“Glasul Națiunii”, aprilie 2007 Lumea de la capătul Învierii
De luni am intrat în Săptămîna Patimilor, cea mai marcantă perioadă din anul bisericesc, în care se rememorează evenimentele trăite de Mîntuitorul Iisus Hristos în săptămîna premărgătoare Învierii Sale. Acum au loc cele mai importante evenimente din istoria mîntuirii, începînd cu ultimele învățături date de Hristos ucenicilor Săi și sfîrșind prin Jertfa de pe cruce, punct culminant al întregii activități a Mîntuitorului, iertarea păcatelor omenirii.
În această săptămînă, postul este ținut de cei mai mulți creștini, iar credincioșii participă la denii, dintre care cele mai importante sunt cele de astăzi, joi seara, cînd se citesc 12 Evanghelii, și cea de vineri, cînd se cîntă Prohodul Domnului, după ce creștinii au răstignit patimile , păcatul și au Înviat deodată cu Hristos, îmbrăcat într-o nouă haină sufletească, a luminii.
Lumina ochilor caută în momentele de față repere. Unul dintre acesta este Iustin Pîrvu, starețul de la Mănăstirea „Petru Vodă” din Neamț.
Considerat un urmaș al părintelui Cleopa, în vindecarea bolilor sufletești, Părintele Iustin, este considerat unul dintre cei mai căutați duhovnici din România. Faima lui a depășit demult granițele țării. Mii de credincioși din toate colțurile pămîntului vin să afle sfat și binecuvîntare de la el. Părintele crede că România se află într-o criză adîncă, din care va ieși numai prin post și prin rugăciune. Acesta este mesajul Sfienției Sale acum, în așteptarea Sfintelor Paști.
În urmă cu 55 de ani, un călugăr condamnat la muncă silnică, în pîntecul unui munte din Maramureș, a avut un vis. Patruzeci de ani a purtat monahul un vis în inima sa, ca pe o rugăciune. După ce a străbătut timp de patruzeci de ani pustiul comunist, Părintele Iustin Pîrvu a început să trăiască visul. Cu o mînă de mucenici a ridicat Mănăstirea „ Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Rugăciunea neîntreruptă, hrană cumpătată, niciodată cu carne, și veghea neîncetată, nu l-a sleit de puteri, ci dimpotrivă l-a întărit.
Tot în aceste zile, la 2 aprilie s-au împlinit doi ani de la moartea fostului Suveran Pontif, Iona Paul al II-lea. Comemorarea coincide cu finalizarea de către Vatican a dosarului de canonizare a fostului papă.
Recent, liderii celor 27 de state UE, reuniți, la Berlin, au adoptat o declarație care marchează 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma, documentul fixînd anul 2009 ca termen limită pentreu soluționarea impasului instituțional provocată de respingerea Tratatului constituțional la referendumurile din 2005, din Franța și Olanda. Chiar dacă în acest text nu se face referire a valorile creștine, Europa rămîne pe hartă, eminemente creștină.
În acest context, SUA, reprezintă expresia neoconservatorismului politic axat pe paradigma creștinității. Președintele George Bush a reiterat coordonata creștinității în politică. Bush a coraborat politica externă a țării sale cu mitul „atletului” misionarimului creștin.
Pe de altă parte, Rusia lui Putin, minează credința creștină în interesele de grup, clientelare și ideologii învecinate cu păgănismul.
În această săptămână, cred că este loc pentru împăcare și debarasarea de haine artificiale. Este loc pentru acceptarea în inimi a Domnului nostru, Iisus Hristos. Este loc pentru învierea din morți și Binecuvîntarea Neamului Nostru!
Domnul, Isus, vie în inima mea…
Octavian SERGENTU