind, parcă, notiţele de pe raportul premierului de peste Prut.

Dacă tot avem două guverne care îşi prezintă la indigo „realizările”, având parcă acelaşi coordonator, poate nu ar fi rău să vedem cum organizează „democraţii” lui Plahotniuc (partidul de guvernare de la Chişinău) alegerile parlamentare din 24 februarie, nu de alta, dar avem şi noi alegeri în accest an pe care le vor organiza social-democraţii lui Dragnea.

După cum observă puţinii ziarişti de peste Prut care au reuşit să rămână independenţi, actuala campanie electorală (prima de după invalidarea incredibilă a victoriei lui Andrei Năstase, liderul opoziţiei, la Primăria Chişinăului) a început cu un abuz juridic: Curtea Constituţională (proaspăt înnoită cu noi judecători fideli regimului) a consfinţit decizia Comisiei Electorale Centrale cum că cetăţenii moldoveni aflaţi peste hotare şi care au paşaportul expirat nu mai au dreptul să voteze, deşi acest lucru le fusese permis până acum la celelalte scrutine. Este vorba, desigur, despre aceeaşi cetăţeni din diasporă care susţin Republica Moldova în viaţă trimiţând acasă resurse financiare extrem de importante, mai precis 20% din PIB-ul Moldovei. Însă, dacă la trimis bani sunt bineveniţi, cetăţenii moldoveni din diasporă se pare că mai mult încurcă guvernării la alegeri.

În paralel, exact ca şi la noi, Guvernul începe să implementeze tot felul de măsuri sociale populiste dictate de la tribuna partidului de guvernare de către oligarhul Plahotniuc: salarii, pensii, alocaţii şi indemnizaţii mărite, ajutoare în bani oferite bătrânilor pentru lemne de foc, medicamente gratuite, ajutoare financiare pentru Paşte, scrisori trimise pensionarilor în care li se promit ajutoare suplimentare, orice numai să se pună ştampila pe partidul care trebuie.

Incitarea la ură, arătarea cu degetul a opoziţiei şi a presei independente de către trustul mediatic coordonat de către guvernanţii „democraţi” sau chiar agresiunea fizică la care au fost supuşi până acum câţiva membri ai blocului de opoziţie pro-europeană ACUM au ajuns, de necrezut pentru o ţară cândva foarte aproape de Uniunea Europeană, fenomene la ordinea zilei.

Observatorii electorali tradiţionali, cărora nimeni nu a avut ce să le reproşeze de-a lungul altor alegeri, sunt hărţuiţi agresiv. Putem vorbi aici despre cei de la Asociaţia „Promo-Lex” care, după ce a publicat un raport despre pomenile electorale împărţite de către partidele lui Plahotniuc, Dodon şi Ilan Şor, s-au pomenit chemaţi la muştruluială de către Comisia Electorală Centrală pentru „rapoarte care sunt o interferenţă în procesul electoral şi care influenţează nepotrivit alegătorii”. Ulterior, aceiaşi observatori au fost convocaţi şi la sediul partidului „democraţilor” lui Plahotniuc pentru „discuţii lămuritoare”.

Toată această încrâncenare bruscă a sistemului aflat la putere, în condiţiile în care după atâtea „realizări” în slujba poporului rezultatul votării ar fi trebuit să fie o simplă formalitate, arată că ceva începe să se întâmple în conştiinţa alegătorilor şi că pe moldoveni îi aşteaptă o lună electorală foarte încinsă.

Acum câteva săptămâni, parcă pentru a le da susţinătorilor săi senzaţia că totul este în continuare sub control, oligarhul Plahotniuc s-a lăsat „surprins” de o cameră de filmat într-un restaurant cântând alături de colegii săi de partid nici mai mult, nici mai puţin decât o profund intelectuală manea: „Am să beau, să beau, să beau / Până face mâţa miau! / Şi cocoşul cucurigu! / Că la noi e tot câştigul.”

După cum observa cineva care a răbdat să vadă filmarea până la capăt, „democraţii” din jurul lui Plahotniuc râdeau, dar parcă nu mai era chiar râsul lor. „Tot câştigul” începe să fie pus la îndoială inclusiv de către oamenii din anturajul lui Plahotniuc, mobilizarea în creştere a alegătorilor în jurul blocului pro-european ACUM încurcând de acum calculele. Plus că europenii şi americanii au promis ca de această dată să vegheze îndeaproape ca rezultatul votului să nu mai fie anulat brutal, aşa cum s-a întâmplat la alegerile pentru Primăria Chişinăului.

Oamenii au început să se sature de frica indusă de sistemul de la guvernare, iar în aceste condiţii rezultatul scrutinului din 24 februarie nu mai pare a fi unul atât de previzibil şi favorabil alianţei neformale dintre „democaraţi” şi socialişti, partidele aflate la putere.

Radu Popescu